ÎCCJ, Decizia nr. 240/2024

Ședința publică din data de 4 noiembrie 2024

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 13 noiembrie 2020 pe rolul Tribunalului Arad, secția a III-a contencios administrativ și fiscal litigii de muncă și asigurări sociale sub nr. x/2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării Naționale și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, a solicitat instanței să dispună: obligarea pârâților la aplicarea întocmai a prevederilor art. 1 din H.G. nr. 1/2017, art. 1 din H.G. nr. 846/2017, art. 1 și 2 din H.G. nr. 937/2018, art. 1 și 2 din H.G. nr. 935/2019, art. 14 alin. (2) din O.U.G. nr. 57/2015, art. II alin. (3) lit. b) din Legea nr. 152/2017, art. 59 și 60 din Legea nr. 223/2015, în procesul de revizuire a deciziei de actualizare a pensiei militare de stat urmând a fi luate în calcul: a) actualizarea soldei de funcție cel puțin la nivelul salariului minim brut garantat în plată în perioada 2017-2019, conform prevederilor H.G. nr. 1/2017, H.G. nr. 846/2017, H.G. nr. 937/2018, H.G. nr. 935/2019, adoptate în temeiul art. 108 din Constituția României, republicată, și al art. 164 alin. (1) și 11 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, majorare la care se adaugă în plus salariul de comandă, solda de merit, gradațiile, indemnizații și alte sporuri; b) majorarea de 15% la cuantumul brut al soldei de funcție la toate elementele de calcul al pensiei militare de stat, stabilite procentual funcție de aceasta, conform art. 60 din Legea nr. 223/2015, art. II alin. (3) lit. b) din Legea nr. 152/2017 și art. 1 din Anexa 2 a Ordinului M.A.P.N. nr. M25/2016; c) majorarea de 5% prevăzută de art. 14 alin. (2) din O.U.G. nr. 57/2015 prin derogare de la art. 59 din Legea nr. 223/2015.

De asemenea, a solicitat obligarea pârâților să prezinte metodologia comună adoptată de Direcțiile financiare pentru actualizarea pensiilor militare de stat prevăzută de art. 60 din Legea nr. 223/2015, aprobată de conducătorii instituțiilor din domeniul apărării naționale, ordinii publice și securității naționale, asociată fiecărui element de calcul în parte, precum și actul normativ care o reglementează.

A mai solicitat reclamantul recalcularea deciziei de actualizare a pensiei pe baza metodologiei comune de actualizare a pensiilor militare de stat și obligarea pârâților la plata retroactivă a tuturor drepturilor de pensie cuvenite, așa cum au fost stabilite de prevederile legale, actualizate cu rata inflației și dobânda legală aferentă drepturilor bănești, începând cu data scadenței și până la data plății efective, precum și daune morale și materiale pentru prejudiciul suferit.

Prin sentința civilă nr. 582 din 13 iunie 2023 pronunțată de Tribunalul Arad, secția a III-a contencios administrativ și fiscal litigii de muncă și asigurări sociale a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Apărării Naționale.

A fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește pretențiile anterioare datei de 13.11.2017, invocată de pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, fiind respinsă ca prescrisă acțiunea reclamantului pentru pretențiile aferente acestei perioade.

Totodată, a fost respinsă acțiunea, astfel cum a fost formulată și precizată, având ca obiect recalculare pensie.

Prin decizia civilă nr. 986 din 15 noiembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale a fost respins apelul reclamantului declarat împotriva sentinței nr. 582 din 13 iunie 2023 pronunțată de Tribunalul Arad.

Cererea de revizuire

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a formulat cerere de revizuire, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., solicitând anularea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În susținerea cererii de revizuire, revizuentul a invocat Decizia nr. 515/2018 a Curții de Apel Alba – secția I Civilă și Decizia nr. 935/2021 a Curții de Apel Constanța, susținând contrarietatea hotărârii atacate în raport cu aceste decizii.

Prin decizia civilă nr. 213 din 22 februarie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara – secția de litigii de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2024 a fost respinsă cererea de revizuire întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Totodată, a fost declinată în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată la data de 25 martie 2024 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă sub nr. x/2024.

Decizia recurată

Prin Decizia nr. 924 din 23 aprilie 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă a respins, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 986 din 15 noiembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2020.

În motivare, a reținut că cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., având ca obiect contrarietatea dintre decizia civilă nr. 986 din 15 noiembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2020, Decizia nr. 515/2018 a Curții de Apel Alba – secția I Civilă și a Deciziei nr. 935/2021 a Curții de Apel Constanța.

Instanța a reținut că termenul de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a început să curgă la 15 noiembrie 2023, moment care coincide cu data pronunțării ultimei hotărâri, respectiv a deciziei civile nr. 986 din 15 noiembrie 2023 a Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, atacate pe calea revizuirii.

Or, se constată că revizuentul a depus cererea de revizuire prin poștă electronică, la data de 18 ianuarie 2024 fiind astfel depășit termenul imperativ de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recursul

Împotriva acestei decizii, revizuentul a formulat recurs, întemeiat în drept pe art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, a arătat că termenul de formulare al revizuirii ar curge de la comunicarea hotărârii, fiind necesar să ia cunoștință de motivarea Curții de Apel Timișoara.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători

Înalta Curte constată că recurentul a criticat soluția instanței, prin care cererea sa de revizuire a fost apreciată ca tardivă, susținând că termenul legal pentru formularea căii extraordinare de atac ar curge de la comunicarea hotărârii, pentru că atunci partea ia cunoștință de considerentele hotărârii.

Ca urmare, analiza recursului se va face din perspectiva pct. 5 al art. 488 din C. proc. civ., fiind criticată modalitatea de calculare a termenului pentru declararea căii extraordinare de atac, deci norme de procedură civilă.

Acest motiv de recurs vizează situația în care, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, care reprezintă principala sancțiune ce se răsfrânge asupra actelor de procedură care au fost aduse la îndeplinire cu nesocotirea dispozițiilor legale.

Înalta Curte constată că susținerile recurentului sunt nefondate, urmând a fi respinse.

Conform dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care este temeiul juridic al cererii formulate de recurentul revizuent, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Termenul de o lună are caracterul unui termen legal, imperativ și absolut, a cărui încălcare atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul de a mai exercita calea de atac.

În cauză, prin cererea de revizuire s-a susținut că decizia civilă nr. 986/2023 a Curții de Apel Timișoara încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziilor nr. 515/2018 și 935/2021 a Curții de Apel Alba Iulia, respectiv a Curții de Apel Constanța.

Ultima hotărâre judecătorească a cărei anulare se solicită prin cererea de revizuire este Decizia nr. 986/15.11.2023 a Curții de Apel Timișoara, care, fiind pronunțată în soluționarea apelului declarat într-un litigiu de asigurări sociale, are caracter definitiv de la pronunțare, potrivit art. art. 483 alin. (2) C. proc. civ.

În consecință, data pronunțării Deciziei nr. 986/2023 este data la care această hotărâre judecătorească a rămas definitivă și momentul de la care curge termenul de declarare a căii de atac extraordinare a revizuirii.

În aplicarea art. 181 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează calculul termenelor procedurale, termenul de o lună a curs de la 15 noiembrie 2023 și s-a împlinit la 15 decembrie 2023, care a fost o zi lucrătoare.

Or, cererea de revizuire pentru contrarietate de hotărâri a fost formulată de revizuent la 18 ianuarie 2024, conform ștampilei de înregistrare, sens în care Înalta Curte constată că în mod legal instanța de revizuire a reținut incidența în cauză a sancțiunii decăderii revizuentului din dreptul de a exercita calea extraordinară de atac, potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ.

Așadar, termenul de declarare al căii extraordinare de atac nu curge de la data comunicării hotărârii către recurent, cum se susține în memoriul de recurs, ci sancțiunea anulării, ca tardivă, a cererii de revizuire a intervenit ca urmare a nedeclarării în termenul legal imperativ a căii extraordinare de atac, care a curs de la data la care a rămas definitivă hotărârea a cărei anulare se solicită.

Cu privire la acest aspect, Curtea Constituțională (de exemplu, prin Deciziile nr. 766/2011, nr. 470/2012 și nr. 655/2014), a constatat că obligația părților de a-și exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil și într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiției, precum și necesității aplicării și respectării drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților.

De asemenea, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (e.g. Cauza Ashingdane c. Regatului Unit, Cauza Golder c. Regatului Unit), s-a decis în mod constant că statele dispun de o marjă de apreciere care cuprinde și reglementarea regimului căilor de atac, esențial fiind ca accesul la un tribunal și dreptul la un proces echitabil să nu fie afectate în substanța lor.

Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători constată că hotărârea ce formează obiectul recursului este legală și temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va fi respins, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva Deciziei nr. 924 din 23 aprilie 2024 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă în dosarul nr. x/2024.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 noiembrie 2024.