ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 222/2025

Obiectul cererii de chemare în judecată. Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Brașov - completul specializat în cauze cu minori și familie la data de 25.10.2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B. și C., ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună următoarele: - revocarea parțială a donației intervenite prin contractul de donație autentificat sub nr. x/24.09.2010 de către BNP "D.", încheiat între A. și soția B., în calitate de donatori și C., în calitate de donatar, având ca obiect cota de 1/2 din imobilul construcție (casă) și teren situat în mun. Săcele, str. x, jud. Brașov, înscris în CF nr. x Săcele (provenită din conversia de pe hârtie a CF x, la A1), teren de 1.174 mp (suprafața CF de 1.173, 6 mp) - nr. top. x (curți construcții de 313, 20 mp) și nr. top. x, grădină de 861 mp (suprafață cf x, 40 mp) și la A 1.1 nr. cad. x, construcție din cărămidă P+M; - revocarea parțială a donației intervenite prin contractul de donație autentificat sub nr. x/24.09.2010 de către BNP "D.", încheiat între A. și soția B., în calitate de donatori și C., în calitate de donatar, având ca obiect cota de 1/2 din imobilul apartamentul situat în mun. Brașov, Aleea x, jud. Brașov, înscris în CF Brașov (CF vechi x), la A1, nr. top. x- compus din două camere, bucătărie, baie, cămară, 2 debarale, degajament, vestibul și balcon și cota de 1,2% din părțile comune care includ și terenul înscris în CF nr. x Brașov; - revocarea parțială a donației intervenite prin contractul de donație autentificat sub nr. x/22.08.2017 de către SNP "D. și E.", încheiat între A. și soția B., în calitate de donatori și C., în calitate de donatar, având ca obiect cota de 1/2 din imobilul garaj situat în mun. Brașov, str. x, jud. Brașov, pe terenul concesionat, proprietatea Statului Român (conform celor de sub C1), înscris în CF nr. x Brașov (CF vechi x), la A1, nr. cad. x, nr. top. x - teren intravilan de 20 mp (suprafața din CF hârtie de 19, 50 mp) și la A1.1 nr. cadastral x, nr. top. x- garaj; - sistarea stării de devălmășie asupra imobilelor mai sus identificate dobândite în timpul căsătoriei cu pârâta B., ca urmare a lichidării parțiale a comunității legale de bunuri și stabilirea stării de proprietate comună pe cote-părți egale de 1/2 în favoarea reclamantului A. și a pârâtei B.; - rectificarea cărților funciare în sensul radierii dreptului de proprietate asupra cotei de 1/2 a pârâtului C. din imobilele descrise la petitele 1,2 și 3 și înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate în favoarea reclamantului în cotă de 1/2; - obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată. La data de 17 ianuarie 2018, reclamantul a formulat o cerere de modificare a acțiunii civile prin care a solicitat: - revocarea donației intervenite prin contractul de donație autentificat sub nr. x/24.09.2010 de către BNP "D.", încheiat între A. și soția B., în calitate de donatori, și C., în calitate de donatar, având ca obiect imobilul construcție (casă) și teren situat în mun. Săcele, str. x, jud. Brașov, înscris în CF nr. x Săcele (provenită din conversia de pe hârtie a CF x, la A1), teren de 1.174 mp (suprafața cf de 1.173, 6 mp) - nr. top. x (curți construcții de 313, 20 mp) și nr. top. x, grădină de 861 mp (suprafață cf x, 40 mp) și la A 1.1 nr. cad. x, construcție din cărămidă P+M; - revocarea donației intervenite prin contractul de donație autentificat sub nr. x/24.09.2010 de către BNP "D.", încheiat între A. și soția B., în calitate de donatori și C., în calitate de donatar, având ca obiect apartamentul situat în mun. Brașov, Aleea x, jud. Brașov, înscris în CF Brașov (CF vechi x), la A1, nr. top. x-compus din două camere, bucătărie, baie, cămară, 2 debarale, degajament, vestibul și balcon și cota de 1,2% din părțile comune care includ și terenul înscris în CF nr. x Brașov; - revocarea donației intervenite prin contractul de donație autentificat sub nr. x/22.08.2017 de către SNP "D. și E.", încheiat între A. și soția B., în calitate de donatori și C., în calitate de donatar, având ca obiect imobilul garaj situat în mun. Brașov, str. x, jud. Brașov, pe terenul concesionat, proprietatea Statului Român (conform celor de sub C1), înscris în CF nr. x Brașov (CF vechi x), la A1, nr. cad. x, nr. top. x - teren intravilan de 20 mp (suprafața din CF hârtie de 19, 50 mp) și la A1.1 nr. cadastral x, nr. top. x- garaj; - rectificarea cărților funciare în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtului C. cu privire la imobilele descrise la petitele 1, 2 și 3 și înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate în favoarea reclamantului în devălmășie cu pârâta B.; - obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată. La data de 3 septembrie 2018, față de cele dispuse de instanța de judecată prin încheierea de ședință din data de 25 mai 2018, reclamantul a formulat o precizare a cererii de chemare în judecată prin care a solicitat: - revocarea donației intervenite prin contractul de donație autentificat sub nr. x/24.09.2010 de către BNP "D.", încheiat între A. și soția B., în calitate de donatori și C., în calitate de donatar, având ca obiect imobilul construcție (casă) și teren situat în mun. Săcele, str. x, jud. Brașov, înscris în CF nr. x Săcele (provenită din conversia de pe hârtie a CF x, la A1), teren de 1.174 mp (suprafața cf de 1.173, 6 mp) - nr. top. x (curți construcții de 313, 20 mp) și nr. top. x, grădină de 861 mp (suprafață cf x, 40 mp) și la A 1.1, nr. top. x, construcție din cărămidă P+M; - revocarea donației intervenite prin contractul de donație autentificat sub nr. x/24.09.2010 de către BNP "D.", încheiat între A. și soția B., în calitate de donatori și C., în calitate de donatar, având ca obiect apartamentul situat în mun. Brașov, Aleea x, jud. Brașov, înscris în CF Brașov (CF vechi x), la A1, nr. top. x- compus din două camere, bucătărie, baie, cămară, 2 debarale, degajament, vestibul și balcon și cota de 1,2% din părțile comune care includ și terenul înscris în CF nr. x Brașov; - revocarea donației intervenite prin contractul de donație autentificat sub nr. x/22.08.2017 de către SNP "D. și E.", încheiat între A. și soția B., în calitate de donatori și C., în calitate de donatar, având ca obiect imobilul garaj situat în mun. Brașov, str. x, jud. Brașov, pe terenul concesionat, proprietatea Statului Român (conform celor de sub C1), înscris în CF nr. x Brașov (CF vechi x), la A1, nr. cad. x, nr. top. x - teren intravilan de 20 mp (suprafața din CF hârtie de 19, 50 mp) și la A1.1 nr. cadastral x, nr. top. x - garaj; - rectificarea cărților funciare în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtului C. asupra imobilelor descrise la petitele 1, 2 și 3 și înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate în favoarea reclamantului în devălmășie cu pârâta B.; - partajarea bunurilor comune, respectiv imobilele descrise mai sus dobândite în timpul căsătoriei împreună cu pârâta B., desfăcute prin divorț, în regimul comunității legale de bunuri, cu consecința stabilirii unei cote-părți egale de 1/2 în favoarea reclamantului și a pârâtei B. asupra acestora, atribuirea imobilului situat în Săcele, str. x, jud. Brașov în proprietatea exclusivă a reclamantului, atribuirea în proprietatea exclusivă pârâtei a apartamentului situat în mun. Brașov, Aleea x, jud. Brașov și a garajului situat în mun. Brașov, str. x, jud. Brașov, cu obligarea reclamantului la plata unei sulte pârâtei B. în valoare de 108.656 RON; - înscrierea în cartea funciară a dreptului exclusiv de proprietate în favoarea reclamantului asupra imobilului situat în Săcele, str. x, jud. Brașov, cu înscrierea unei ipoteci legale pentru contravaloarea sultei și în favoarea pârâtei B. asupra apartamentului situat în mun. Brașov, Aleea x, jud. Brașov și a garajului situat în mun. Brașov, str. x, jud. Brașov, cu titlu de partaj. - obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată. Prin sentința civilă nr. 11474/07.12.2018 pronunțată de Judecătoria Brașov în dosarul civil nr. x/2017, s-a admis excepția de necompetență materială a Judecătoriei Brașov invocată de pârâți și, pe cale de consecință, s-a declinat competența materială de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Brașov. Prin sentința civilă nr. 90/S/29.03.2019 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția I civilă, s-a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului Brașov și s-a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov. Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, prin sentința civilă nr. 97/S/24 mai 2019 pronunțată în dosarul civil nr. x/2017, a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Brașov. S-a constatat existența conflictului negativ de competență. Prin sentința civilă nr. 49/Fcc/30 mai 2019 pronunțată de Curtea de Apel Brașov în dosarul civil nr. x/2019, s-a stabilit competența de soluționare a cererii de chemare în judecată, în favoarea Tribunalului Brașov, secția I civilă.

Sentința pronunțată în primă instanță de tribunal. Prin sentința civilă nr. 167/S/30.10.2020 pronunțată în dosarul civil nr. x/2017 al Tribunalului Brașov, secția I civilă s-a respins acțiunea civilă formulată, modificată și completată prin cereri adiționale de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B. și C., ca neîntemeiată. S-a luat act că pârâții își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul A., solicitând schimbarea sa în sensul admiterii acțiunii, cu cheltuieli de judecată.

Decizia pronunțată în apel. Prin decizia nr. 456Ap din 22 aprilie 2021, Curtea de Apel Brașov, secția civilă a respins apelul declarat de către apelantul A. împotriva sentinței civile nr. 167/30.10.2020 a Tribunalului Brașov, pe care a păstrat-o. Împotriva deciziei nr. 456Ap din 22 aprilie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, reclamantul A. a declarat recurs, criticând soluția pentru nelegalitate.

Decizia pronunțată în recurs. Prin decizia nr. 2152 din 08 noiembrie 2022 pronunțată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a admis recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 456Ap din 22 aprilie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, a casat decizia și a trimis cauza, spre rejudecare, la aceeași curte de apel. Al doilea ciclu procesual

Decizia pronunțată în apel, în rejudecare. Prin decizia nr. 1927/Ap din 07 decembrie 2023 pronunțată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Brașov, secția civilă a respins apelul declarat de către apelantul A. împotriva sentinței civile nr. 167/S/30.10.2020 a Tribunalului Brașov, pe care a păstrat-o.

Calea de atac formulată în cauză. Împotriva deciziei nr. 1927/Ap din 07 decembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, reclamantul A. a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, cu reținerea cauzei pentru o nouă judecată sau trimiterea cauzei pentru o nouă judecată în apel, la o altă curte de apel. Prin motivul de casare circumscris art. 488 pct. 5 C. proc. civ., solicită să se aibă în vedere că instanța de apel și-a întemeiat hotărârea pe probe care nu au fost administrate cu respectarea principiilor procesului civil și ale normelor imperative care se referă la acestea. Astfel, instanța de apel a fost investită exclusiv cu cererea de apel formulată de reclamant, pârâții nedezvoltând apărări în apel. Afirmă că în rejudecarea apelului nu au fost administrate probe noi, conform art. 479 alin. (2) C. proc. civ.. Instanța de apel a formulat doar o adresă la parchet pentru a verifica stadiul dosarului penal la care s-a răspuns că plângerea reclamantului nu a fost soluționată de 4 ani. Mai arată că pârâții nu au formulat întâmpinare la fondul cauzei, fiind decăzuți din dreptul de a propune probe și de a invoca excepții de ordine privată, conform art. 208 alin. (2) C. proc. civ. În speță, instanța de apel în rejudecare a abordat o motivare păstrând soluția pe fondul cauzei, în ceea ce privește starea de fapt, făcând referire la existența unor probe care însă nu au fost propuse și încuviințate de prima instanță, cu respectarea prevederilor legale și în lipsa unor probe noi în apel. La soluționarea cauzei în rejudecare, instanța de apel a încălcat principiul nemijlocirii procesului civil. Or, în speță, cu toate că pârâții au fost decăzuți din dreptul de a propune probe la judecata în primă instanță, iar aceștia nu au propus probe în apel, instanța de apel a pronunțat decizia recurată și a avut în vedere probe care nu au fost legal administrate. În rejudecarea apelului, s-a dispus efectuarea unei adrese la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov, care a comunicat că plângerea formulată de reclamant împotriva soluției de clasare pentru fapta din 12.09.2017 nu a fost soluționată. Cu toate acestea, instanța de apel a motivat în sensul că și-a format convingerea pe baza actelor de urmărire penală, făcând referire și la declarații date în etapa urmăririi penale, or acestea nu pot constitui probe în procesul civil, nefiind administrate nemijlocit de către instanța de judecată. Mai susține că instanța de apel a ignorat probe administrate în fața primei instanțe, cum ar fi răspunsurile la interogatorii date de pârâți și nota de ședință depusă de aceștia la dosar, motivând că acestea nu sunt convingătoare. Opinează că probele legal administrate în cauză sunt reprezentate exclusiv de înscrisurile depuse la dosar de reclamant și încuviințate de prima instanță în probațiune, interogatoriul pârâților încuviințat de prima instanță, proba cu expertiza evaluatorie efectuată în cauză și nota de ședință depusă la dosar de pârâți pentru termenul din 25.05.2018 la judecata în primă instanță, ce poate fi calificată o mărturisire extrajudiciară, conform art. 350 C. proc. civ. Arată că, prin pronunțarea unei hotărâri pe baza unor probe nelegal administrate i s-a produs o vătămare și, fiind în prezența sancțiunii decăderii pârâților din dreptul de a propune probe, care conduce la nulitatea actelor de procedură ulterioare, aceasta se prezumă. În acest caz, actul de procedură îl constituie chiar decizia recurată, iar potrivit art. 405 C. proc. civ., nulitatea acesteia poate fi cerută prin căile de atac prevăzute de lege, respectiv recursul întemeiat pe prevederile art. 488 pct. 5 C. proc. civ. Prin motivul de recurs circumscris art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susține că instanța de apel a reținut că reclamantul, în calitate de donator, a fost lovit de pârâtul C., în calitate de donatar, la data de 12 septembrie 2017 și a necesitat îngrijiri medicale de 7-8 zile, reținând aspecte pe care le-a încadrat într-o așa-zisă provocare exercitată de reclamant față de pârâtul C.. Arată că fapta de lovire comisă de donatarul C. constituie delict și faptă penală, din perspectiva fostului C. civ. și este incriminată ca infracțiune (art. 193 alin. (2) C. pen.), reprezentând o faptă penală și din perspectiva noului C. civ. Consideră că instanța de apel, în rejudecare, a realizat o aplicare greșită a prevederilor art. 831 alin. (1) pct. 2 C. civ. de la 1864, respectiv art. 1023 alin. (1) lit. b) C. civ., atunci când nu a aplicat sancțiunea revocării celor trei contracte de donație, în speță fiind îndeplinite toate cerințele pentru aplicarea acesteia. Or, cu toate că donatorul a fost lovit de pârâtul-donatar, iar instanța de apel a constatat această stare de fapt, aceasta nu a aplicat sancțiunea revocării donațiilor, prezentând argumente pe care și-a fundamentat soluția contrară neprevăzută de lege. Din această perspectivă, consideră că instanța de apel a încălcat și aplicat greșit normele juridice de drept material referitoare la revocarea donației pentru ingratitudine. Eșafodajul plângerilor penale formulate de membrii familiei Mititelu și soluțiile date de organele de urmărire penala date asupra acestora nu au valoare juridică asupra contractelor de donație. Acestea conduc la o vinovăție/nevinovăție penală, din perspectiva răspunderii penale. Or, în speță, instanța de apel și-a întemeiat soluția pe conținutul unor declarații date în fata organelor de poliție, în cursul unui dosar penal și dincolo de faptul că acestea nu constituie probe în procesul civil, nu sunt de natură a conduce la dezlegarea obiectului acestui proces. Consideră că ingratitudinea față de donator s-a realizat prin lovire de către donatar, aceasta constituie delict/faptă penală, iar argumentele instanței de apel sunt contrare prevederilor legale de drept material aplicabile. În opinia reclamantului, loviturile donatarului nu pot fi scuzate, în sensul înlăturării obligatiei acestuia de gratitudine față de donator, prin simplul fapt al unor certuri familiale. Consideră că soluția dată asupra plângerilor penale nu prezintă relevanță asupra obiectului principal al acestui proces. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

Apărările formulate în recurs. Recursul a fost comunicat intimaților B. și C. la data de 25 martie 2024, conform dovezilor de la dosar recurs. Intimații nu au depus întâmpinare la dosarul cauzei.

Procedura în filtru. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 23 februarie 2024 și a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 9, astfel cum reiese din fișa Ecris. Cauza a fost supusă procedurii de regularizare, fiind întocmit raportul de admisibilitate față de data inițială a dosarului, 25 octombrie 2017. Prin încheierea din 14 mai 2024 a fost admisă cererea de ajutor public judiciar formulată de petentul A., fiind dispusă reducerea taxei judiciare de timbru la suma de 2.903,79 RON precum și eșalonarea acesteia în 10 tranșe lunare egale, plătibile până în data de 25 a fiecărei luni, începând cu 25 mai 2024. Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului s-a reținut că, în opinia raportorului, recursul este formulat împotriva unei hotărâri supuse acestei căi de atac, este depus în termen, recurentul-reclamant a achitat o parte din taxa judiciară de timbru, respectiv 100 RON, iar prin încheierea de ședință din 14 mai 2024, diferența de 5807,59 RON a fost redusă la suma de 2.903,79 RON și eșalonată în 10 tranșe lunare egale, plătibile până la data de 25 a fiecărei luni, începând cu 25 mai 2024. S-a reținut că motivele de recurs invocate de recurentul-reclamant pot fi circumscrise motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ. Raportul a fost comunicat părților la datele de 23 și 24 iulie 2024, conform dovezilor de la dosar recurs, care nu au depus puncte de vedere la raport. Prin încheierea din data de 15 octombrie 2024, a fost admis în principiu recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 1927/Ap din 07 decembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția civilă. A fost fixat termen de judecată la data de 04 februarie 2025, în ședință publică, cu citarea părților. La data de 09 ianuarie 2025, recurentul reclamant A. a depus la dosarul cauzei note scrise, prin care solicită judecarea cauzei în lipsa părților. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul promovat de reclamantul A. are caracter nefondat, pentru argumentele ce succed. Printr-un prim motiv de recurs, recurentul a susținut că, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în sensul că instanța de apel și-a întemeiat hotărârea pe probe administrate nelegal. Luând în analiză motivul de recurs astfel expus, se reține caracterul nefondat al acestuia. Conform art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., hotărârea poate fi casată când instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, iar recurentul reclamant a invocat încălcarea dispozițiilor imperative de procedură care reglementează încuviițarea și administrarea probelor. Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (2) C. proc. civ., părțile trebuie să își facă cunoscute reciproc și în timp util, direct sau prin intermediul instanței, după caz, motivele de fapt și de drept pe care își întemeiază pretențiile și apărările, precum și mijloacele de probă de care înțeleg să se folosească, astfel încât fiecare dintre ele să își poată organiza apărarea. Dispozițiile alin. (6) ale aceluiași articol statuează că instanța este obligată, în orice proces, să supună discuției părților toate cererile, excepțiile și împrejurările de fapt sau de drept invocate. Această regulă de drept fundamentală trebuie respectată în toate etapele judecății, constituind o garanție a unui proces echitabil prin prisma exigențelor cerute procedurii de judecată de către art. 6 paragraful 1 din Convenția europeană a drepturilor omului. Art. 13 C. proc. civ. reglementează dreptul fundamental la apărare în procesul civil: "(1) Dreptul la apărare este garantat. (2) Părțile au dreptul, în tot cursul procesului, de a fi reprezentate sau, după caz, asistate în condițiile legii. (3) Părților li se asigură posibilitatea de a participa la toate fazele de desfășurare a procesului. Ele pot să ia cunoștință de cuprinsul dosarului, să propună probe, să își facă apărări, să își prezinte susținerile în scris și oral și să exercite căile legale de atac, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege. (4) Instanța poate dispune înfățișarea în persoană a părților, chiar atunci când acestea sunt reprezentate". Aplicând aceste considerente teoretice în cauză, se constată că, prin decizia nr. 2152 din 08 noiembrie 2022 pronunțată în primul ciclu procesual, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a admis recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 456Ap din 22 aprilie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecare, la aceeași curte de apel, reținând că "se constată că ansamblul textelor procesuale sus-menționate au fost nesocotite de instanța de apel, întrucât aceasta s-a folosit de proba cu înscrisuri neîncuviințate în faza de apel, nepuse în discuția contradictorie a părților, fără respectarea dreptului la apărare al apelantului reclamant A., după ce, în prealabil, în ședință publică, la termenul de judecată din data de 25.03.2021, luase act de faptul că părțile nu au solicitat administrarea de probe noi în apel. Aceasta în condițiile în care în apel s-au depus acte dintr-un dosar penal, ordonanța de clasare din 26 mai 2020 și referatul cu propunere de clasare din 06 noiembrie 2019, emis de Inspectoratul de Poliție Județean Brașov, la filele x și următoarele din dosarul de apel. Deși grefierul a menționat că s-a depus la dosar un înscris, instanța de apel nu s-a pronunțat pe aceste probe, nu le-a încuviințat, însă prin decizia recurată, le-a dezbătut și și-a întemeiat soluția inclusiv pe acestea: «De altfel, prin ordonanța de clasare din data de 26.05.2020 și prin referatul cu propunerea de clasare din data de 6.11.2019, organele de poliție au reținut că a existat o cauză justificativă a violențelor săvârșite de intimatul pârât C. împotriva tatălui său» (pagina 7 a deciziei recurate). [...] În rejudecare, instanța de apel va pune în discuția contradictorie a părților probele depuse la data de 25 martie 2021, potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (5) C. proc. civ. și cu respectarea dreptului la apărare, conform dispozițiilor art. 13 C. proc. civ. Instanța se va pronunța ulterior asupra apelului cu luarea în considerare exclusiv a probatoriului administrat în condițiile procedurale legale în proces." Astfel, se reține că modul în care instanța de apel a procedat în privința încuviințării și administrării probatoriului a fost criticat și în recursul formulat în primul ciclu procesual, iar instanța l-a tranșat în sensul admiterii căii de atac, casării deciziei recurate și trimiterii spre rejudecare instanței de apel. Se constată că ansamblul textelor procesuale sus-menționate au fost respectate de instanța de apel în decizia pronunțată după casarea cu trimitere. Astfel, în rejudecare, la termenul de judecată din 25 octombrie 2023 în fața Curții de Apel Brașov, reclamantul A. a fost prezent personal, lipsind intimații-pârâți B. și C.. Instanța de apel, față de dispoziția Înaltei Curți de Casație și Justiție dată prin hotărârea de casare, a pus în discuție administrarea probatoriului, constând în adresa emisă de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov trimisă numitului C. în dosarul nr. x/2017, ordonanța de clasare din data de 26 mai 2020 emisă în respectiva cauză penală și referatul cu propunerea de clasare din data de 06 noiembrie 2019 emis în dosarul nr. x/2019. Reclamantul A. a solicitat respingerea probelor puse în discuție, invocând lipsa legăturii dintre dosarul penal și soluționarea cauzei pendinte. În urma deliberării, instanța a încuviințat proba cu înscrisurile constând în adresa emisă de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov trimisă numitului C. în dosarul nr. x/2017, ordonanța de clasare din data de 26 mai 2020 emisă în respectiva cauză penală și referatul cu propunerea de clasare din data de 06 noiembrie 2019 emis în dosarul nr. x/2019 și, în temeiul dispozițiilor art. 260 C. proc. civ., a constatat că înscrisurile încuviințate în probațiune au fost administrate. Instanța a dispus emiterea unei adrese către Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov, cu mențiunea de a comunica dacă în cauza penală nr. 8146/P/2017 s-a formulat plângere împotriva soluției de clasare, iar dacă s-a formulat să se menționeze care este stadiul acestei plângeri. La termenul de judecată din 22 noiembrie 2023, la care părțile au fost reprezentate de apărători aleși, s-a luat act de faptul că Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov a depus la dosarul cauzei răspuns la adresa instanței și, după ce părțile au pus concluzii, instanța a rămas în pronunțare asupra cauzei. Așadar, în pofida susținerilor reclamantului, Înalta Curte constată că instanța de apel s-a folosit de probe încuviințate în faza judecății apelului, puse în discuția contradictorie a părților, cu respectarea dreptului la apărare al apelantului reclamant A., potrivit celor reținute prin încheierea din 25 octombrie 2023, termen la care reclamantul a fost prezent și a pus concluzii asupra respectivelor probe. Mai mult decât atât, privitor la dispunerea de către instanță a unei adrese la parchet în vederea aflării stadiului dosarului penal, instanța de judecată era îndreptățită a ordona din oficiu proba respectivă, potrivit dispozițiilor art. 254 alin. (5) C. proc. civ. Suplimentar, se poate observa din considerentele deciziei recurate că instanța de apel nu s-a raportat la actele procurorului pentru a stabili situația de fapt din ziua conflictului, ci la probele administrate în cauză, și anume, proba cu interogatoriul, proba cu înscrisuri constând în plângerile penale formulate de părți și actele medicale. Astfel, din răspunsurile la interogatoriu ale apelantului reclamant și ale intimatului pârât, instanța a reținut circumstanțele altercației între cei doi, faptul că reclamantul A. a fost cel care s-a deplasat la domiciliul fiului său, C., pentru a discuta cu privire la nerespectarea înțelegerii din aceștia, aspect necontestat în cauză. De asemenea, instanța a evaluat situația de fapt rezultată din formularea plângerilor penale reciproce ale părților și din solicitarea emiterii ordinului de protecție și a făcut aprecieri cu privire la recunoașterea pârâților din nota de ședință din 25.05.2018 referitoare la altercația dintre părți de la data de 12.09.2017 și la răspunsurile la interogatorii ale pârâților, din care rezultă că pârâta B. a părăsit domiciliul conjugal și s-a mutat împreună cu pârâtul C. chiar din data de 04.09.2017, însă a concluzionat că acestea nu pot constitui dovezi convingătoare pentru ingratitudine. Din analiza coroborată a probelor administrate, instanța a reținut că în anul 2017 a existat o relație tensionată dintre reclamantul donator și pârâți și a apreciat că starea de tensiune a fost provocată de atitudinea reclamantului care s-a manifestat prin injurii, amenințări și violență la adresa pârâților. Instanța a concluzionat că a fost dovedită fapta de lovire din partea pârâtului donatar C., dar acesta a fost provocat de conduita agresivă a reclamantului, și a precizat că provocarea este dovedită prin probele administrate: declarațiile de la poliție și parchet, certificatele medico-legale, răspunsurile la interogatorii și chiar din afirmațiile reclamantului. Din contextul expus rezultă că nu a fost încălcat principiul nemijlocirii, astfel cum a considerat recurentul reclamant, precum și absența oricărei vătămări care ar putea fi invocată de recurent în acest context. Nulitatea pe care o invocă, rezultată din încălcarea normelor de procedură privitoare la încuviințarea și administrarea probelor, este una virtuală, neprevăzută expres de lege, deci potrivit art. 175 alin. (2) C. proc. civ. era necesar a se face dovada vătămării. În cazul în care pârâții nu au formulat apărări în apel, sancțiunea este cea indicată de recurentul reclamant, în sensul că, potrivit art. 208 alin. (2) din C. proc. civ., aceștia sunt decăzuți din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică, însă această situație este lipsită de relevanță în contextul procesual expus, în care instanța de apel a încuviințat, astfel cum îi permitea art. 479 alin. (2) din C. proc. civ., probe noi în apel, cu respectarea indicațiilor deciziei de casare. În acest sens, instanța de recurs a stabilit că, în rejudecare, instanța de apel va pune în discuția contradictorie a părților probele depuse la data de 25 martie 2021, obligație respectată de instanță, reclamantul apărându-se prin invocarea caracterului neutil al probelor. Întrucât nu se evidențiază aspecte de nelegalitate circumscrise art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., criticile expuse de recurentul-reclamant neindicând o încălcare de către instanța de apel a normelor legale în privința modului de administrare a probelor, acest motiv de recurs este neîntemeiat. În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, circumscris dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul A. arată că instanța de apel a realizat o aplicare greșită a prevederilor art. 831 alin. (1) pct. 2 C. civ. de la 1864, respectiv art. 1023 alin. (1) lit. b) noul C. civ., atunci când nu a aplicat sancțiunea revocării celor trei contracte de donație, în speță fiind îndeplinite toate cerințele pentru aplicarea acesteia. A detaliat în expunerea respectivului motiv de recurs că ingratitudinea față de donator s-a realizat prin lovire de către donatar, aceasta constituie faptă penală, iar argumentele instanței de apel sunt contrare prevederilor legale de drept material aplicabile. Loviturile donatarului nu pot fi scuzate, în sensul înlăturării obligației acestuia de gratitudine față de donator, prin simplul fapt al unor certuri familiale. Luând în analiză aceste critici de recurs, Înalta Curte reține caracterul nefondat al acestora. Art. 1023 alin. (1) lit. b) din C. civ. prevede că: "Donația se revocă pentru ingratitudine în următoarele cazuri: [...] b) dacă donatarul se face vinovat de fapte penale, cruzimi sau injurii grave față de donator." Art. 831 din C. civ. de la 1864, aplicabil contractului de donație din 2010, prevede că: "Donațiunea între vii se revocă pentru ingratitudine în cazurile următoare: 1. Dacă donatarul a atentat la viața donatorului; 2. Dacă este culpabil în privință-i de delicte, cruzimi sau injurii grave; 3. Dacă fără cuvânt îi refuză alimente." Prin decizia recurată, instanța de apel a analizat, din perspectiva art. 1023 lit. b) C. civ., gravitatea faptei în funcție și de comportamentul donatorului raportat la donatar, relevând că doctrina și jurisprudența consideră că, în cazul în care se constată că acesta l-a provocat pe donatar să-l insulte sau să exercite acte de violență asupra sa, cererea acestuia de revocare a donației pentru ingratitudine poate fi respinsă. A reținut Curtea de Apel Brașov că "Este adevărat că în urma altercației dintre părți, apelantul reclamant a suferit leziuni traumatice mai grave decât cele suferite de intimatul pârât, însă din punctul de vedere al 1023 lit. b) C. civ., provocarea donatarului de către donator cu scopul de a obține revocarea donației, înlătură aplicabilitatea prevederilor legale privitoare la revocarea donației pentru ingratitudine." A mai expus instanța de apel că aceeași era și interpretarea dată art. 831 pct. 2 C. civ. de la 1864, întrucât se impunea să existe un delict, o cruzime sau o injurie gravă la adresa donatorului săvârșită cu vinovăție de către donatar, iar acesta să nu fi fost provocat să o săvârșească de către donator. A conchis că, în mod corect, instanța de fond a reținut că faptele donatarului de lovire, amenințări și injurii nu pot fi considerate grave, în condițiile în care au fost provocate de conduita donatorului prin injurii, amenințări, violențe la adresa donatarului, susținerile reclamantului în sensul îndeplinirii condițiilor de revocare a donațiilor potrivit art. 1023 lit. b) C. civ., respectiv ale art. 831 pct. 2 C. civ. de la 1864 nefiind, din această perspectivă, întemeiate. Se constată că, în raport cu dispozițiile legale indicate, în mod corect instanța a analizat și comportamentul donatorului față de donatar, acesta prezentând relevanță întrucât, în cazul în care se constată că acesta l-a provocat pe donatar să-l insulte sau să exercite acte de violență asupra sa, instanța este îndreptățită ca, în urma aprecierii realizate cu privire la contextul concret al speței și la gravitatea faptelor, să considere că nu este incident cazul de revocare a donației pentru ingratitudine. Înalta Curte constată că, din dezvoltarea argumentelor invocate în susținerea acestui motiv de recurs, rezultă că reclamantul A. nu critică aplicarea greșită a legii de către instanța de apel, atunci când a confirmat soluția pronunțată la fond, ci aprecierea concretă asupra caracterului grav al faptelor pârâtului C., precum și evaluarea situației de fapt pentru a reține provocarea din partea reclamantului. Astfel, în concret, recurentul nu a criticat ignorarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material care instituie cazurile de revocare ale donației, ci a adus în discuție modalitatea de interpretare a probatoriilor administrate, precum și aspecte subsumate situației de fapt, care însă nu pot forma obiect de analiză în coordonatele recursului, ele fiind incompatibile cu limitele imperativ stabilite de lege pentru exercitarea acestei căi de atac extraordinare. În cazul invocării motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., este necesar ca recurentul să demonstreze modul în care instanța de apel a încălcat normele de drept material și să arate care ar fi interpretarea corectă a acestora în raport de circumstanțele cauzei și să explice, totodată, modul în care, în aprecierea sa, aceste reguli trebuie aplicate în cauza dedusă judecății. Cum în cuprinsul cererii de recurs nu se regăsesc astfel de critici, Înalta Curte constată că nu poate proceda la o încadrare a susținerilor formulate de către parte în cazul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., partea indicând doar formal acest temei de drept și solicitând, în realitate, reevaluarea materialului probator pentru a se reține îndeplinirea condițiilor legale pentru revocarea donației, în concret, cea privind gravitatea faptei pârâtului, și contestând concluzia instanței de apel care a reținut provocarea din partea reclamantului. Or, în examinarea acestor chestiuni, instanța s-a raportat la circumstanțele cauzei, dispunând de o marjă de apreciere în analiza realizată, fiind vorba de o evaluare care se sprijină pe analiza unor aspecte de fapt, nu pe o interpretare a normei juridice. În aceste condiții, gravitatea faptei pârâților și reținerea circumstanței provocării reprezintă chestiuni de temeinicie, nu o chestiune de legalitate a hotărârii atacate. În consecință, ele nu pot fi analizate pe calea recursului, neîncadrându-se nici la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 și nici la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. Reținând că motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate, văzând prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 1927/Ap din 07 decembrie 2023 a Curții de Apel Brașov, secția I civilă, în contradictoriu cu intimații-pârâți C. și B..