ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2303/2024

Pretenția dedusă judecății Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la 05 ianuarie 2023, sub nr. x/108/2023, reclamantul A a chemat în judecată pe pârâții B (fostă C) și D, solicitând să se constate simulația contractului de donație încheiat între el și soția sa E, în calitate de donatori, pe de o parte, și fiul său D, în calitate de donatar, pe de altă parte, autentificat de Biroul Notarului Public F sub nr. 2113 la 12.10.2020, având ca obiect imobilul situat în Arad, str. (...), jud. Arad, înscris în CF nr. (...) Arad, nr. cad. (...), compus din teren intravilan în suprafață de 720 mp cu construcții, în valoare de 1.528.960 lei, printr-o operațiune juridică fictivă, prin încheierea unui contract de donație fictiv, pentru cauză ilicită și că, în speță, contractul public autentificat de notar nu reprezintă voința reală a părților,

Hotărârea pronunțată în primă instanță Prin sentința civilă nr. 238 din 24.11.2023, Tribunalul Arad a respins acțiunea formulată de reclamantul A, în contradictoriu cu pârâții B (fostă C) și D, având ca obiect acțiune în declararea simulației și restabilirea situației anterioare, și a obligat reclamantul la plata către pârâtul D a sumei de 9877 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Hotărârea pronunțată în apel Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, reclamantul A. Prin decizia civilă nr. 61 din 12 martie 2024, Curtea de Apel Timișoara - Secția I civilă, a admis excepția de netimbrare, a apelului și a anulat, ca netimbrat, apelul declarat de reclamantul A împotriva sentinței civile nr. 238/24.11.2023 pronunțate de Tribunalul Arad și a obligat reclamantul să achite intimatului D suma de 13566 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocat.

Recursul declarat în cauză Împotriva acestei decizii, la 19 aprilie 2024, reclamantul A a declarat recurs, înregistrat pe rolul Secției I civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție la 29 aprilie 2024, repartizat spre competentă soluționare completului nr. x. Prin cererea de recurs, întemeiată, în drept, pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate în ceea ce privește obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 13566 lei, reprezentând onorariu de avocat. În dezvoltarea criticilor de nelegalitate, recurentul a arătat că instanța, în raport de prevederile art. 451 alin. (2) C. proc. civ., poate, din oficiu, să reducă motivat, cuantumul cheltuielilor de judecată reprezentate de onorariu avocațial, atunci când acesta este disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei sau cu activitatea prestată de avocat, prin raportare la circumstanțele concrete ale cauzei. Or, în contextul în care, în cauză, în apel, nu a fost achitată taxa judiciară de timbru, apelul fiind anulat, ca netimbrat, cheltuielile de judecată acordate părții adverse de instanța de apel, în cuantum de 13566 lei, reprezentând onorariu de avocat, la care a fost obligat la plată, este unul nejustificat de mare, prin raportare la activitatea prestată de avocatul părții adverse. În atare context, a apreciat că se impune casarea deciziei recurate pentru motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., curtea de apel nesocotind normele de procedură regăsite în art. 451 alin. (2) din același cod.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea înregistrată la data de 04 iulie 2024, intimații D și B ( fostă C) au invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare, așa cum aceasta a fost reținută prin decizia pronunțată în Recursul în interesul Legii nr. 3/2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar, în subsidiar, au solicitat respingerea recursului, ca nefondat. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Având a analiza cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului, Înalta Curte reține următoarele: Recursul declarat de recurentul A cuprinde critici doar în ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată, învederându-se că instanța de apel l-a obligat la plata cheltuielilor de judecată, fără a se raporta la situația particulară a litigiului, care ar fi impus reducerea considerabilă a cuantumului cheltuielilor, conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ. Înalta Curte constată că recursul declarat de recurent este nul, conform dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., întrucât criticile nu se circumscriu niciunuia dintre motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ., din moment ce privesc temeinicia deciziei civile recurate. În această ordine de idei, se reține că, prin decizia nr. 3 din 20 ianuarie 2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 181 din 5 martie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție-Completul competent a soluționa recursul în interesul legii a stabilit că ”în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanța de fond s-a pronunțat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) C. proc. civ., asupra proporționalității cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaților, solicitate de partea care a câștigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.”. În considerente acestei decizii cu valoare obligatorie, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., s-au reținut următoarele aspecte: ”29. O primă problemă care s-a pus în practică se referă la calificarea prevederilor art. 451 - 455 C. proc. civ. ca fiind norme de procedură sau norme de drept material. 30. Instanțele care au considerat acest motiv de recurs admisibil l-au încadrat în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., apreciind, explicit sau implicit, că normele de la art. 451 - 455 C. proc. civ. sunt norme de drept material întrucât, deși sunt cuprinse în Codul de procedură civilă, ele reglementează modalitatea de reparare a prejudiciului produs din culpa părții care se face vinovată de declanșarea demersului judiciar (partea care pierde procesul), reprezentând, de fapt, o transpunere în plan procesual a normelor de drept material referitoare la răspunderea civilă delictuală. 31. Pe de altă parte, a fost exprimată și opinia potrivit căreia aceste prevederi legale reprezintă o normă de procedură, ceea ce ar ridica problema încadrării motivului de recurs analizat în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. 32. Față de cele ce se vor arăta în continuare, pentru soluționarea prezentului recurs în interesul legii nu este necesară tranșarea acestei dispute teoretice care, de altfel, este insuficient ilustrată în jurisprudența atașată sesizării. 33. Aceasta întrucât, pentru a fi incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5, respectiv de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu este suficient ca recurentul să facă trimitere, în mod formal, la sediul materiei unde este reglementată problema de drept ce trebuie soluționată de instanța de recurs, ci trebuie, totodată, ca motivul invocat să se refere la un viciu de legalitate a hotărârii recurate, nu la un aspect de temeinicie a acesteia. 34. Or, stabilirea, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) C. proc. civ., a cheltuielilor cu onorariul de avocat plătit de partea care a câștigat procesul presupune o analiză a unor aspecte de fapt referitoare la complexitatea cauzei și la munca efectivă a apărătorului părții. De asemenea, presupune o raportare la valoarea obiectului pricinii și o evaluare a ponderii pe care instanța trebuie să o dea acestui criteriu în cadrul demersului de stabilire a cheltuielilor la care este obligată partea care a pierdut litigiul. În analiza sa, judecătorul trebuie să se raporteze, în permanență, la circumstanțele cauzei, instanța de fond dispunând de o marjă de apreciere în analiză. 35. În acest sens, art. 451 alin. (2) C. proc. civ. prevede că "Instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. Măsura luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său." 36. Este vorba, așadar, despre o evaluare care se sprijină pe analiza unor aspecte de fapt, nu pe o interpretare a normei juridice. 37. În aceste condiții, proporționalitatea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaților cu complexitatea și valoarea cauzei și cu activitatea desfășurată de avocat reprezintă o chestiune de temeinicie, nu o chestiune de legalitate a hotărârii atacate. În consecință, ea nu va putea fi analizată pe calea recursului, neîncadrându-se nici la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 și nici la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.”. Întrucât recurentul critică decizia instanței de apel exclusiv din perspectiva faptului că nu s-ar fi aplicat prevederile art. 451 alin. (2) C. proc. civ., finalitatea urmărită prin promovarea căii de atac a recursului fiind obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată într-un cuantum redus, se constată că este aplicabilă decizia în interesul legii nr. 3 din 20 ianuarie 2020, astfel că recursul, conform dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Prin urmare, în temeiul dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul acest recurs, pentru neîncadrarea în motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Față de soluția ce se va pronunța și având în vedere că intimatul-pârât D a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată, Înalta Curte va face aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora partea care cade în pretenții va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, fundamentul plății cheltuielilor de judecată fiind dat de culpa procesuală în care se află partea care a pierdut procesul. Întrucât intimatul-pârât D a solicitat cheltuieli de judecată în cuantun de 5236,80 lei, conform dovezilor depuse la filele 19 - 20 dosar, iar cauza are un grad de complexitate redus și a avut un singur termen de judecată, Înalta Curte va face, totodată, aplicarea dispozițiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei și va acorda intimatului-pârât cheltuieli de judecată, reduse, în cuantum de 2000 lei.