ÎCCJ, Decizia nr. 38/2024

Ședința publică din data de 12 februarie 2024

Asupra recursului de față, reține următoarele: I. Circumstanțele cauzei

Prin decizia nr. 1995 din 12 octombrie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2022, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 2724 din 15 decembrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. și s-a respins, ca tardivă, cererea de revizuire întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., declarată de revizuentul A. împotriva aceleiași decizii.

Împotriva acestei decizii, revizuentul a formulat recurs, înregistrat la Completul de 5 judecători, sub nr. x/2023.

Prin memoriul de recurs, solicită admiterea recursului motivat de faptul că în speță sunt incidente dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.. Face trimitere la o cauză similară (a unei rude) în care a fost pronunțată o soluție contrară celei a recurentului-revizuent. Prin urmare, recurentul apreciază admisibilă cererea de revizuire cu consecința cererii privind recalcularea pensiei prin acordarea indicelui de corecție utilizat pentru determinarea cuantumului pensiei de invaliditate.

Intimata nu a formulat întâmpinare.

Recurentul a depus concluzii scrise prin care a reluat susținerile din cererea de recurs; în dovedire, a depus înscrisuri reprezentând acte din dosarul de pensie.

II. Considerentele înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători

Analizând recursul declarat în cauză, în limitele controlului de legalitate, raportat la criticile formulate și la prevederile legale incidente, înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Ca o chestiune prealabilă, instanța supremă reține că prin cererea de recurs au fost formulate critici care vizează greșita apreciere a instanței cu privire termenul de declarare a căii de atac a revizuirii; ca urmare, Înalta Curte va analiza aceste susțineri din perspectiva pct. 5 al art. 488 din C. proc. civ., care se referă la încălcarea regulilor de procedură.

Astfel, acest motiv de recurs vizează situația în care, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității - principala sancțiune ce se răsfrânge asupra actelor de procedură care au fost aduse la îndeplinire cu nesocotirea dispozițiilor legale.

Sub imperiul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. se pot include mai multe neregularități de ordin procedural, începând de la nesemnarea cererii de chemare în judecată, nelegala citare a uneia dintre părți, nesemnarea cererii reconvenționale, etc.

Dispozițiile art. 174 alin. (1) din C. proc. civ. constituie dreptul comun în materia actelor de procedură, iar textul vizează o singură ipoteză de nulitate: încălcarea formelor procedurale; cu toate acestea, nulitatea prevăzută în art. 174 alin. (1) din C. proc. civ. este condiționată de producerea unei vătămări.

Înalta Curte reține că, prin cererea de revizuire s-a solicitat anularea deciziei nr. 2724 din 15 decembrie 2021, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii Gorj, pe care o consideră a fi potrivnică deciziei nr. 277 din 08 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția litigii de muncă și asigurări sociale, prin care instanța de apel a admis apelul declarat de apelantul B. și, în consecință, a admis acțiunea acestuia ce are același obiect ca și litigiul său.

Astfel, prin decizia nr. 1995 din 12 octombrie 2023 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2022, s-a respins, ca tardivă, cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., formulată de revizuentul A. împotriva deciziei anterior menționate.

Conform dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. - temeiul juridic al cererii formulate de recurent revizuent, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Termenul de o lună are caracterul unui termen legal, imperativ și absolut, a cărui încălcare atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul calea de atac.

Decizia care formează obiect al căii de atac de față a fost pronunțată la 15 decembrie 2021, fiind definitivă de la acel moment, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 și alin. (2) din C. proc. civ., astfel încât termenul de o lună a început să curgă de la data pronunțării ei și s-a împlinit, potrivit art. 181 alin. (1) pct. 3 și alin. (2) din C. proc. civ., la 17 ianuarie 2022.

În cauză, ultima hotărâre judecătorească, dintre cele două pretins potrivnice, este decizia civilă nr. 2724 din 15 decembrie 2021, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, secția a Ii-a Civilă, în dosarul nr.

În consecință, data pronunțării deciziei nr. 2724 din 15 decembrie 2021 este data la care această hotărâre judecătorească a rămas definitivă și, de asemenea, momentul de la care curge termenul de declarare a căii de atac extraordinare a revizuirii.

Astfel, în aplicarea art. 181 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., care reglementează calculul termenelor procedurale, termenul de o lună a curs de la rămânerea definitivă a ultimei hotărâri, respectiv 15 decembrie 2021 și s-a împlinit la 17 ianuarie 2022.

Înalta Curte constată că, potrivit actelor dosarului, cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. a fost promovată la 17 martie 2022.

Așa fiind, înalta Curte constată că cererea de revizuire pendinte nu a fost formulată în termen, fiind astfel depășit termenul de o lună prevăzut de dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., termen care a început să curgă de la rămânerea definitivă a ultimei hotărâri, 15 decembrie 2021 și s-a împlinit la 17 ianuarie 2022.

Înalta Curte mai reține că termenul de formulare al căii de atac extraordinare nu curge de la comunicarea ultimei hotărâri, ci de la data rămânerii definitive a deciziei atacate, prin raportare la dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., care nu fac nicio distincție referitoare la considerentele hotărârilor. Astfel, în acord cu jurisprudența sa în materie, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 545/2022, a reținut că hotărârea atacată prin intermediul revizuirii - cale extraordinară de atac - nu este criticată în raport cu materialul dosarului existent la data pronunțării acelei hotărâri, ci numai pe baza unor împrejurări noi, necunoscute de instanța de judecată la data pronunțării. De aceea, formularea și motivarea unei cereri de revizuire nu depind în mod direct de cunoașterea argumentării instanței care a stat la baza pronunțării hotărârii atacate. în acest context, Curtea Constituțională a arătat că prin art. 511 din C. proc. civ. s-au instituit termene diferite pentru formularea revizuirii, în funcție de motivele pe care se întemeiază cererea, stabilind și momentul de la care acestea încep să curgă. Astfel, în ceea ce privește termenul de revizuire în cazul prevăzut la art. 511 alin. (1) pct. 8 cu trimitere la prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., respectiv în cazul încălcării autorității de lucru judecat prin pronunțarea unei hotărâri contrare, termenul de revizuire este de o lună și se va socoti de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Înalta Curte mai arată că sancțiunea anulării, ca tardivă, a cererii de revizuire a intervenit ca urmare a nedeclarării în termenul legal imperativ a căii extraordinare de atac.

Înalta Curte reține, așa cum a statuat și Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 416/2022, faptul că termenul de introducere a cererii de revizuire, care curge de la pronunțarea ultimei hotărâri, nu împiedică accesul la justiție al părții și nici dreptul la apărare, întrucât demonstrarea existenței motivului de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu presupune cu necesitate cunoașterea considerentelor dezvoltate de instanța care a pronunțat ultima hotărâre, ci implică doar argumentarea existenței identității de părți, obiect și cauză din cele două procese, lucru posibil și în lipsa motivării hotărârii a cărei revizuire se solicită.

Totodată, înalta Curte notează că, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională (de exemplu, prin Deciziile nr. 766/2011, nr. 470/2012, nr. 655/2014, nr. 722/2021, nr. 823/2022), a constatat că obligația părților de a-și exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil și într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiției, precum și necesității aplicării și respectării drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților.

De asemenea, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (e.g. Cauza Ashingdane c. Regatului Unit, Cauza Golder c. Regatului Unit), s-a decis în mod constant că statele dispun de o marjă de apreciere care cuprinde și reglementarea regimului căilor de atac, esențial fiind ca accesul la un tribunal și dreptul la un proces echitabil să nu fie afectate în substanța lor.

Așadar, cum s-a reținut și în decizia recurată, neexercitarea oricărui act procedural în termenul prevăzut de lege atrage decăderea, în afară de cazul când legea dispune altfel, potrivit art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., iar cererea de revizuire întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. a fost formulată cu depășirea termenului, în mod just, instanța de revizuire, în temeiul art. 513 alin. (1) și alin. (6) din C. proc. civ., a respins cererea de revizuire ca tardivă.

Pentru toate considerentele arătate, înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători constată că hotărârea ce formează obiectul recursului este legală, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va fi respins, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 1995 din 12 octombrie 2023 pronunțate de înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2022.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 februarie 2024.