ÎCCJ, Decizia nr. 233/2024

Ședința publică din data de 4 noiembrie 2024

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova la data de 15.05.2023 sub nr. x/2023, revizuentul A. a solicitat anularea Deciziei nr. 312/24.02.2023 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția I civilă, întrucât este contradictorie cu sentința civilă nr. 5385/04.05.1998, pronunțată de Judecătoria Craiova, cu Decizia nr. 1780/16.06.2004 a Curții de Apel Craiova și cu Decizia nr. 1807/1999 a Tribunalului Dolj.

Prin Decizia nr. 214/07.06.2023, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a declinat competența soluționării cererii de revizuire împotriva Deciziei nr. 312/24.02.2023 a Tribunalului Dolj, raportat la contradictorialitatea față de sentința nr. 5385/04.05.1998 a Judecătoriei Craiova, în favoarea Tribunalului Dolj; a declinat competența soluționării cererii de revizuire a Deciziei nr. 312/24.02.2023 a Tribunalului Dolj, raportat la contradictorialitatea față de Decizia nr. 1780/16.06.2004 a Curții de Apel Craiova, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție; a respins, ca tardiv formulată, cererea de revizuire a Deciziei nr. 312/24.02.2023 a Tribunalului Dolj, raportat la contradictorialitatea față de Decizia nr. 1807/1999 a Tribunalului Dolj.

Prin Decizia nr. 312/24.02.2023 pronunțată în dosar nr. x/2018, Tribunalul Dolj, secția I civilă a admis apelurile declarate de pârâții Comisia Județeană Dolj pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și B. împotriva sentinței nr. 3385/28.04.2022 a Judecătoriei Craiova; a schimbat în parte sentința, în sensul că a respins acțiunea reclamantului A., formulată în contradictoriu cu pârâții Comisia Locală de aplicare a legilor fondului funciar a comunei Fărcaș, Comisia Locală de aplicare a legilor fondului funciar a comunei Tălpaș, Comisia Județeană Dolj pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și B., ca neîntemeiată; a respins cererea reclamantului privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată; a menținut sentința civilă apelată cu privire la soluționarea excepției lipsei de interes, excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor C. și D. și a cererii expertului de majorare a onorariului și de obligare a reclamantului la plata acestuia; a respins cererea apelantului-pârât B. de obligare la plata cheltuielilor de judecată în apel, ca neîntemeiată.

Hotărârea recurată

Prin Decizia nr. 2034 din 8 noiembrie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 312 din 24 februarie 2023 a Tribunalului Dolj, secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2018.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că sunt incidente prevederile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., precum și că hotărârea a cărei anulare se solicită a fost pronunțată de Tribunalul Dolj în soluționarea apelului declarat într-un litigiu de fond funciar, care nu are deschisă calea recursului, fiind o decizie definitivă la data pronunțării, conform art. 634 alin. (2) C. proc. civ.

Aplicând art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., instanța a reținut că termenul de revizuire s-a împlinit la 27 martie 2023, iar revizuentul a promovat calea de atac a revizuirii ulterior împlinirii acestui termen, respectiv la 15 mai 2023, potrivit vizei de înregistrare.

Prin urmare, Înalta Curte a constatat că cererea de revizuire a fost promovată cu încălcarea termenului prevăzut de lege, intervenind decăderea revizuentului din exercițiul dreptului, potrivit art. 185 alin. (1) din C. proc. civ.

Recursul

Împotriva deciziei menționate la pct. 1, revizuentul A. a declarat recurs, întemeiat în drept pe art. 488 alin. (1) pct. 5, 7, și 8 din C. proc. civ.

Recurentul a criticat măsura respingerii, ca tardive, a cererii de revizuire, apreciind că reglementarea art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este discriminatorie prin raportare la art. 511 alin. (1) pct. 8 din același text normativ.

Aceasta întrucât art. 430 alin. (2) din C. proc. civ. face referire la considerentele hotărârii judecătorești, care nu pot fi cunoscute decât de la momentul comunicării hotărârii respective, în caz contrar fiind încălcat principiul egalității și accesul liber la justiție.

Cu privire la acest aspect, recurentul a solicitat și sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul a făcut o prezentare a situației de fapt, din care reiese că ceea ce s-a dezlegat în cadrul dosarului nr. x/2004 chiar în mod incidental, este înzestrat cu autoritate de lucru judecat, ce nu poate fi nesocotită sau contrazisă într-un litigiu ulterior.

Procedura de filtru

Conform art. 24 din C. proc. civ., în cauză, a fost urmată procedura de filtrare a recursului, reglementată de art. 493 din același cod, întrucât procesul a fost început la 26 ianuarie 2018, nefiindu-i aplicabile dispozițiile art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 (în vigoare de la 21 decembrie 2018), prin care a fost abrogat art. 493 din C. proc. civ.

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului s-a concluzionat că acesta este admisibil, criticile formulate putând fi încadrate în motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 13 mai 2024, completul de filtru a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului către toate părțile.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 14 octombrie 2024, completul de filtru a admis, în principiu, recursul declarat de recurentul A. și a acordat termen de judecată la 4 noiembrie 2024.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători

Înalta Curte constată că recurentul a criticat soluția instanței, prin care cererea sa de revizuire a fost apreciată ca tardivă, susținând că termenul legal pentru formularea căii extraordinare de atac ar curge de la comunicarea hotărârii, pentru că atunci partea ia cunoștință de considerentele hotărârii.

Ca urmare, analiza recursului se va face din perspectiva pct. 5 al art. 488 din C. proc. civ., fiind criticată modalitatea de calculare a termenului pentru declararea căii extraordinare de atac, deci norme de procedură civilă. Acest motiv de recurs vizează situația în care, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, care reprezintă principala sancțiune ce se răsfrânge asupra actelor de procedură care au fost aduse la îndeplinire cu nesocotirea dispozițiilor legale.

Înalta Curte constată că susținerile recurentului sunt nefondate, urmând a fi respinse.

Conform dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care este temeiul juridic al cererii formulate de recurentul revizuent, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Termenul de o lună are caracterul unui termen legal, imperativ și absolut, a cărui încălcare atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul de a mai exercita calea de atac.

În cauză, urmare a declinării dispusă prin Decizia nr. 214/07.06.2023, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă în dosar nr. x/2023, a fost analizată contrarietatea Deciziei nr. 312/24.02.2023, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția I civilă în dosar nr. x/2018, în raport cu Decizia nr. 1780/16.06.2004, a Curții de Apel Craiova.

Ultima hotărâre judecătorească a cărei anulare se solicită prin cererea de revizuire este Decizia nr. 312/24.02.2023 a Tribunalului Dolj, care, fiind pronunțată în soluționarea apelului declarat într-un litigiu de fond funciar, are caracter definitiv de la pronunțare, potrivit art. art. 634 alin. (2) C. proc. civ.

În consecință, data pronunțării Deciziei nr. 312/2023 este data la care această hotărâre judecătorească a rămas definitivă și momentul de la care curge termenul de declarare a căii de atac extraordinare a revizuirii.

În aplicarea art. 181 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează calculul termenelor procedurale, termenul de o lună a curs de la 24 februarie 2023 și s-a împlinit la 27 martie 2023, care a fost o zi lucrătoare.

Or, cererea de revizuire pentru contrarietate de hotărâri a fost formulată de revizuent la 15 mai 2023, conform ștampilei de înregistrare, sens în care Înalta Curte constată că în mod legal instanța de revizuire a reținut incidența în cauză a sancțiunii decăderii revizuentului din dreptul de a exercita calea extraordinară de atac, potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ.

Așadar, termenul de declarare al căii extraordinare de atac nu curge de la data comunicării hotărârii către recurent, cum se susține în memoriul de recurs, ci sancțiunea anulării, ca tardivă, a cererii de revizuire a intervenit ca urmare a nedeclarării în termenul legal imperativ a căii extraordinare de atac, care a curs de la data la care a rămas definitivă hotărârea a cărei anulare se solicită.

Cu privire la acest aspect, Curtea Constituțională (de exemplu, prin Deciziile nr. 766/2011, nr. 470/2012 și nr. 655/2014), a constatat că obligația părților de a-și exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil și într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiției, precum și necesității aplicării și respectării drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților.

De asemenea, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (e.g. Cauza Ashingdane c. Regatului Unit, Cauza Golder c. Regatului Unit), s-a decis în mod constant că statele dispun de o marjă de apreciere care cuprinde și reglementarea regimului căilor de atac, esențial fiind ca accesul la un tribunal și dreptul la un proces echitabil să nu fie afectate în substanța lor.

Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători constată că hotărârea ce formează obiectul recursului este legală și temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va fi respins, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva Deciziei nr. 2034 din 8 noiembrie 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția I Civilă în dosarul nr. x/2023.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 noiembrie 2024.