ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 949/2024

Obiectul cauzei Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr. x/2020, reclamantul A.., în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună în principal, nulitatea contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x din 28.10.2019 la C. și D., încheiat între părți și având ca obiect imobilul situat în localitatea Dumbrăvița, str. x, mansardă, județul Timiș, înscris în CF nr. x Dumbrăvița, nr. cadastral/nr. topografic x și revenirea la situația anterioară, fără obligația de a restitui prețul, acesta urmând a fi compensat cu obligația pârâtei de a restitui împrumutul în valoare de 80.000 euro către reclamant; în subsidiar, în situația în care se va aprecia că nu se poate dispune nulitatea contractului, să se dispună obligarea pârâtei la restituirea împrumutului în cuantum de 80.000 euro, cu dobândă legală penalizatoare, către reclamant; cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. De asemenea, reclamantul a solicitat să se dispună, din oficiu, notarea acestui proces în cartea funciară nr. x Dumbrăvița, pentru imobilul situat în localitatea Dumbrăvița, str. x, et. mansardă, județul Timiș, nr. cadastral/nr. topografic x, potrivit art. 902 și urm. C. civ. Pe cale reconventională, pârâta-reclamantă a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se constate că între părți a intervenit o donație deghizată, ascunsă sub forma virării în contul său a sumei de 80.000 Euro, aceștia fiind dăruiți deghizat, cu cheltuieli de judecată.

Sentința pronunțată de prima instanță Prin sentința civilă nr. 1243/PI din 07 iulie 2022, Tribunalul Timiș a respins cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul A.. în contradictoriu cu pârâta B., având ca obiect constatare nulitate act juridic. A respins cererea reconvențională formulată de către pârâta-reclamantă reconvențional B. în contradictoriu cu reclamantul-pârât reconvențional A., având ca obiect constatare donație deghizată. A respins cererea de obligare a pârâtei la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată. A respins cererea de obligare a reclamantului la plata către pârâtă la plata de cheltuieli de judecată ca nedovedită.

Decizia pronunțată în apel Prin decizia nr. 223 din 28 septembrie 2023, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a admis excepția inadmisibilității cererii de apel și, în consecință, a respins ca inadmisibil apelul formulat de apelantul reclamant A.. împotriva sentinței civile nr. 1243/PI din 03.11.2022 pronunțate de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2020. A respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta pârâtă B. împotriva sentinței civile nr. 1243/PI din 03.11.2022 pronunțate de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2020.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei civile nr. 223 din 28 septembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara a formulat recurs reclamantul A.., ce a fost înregistrat pe rolul secției I civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Prin cererea de recurs formulată, și întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant solicită casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, arătând că, în mod nelegal, a fost admisă excepția inadmisibilității cererii de apel formulate de acesta. Astfel, arată că instanța de apel a avut în vedere prevederile art. 445 C. proc. civ. considerând că, în speță, se află în prezența unei cereri de completare a hotărârii pronunțate de prima instanță, pentru care legiuitorul a prevăzut o cale specială de soluționare, prin art. 444 C. proc. civ. Or, susține recurentul, din lecturarea dispozitivului instanței de fond, rezultă că prin soluția pronunțată tribunalul a înțeles să respingă cererea formulată de acesta, în întregul ei, iar nu s-a rezumat la o analiză doar asupra capătului de cerere privind nulitatea contractului de vânzare-cumpărare.

Apărările formulate în cauză În data de 07 februarie 2024, intimata B. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, justificat din perspectiva încadrării greșite a criticilor pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Întâmpinarea a fost comunicată recurentului la 20 februarie 2024, însă acesta nu a depus răspuns la întâmpinare. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând recursul declarat în cauză, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale relevante, Înalta Curte constată că acesta nu este fondat și îl va respinge pentru următoarele considerente: Prioritar, examinând motivele de recurs sub aspectul posibilității de încadrare a criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că acestea vizează considerentele instanței de apel, care au stat la baza soluției de respingere a căii de atac a apelului exercitate de recurent, din perspectiva modalității în care aceasta a făcut aplicarea normelor de drept incidente în cauză, referitoare la inadmisibilitatea cererii de apel prin care se sesiza omisiunea primei instanțe de a se pronunța asupra unui petit al acțiunii, în condițiile în care legiuitorul a prevăzut o cale specială în acest scop. Faptul că soluția de inadmisibilitate a cererii de apel a fost criticată în recurs din perspectiva unui motiv de nelegalitate invocat greșit de către recurent nu poate fi sancționat cu nulitatea cererii de recurs, în condițiile în care criticile ar putea fi analizate din perspectiva unui alt motiv de casare. Față de aceste considerente, văzând că apărările vizând pretinsa aplicare greșită a dispozițiilor art. 444-445 C. proc. civ. în prezenta cauză pot fi analizate din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului, urmând ca analiza legalității hotărârii recurate să fie realizată din perspectiva acestui motiv de nelegalitate. Examinând recursul prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte reține că recurentul a criticat soluția instanței de apel prin care s-a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de acesta împotriva sentinței tribunalului. Pentru a pronunța această hotărâre, curtea de apel a reținut că, în cuprinsul cererii de apel cu care a investit instanța de control judiciar, apelantul-reclamant a arătat că, deși în principiu este de acord cu întreaga motivare a tribunalului, această instanță nu s-a pronunțat cu privire la celălalt capăt de cerere din acțiunea formulată, și anume cu privire la cererea de "obligare a pârâtei la restituirea împrumutului în cuantum de 80.000 euro, cu dobândă legală penalizatoare, către reclamant". Instanța de apel a calificat această cerere a apelantului ca fiind una în completarea hotărârii primei instanțe de fond, căreia i s-a reproșat nepronunțarea pe un petit al cererii de chemare în judecată și, constatând că prin dispozițiile art. 445 C. proc. civ. se prevede o procedură specială prin care pot fi verificate susținerile unei părți în sensul omisiunii pronunțării asupra unui capăt de cerere, a respins apelul declarat de reclamant, ca inadmisibil. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 444 alin. (1) C. proc. civ., "Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare." De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 445 C. proc. civ., "Îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispozițiilor contradictorii ori completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condițiile art. 442-444." Din textele legale citate rezultă că procedura completării hotărârii este obligatorie, astfel încât, în ipoteza în care instanța nu s-a pronunțat asupra unei cereri cu care a fost învestită, partea nu poate opta între a solicita completarea hotărârii sau a declara apel. Verificând cererea introductivă de instanță, reiese că reclamantul a învestit instanța cu trei petite distincte, și anume: (1) constatarea nulității contractului de vânzare - cumpărare autentificat cu încheierea nr. 1835 din 28.10.2019 la C. și D. și revenirea la situația anterioară, fără obligația de a restitui prețul, acesta urmând a fi compensat cu obligația pârâtei de a restitui împrumutul în valoare de 80.000 euro către reclamant; (2) în subsidiar, în situația în care se va aprecia că nu se poate dispune nulitatea contractului, obligarea pârâtei la restituirea împrumutului în cuantum de 80.000 euro, cu dobândă legală penalizatoare, către reclamant; (3) obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Prin sentința civilă nr. 1243/PI din 07 iulie 2022, Tribunalul Timiș s-a pronunțat pe petitul 1 al acțiunii, analizând incidența în speță a dispozițiilor art. 1207 alin. (1) C. civ., verificând îndeplinirea condițiilor necesar a fi îndeplinite pentru a fi în prezența viciului de consimțământ al erorii. La pagina 8 din hotărâre, instanța a reținut că, astfel cum reiese din probele administrate, reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor de mai sus cu privire la eroare și a aspectelor de fapt invocate în susținerea cererii sale. Apoi, tribunalul, la pagina 9 din hotărâre, a procedat la analiza cererii reconvenționale formulate de pârâtă, conchizând că nici în privința acesteia nu sunt întrunite condițiile cu privire la reținerea existenței unei donații deghizate. Urmare a analizei astfel realizate, tribunalul a conclutionat, reținând în mod expres în cuprinsul considerentelor, la pagina 10 din hotărâre, că urmează să respingă cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul A.. în contradictoriu cu pârâta B. "având ca obiect constatare nulitate act juridic". Totodată, a dispus respingerea cererii reconventionale formulate de către pârâta-reclamantă B. în contradictoriu cu reclamantul-pârât A. având ca obiect "constatare donatie deghizată", pentru ca mai apoi să mai facă vorbire doar despre cheltuielile de judecată solicitate de părți. Considerentele tribunalului se reflectă și în soluția pronunțată prin dispozitivul hotărârii unde, de asemenea, s-a consemnat doar decizia de respingere a cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantul A.. având ca obiect constatare nulitate act juridic, decizia pronunțată asupra cererii reconvenționale, precum și pe cererea de acordare a cheltuielilor de judecată. Astfel, nici în considerentele hotărârii primei instanțe de fond și nici în minuta sentinței civile nr. 1243/PI din 03 11 2022 a Tribunalului Timiș nu se fac niciun fel de referiri la cererea subsidiară formulată de reclamant, pentru ipoteza în care petitul având ca obiect constatare nulitate contract de vânzare-cumpărare urmează a fi respinsă. Or, în condițiile în care situația premisă invocată de reclamantul A.. există, respectiv petitul principal al acțiunii a fost respins, se impunea analizarea de către tribunal a cererii subsidiare formulate de reclamant. Cum prima instanță de fond nu a procedat la analiza temeiniciei cererii de obligare a pârâtei la restituirea către reclamant a împrumutului în cuantum de 80.000 euro, cu dobândă legală penalizatoare, și văzând că această omisiune a fost invocată de apelantul-reclamant, prin motivele de apel, în mod corect Curtea de Apel Timișoara a constatat că a fost învestită cu o cerere de apel, însă prin care se tinde la constatarea și suplinirea acestei omisiunii. În cauză nu se poate vorbi despre nemotivarea hotărârii în raport cu unul sau mai multe argumente invocate de părți în dosar care, într-adevăr, erau susceptibile de a fi invocate pe calea de atac a apelului, ci despre nepronunțarea pe un petit al acțiunii, care era necesar să-și regăsescă o rezolvare în dispozitivul hotărârii de primă instanță. Aceasta concluzie este susținută prin raportare chiar și la motivele de apel formulate de reclamant, prin care nu s-a invocat insuficienta motivare ori nemotivarea hotărârii tribunalului ci nepronunțarea cu privire la capătul de cerere având ca obiect restituirea împrumutului în cuantum de 80.000 euro, cu dobândă legală penalizatoare, asura căruia chiar partea a susținut că "trebuia și se impunea să existe o soluție vizavi de cea de-a doua cerere formulată de către subsemnatul". Ca atare, cum prima instanță nici nu a admis și nici nu a respins cererea apelantului-reclamant de obligare a pârâtei de a achita suma de 80.000 euro pretins acordată cu titlu de împrumut, ci a omis să se pronunțe asupra acestui capăt de cerere, reclamantul nu avea deschisă calea procedurală aleasă pentru a obține complinirea lipsurilor din dispozitivul sentinței. Prin urmare, în mod corect, Curtea de Apel Timișoara a constatat că solicitarea apelantului de soluționare a unui capăt de cerere asupra căruia instanța de fond a omis să se pronunțe, atrage inadmisibilitatea acestei căi de atac, prin raportare la prevederile art. 445 C. proc. civ. Concluzionând, Înalta Curte constată că instanța de apel a reținut în mod corect că, prin motivele de apel, apelantul-reclamant a sesizat instanța cu solicitarea de a statua asupra unui capăt de cerere asupra căruia nu a existat o pronunțare din partea Tribunalului Timiș, pretenție care nu poate face obiectul unui motiv de apel sau de recurs, ci doar a unei cereri de completare a hotărârii. Pentru considerentele expuse, constatând legalitatea deciziei recurate, reținând că aspectele de nelegalitate deduse judecății sunt nefondate, nefiind îndeplinite dispozițiile art. 488 C. proc. civ. pentru casarea hotărârii, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul ca nefondat.