ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 960/2024

Ședința publică din data de 25 aprilie 2024

Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 263/2010.

Prin cererea din 11 mai 2022, precizată oral la termenul de judecată din 10 martie 2023, reclamantul A. a solicitat revizuirea drepturilor sale de pensie stabilite prin Decizia nr. 392798 din 11.07.2019, emisă de Casa Județeană de Pensii Constanța, în sensul acordării drepturilor de pensie pentru limita de vârstă începând cu data depunerii cererii nr. x din 18.08.2014, când acesta a considerat că îndeplinea condițiile pentru a beneficia de pensie pentru limită de vârstă.

Prin sentința civilă nr. 1165 din 07.04.2023, Tribunalul Constanța, secția I civilă a respins, ca nefondată, excepția inadmisibilității cererii de revizuire a drepturilor de pensie.

Totodată, a admis excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâtă și a respins cererea de revizuire a drepturilor de pensie pentru autoritate de lucru judecat.

Prin decizia civilă nr. 514/AS din 18.09.2023, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, în dosarul nr. x/2022, a fost respins apelul formulat de reclamant ca nefondat.

Prin decizia civilă nr. 754/AS din 28 noiembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, în dosarul nr. x/2023, a fost respinsă contestația în anulare ca inadmisibilă.

În motivare, recurentul a prezentat situația de fapt și istoricul dosarelor și a solicitat, în esență, revizuirea drepturilor de pensie, întrucât îndeplinește condițiile privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă.

Cauza a fost înregistrată la 5 ianuarie 2024 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă iar, prin rezoluția din 26 februarie 2024, s-a fixat termen de judecată la 25 aprilie 2024.

Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a luat în examinare, cu prioritate, excepția inadmisibilității prezentei căi extraordinare de atac, invocată din oficiu, urmând a respinge recursul, ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Cauza are ca obiect recursul împotriva unei decizii pronunțate într-o contestație în anulare, într-un litigiu privind drepturi de asigurări sociale în cadrul căruia se solicită revizuirea drepturilor de pensie stabilite prin Decizia nr. 392798 din 11.07.2019, emisă de Casa Județeană de Pensii Constanța.

Potrivit art. 508 alin. (4) C. proc. civ. "hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată".

Prin urmare, pentru a se stabili dacă decizia pronunțată în contestația în anulare este susceptibilă a fi atacată cu recurs, urmează a se verifica calea de atac prevăzută de lege pentru decizia a cărei anulare a fost solicitată prin această cale extraordinară de atac.

Având în vedere faptul că instanțele de judecată au fost învestite cu soluționarea unui litigiu privind drepturile de pensie, în cauză este aplicabilă legislația din materia asigurărilor sociale.

Potrivit art. 152 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii "Jurisdicția asigurărilor sociale se realizează prin tribunale și curți de apel" iar conform art. 153 din același act normativ "Tribunalele soluționează în primă instanță litigiile privind: [...] lit. l) "alte drepturi și obligații născute în temeiul prezentei legi".

De asemenea, în conformitate cu art. 155 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 263/2010 "împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel la curtea de apel competentă. Hotărârile curților de apel, precum și hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive".

În același sens, se constată că legiuitorul a prevăzut la art. 483 alin. (2) C. proc. civ. că "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în [...] conflictele de muncă și asigurări sociale [...]. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive [...] 4. hotărârile date în apel fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs", iar în conformitate cu alin. (2) al aceluiași articol "hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării".

Din textele de lege evocate, rezultă că hotărârea pronunțată într-un litigiu privind drepturi de asigurări sociale este supusă doar apelului, decizia pronunțată în calea ordinară de atac a apelului nefiind susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Conform principiului legalității căilor de atac, consacrat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei ".

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Legea fundamentală arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Astfel, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

În considerarea obiectului cererii de chemare în judecată, respectiv revizuirea drepturilor de pensie ale reclamantului, hotărârea împotriva căreia a fost formulată contestația în anulare are caracter definitiv de la pronunțarea sa, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 raportat la art. 483 alin. (2) C. proc. civ. din același cod.

Prin urmare, și hotărârea pronunțată în contestația în anulare are caracter definitiv de la pronunțarea sa potrivit acelorași dispoziții legale, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, întrucât aceasta se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 508 alin. (4) coroborat cu art. 483 alin. (2) din același cod, în virtutea principiului legalității căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 din C. proc. civ.

În consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 754/AS din 28 noiembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 754/AS din 28 noiembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 aprilie 2024.