ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 360/2025

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluționarea Dosarului nr. 1.179/1/2025, este legal constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Lia Savonea, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este reprezentat de doamna Antonia Eleonora Constantin, procuror-șef al Secției judiciare.

La ședința de judecată participă domnul Cristian Balacciu, magistrat-asistent în cadrul Secțiilor Unite, desemnat în temeiul art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizarea formulată de Tribunalul Covasna - Secția civilă, în Dosarul nr. 783/305/2023.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar au fost depuse raportul întocmit de judecătorii-raportori, opinia procurorului general și punctul de vedere la raport al Inspectoratului de Poliție Județean Covasna.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, doamna judecător Lia Savonea, președintele completului de judecată, acordă cuvântul reprezentantului procurorului general asupra sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile.

Reprezentantul procurorului general apreciază că sesizarea este inadmisibilă având în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate referitoare la dificultatea și noutatea chestiunilor de drept.

Nefiind întrebări pentru reprezentantul procurorului general, doamna judecător Lia Savonea declară dezbaterile închise, iar completul de judecată rămâne în pronunțare asupra sesizării. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunilor de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul și obiectul sesizării

Tribunalul Covasna - Secția civilă a dispus, prin încheierea din 20 mai 2025, în Dosarul nr. 783/305/2023, în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă, sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarele chestiuni de drept: I. Dacă, în cazul contravenției de conducere sub influența băuturilor alcoolice prevăzute de art. 102 alin. (3) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru realizarea condiției esențiale ca respectivul contravenient să se fi aflat "sub influența băuturilor alcoolice" este suficient să se constate prezența alcoolului în organism sau este necesar să se constate atât prezența alcoolului în probele biologice (aer expirat, sânge etc.), cât și aptitudinea acestuia de a putea determina afectarea capacității de a conduce a autorului faptei. II. Dacă, sub aspect probatoriu, în cazul contravenției prevăzute de art. 102 alin. (3) lit. a) raportat la art. 88 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, pentru stabilirea împrejurării că autorul contravenției se afla "sub influența băuturilor alcoolice": - este suficient să se stabilească prezența alcoolului în aerul expirat cu un mijloc tehnic certificat - etilotest (astfel cum este definit la punctul 2 din Norma de metrologie legală NML 012-05 "Etilometre", aprobată prin Ordinul directorului general al Biroului Român de Metrologie Legală nr. 120/2005) sau (în cazul în care nu este suficient) - este suficient să se stabilească concentrația de alcool în aerul expirat cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic - etilometru/alcoolmetru (astfel cum este definit la punctul 2 din Norma de metrologie legală NML 012-05 "Etilometre", aprobată prin Ordinul directorului general al Biroului Român de Metrologie Legală nr. 120/2005, și prevăzut în Ordinul directorului general al Biroului Român de Metrologie Legală nr. 77/2022 pentru aprobarea Listei oficiale a mijloacelor de măsurare supuse controlului metrologic legal L.O. - 2022, cu modificările și completările ulterioare) sau (în cazul în care nici acest lucru nu este suficient) - este necesară recoltarea mostrelor biologice (probe de sânge) în instituții medico-legale autorizate. II. Dispozițiile invocate de autorul sesizării II.1. Dispozițiile legale supuse interpretării

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002) Art. 6. - " În sensul prezentei ordonanțe de urgență, expresiile și termenii de mai jos au următorul înțeles: (...) 19. mijloc tehnic certificat - dispozitivul care dovedește consumul de substanțe psihoactive ori prezența în aerul expirat a alcoolului sau prin care se probează încălcări ale unor reguli de circulație; 20. mijloc tehnic omologat și verificat metrologic - dispozitivul care stabilește concentrația de alcool în aerul expirat ori destinat măsurării vitezei;" (...) Art. 88. - (...) " (2) Stabilirea concentrației de alcool se face în instituțiile medico-legale autorizate, în conformitate cu normele metodologice elaborate de Ministerul Sănătății. (2 1 ) Stabilirea prezenței în organism de substanțe psihoactive se face în instituțiile medico-legale autorizate, în conformitate cu normele metodologice elaborate de Ministerul Sănătății. (3) Stabilirea prezenței alcoolului în aerul expirat sau testarea preliminară a prezenței în organism a unor substanțe psihoactive se face de către poliția rutieră, cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate. (4) Stabilirea concentrației de alcool în aerul expirat se face de către poliția rutieră, cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic. (5) Persoana care conduce pe drumurile publice un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, testată de polițistul rutier cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic și depistată ca având o concentrație cuprinsă între 0,11 și 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat inclusiv, îi poate solicita acestuia să i se recolteze mostre biologice în cadrul unităților sau instituțiilor medicale prevăzute la alin. (1), în vederea stabilirii îmbibației de alcool în sânge. (5 1 ) În cazul în care concentrația alcoolică este de până la 0,10 mg/l alcool pur în aerul expirat inclusiv, persoana prevăzută la alin. (5) îi poate solicita polițistului rutier să îi efectueze o a doua testare după 15 minute, dar nu mai mult de 20 de minute de la primul test. În această situație, prezintă valoare juridică rezultatul celei mai mici concentrații de alcool pur în aerul expirat." Art. 102. - (...) " (3) Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: a) conducerea sub influența băuturilor alcoolice, dacă fapta nu constituie, potrivit legii, infracțiune;" (...) II.2. Dispozițiile infralegale supuse interpretării

Norma de metrologie legală NML 012-05 "Etilometre", aprobată prin Ordinul directorului general al Biroului Român de Metrologie Legală nr. 120/2005 (Ordinul nr. 120/2005) 1. Domeniul de aplicare 1.1. "Prezenta normă de metrologie legală stabilește cerințele metrologice și tehnice specifice etilometrelor și modalitățile de atestare a legalității acestor mijloace de măsurare, în scopul obținerii de probe judiciare privind consumul de alcool." 1.2. "Prezenta normă de metrologie legală nu se referă la etiloteste." 2. Terminologie " Etilometru - mijloc de măsurare destinat măsurării automate a concentrației masice de etanol în aerul alveolar expirat de către o persoană. Etilotest - mijloc de detecție care semnalează prezența etanolului în aerul alveolar expirat; în cazul în care furnizează informații de măsurare, acestea nu sunt considerate suficient de exacte, astfel încât să asigure garanțiile necesare pentru constituirea de probe judiciare privind consumul de alcool."

Ordinul directorului general al Biroului Român de Metrologie Legală nr. 77/2022 pentru aprobarea Listei oficiale a mijloacelor de măsurare supuse controlului metrologic legal L.O. - 2022, cu modificările și completările ulterioare (Ordinul nr. 77/2022) Anexa - Lista oficială a mijloacelor de măsurare supuse controlului metrologic legal L.O. - 2022 Art. 1. - " Prezentul document stabilește, în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 20/1992 privind activitatea de metrologie, aprobată cu modificări prin Legea nr. 11/1994, cu modificările și completările ulterioare, categoriile și sortimentele de mijloace de măsurare supuse controlului metrologic legal prezentate sub formă tabelară, modalitățile de control metrologic legal aplicabile acestora, precum și intervalele maxime admise între două verificări metrologice succesive." Tabel - Categorii și sortimente de mijloace de măsurare supuse controlului metrologic legal - Nr. crt. 32 - L108 - Alcoolmetre Art. 4. - " Mijloacele de măsurare din categoriile și sortimentele specificate în tabel se supun controlului metrologic legal, dacă sunt utilizate în următoarele măsurări de interes public: (...) d) măsurări efectuate în scopul asigurării securității sociale: (...) măsurări efectuate de agenții de circulație în scopul aplicării reglementărilor privind circulația pe drumurile publice;" (...) III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-au invocat chestiunile de drept

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sfântu Gheorghe cu nr. 783/305/2023, petentul persoană fizică a solicitat în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Covasna anularea procesului-verbal din 12 februarie 2023.

Prin Sentința civilă nr. 1.473 din 11 octombrie 2024, Judecătoria Sfântu Gheorghe a admis în parte plângerea contravențională și a înlocuit sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 1.305 lei cu sancțiunea avertismentului, menținând celelalte dispoziții ale procesului-verbal contestat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că prin procesul-verbal contestat s-a reținut că petentul a condus un autoturism pe drumurile publice sub influența băuturilor alcoolice (0,03 mg/l alcool pur în aerul expirat), astfel cum a rezultat din testarea sa cu aparatul alcooltest seria ARPM 0517.

În aceste condiții, a apreciat că fapta descrisă în procesul-verbal atacat întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 102 alin. (3) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 atât sub aspect subiectiv, cât și sub aspect obiectiv.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel ambele părți.

Apelantul a susținut, în esență, că a consumat băuturi alcoolice cu aproximativ 15 ore înainte de a conduce pe drumurile publice, însă cantitatea de alcool consumată a fost redusă, fiind inferioară valorii menționate de agentul constatator. A mai arătat că partea adversă a depus la dosar rezultatul unui test efectuat cu un alt aparat decât cel menționat în procesul-verbal contestat. IV. Motivele reținute de titularul sesizării cu privire la admisibilitatea procedurii

Instanța de trimitere a apreciat că sesizarea îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă.

În acest sens a menționat că de lămurirea modului de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 102 alin. (3) lit. a) raportat la art. 88 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 depinde soluționarea pe fond a cauzei, întrucât apelantul-petent a fost sancționat contravențional pentru nerespectarea acestor prevederi.

A mai arătat că este îndeplinită cerința noutății deoarece instanța supremă nu a statuat asupra chestiunilor de drept invocate. Totodată, instanța de trimitere a constatat că problemele de drept nu formează obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. V. Punctul de vedere al completului care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunilor de drept

Cu privire la prima chestiune de drept, instanța de trimitere a apreciat că pentru realizarea condiției esențiale a răspunderii contravenționale - autorul contravenției să se fi aflat sub influența băuturilor alcoolice - este necesar să se constate atât prezența alcoolului în probele biologice, cât și aptitudinea acestuia de a putea determina afectarea capacității de a conduce a autorului faptei.

Referitor la chestiunea de drept subsecventă ce vizează dovedirea împrejurării că autorul faptei se afla "sub influența băuturilor alcoolice", a apreciat că mijloacele tehnice de probă trebuie să asigure certitudinea rezultatului, fiind necesar ca acestea să fie omologate metrologic.

După evocarea normei de la art. 2 din Ordinul nr. 120/2005, a arătat că probarea împrejurării că autorul faptei se afla "sub influența băuturilor alcoolice" nu poate fi realizată cu un etilotest, deoarece rezultatul obținut cu un astfel de mijloc tehnic nu este concludent.

Ca atare, este necesară utilizarea unui alcoolmetru care să fie omologat metrologic, iar concentrația de alcool în aerul expirat să fie mai mare decât concentrația minimă stabilită de Institutul de Medicină Legală.

În final, instanța de trimitere a apreciat că recoltarea de probe biologice (probe de sânge) reprezintă cel mai sigur mijloc de probă pentru dovedirea săvârșirii acestei contravenții. VI. Jurisprudența instanțelor naționale

Instanțele consultate au transmis atât hotărâri judecătorești ale judecătoriilor și tribunalelor, cât și puncte de vedere teoretice ale judecătorilor asupra chestiunilor de drept ce formează obiectul sesizării.

Cu privire la prima chestiune de drept au rezultat două opinii.

Astfel, într-o opinie majoritară s-a apreciat că, pentru realizarea condiției esențiale ca respectivul contravenient să se fi aflat "sub influența băuturilor alcoolice", este suficient să se constate prezența alcoolului în organism.

S-a argumentat că orice faptă de conducere a unui autovehicul sub influența băuturilor alcoolice constituie contravenție cât timp nu sunt îndeplinite condițiile pentru ca această faptă să constituie infracțiune, indiferent de cantitatea de alcool consumată ori de modalitatea în care este sau nu alterată aptitudinea șoferului de a conduce pe drumuri publice. Astfel, norma de sancționare contravențională urmărește tocmai înlăturarea oricărei forme de apreciere subiectivă cu privire la caracteristicile psihice ale șoferului, prezumând existența stării de pericol odată cu identificarea prezenței alcoolului în aerul expirat.

Într-o opinie minoritară (exclusiv teoretică) s-a apreciat că, pentru realizarea condiției esențiale ca respectivul contravenient să se fi aflat "sub influența băuturilor alcoolice", este necesar să se constate atât prezența alcoolului în organism, cât și aptitudinea acestuia de a putea determina afectarea capacității de a conduce a autorului faptei.

În fundamentarea acestei opinii a fost evocată dezlegarea dată prin Decizia nr. 25 din 27 ianuarie 2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, susținându-se că aceasta se aplică mutatis mutandis și în materie contravențională. În consecință, nu se poate considera că a fost săvârșită contravenția privind conducerea unui autovehicul sub influența băuturilor alcoolice, fără o evaluare a efectelor consumului de alcool asupra aptitudinii de a conduce a autorului faptei.

Cu privire la a doua chestiune de drept au fost exprimate trei opinii.

Într-o primă opinie majoritară s-a apreciat că, pentru stabilirea împrejurării că autorul contravenției se afla "sub influența băuturilor alcoolice", este suficient să se stabilească prezența alcoolului în aerul expirat cu un mijloc tehnic certificat - etilotest.

S-a argumentat că mijlocul tehnic certificat - etilotest - utilizat de poliția rutieră pentru constatarea contravenției privind conducerea unui autovehicul sub influența băuturilor alcoolice are rolul de a determina prezența alcoolului în aerul expirat, iar nu de a stabili concentrația sa. Această concluzie rezultă inclusiv din conținutul constitutiv al contravenției care presupune, sub aspectul elementului material al laturii obiective, conducerea unui autoturism sub influența băuturilor alcoolice, fără a avea relevanță nivelul alcoolemiei, cu excepția acelor situații în care fapta ar constitui infracțiune.

Într-o a doua opinie s-a apreciat că, pentru stabilirea împrejurării că autorul contravenției se afla "sub influența băuturilor alcoolice", este necesar să se stabilească prezența alcoolului în aerul expirat cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic - etilometru/alcoolmetru.

S-a arătat că, în orice proces având ca obiect plângere contravențională, mijloacele tehnice de probă trebuie să asigure certitudinea rezultatului, ceea ce denotă că acestea trebuie să fie omologate metrologic.

Într-o a treia opinie s-a apreciat că, pentru stabilirea împrejurării că autorul contravenției se afla "sub influența băuturilor alcoolice", este necesară recoltarea mostrelor biologice (probe de sânge) în instituții medico-legale autorizate.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că, la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil, nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii cu privire la problemele de drept care formează obiectul sesizării. VII. Jurisprudența Curții Constituționale

Nu au fost identificate decizii relevante pronunțate în exercitarea controlului de constituționalitate a dispozițiilor legale supuse interpretării. VIII. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție

Prin Decizia nr. 17 din 24 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 875 din 30 octombrie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a respins, ca inadmisibilă, sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarelor chestiuni de drept: " Dacă în cazul infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) din Codul penal este obligatoriu, având în vedere Decizia Curții Constituționale a României nr. 732/2014, să se stabilească îmbibația alcoolică de la momentul conducerii pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere. În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea precedentă, dacă în fața primei instanțe s-a urmat procedura simplificată, poate fi administrată direct în apel expertiza având ca obiectiv calculul retroactiv al alcoolemiei."

Prin Decizia nr. 14 din 25 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 10 februarie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a admis sesizarea și a stabilit că: în interpretarea dispozițiilor art. 335 alin. (3) din Codul penal, care incriminează fapta unei persoane de a încredința un vehicul pentru conducerea pe drumurile publice unei persoane despre care știa că se află sub influența alcoolului, acestea trebuie să vizeze o persoană care să aibă o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.

Prin Decizia nr. 25 din 27 ianuarie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 28 ianuarie 2025, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a admis sesizarea și a stabilit că: În cazul infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența substanțelor psihoactive, prevăzută de art. 336 alin. (2) din Codul penal, pentru realizarea condiției esențiale atașate elementului material al laturii obiective, aceea ca inculpatul să se fi aflat sub influența unor substanțe psihoactive, este necesar să se constate atât prezența în probele biologice a substanței psihoactive, cât și aptitudinea acesteia de a putea determina afectarea capacității de a conduce a autorului faptei. IX. Opinia procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

Procurorul general a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate referitoare la dificultatea și noutatea chestiunilor de drept ce formează obiectul sesizării.

În acest sens a subliniat că titularul sesizării solicită interpretarea unor dispoziții a căror lămurire nu comportă o reală dificultate, astfel cum rezultă din practica judiciară cvasiunitară cu privire la ambele chestiuni de drept.

A mai arătat că normele respective nu au fost modificate și nici completate recent, astfel încât nu este necesară o nouă interpretare a acestora într-un alt context legislativ. X. Raportul asupra chestiunilor de drept

Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă. XI. Înalta Curte de Casație și Justiție

Prealabil analizei în fond a chestiunilor de drept supuse dezbaterii, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept va analiza dacă sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, în raport cu prevederile art. 519 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora, "dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată".

Din cuprinsul acestor dispoziții și al jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție rezultă următoarele condiții cumulative de admisibilitate: - existența unei cauze aflate în curs de judecată; - cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit să soluționeze cauza; - instanța care sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție să judece cauza în ultimă instanță; - existența unei chestiuni de drept veritabile, susceptibile să dea naștere unor interpretări diferite, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei aflate în curs de judecată; - chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită să fie nouă; - Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat asupra chestiunii de drept și aceasta nici nu formează obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Procedând la analiza admisibilității sesizării, se constată că nu sunt îndeplinite toate condițiile cerute cumulativ de lege.

Primele trei condiții de admisibilitate și ultima sunt îndeplinite, deoarece prezenta sesizare a fost formulată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul Tribunalului Covasna - Secția civilă, care este învestit în ultimă instanță cu soluționarea apelului, hotărârea ce urmează a fi pronunțată fiind definitivă potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă, iar, asupra chestiunilor de drept, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și acestea nici nu formează obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Condiția referitoare la noutatea chestiunii de drept nu este însă îndeplinită, astfel că nu este posibilă declanșarea mecanismului de unificare a practicii judiciare, reprezentat de sesizarea instanței supreme în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile.

Analiza conținutului art. 519 din Codul de procedură civilă relevă că noutatea chestiunii de drept ce face obiectul întrebării prealabile reprezintă o condiție distinctă de aceea a nepronunțării anterioare a Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra respectivei chestiuni de drept ori de cea a inexistenței unui recurs în interesul legii aflat în curs de soluționare cu privire la acea problemă de drept.

În absența unei definiții legale a noțiunii de "noutate" și a unor criterii legale de determinare a conținutului său, verificarea acestei condiții ține de aprecierea completului învestit cu soluționarea sesizării, astfel cum instanța supremă a hotărât în mod constant în jurisprudența sa, fiind relevante, în acest sens, Decizia nr. 1 din 17 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 9 aprilie 2014, Decizia nr. 3 din 14 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 16 iunie 2014, Decizia nr. 6 din 23 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 691 din 22 septembrie 2014, Decizia nr. 13 din 8 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 13 iulie 2015, Decizia nr. 14 din 8 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 736 din 1 octombrie 2015, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a apreciat că cerința noutății este îndeplinită atunci când chestiunea de drept își are izvorul în reglementări recent intrate în vigoare, iar instanțele nu i-au dat încă o anumită interpretare și aplicare la nivel jurisprudențial (deciziile menționate în paragraful anterior, precum și Decizia nr. 4 din 14 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 16 iunie 2014; Decizia nr. 41 din 21 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 115 din 10 februarie 2017; Decizia nr. 76 din 15 noiembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1213 din 21 decembrie 2021), precum și în ipoteza în care fie s-ar impune anumite clarificări în privința unei norme legale mai vechi, dar într-un context legislativ nou sau modificat față de unul anterior (ipoteza așa-zisei reevaluări a interpretării normei), fie este vizată o normă mai veche, dar a cărei aplicare frecventă a devenit actuală mult ulterior intrării ei în vigoare (spre exemplu, Decizia nr. 10 din 20 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 832 din 14 noiembrie 2014; Decizia nr. 76 din 15 noiembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1213 din 21 decembrie 2021, paragrafele 81 și 82).

Caracterul de noutate a chestiunii de drept se pierde pe măsură ce aceasta a primit o dezlegare din partea instanțelor, în urma unei interpretări date, opiniile jurisprudențiale diferite neputând constitui temei declanșator al mecanismului pronunțării unei hotărâri prealabile. În situația în care există un număr semnificativ de hotărâri judecătorești care să fi soluționat, uneori chiar diferit, o problemă de drept, mecanismul legal de unificare a practicii judiciare este cel cu funcție de reglare - recursul în interesul legii, iar nu hotărârea prealabilă (spre exemplu, Decizia nr. 76 din 15 noiembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1213 din 21 decembrie 2021 - paragraful 83 și Decizia nr. 33 din 6 iunie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 642 din 29 iunie 2022 - paragraful 63, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept).

În condițiile în care este depășit stadiul unei practici incipiente și este conturată o practică - unitară sau neunitară - în legătură cu chestiunea de drept, nu se mai poate recurge la mecanismul hotărârii prealabile, deoarece nu mai poate fi atins scopul preîntâmpinării practicii neunitare, problema de drept neputând fi considerată a fi nouă. În analiza cerinței noutății, având în vedere atât scopul hotărârii prealabile de a preveni apariția unei practici judiciare neunitare, cât și necesitatea de a evita paralelismul și suprapunerea cu mecanismul recursului în interesul legii, în procedura pronunțării unei hotărâri prealabile instanța supremă nu este chemată să dea o soluție unei practici divergente deja existente (spre exemplu, Decizia nr. 57 din 9 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 192 din 10 martie 2020 - paragrafele 112-115, Decizia nr. 76 din 15 noiembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1213 din 21 decembrie 2021 - paragrafele 84-86, Decizia nr. 33 din 6 iunie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 642 din 29 iunie 2022 - paragrafele 64 și 65, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept).

În cadrul prezentei sesizări, din analiza jurisprudenței identificate la nivel național, rezultă că este depășit stadiul unei practici incipiente, ca urmare a unui număr semnificativ de hotărâri definitive, ceea ce relevă faptul că problemele de drept ce formează obiectul prezentei sesizări au primit dezlegări din partea instanțelor judecătorești.

În plus, în privința primei chestiuni de drept, jurisprudența instanțelor naționale este unanimă în sensul că pentru realizarea condiției esențiale ca respectivul contravenient să se fi aflat "sub influența băuturilor alcoolice" este suficient să se constate prezența alcoolului în organism. Opinia minoritară conform căreia pentru realizarea condiției esențiale menționate anterior este necesar să se constate atât prezența alcoolului în organism, cât și aptitudinea acestuia de a putea determina afectarea capacității de a conduce a autorului faptei este exclusiv teoretică, fiind exprimată în punctele de vedere înaintate de unele instanțe judecătorești.

A doua chestiune de drept privind mijlocul de probă pentru stabilirea împrejurării că autorul contravenției se afla "sub influența băuturilor alcoolice" are caracter subsecvent față de prima chestiune de drept, astfel încât inadmisibilitatea sesizării în privința sa rezultă din inadmisibilitatea sesizării referitoare la prima chestiune de drept.

Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate care să justifice pronunțarea unei hotărâri prealabile, în temeiul art. 519 raportat la art. 521 din Codul de procedură civilă,