ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 263/2023

Obiectul cererii de chemare în judecată. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara, la data de 04.09.2020 sub nr. x/2019, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat instanței revocarea pentru ingratitudine a contractului de donație autentificat de C. sub nr. x din data de 04.07.2017, cu privire la imobilul înscris în CF nr. x, de sub Al, cu nr. top x constând în teren intravilan în suprafața de 180 mp având categoria de folosința "curți construcții" și de sub Al. l, cu nr. cad. x și nr. top. x compus din casa S+P+E+M situate în Mun. Timișoara, județul Timiș, repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului de donație, prin obligarea pârâtului la restituirea bunurilor imobile, precum și radierea dreptului de nudă proprietate al pârâtului din cartea funciara și înscrierea dreptului de proprietate al acesteia, cu cheltuieli de judecată.

Hotărârea pronunțată în primă instanță. Prin sentința civilă nr. 555/PI/29.03.2021, pronunțată de Tribunalul Timiș, instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune și pe fond a respins cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul B., având ca obiect revocare donație, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.

Hotărârea pronunțată în apel. Prin decizia nr. 34 din 3 februarie 2022, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a admis apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 555/PI/29.03.2021, pronunțate de Tribunalul Timiș. A schimbat în parte sentința civilă apelată. A admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta apelantă A. în contradictoriu cu pârâtul intimat B.. A dispus revocarea pentru ingratitudine a contractului de donație autentificat sub nr. x/04.07.2017 de către C. având ca obiect imobilul înscris în CF nr. x, de sub A1 cu nr. top. x constând în teren intravilan în suprafață de 180 mp. având categoria de folosință "curți construcții" și de sub A1.1, cu nr. cad. x și nr. top. x compus din casă S+P+E+M situat în Municipiul Timișoara, str. x, jud. Timiș. A dispus repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului de donație prin obligarea pârâtului intimat la restituirea bunului imobil către reclamanta apelantă. A dispus radierea dreptului de nudă proprietate al pârâtului intimat din cartea funciară corelativ cu înscrierea dreptului de proprietate al reclamantei apelante. A menținut în rest sentința civilă apelată. A obligat pârâtul intimat la plata către reclamanta apelantă a sumei de 16.408 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în apel și în primă instanță.

Calea de atac formulată în cauză. Împotriva deciziei nr. 34 din 3 februarie 2022 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă a declarat recurs pârâtul B., invocând incidența dispozițiilor art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ. Arată că fapta pentru care se solicită revocarea donației pentru ingratitudine, se circumscrie lunii septembrie a anului 2018, termen de la care se calculează termenul de prescripție de 1 an de zile, reglementat de art. 1024 alin. (1) C. civ.. Astfel, instanță a fost învestită cu soluționarea cauzei care vizează fapte de ingratitudine pretins a fi săvârșite după încheierea contractului de donație, respectiv după data de 04.07.2017. Norma de drept material invocată în speță și căreia instanța i-a dat relevanță, art. 1023 alin. (l) lit. b) Noul C. civ., se aplică cu privire la fapte săvârșite de către donatar, ulterior încheierii contractului de donație. Or, după cum se poate observa, instanța de apel a aplicat norma de drept material cu privire la fapte pretins a fi săvârșite de către pârâtul-recurent, de-a lungul timpului, anterior contractului de donație, stabilind că acesta se face vinovat de injurii grave, raportat la caracterul continuu al injuriilor proferate de către recurent la adresa donatoarei. Învederează că aceste injurii nu puteau fi probate prin administrarea probei testimoniale, atât timp cât după încheierea contractului de donație, părțile s-au întâlnit de două ori: când recurentul a fost invitat la ziua de naștere a reclamantei, respectiv când acesta a schimbat încuietoarea la poarta de la curtea imobilului (când părțile nici nu s-au văzut, recurentul neștiind că mătușa sa se află în țară în acel moment). De altfel, declarațiile martorilor nu reprezintă o probă directă a așa-ziselor injurii proferate de recurent la adresa donatoarei, aceștia recunoscând că au cunoștință despre această conduită a pârâtului din spusele reclamantei, aspect reținut de altfel de către instanță de apel, în analiza primului caz de revocare a donației, invocat de către reclamantă. Susține că, deși a învederat instanței faptul că aceasta este învestită cu soluționarea unei cauze de revocare a donație pentru ingratitudine și este limitată la verificarea faptelor pretins a fi săvârșite de către reclamant aferente perioadei ulterioare datei de 04.07.2017, instanța a dat relevanță depozițiilor martorilor care au afirmat că astfel de injurii au fost proferate de către reclamant și înainte de data perfectării contractului de donație, caracterul continuu al injuriilor fiind apreciat de către instanță prin raportare la relațiile tensionate dintre părți de-a lungul timpului, anterior încheierii contractului de donație. Singurul incident relevat de reclamantă, ulterior datei de 04.07.2017- când a pus lacăt la poarta imobilului în care se afla aceasta- este unul izolat și ivit dintr-o eroare: din cauza comportamentului vecinilor care depozitau în curtea imobilului tot felul de obiecte, s-a deplasat la imobil și a pus lacăt la poartă. Arată că, deși este proprietar al imobilului, nu deține cheie de la intrarea în imobil, motiv pentru care nici nu a încercat să intre în incinta acestuia, neavând cunoștință că reclamanta-intimată se află în imobil. Dovada faptului că relațiile dintre reclamantă și pârât - deși presărate cu tensiuni de-a lungul timpului - sunt departe de a fi atât de încordate, este chiar faptul că, puțin timp înainte de incidentul antemenționat, în cursul aceluiași an, a fost invitat, împreună cu iubita, la ziua de naștere a mătușii sale, reclamantă în prezenta cauză. Consideră că susținerile reclamantei referitoare la comportamentul nepotrivit al pârâtului nu au putut fi dovedite în fața instanțelor - aspect confirmat de altfel și de către instanța de apel care, în soluționarea cazului de revocare a donației prevăzut la art. 1023 alin. (1) lit. a) C. civ. a reținut că "Susținerile sale referitoare la amenințarea cu moartea prin împușcare și otrăvire nu au fost confirmate prin declarațiile martorilor, aceștia afirmând că au cunoscut acestea din relatările reclamantei apelante". Susține că soluția atacată încalcă principiul irevocabilității donației, instanța dispunând revocarea donației pe baza impresiei subiective a donatorului. Apreciază că hotărârea cuprinde motive contradictorii. Contradictorialitatea motivării rezidă din însuși modul de apreciere a relevanței probelor administrate în cauză. Dacă pentru instanța de apel declarațiile martorilor nu confirmă incidența cazului de revocare a donației prevăzut de art. 1023 alin. (1) lit. a) Noul C. civ., întrucât "aceștia afirmă că au cunoscut acestea din relatările reclamantei apelante", pentru aceeași instanță, aceleași declarații ale martorilor stau la baza motivării admiterii apelului, prin prisma aprecierii ca fiind incident în cauză motivul de revocare a donației prevăzut de art. 1023 alin. (l) lit. b) Noul C. civ. Depozițiile acelorași martori - care au afirmat că nu au perceput în mod direct amenințările cu moartea și injuriile, ci din spusele reclamantei - au stat la baza soluționării diferite a celor două cazuri de revocare a donației pentru ingratitudine invocate de către reclamantă. Nu are nicio relevanță dacă primul caz vizează amenințarea cu moartea, iar cel de-al doilea caz se referă la injurii grave. Solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Apărările formulate în cauză Intimata - reclamantă A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de către recurentul B. și pe cale de consecință, menținerea ca temeinică și legală a deciziei civile nr. 34 pronunțate la data de 03.02.2022 de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr. x/2019. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse. Argumentându-și primul motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., pârâtul a pretins încălcarea ori greșita aplicare a dispozițiilor art. 1023 lit. b) din C. civ., ce reglementează cazul donatarului care se face vinovat de "injurii grave față de donator". Prin memoriul de recurs pârâtul a arătat că: aceste injurii nu puteau fi probate prin administrarea probei testimoniale, în condițiile în care părțile s-au întâlnit doar de două ori după perfectarea contractului de donație; declarațiile martorilor nu reprezintă o probă directă a injuriilor, aceștia având cunoștință despre acestea din spusele reclamantei; instanța a dat relevantă depozițiilor martorilor reținând caracterul continuu al injuriilor și anterior încheierii contractului; singurul incident ivit după încheierea contractului a fost cel când a pus lacăt la poartă, neștiind că reclamanta se afla în imobil; relațiile dintre părțile litigante nu erau încordate, în condițiile în care a fost invitat de către reclamantă la ziua acesteia; greșita stabilire a caracterului grav al injuriilor adresate, atât timp cât evenimentul din septembrie 2019 nu poate fi catalogat ca fiind unul grav. Înalta Curte constată că, deși recurentul-pârât a indicat ca temei legal al criticilor formulate pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., expunerea și dezvoltarea acestora vizează în realitate, aspecte care țin de situația de fapt și aprecierea probelor, aceste critici neîncadrându-se în nici unul din cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ. pentru exercitarea controlului judiciar pe calea recursului. Astfel, acest ansamblu de critici formulate de recurentul-pârât nu pot face obiect de analiză în calea de atac a recursului, ridicând o problemă legată de temeinicia, iar nu de legalitatea hotărârii atacate. Aserțiunea este valabilă inclusiv în privința aprecierilor instanței de apel în sensul că injuriile au avut caracter continuu, aprecieri contestate prin memoriul recurentului. Astfel, instanța de recurs constată inclusiv în privința lor, că ele nu pot face obiect al cenzurii instanței de recurs care exercită exclusiv un control exclusiv în legalitate asupra hotărârii pronunțate în apel, în condițiile în care aprecierile asupra probelor ori situațiilor de fapt ale cauzei realizate de instanțele de fond (între care se regăsește și instanța de apel) țin de temeinicia soluției și scapă astfel, controlului jurisdicțional de legalitate în calea extraordinară a recursului. În ce privește invocarea greșitei aplicări de către instanța de apel a prevederilor art. 1023 și art. 1024 C. civ., în referire la împlinirea termenului de prescripție extinctivă, instanța de recurs observă că împotriva soluției tribunalului de respingere a excepției de prescripție a dreptului material la acțiune, recurentul pârât nu a formulat apel principal sau apel incident, ca de altfel nici intimata reclamantă, astfel încât respectiva dispoziție judiciară a intrat în autoritatea lucrului judecat, nemaiputând fi pusă în discuție în prezenta fază de recurs, fără a fi încălcat art. 430 C. proc. civ. În egală măsură, instanța de recurs observă că în cadrul situației de fapt stabilite definitiv de către curtea de apel, în lipsa administrării de noi probe în recurs, instanța de apel s-a grefat în soluția sa de admitere a revocării, inclusiv pe evenimentul petrecut la 16.09.2019, eveniment ulterior datei încheierii contractului de donație, astfel încât nu se poate afirma nici din această perspectivă, încălcarea prevederilor art. 1023 și art. 1024 C. civ. prin invocata raportare la fapte anterioare încheierii actului juridic. Cu referire la susținerea recurentului în sensul că soluția atacată încalcă principiul irevocabilității donației, Înalta Curte constată că aceasta reprezintă o critică formală; în realitate recurentul tinde de asemenea, la verificarea temeiniciei deciziei. De altfel, Înalta Curte tinde a preciza că, deși donația este în principiu irevocabilă, aceste cazuri legale de revocare, pentru ingratitudine, nu aduc atingere principiului irevocabilității întrucât intervin independent de voința donatorului, motivele de revocare reprezentând fapte negative realizate de către donatar și fiind prevăzute legal. Așadar, nu se poate invoca nici încălcarea de către instanța de apel a prevederilor art. 1015 C. civ. Prin memoriul de recurs pârâtul a mai invocat incidența motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., susținând că motivarea deciziei atacate este contradictorie, aspect ce rezultă din modul de apreciere a relevanței probelor administrate în cauză, cu referire la faptul că declarațiile acelorași martori au fost valorificate diferit de către instanța de apel în analiza celor două cazuri de revocate a donației prevăzute de art. 1023 alin. (l) lit. a) și b) Noul C. civ. Înalta Curte constată că potrivit art. 1023 alin. (1) lit. .a) C. civ. "donația se revocă pentru ingratitudine dacă donatarul a atentat la viața donatorului, a unei persoane apropiate lui sau, știind că alții intenționează să atenteze, nu l-a înștiințat". Ingratitudinea cuprinde fapte de o anumită gravitate și nu doar simpla încălcare a atitudinii de recunoștință ce se așteaptă din partea donatarului față de binefăcătorul său, donatorul. Analizând acest caz de revocare a donației pentru ingratitudine instanțele de fond au reținut că reclamanta nu a făcut dovada existenței acestei premise. Astfel, s-a reținut în cadrul situației de fapt a cauzei, stabilite definitiv de către instanța de apel ca urmare a neadministrării de noi probe în recurs, faptul că susținerile reclamantei referitoare la amenințarea cu moartea prin împușcare și otrăvire nu au fost confirmate prin declarațiile martorilor, aceștia afirmând că au cunoscut acestea din relatările reclamantei. S-a mai reținut că afirmația reclamantei apelante conform căreia la sfârșitul anului 2018 ar fi fost amenințată cu moartea telefonic în America de către pârât a fost contrazisă de declarația martorei D.. Prin urmare, s-a constatat că declarațiile martorilor axate pe ipoteza unui eventual "atentat la viața donatorului" nu au adeverit cele susținute de către reclamantă în acest sens. Conform celui de-al doilea caz de revocare a donației pentru ingratitudine, ce constituie temei al demersului judiciar inițiat de către reclamantă, art. 1023 alin. (1) lit. b) C. civ., acesta prevede că "donația se revocă pentru ingratitudine dacă donatarul se face vinovat de fapte penale, cruzimi sau injurii grave față de donator". Injuriile cuprind insultele, ofensele, precum și orice alt act injurios la adresa donatorului, prin care se atentează la onoarea, reputația sau demnitatea acestuia, fără a avea importanță dacă au fost proferate în public sau în secret. Gravitatea injuriilor este dată de caracterul profund denigrator și înjositor al acestora, de caracterul de continuitate al acestora, agresivitatea verbală conferind un grad de stres și de uzură psihică. Cu privire la acest caz de revocare a donației pentru ingratitudine, instanța de apel a reținut că declarațiile martorilor orientate pe acest aspect au relevat un comportamentul agresiv verbal al pârâtului față de reclamantă, iar injuriile au avut un caracter de continuitate. Instanța de apel, contrar primei instanțe, a reținut în cadrul situației de fapt definitive a cauzei, că reclamanta a dovedit gravitatea acestor injurii prin declarațiile martorilor audiați în cauză, coroborate cu puterea de lucru judecat a considerentelor hotărârilor judecătorești pronunțate anterior între părțile litigante. Astfel, s-a reținut că sentința civilă nr. 10124/27.09.2019 a Judecătoriei Timișoara rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 64/A/CC/22.10.2019 a Tribunalului Timiș, a fost pronunțată în soluționarea cererii de emitere a unui ordin de protecție, formulată de către reclamantă, întemeiată atât pe evenimentul petrecut la data de 16.09.2019 când pârâtul a schimbat încuietorile imobilului, cât și pe relațiile tensionate dintre părți anterior acestui eveniment. Cu putere de lucru judecat s-a reținut de instanța de apel că instanțele de judecată în emiterea ordinului de protecție au constatat că "susținerile reclamantei referitoare la actele de violență psihologică și economică manifestate de pârât, care i-au produs o reală temere reclamantei au fost confirmate de probatoriul administrat în cauză." Prin urmare, Înalta Curte constată că aceiași martori au fost ascultați pentru ambele cazuri de revocare a donației pentru ingratitudine, dar, pentru că situația de fapt ce justifica aplicarea fiecărui text era diferită (atentat la viața donatorului, respectiv injurii grave), nu se poate reține vreo contradicție procedurală în a se reține că unele afirmații ale martorilor, fiind cunoscute de la reclamantă, nu au fost așadar considerate apte de a face dovada unui fapt pretins, iar altele, percepute direct de martori, au fost apreciate de instanța de apel a realiza proba unui alt fapt concret invocat. De altfel, în admiterea cazului secund de revocare a donației, instanța de apel a avut în vedere atât declarațiile martorilor cu privire la comportamentul agresiv verbal al pârâtului, cât și puterea de lucru judecat a considerentelor reținute în litigiul care a avut ca obiect emiterea unui ordin de protecție, referitoare la violența psihologică exercitată asupra reclamantei. Mai mult, instanța de apel a reținut că din cuprinsul înscrisurilor existente la dosar rezultă și că pârâtul dorește valorificarea imobilului donat, asupra căreia reclamanta are un drept de uzufruct viager. Așadar, instanța de apel a concluzionat, în urma examinării și evaluării probelor administrate, că în cauză există fapte obiective, săvârșite cu intenție, care sunt încadrabile în cazul de ingratitudine prevăzut în mod expres de art. 1023 lit. b) din C. civ., prin considerente explicite fiind înlăturată teza amenințării reclamantei cu moartea și admisă cea distinctă referitoare la injurii grave față de donator. Grefat pe această situație de fapt reținută definitiv de tribunal, instanța de recurs constată că întrucât pârâtul a acționat într-o manieră incompatibilă cu obligația generală de recunoștință pe care un donatar trebuie să o aibă față de donator, aducând donatoarei injurii ce au lezat demnitatea acesteia, agresivitatea verbală fiind constatată de instanța de apel devolutivă a fondului ca încadrându-se în nivelul de gravitate prevăzut de legea civilă necesar pentru a atrage revocarea donației, atunci în mod just instanța de apel a procedat la aplicarea dispozițiilor legale referitoare la revocarea contractului de donație pentru acest caz de revocare. În considerarea acestor motive, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.