ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 08.11.2022

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2152/2022

HOTĂRÂRE

08.11.2022

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2152/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 8 noiembrie 2022

asupra recursului de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acțiunea civilă formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Brașov - completul specializat în cauze cu minori și familie la data de 25.10.2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții B. și C., a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună următoarele:

- revocarea parțială a donației intervenite prin contractul de donație autentificat sub nr. x/24.09.2010 de către BNP "D.", încheiat între A. și soția B., în calitate de donatori și C., în calitate de donatar, având ca obiect cota de 1/2 din imobilul construcție (casă) și teren situat în mun. Săcele, str. x, jud. Brașov, înscris în CF nr. x Săcele (provenită din conversia de pe hârtie a CF x, la A1, nr. cad. vechi 2074, nr. top. x), teren de 1.174 mp (suprafața cf de 1.173, 6 mp) - nr. top. x (curți construcții de 313, 20 mp) și nr. top. x, grădină de 861 mp (suprafață cf x, 40 mp) și la A 1.1 nr. cad. x (nou x), nr. top. x, construcție din cărămidă P+M, compusă din P - cameră de zi, dormitor, hol, bucătărie, baie, casa scării, magazie, garaj și M - 3 dormitoare, hol, dressing, baie;

- revocarea parțială a donației intervenite prin contractul de donație autentificat sub nr. x/22.08.2017 de către SNP "D. și E.", încheiat între A. și soția B., în calitate de donatori și C., în calitate de donatar, având ca obiect cota de 1/2 din imobilul garaj situat în mun. Brașov, str. x, jud. Brașov, pe terenul concesionat, proprietatea Statului Român (conform celor de sub C1), înscris în CF nr. x Brașov (CF vechi x), la A1, nr. cad. x, nr. top. x - teren intravilan de 20 mp (suprafața din CF hârtie de 19, 50 mp) și la A1.1 nr. cadastral x, nr. top. x- garaj;

- sistarea stării de devălmășie asupra imobilelor mai sus identificate dobândite în timpul căsătoriei cu pârâta B., ca urmare a lichidării parțiale a comunității legale de bunuri și stabilirea stării de proprietate comună pe cote-părți egale de 1/2 în favoarea reclamantului A. și a pârâtei B.;

- rectificarea cărților funciare în sensul radierii dreptului de proprietate asupra cotei de 1/2 a pârâtului C. din imobilele descrise la petitele 1,2 și 3 și înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate în favoarea reclamantului în cotă de 1/2;

- obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 17 ianuarie 2018, reclamantul a formulat o cerere de modificare a acțiunii civile prin care a solicitat:

- revocarea donației intervenite prin contractul de donație autentificat sub nr. x/24.09.2010 de către BNP "D.", încheiat între A. și soția B., în calitate de donatori și C., în calitate de donatar, având ca obiect imobilul construcție (casă) și teren situat în mun. Săcele, str. x, jud. Brașov, înscris în CF nr. x Săcele (provenită din conversia de pe hârtie a CF x, la A1, nr. cad. vechi 2074, nr. top. x), teren de 1.174 mp (suprafața cf de 1.173, 6 mp) - nr. top. x (curți construcții de 313, 20 mp) și nr. top. x, grădină de 861 mp (suprafață cf x, 40 mp) și la A 1.1 nr. cad. x (nou x), nr. top. x, construcție din cărămidă P+M, compusă din P - cameră de zi, dormitor, hol, bucătărie, baie, casa scării, magazie, garaj și M - 3 dormitoare, hol, dressing, baie;

- revocarea donației intervenite prin contractul de donație autentificat sub nr. x/24.09.2010 de către BNP "D.", încheiat între A. și soția B., în calitate de donatori și C., în calitate de donatar, având ca obiect apartamentul situat în mun. Brașov, Aleea x, jud. Brașov, înscris în CF x Brașov (CF vechi x), la A1, nr. top. x-compus din două camere, bucătărie, baie, cămară, 2 debarale, degajament, vestibul și balcon și cota de 1,2% din părțile comune care includ și terenul înscris în CF nr. x Brașov;

- revocarea donației intervenite prin contractul de donație autentificat sub nr. x/22.08.2017 de către SNP "D. și E.", încheiat între A. și soția B., în calitate de donatori și C., în calitate de donatar, având ca obiect imobilul garaj situat în mun. Brașov, str. x, jud. Brașov, pe terenul concesionat, proprietatea Statului Român (conform celor de sub C1), înscris în CF nr. x Brașov (CF vechi x), la A1, nr. cad. x, nr. top. x - teren intravilan de 20 mp (suprafața din CF hârtie de 19, 50 mp) și la A1.1 nr. cadastral x, nr. top. x- garaj;

- rectificarea cărților funciare în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtului C. din imobilele descrise la petitele 1, 2 și 3 și înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate în favoarea reclamantului în devălmășie cu pârâta B.;

- obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 3 septembrie 2018, față de cele dispuse de instanța de judecată prin încheierea de ședință din data de 25 mai 2018 - fila, reclamantul a formulat o precizare a cererii de chemare în judecată prin care a solicitat:

- revocarea donației intervenite prin contractul de donație autentificat sub nr. x/24.09.2010 de către BNP "D.", încheiat între A. și soția B., în calitate de donatori și C., în calitate de donatar, având ca obiect apartamentul situat în mun. Brașov, Aleea x, jud. Brașov, înscris în CF x Brașov (CF vechi x), la A1, nr. top. x- compus din două camere, bucătărie, baie, cămară, 2 debarale, degajament, vestibul și balcon și cota de 1,2% din părțile comune care includ și terenul înscris în CF nr. x Brașov;

- rectificarea cărților funciare în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtului C. asupra imobilelor descrise la petitele 1, 2 și 3 și înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate în favoarea reclamantului în devălmășie cu pârâta B.;

- partajarea bunurilor comune, respectiv imobilele descrise mai sus dobândite în timpul căsătoriei împreună cu pârâta B., desfăcute prin divorț, în regimul comunității legale de bunuri, cu consecința stabilirii unei cote-părți egale de 1/2 în favoarea reclamantului și a pârâtei B. asupra acestora, atribuirea imobilului situat în Săcele, str. x, jud. Brașov în proprietatea exclusivă a reclamantului, atribuirea în proprietatea exclusivă pârâtei a apartamentului situat în mun. Brașov, Aleea x, jud. Brașov și a garajului situat în mun. Brașov, str. x, jud. Brașov, cu obligarea reclamantului la plata unei sulte pârâtei B. în valoare de 108.656 RON;

- înscrierea în cartea funciară a dreptului exclusiv de proprietate în favoarea reclamantului asupra imobilului situat în Săcele, str. x, jud. Brașov, cu înscrierea unei ipoteci legale pentru contravaloarea sultei și în favoarea pârâtei B. asupra apartamentului situat în mun. Brașov, Aleea x, jud. Brașov și a garajului situat în mun. Brașov, str. x, jud. Brașov, cu titlu de partaj.

- obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 11474/07.12.2018 pronunțată de Judecătoria Brașov în dosarul civil nr. x/2017, s-a admis excepția de necompetență materială a Judecătoriei Brașov, invocată de pârâți și pe cale de consecință, s-a declinat competența materială de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Brașov.

Prin sentința civilă nr. 90/S/29.03.2019 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția I civilă, s-a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului Brașov și s-a declinat competența de soluționare a cererii, în favoarea Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov.

Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, prin sentința civilă nr. 97/S/24 mai 2019 pronunțată în dosarul civil nr. x/2017, a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov și a declinat competența de soluționare a cererii, în favoarea Tribunalului Brașov. S-a constatat existența conflictului negativ de competență.

Prin sentința civilă nr. 49/Fcc/30 mai 2019 pronunțată de Curtea de Apel Brașov în dosarul civil nr. x/2019, s-a stabilit competența de soluționare a cererii de chemare în judecată, în favoarea Tribunalului Brașov, secția I civilă.

Sentința pronunțată în primă instanță de tribunal

Prin sentința civilă nr. 167/S/30.10.2020 pronunțată în dosarul civil nr. x/2017 al Tribunalului Brașov, secția I civilă s-a respins acțiunea civilă formulată, modificată și completată prin cereri adiționale de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții F. și C., ca neîntemeiată.

S-a luat act că pârâții își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul A., solicitând schimbarea sa în sensul admiterii acțiunii, cu cheltuieli de judecată.

Decizia pronunțată în apel

Prin decizia nr. 456Ap din 22 aprilie 2021, Curtea de Apel Brașov, secția civilă a respins apelul declarat de către apelantul A. împotriva sentinței civile nr. 167/30.10.2020 a Tribunalului Brașov, pe care a păstrat-o.

Recursul exercitat în cauză

Împotriva deciziei nr. 456Ap din 22 aprilie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, reclamantul A. a declarat recurs, criticând soluția pentru nelegalitate.

În cuprinsul cererii de recurs, după un scurt istoric al cauzei și prezentarea situației de fapt, s-au formulat următoarele susțineri:

Prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ.

Având în vedere regimul juridic al nulităților în procesul civil reglementat de art. 174 și următoarele, cu aplicarea art. 405 C. proc. civ., instanța de apel și-a întemeiat hotărârea pe probe care nu au fost administrate cu respectarea principiilor procesului civil și ale normelor imperative care se referă la acestea.

Astfel, instanța de apel a fost investită exclusiv cu cererea de apel formulată de către reclamant, iar pârâții nu au dezvoltat apărări în apel.

Instanța de apel a schimbat motivarea primei instanțe, păstrând soluția pe fondul cauzei în ceea ce privește starea de fapt, făcând referire la probe care nu au fost propuse și încuviințate de către prima instanță, cu respectarea prevederilor legale imperative prezentate și în lipsa unor probe noi în apel.

De asemenea, instanța de apel a încălcat principiul contradictorialității procesului civil, așa cum este reglementat de art. 14 din C. proc. civ.

Consideră că prin pronunțarea unei hotărâri pe baza unor probe nelegal administrate, i s-a produs o vătămare și, fiind în prezența sancțiunii decăderii pârâților din dreptul de a propune probe care conduce la nulitatea actelor de procedură ulterioare, aceasta se prezumă.

Potrivit art. 177 alin. (2) C. proc. civ., nulitatea nu poate fi acoperită, dacă a intervenit decăderea ori o altă sancțiune procedurală sau dacă se produce ori subszistă o vătămare.

În acest caz, actul de procedură îl constituie chiar decizia recurată, iar potrivit art. 405 C. proc. civ., nulitatea acesteia poate fi cerută prin căile de atac prevăzute de lege, respectiv recursul întemeiat pe prevederile art. 488 pct. 5 C. proc. civ.

Opinează că în speță este incident și art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., întrucât hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Instanța de apel a constatat că reclamantul, în calitate de donator, a fost lovit de către pârâtul C., în calitate de donatar, la data de 12 septembrie 2017 și a necesitat îngrijiri medicale de 7-8 zile. Cu toate acestea, instanța a reținut aspecte pe care "le-a încadrat într-o așa-zisă provocare" exercitată de reclamant față de pârâtul C..

În ceea ce privește legea de drept material aplicabilă revocării donației, arată că pentru primul contract de donație este aplicabil vechiul C. civ., potrivit art. 6 alin. (2) din noul C. civ., respectiv prevederile art. 831 alin. (1) pct. 2 din vechiul C. civ. care sunt similare cu prevederile art. 1023 alin. (1) lit. b) din noul C. civ., aplicabile celorlalte două contracte de donație. Singura distincție între aceste dispoziții legale este aceea că fostul C. civ. se referea la delicte, iar noul C. civ. se referă la fapte penale.

Consideră că instanța de apel a realizat o aplicare greșită a prevederilor art. 831 alin. (1) pct. 2 din vechiul C. civ., respectiv art. 1023 alin. (1) lit. b) din noul C. civ., atunci când nu a aplicat sancțiunea revocării celor trei contracte de donație, în speță fiind îndeplinite toate cerințele pentru aplicarea acesteia.

Textele de lege aplicabile care reglementează această sancțiune sunt imperative, legiuitorul prevăzând că "donația se revocă".

Or, în speță, instanța de apel și-a întemeiat soluția pe conținutul unor declarații date în fața organelor de poliție, în cadrul unui dosar penal; acestea nu constituie probe în procesul civil și nu sunt de natură a conduce la dezlegarea obiectului acestui proces.

Susține că ingratitudinea față de reclamantul donator s-a realizat prin lovire de către donatar, că aceasta constituie delict/faptă penală, iar argumentele instanței de apel sunt contrare prevederilor legale de drept material aplicabile.

Legea civilă instituie sancțiunea revocării donației pentru comiterea faptei de lovire (pentru primul contract de donație - delicte) și nu a infracțiunii de lovire, deci în speță nu era necesară pronunțarea unei hotărâri de condamnare a făptuitorului donatar.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

Nu au fost identificate motive de ordine publică, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

Apărările formulate în recurs

Recursul a fost comunicat intimaților F. și C. la data de 15 octombrie 2021, conform dovezilor de la dosar recurs. Intimații nu au depus întâmpinare la dosarul cauzei.

Procedura în filtru

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 13 septembrie 2021 și a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 9, astfel cum reiese din fișa Ecris.

Cauza a fost supusă procedurii de regularizare, fiind întocmit raportul de admisibilitate față de data inițială a dosarului, 25 octombrie 2017.

Prin încheierea din 25 ianuarie 2022, a fost admisă cererea de ajutor public judiciar formulată de petentul A., fiind scutit acesta de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 5.707,58 RON.

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului s-a reținut că în opinia raportorului, recursul este formulat împotriva unei hotărâri supuse acestei căi de atac, depus în termen, scutit de plata taxei judiciare de timbru prin încheierea din 25 ianuarie 2022, urmând a aprecia completul asupra încadrării motivelor de recurs în prevederile art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și asupra admisibilității în principiu a recursului.

Raportul a fost comunicat părților la datele de 04 și 05 aprilie 2022, conform dovezilor de la dosar recurs, care nu au depus puncte de vedere la raport.

Prin încheierea din data de 17 mai 2023, a fost admis în principiu recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 456Ap din 22 aprilie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția civilă. A fost fixat termen de judecată la data de 25 octombrie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

La data de 24 octombrie 2022, recurentul reclamant A. a depus la dosarul cauzei note scrise, prin care reiterează motivele expuse în cuprinsul cererii de recurs.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul promovat de reclamantul A. are caracter fondat, pentru argumentele ce succed.

Printr-un prim motiv de recurs, recurentul a susținut că, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., în sensul că instanța de apel și-a întemeiat hotărârea pe probe care nu au fost administrate cu respectarea principiilor procesului civil și ale normelor imperative care se referă la acestea, probe care nu au fost propuse și încuviințate de către prima instanță și în lipsa unor probe noi în apel.

De asemenea, s-a mai susținut că instanța de apel a încălcat principiul contradictorialității procesului civil, așa cum este reglementat de art. 14 din C. proc. civ., întemeindu-și hotărârea pe mijloace de probă care nu au fost supuse în prealabil, dezbaterii contradictorii.

Analizând motivul de recurs invocat, Înalta Curte constată că la data de 25 martie 2021, intimații C. și F. au depus la dosarul cauzei documentul intitulat "concluzii scrise" care conține cinci pagini, precum și un înscrisuri în două exemplare, reprezentând copie conformă cu originalul a ordonanței de clasare din data de 26 mai 2020, emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov, însoțită de referatul cu propunere de clasare din 06 noiembrie 2019, emis de Inspectoratul de Poliție Județean Brașov.

Ordonanța de clasare și referatul cu propunere de clasare sus-menționate au fost depuse la dosarul cauzei însoțite de o scrisoare de înaintare, care poartă mențiunea înscrisă cu pixul "numărul de dosar x/2017, termenul 25.03.2021, ora 13:00" în partea stângă a documentului, precum și ștampila Curții de Apel Brașov cu numărul de dosar x/2017 și data de 25 martie 2021 în partea dreaptă a acestuia.

Observând încheierea din data de 25 martie 2021, se rețin două aspecte: pe de o parte, grefierul de ședință a învederat că intimatul C. a depus la dosar concluzii scrise și copia unei ordonanțe de clasare din 26 mai 2020, în probațiune și, pe de altă parte, că instanța de apel a luat act de faptul că părțile nu au solicitat administrarea de probe noi în apel și, constatând că nu mai sunt chestiuni prealabile de soluționat, a considerat cauza în stare de judecată și în temeiul art. 392 C. proc. civ., a declarat deschise dezbaterile asupra cauzei. La ședința de judecată din 25 martie 2021, când cauza a rămas în pronunțare, s-a prezentat doar avocat G., pentru apelantul reclamant A., lipsă fiind intimații pârâți F. și C..

Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (2) C. proc. civ., părțile trebuie să își facă cunoscute reciproc și în timp util, direct sau prin intermediul instanței, după caz, motivele de fapt și de drept pe care își întemeiază pretențiile și apărările, precum și mijloacele de probă de care înțeleg să se folosească, astfel încât fiecare dintre ele să își poată organiza apărarea.

Dispozițiile alin. (6) ale aceluiași articol statuează că instanța este obligată, în orice proces, să supună discuției părților toate cererile, excepțiile și împrejurările de fapt sau de drept invocate.

Această regulă de drept fundamentală trebuie respectată în toate etapele judecății, constituind o garanție a unui proces echitabil prin prisma exigențelor cerute procedurii de judecată de către art. 6 paragraful 1 din Convenția europeană a drepturilor omului.

Art. 13 C. proc. civ. reglementează dreptul fundamental la apărare în procesul civil:

"(1) Dreptul la apărare este garantat. (2) Părțile au dreptul, în tot cursul procesului, de a fi reprezentate sau, după caz, asistate în condițiile legii. (3) Părților li se asigură posibilitatea de a participa la toate fazele de desfășurare a procesului. Ele pot să ia cunoștință de cuprinsul dosarului, să propună probe, să își facă apărări, să își prezinte susținerile în scris și oral și să exercite căile legale de atac, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege. (4) Instanța poate dispune înfățișarea în persoană a părților, chiar atunci când acestea sunt reprezentate".

Or, în cauză, se constată că ansamblul textelor procesuale sus-menționate au fost nesocotite de instanța de apel, întrucât aceasta s-a folosit de proba cu înscrisuri neîncuviințate în faza de apel, nepuse în discuția contradictorie a părților, fără respectarea dreptului la apărare al apelantului reclamant A., după ce, în prealabil, în ședință publică, la termenul de judecată din data de 25.03.2021, luase act de faptul că părțile nu au solicitat administrarea de probe noi în apel.

Aceasta în condițiile în care în apel s-au depus acte dintr-un dosar penal, ordonanța de clasare din 26 mai 2020 și referatul cu propunere de clasare din 06 noiembrie 2019, emis de Inspectoratul de Poliție Județean Brașov la filele x și următoarele din dosarul de apel, deși grefierul a menționat că s-a depus la dosar un înscris, instanța de apel nu s-a pronunțat pe aceste probe, nu le-a încuviințat, însă prin decizia recurată, le-a dezbătut și și-a întemeiat soluția inclusiv pe acestea:

"De altfel, prin ordonanța de clasare din data de 26.05.2020 și prin referatul cu propunerea de clasare din data de 6.11.2019, organele de poliție au reținut că a existat o cauză justificativă a violențelor săvârșite de intimatul pârât C. împotriva tatălui său" (pagina 7 a deciziei recurate).

Vătămarea concretă produsă recurentului prin această conduită procesuală nelegală a instanței de apel constă în pronunțarea unei soluții defavorabile acestuia, și anume respingerea apelului promovat de acesta, soluție întemeiată inclusiv pe baza unor probe nediscutate în contradictoriu cu apelantul, de care acesta nu a avut cunoștință întrucât nu i s-au comunicat și fără respectarea dreptului acestuia la apărare.

Această vătămare procesuală nu poate fi înlăturată decât prin casarea deciziei pronunțate în aceste condiții procedurale de nelegalitate.

În rejudecare, instanța de apel va pune în discuția contradictorie a părților probele depuse la data de 25 martie 2021, potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (5) C. proc. civ. și cu respectarea dreptului la apărare, conform dispozițiilor art. 13 C. proc. civ.

Instanța se va pronunța ulterior asupra apelului cu luarea în considerare exclusiv a probatoriului administrat în condițiile procedurale legale în proces.

Având în vedere că în cauză se verifică incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a reține ca fondat acest prim motiv de casare.

În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, circumscris dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul A. arată că instanța de apel a realizat o aplicare greșită a prevederilor art. 831 alin. (1) pct. 2 C. civ. de la 1864, respectiv art. 1023 alin. (1) lit. b) din noul C. civ., atunci când nu a aplicat sancțiunea revocării celor trei contracte de donație, în speță fiind îndeplinite toate cerințele pentru aplicarea acesteia. Susține că instanța de apel a constatat că reclamantul, în calitate de donator, a fost lovit de către pârâtul C., în calitate de donatar, la data de 12 septembrie 2017 și a necesitat îngrijiri medicale de 7-8 zile, reținând eronat o așa-zisă provocare exercitată de reclamant față de pârâtul C.. Apreciază că instanța de apel și-a întemeiat soluția pe conținutul unor declarații date în fața organelor de poliție, în cadrul unui dosar penal, care nu constituie probe în procesul civil și nu sunt de natură a conduce la dezlegarea obiectului acestui proces și că ingratitudinea față de reclamantul donator s-a realizat prin lovire de către donatar, că aceasta constituie delict/faptă penală, iar argumentele instanței de apel sunt contrare prevederilor legale de drept material aplicabile.

Având în vedere considerentele pronunțate cu privire la primul motiv de casare, din perspectiva faptului că instanța de apel s-a pronunțat în cauză inclusiv prin luarea în considerare a unor probe nepuse în prealabil în discuția contradictorie a părților, cu nerespectarea astfel a dreptului la apărare al părții prejudiciate, în speță recurentul, Înalta Curte constată că, în rejudecare, instanța urmează a pronunța o nouă hotărâre cu luarea în considerare a întregului probatoriu administrat în condiții de legalitate, evaluând întreaga argumentație prezentată pe fondul cauzei de către părți, astfel încât acest motiv de recurs nu se mai impune a fi cercetat, pe cale de consecință la acest moment procesual, nefiind încă stabilită situația de fapt a cauzei, astfel cum s-a expus anterior.

Pentru ansamblul tuturor acestor argumente, în temeiul art. 497 C. proc. civ., Curtea va admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 456Ap din 22 aprilie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecarea apelului la aceeași instanță.