Decizia nr. 393/2025 — ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept · Dosar nr. 589/99/2025

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluționarea Dosarului nr. 1.295/1/2025, este legal constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Lia Savonea, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este reprezentat de doamna Antonia Eleonora Constantin, procuror-șef al Secției judiciare.

La ședința de judecată participă doamna magistratasistent Mihaela Lorena Repana, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Iași - Secția civilă în Dosarul nr. 589/99/2025, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat, conform art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, nefiind formulate puncte de vedere de către părți. Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a depus concluzii scrise, înregistrate la 1 septembrie 2025.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, doamna judecător Lia Savonea, președintele completului, acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public asupra sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile.

Doamna procuror-șef Antonia Eleonora Constantin solicită admiterea sesizării, apreciind că sunt întrunite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, și dezlegarea chestiunii de drept în sensul că, în interpretarea dispozițiilor art. 31 alin. (6) și art. 28 alin. (2) din Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii și protecției victimelor infracțiunilor, cu modificările și completările ulterioare, completul de judecată din cadrul curții de apel, ce soluționează contestația formulată împotriva hotărârii pronunțate de Comisia pentru acordarea de compensații financiare victimelor infracțiunilor, nu trebuie format din judecători specializați în materie penală. Susține argumentele formulate prin concluziile scrise depuse la dosar.

Nefiind întrebări pentru reprezentanta Ministerului Public, doamna judecător Lia Savonea, președintele completului, declară dezbaterile închise, iar completul rămâne în pronunțare asupra sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul și obiectul sesizării

Curtea de Apel Iași - Secția civilă a dispus, prin Încheierea din 6 iunie 2025, în Dosarul nr. 589/99/2025, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul art. 519 și 520 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: dacă, în interpretarea dispozițiilor art. 31 alin. (6) și art. 28 alin. (2) din Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii și protecției victimelor infracțiunilor, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 272/2024, completul de judecată din cadrul curții de apel, ce soluționează contestația formulată împotriva hotărârii pronunțate de Comisia pentru acordarea de compensații financiare victimelor infracțiunilor, este format tot din judecători specializați în materie penală.

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 16 iunie 2025 cu nr. 1.295/1/2025, termenul de soluționare fiind stabilit pentru data de 17 noiembrie 2025. II. Dispozițiile legale ce fac obiectul sesizării

Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii și protecției victimelor infracțiunilor, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 211/2004): " Art. 28. - (1) Cererea de compensație financiară se depune la tribunalul în a cărui circumscripție domiciliază victima și se soluționează de doi judecători din cadrul Comisiei pentru acordarea de compensații financiare victimelor infracțiunilor, constituite în fiecare tribunal. (2) Comisia pentru acordarea de compensații financiare victimelor infracțiunilor este alcătuită din cel puțin 2 judecători specializați în materie penală, desemnați pentru o perioadă de 3 ani de adunarea generală a judecătorilor tribunalului. (3) Adunarea generală a judecătorilor tribunalului desemnează, pentru o perioadă de 3 ani, și un număr egal de judecători supleanți ai judecătorilor care alcătuiesc Comisia pentru acordarea de compensații financiare victimelor infracțiunilor. (4) Judecătorii supleanți prevăzuți la alin. (3) participă la soluționarea cererilor de compensații financiare în cazul imposibilității de participare a unuia sau a ambilor judecători care alcătuiesc Comisia pentru acordarea de compensații financiare victimelor infracțiunilor. (5) Secretariatul Comisiei pentru acordarea de compensații financiare victimelor infracțiunilor este asigurat de unul sau mai mulți grefieri, desemnați de președintele tribunalului." " Art. 31. - (1) Cererea de compensație financiară și cererea privind acordarea unui avans din compensația financiară se soluționează în camera de consiliu, cu citarea victimei. (2) Participarea procurorului este obligatorie. (3) În vederea soluționării cererii, Comisia pentru acordarea de compensații financiare victimelor infracțiunilor în complet format din doi judecători poate să audieze persoane, să solicite documente și să administreze orice alte probe pe care le consideră utile pentru soluționarea cererii. (4) Soluționând cererea de compensație financiară sau cererea privind acordarea unui avans din aceasta, Comisia pentru acordarea de compensații financiare victimelor infracțiunilor în complet format din doi judecători poate pronunța, prin hotărâre, una dintre următoarele soluții: a) admite cererea și stabilește cuantumul compensației financiare sau, după caz, al avansului din aceasta; b) respinge cererea dacă nu sunt întrunite condițiile prevăzute de prezenta lege pentru acordarea compensației financiare sau, după caz, a avansului din aceasta. (5) Hotărârea prin care s-a soluționat cererea de compensație financiară sau cererea privind acordarea unui avans din aceasta se comunică victimei. (6) Hotărârea poate fi atacată cu contestație la curtea de apel, în termen de 15 zile de la comunicare."

Articolul 28 alin. (2) din Legea nr. 211/2004, în forma anterioară modificării aduse prin art. I pct. 15 din Legea nr. 272/2024 pentru modificarea și completarea Legii nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii și protecției victimelor infracțiunilor (Legea nr. 272/2024), avea următorul cuprins: "Comisia pentru acordarea de compensații financiare victimelor infracțiunilor este alcătuită din cel puțin doi judecători, desemnați pentru o perioadă de 3 ani de adunarea generală a judecătorilor tribunalului". III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași la 4 februarie 2025, petentul a solicitat acordarea compensației financiare în limita sumei de 10.000 de lei, cu titlu de daune morale, arătând că a fost victima unei infracțiuni intenționate care a avut ca urmare vătămarea corporală, mai exact infracțiunea de "tentativă la tâlhărie calificată", prevăzută de art. 31 alin. (1) raportat la art. 233, art. 234 alin. (1) lit. a) din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. (1) din Codul penal, faptă ce a făcut obiectul Dosarului penal nr. 6.113/245/2024 al Judecătoriei Iași.

De asemenea, s-a mai arătat că, prin Sentința penală nr. 2.283 din 17 octombrie 2024, pronunțată de Judecătoria Iași, definitivă prin Decizia penală nr. 11 din 10 ianuarie 2025 a Curții de Apel Iași, în baza art. 396 alin. (2) și (10) din Codul de procedură penală, instanța l-a condamnat pe inculpatul A., aflat în arest preventiv, la pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare, iar în baza art. 23 alin. (3) din Codul de procedură penală s-a admis acțiunea, iar inculpatul anterior menționat a fost obligat să plătească părții civile suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale, fiind respinse restul pretențiilor civile ca neîntemeiate.

Prin Sentința civilă nr. 4 din 28 februarie 2025, Tribunalul Iași, în baza art. 21 raportat la art. 31 din Legea nr. 211/2004, a respins, ca neîntemeiată, cererea având ca obiect acordarea compensației financiare, formulată de petent.

În motivare, prima instanță a reținut că, în speță, petentul a solicitat acordarea compensației financiare în limita sumei de 10.000 lei, arătând faptul că nu a primit suma de bani cu titlu de despăgubire de la persoana condamnată sau indemnizație de la societăți de asigurare.

Analizând dispozițiile art. 21 și 22 din Legea nr. 211/2004, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 272/2024, Comisia pentru acordarea de compensații financiare victimelor infracțiunilor a reținut că, pentru acordarea compensației financiare, persoana ce solicită sumele de bani trebuie să îndeplinească, printre altele, condiția de a fi victima uneia dintre infracțiunile prevăzute de art. 21 alin. (1) lit. a) din acest act normativ.

Chiar dacă în accepțiunea limbajului comun "vătămarea corporală" poate fi înțeleasă ca orice "suferință fizică" adusă unei persoane, nu trebuie omis că, cel puțin în dreptul penal, acțiunile umane ce reprezintă infracțiuni sunt clasificate după anumite criterii, dintre care cel mai important este cel al gravității faptei (intensității atingerii valorii sociale ocrotite). Pornind de la această constatare, se observă că legiuitorul nu a acordat oricărei victime a oricărei infracțiuni vocație de a solicita acordarea de compensații financiare, ci doar celor care au suferit de pe urma unei infracțiuni de o anumită gravitate sau anumitor categorii de victime, cum sunt cele din categoria persoanelor vulnerabile.

Analizând teleologic și gramatical textul art. 21 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 211/2004, sintagma infracțiune intenționată care a avut ca urmare vătămarea corporală a victimei urmează celei care trimite direct la infracțiunea de vătămare corporală, prevăzută la art. 194 din Codul penal. Astfel, se observă, cu claritate, că legiuitorul a avut în vedere doar celelalte situații în care infracțiunea de vătămare corporală este absorbită în conținutul altor infracțiuni intenționate, și nu situația pretinsă de petent, respectiv că orice suferință fizică justifică acordarea compensațiilor.

Din analiza probelor administrate în cauză Comisia pentru acordarea de compensații financiare victimelor infracțiunilor a constatat că petentul a fost despăgubit în Dosarul penal nr. 6.113/245/2024 al Judecătoriei Iași, prin Sentința penală nr. 2.283 din 17 octombrie 2024, fiind victima infracțiunii de "tentativă la tâlhărie calificată", prevăzută de art. 31 alin. (1) din Codul penal, raportat la art. 233, art. 234 alin. (1) lit. a) din Codul penal, în urma căreia a suferit vătămări ce au necesitat 13-14 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, leziuni specifice infracțiunii de loviri sau alte violențe, prevăzută de dispozițiile art. 193 alin. (2) din Codul penal.

În concluzie, s-a reținut că nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 21 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 211/2004, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 272/2024, respectiv că petentul nu este victima infracțiunii de vătămare corporală sau a vreunei alte infracțiuni intenționate care a avut ca urmare vătămarea corporală, fiind respinsă, ca nefondată, cererea având ca obiect compensația financiară.

Petentul a formulat contestație împotriva acestei sentințe civile, susținând că din înregistrarea ședinței de judecată din data de 19 februarie 2025 rezultă că președintele Comisiei pentru acordarea de compensații financiare victimelor infracțiunilor a exercitat presiuni asupra procurorului de ședință pentru a-și schimba concluziile de admitere a cererii de acordare de compensații financiare și a dat cuvântul pe o chestiune invocată din oficiu de către instanță doar reprezentantului Ministerului Public, privând astfel petentul, care a solicitat judecata în lipsă, de dreptul la apărare.

Contestatorul a mai arătat că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, invocând că Legea nr. 211/2004 este o lege în materie civilă, iar cererile formulate în baza acestei legi se judecă potrivit procedurii necontencioase judiciare prevăzute de cartea a III-a din Codul de procedură civilă, prin raportare la dispozițiile Legii nr. 211/2004.

Prin Cererea depusă la data de 4 iunie 2025, contestatorul a invocat nelegala compunere a Completului civil recurs-2 și a solicitat ca prezenta cauză să fie repartizată spre soluționare unui complet compus din judecători specializați în materie penală.

Această solicitare a fost fundamentată pe dispozițiile art. 28 alin. (2) din Legea nr. 211/2004, ce a fost modificată și completată prin Legea nr. 272/2024, contestatorul considerând că și instanța/comisia de control trebuie să fie alcătuită din judecători specializați în materie penală.

La termenul de judecată din 5 iunie 2025, Curtea de Apel Iași - Secția civilă a pus în discuție sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept privind alcătuirea completului de judecată din cadrul curții de apel, ce soluționează contestația formulată împotriva hotărârii pronunțate de Comisia pentru acordarea de compensații financiare victimelor infracțiunilor. IV. Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Atât contestatorul, cât și reprezentantul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași au pus concluzii de admitere a sesizării, contestatorul opinând, prin invocarea excepției privind nelegala compunere a completului de judecată, că și judecătorii din cadrul curții de apel care soluționează contestația formulată împotriva hotărârii pronunțate de Comisia pentru acordarea de compensații financiare victimelor infracțiunilor de la nivelul tribunalului ar trebui să fie specializați în materie penală.

După comunicarea raportului întocmit în cauză, potrivit dispozițiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, contestatorul nu a formulat un punct de vedere. V. Punctul de vedere al instanței de trimitere asupra sesizării

În ceea ce privește admisibilitatea sesizării, instanța de trimitere a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, argumentând astfel: (i) cauza este în curs de judecată, în fața instanței care soluționează contestația menționată la art. 31 alin. (6) din Legea nr. 211/2004; (ii) cauza este în faza procesuală a contestației, Curtea de Apel Iași judecând în ultimă instanță; (iii) Curtea de Apel Iași este competentă material și teritorial să judece calea de atac declarată; (iv) de lămurirea modului de interpretare/aplicare a dispozițiilor art. 31 alin. (6) prin raportare la art. 28 alin. (2) din Legea nr. 211/2004 depinde chiar soluționarea fondului cauzei, în discuție fiind specializarea judecătorilor care alcătuiesc completul ce judecă contestația formulată împotriva hotărârii pronunțate de Comisia pentru acordarea de compensații financiare victimelor infracțiunilor; conform jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, noțiunea de soluționare pe fond a cauzei trebuie înțeleasă lato sensu, incluzând nu numai problemele de drept material, ci și pe cele de drept procesual, cu condiția ca de rezolvarea acestora să depindă soluționarea pe fond a cauzei, condiție îndeplinită în speță; (v) chestiunea de drept a cărei lămurire se cere este nouă, întrucât problema de drept nu a fost analizată în doctrina de specialitate, iar în urma consultării practicii judiciare s-au identificat soluții de declinare a competenței materiale pronunțate de secțiile civile din cadrul curților de apel Cluj și Ploiești în favoarea secțiilor penale din cadrul acelorași curți de apel; (vi) chestiunea de drept nu a făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Exprimându-și punctul de vedere asupra chestiunii de drept ce face obiectul sesizării, instanța de trimitere a reținut că cererea de acordare a unor compensații financiare, întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 211/2004, a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iași după intrarea în vigoare a modificărilor și completărilor aduse prin Legea nr. 272/2024, fiind soluționată de un complet format din 2 judecători din cadrul tribunalului.

Potrivit dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea nr. 211/2004, așa cum au fost modificate începând cu data de 8 noiembrie 2024 (prin Legea nr. 272/2024), "Comisia pentru acordarea de compensații financiare victimelor infracțiunilor este alcătuită din cel puțin 2 judecători specializați în materie penală desemnați pentru o perioadă de 3 ani de adunarea generală a judecătorilor tribunalului".

Din expunerea de motive a proiectului de act normativ reiese că inițiatorii au urmărit modificarea Legii nr. 211/2004, în sensul că se aduc minime modificări privind soluționarea acestor cereri, astfel încât înregistrarea acestor cauze să se realizeze la secția penală și să se soluționeze de judecători specializați în materie penală, care sunt familiarizați cu specificul infracțiunilor contra persoanei și cu impactul pe care acestea îl au asupra victimei (pagina 3 paragraful 4).

Într-adevăr, dispozițiile cuprinse în art. 31 alin. (6) din Legea nr. 211/2004, potrivit cărora hotărârea poate fi atacată cu contestație la curtea de apel, nu cuprind referiri cu privire la specializarea judecătorului ori a secției în calea de atac. Însă, atunci când hotărârea atacată provine de la o instanță de fond care este structurată în secții/completuri specializate, competența instanței în calea de atac este una derivată din competența primei instanțe care a judecat efectiv procesul.

Or, nu poate fi omis faptul că la nivelul Curții de Apel Iași există, de asemenea, secții specializate, organizate potrivit dispozițiilor art. 39 alin. (2) din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, cu modificările ulterioare (Legea nr. 304/2022), așa că litigiile care impun o specializare a judecătorului în materie penală revin spre soluționare Secției penale și pentru cauze cu minori și de familie din cadrul acestei instanțe.

În sensul acestei opinii se impune a fi amintită și statuarea cu caracter obligatoriu a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii care, prin Decizia nr. 4 din 24 aprilie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575 din 26 iunie 2023, a stabilit următoarele: competența materială procesuală a instanței de control judiciar se va determina cu respectarea specializării primei instanțe (complet/secție), care se va aplica în mod corespunzător și în calea de atac.

În forma inițială a legii nu a fost prevăzută nicio specializare a judecătorilor care alcătuiau comisia chemată să soluționeze cererea pentru acordarea de compensații financiare victimelor infracțiunilor, astfel că la nivelul instanțelor judecătorești această lipsă de specializare a fost interpretată în sensul că atât comisia, cât și completul din cadrul curții de apel care judecă contestația formulată împotriva hotărârii pronunțate de comisie se constituie la nivelul secțiilor civile.

Ulterior însă legiuitorul a intervenit, precizând expres ca judecătorii care formează Comisia pentru acordarea de compensații financiare victimelor infracțiunilor să fie specializați în materie penală, astfel încât cererile menționate anterior sunt în continuare alocate în materie civilă și înregistrate de secțiile civile ale tribunalelor, deși judecătorii care soluționează astfel de cereri sunt specializați în materie penală. Nu acesta este și cazul dosarului de față, care a fost soluționat de un complet constituit în cadrul secției penale a Tribunalului Iași, obiectul cererii fiind menționat în materie civilă.

Or, în raport cu toate aceste elemente, concluzia ce se poate reține este aceea că cereri precum cea de față au fost considerate ca făcând parte din domeniul civil pentru că inițial nu a fost prevăzută nicio specializare a judecătorilor care formau comisia, legea lămurind acest aspect prin modificarea adusă în anul 2024, când s-a precizat expres că o astfel de comisie este formată din cel puțin doi judecători specializați în materie penală. În cazul acesta, specializarea judecătorilor se răsfrânge și asupra componenței completului care soluționează contestația, întrucât există o dispoziție expresă în sensul acestei specializări, chiar dacă numai la nivelul comisiei de la nivelul tribunalului.

O interpretare în sensul că nu este necesar ca judecătorii care soluționează contestația la curtea de apel să aibă o anumită specializare, nici civilă, nici penală, poate fi doar în sensul că această contestație să fie soluționată de judecători cu o specializare similară celor care au dat prima hotărâre, în caz contrar punându-se în discuție însuși dreptul de acces la instanță al contestatorului, care se vede în situația ca cererea să îi fie soluționată de judecători cu o specializare în materie penală, dar contestația să îi fie soluționată de judecători fără nicio specializare în materie penală.

Drept urmare, punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile este pentru admiterea sesizării și interpretarea dispozițiilor art. 31 alin. (6) și art. 28 alin. (2) din Legea nr. 211/2004, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 272/2024, în sensul că membrii completului care soluționează contestația formulată împotriva hotărârii pronunțate de Comisia pentru acordarea de compensații financiare victimelor infracțiunilor ar trebui să fie specializați tot în materie penală, astfel cum legea impune în mod expres în cazul judecătorilor care formează Comisia pentru acordarea de compensații financiare victimelor infracțiunilor de la nivelul tribunalului. VI. Practica judiciară a instanțelor naționale în materie

Din răspunsurile transmise de instanțele naționale, la solicitarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, a rezultat că, după intervenirea modificării aduse art. 28 alin. (2) din Legea nr. 211/2004, prin Legea nr. 272/2024, s-au conturat două opinii, după cum urmează:

Într-o opinie s-a apreciat, asemenea punctului de vedere exprimat de instanța de sesizare, că membrii completului de judecată care soluționează contestația formulată împotriva hotărârii pronunțate de Comisia pentru acordarea de compensații financiare victimelor infracțiunilor ar trebui, de asemenea, să fie specializați în materie penală, astfel cum legea impune în mod expres în cazul judecătorilor care formează Comisia pentru acordarea de compensații financiare victimelor infracțiunilor de la nivelul tribunalului.

Argumentele invocate în susținerea acestei opinii au vizat împrejurarea că procedura de soluționare a cererii de compensație financiară este strâns legată de soluționarea laturii civile din procesul penal, așa cum rezultă și din expunerea de motive a Legii nr. 272/2024. De asemenea, au fost avute în vedere dezlegările Deciziei de recurs în interesul legii nr. 4 din 24 aprilie 2023, cu referire la competența derivată a instanței de control judiciar din competența specializată a primei instanțe.

Într-o altă opinie s-a considerat că soluționarea contestației este de competența secției civile din cadrul curții de apel, apreciindu-se că această cale de atac reprezintă o instituție de drept procesual civil, iar Decizia de recurs în interesul legii nr. 4 din 24 aprilie 2023 nu este incidentă, invocându-se în schimb statuările din Decizia nr. 6 din 26 mai 2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 709 din 30 iulie 2025.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că, la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil, nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării. VII. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție

Verificând jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în procedurile de unificare a practicii judiciare, au fost identificate următoarele decizii relevante: - Decizia nr. 6 din 26 mai 2025 a Completului pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 709 din 30 iulie 2025, prin care s-a stabilit că: "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 31 alin. (6) din Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii și protecției victimelor infracțiunilor, cu modificările și completările anterioare Legii nr. 272/2024 pentru modificarea și completarea Legii nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii și protecției victimelor infracțiunilor, contestația formulată împotriva hotărârii Comisiei pentru acordarea de compensații financiare victimelor infracțiunilor, constituită în cadrul tribunalelor, prin care s-a soluționat cererea de compensație financiară sau cererea privind acordarea unui avans din aceasta, se judecă în complet format din doi judecători, după regulile specifice judecării căii de atac a apelului din procedurile necontencioase."; - Decizia nr. 4 din 24 aprilie 2023 a Completului pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575 din 26 iunie 2023, prin care s-a stabilit că: " În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 130 alin. (2), art. 131 alin. (1), art. 133 și 136 din Codul de procedură civilă, competența materială procesuală a instanței de control judiciar se va determina: - cu respectarea specializării primei instanțe (complet/secție), care se va aplica în mod corespunzător și în calea de atac; - în considerarea obiectului și naturii litigiului, astfel cum au fost acestea stabilite de instanța de fond, în cazul soluționării în prim grad de jurisdicție a litigiului de către o instanță care nu cuprinde structuri specializate (secții/completuri)." VIII. Jurisprudența Curții Constituționale

Prin Decizia nr. 451 din 25 octombrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1247 din 23 decembrie 2022, Curtea Constituțională a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate, constatând că dispozițiile art. 28 alin. (2) - (4) din Legea nr. 211/2004 și ale art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sunt constituționale în raport cu criticile formulate. IX. Punctul de vedere al procurorului general

Prin concluziile scrise transmise la dosar la 1 septembrie 2025, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că toate condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă sunt îndeplinite, arătând că, în interpretarea dispozițiilor art. 31 alin. (6) și art. 28 alin. (2) din Legea nr. 211/2004, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 272/2024, completul de judecată din cadrul curții de apel, ce soluționează contestația formulată împotriva hotărârii pronunțate de Comisia pentru acordarea de compensații financiare victimelor infracțiunilor, nu trebuie format din judecători specializați în materie penală.

În sprijinul acestei opinii a arătat că interpretarea literal-gramaticală a dispozițiilor art. 28 alin. (2) și art. 31 alin. (6) din Legea nr. 211/2004 conduce la concluzia că legiuitorul român a dorit să impună obligativitatea specializării în materie penală a judecătorilor doar cu privire la componența comisiei din cadrul tribunalului, nu și cu privire la componența completului din cadrul curții de apel învestit cu judecarea contestației împotriva hotărârii Comisiei pentru acordarea de compensații financiare victimelor infracțiunilor. Dacă legiuitorul ar fi dorit într-adevăr să extindă cerința specializării în materie penală și asupra judecătorilor din cadrul curții de apel chemați să judece contestația prevăzută de art. 31 alin. (6) din Legea nr. 211/2004, putea să prevadă expres această chestiune cu ocazia modificărilor recente aduse actului normativ.

Comisia din cadrul tribunalului, deși actualmente este compusă obligatoriu din judecători specializați în materie penală, totuși nu constituie o secție a instanței și nici măcar un complet de judecată al tribunalului specializat în materie penală, ci reprezintă, conform legii, o veritabilă jurisdicție specială autonomă.

Includerea în comisie a unor judecători specializați în materie penală este justificată în expunerea de motive a Legii nr. 272/2024 prin necesitatea valorificării experienței profesionale a acestor judecători, despre care legiuitorul a considerat că sunt mai familiarizați cu specificul infracțiunilor contra persoanei și impactul pe care acestea îl au asupra victimei.

Ministerul Public a apreciat că Decizia de recurs în interesul legii nr. 4 din 24 aprilie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu poate fi interpretată în sensul că impune specializarea în materie penală a completului curții de apel învestit cu judecarea contestației formulate împotriva hotărârii Comisiei pentru acordarea de compensații financiare victimelor infracțiunilor, în absența unei prevederi exprese în acest sens. Compunerea instanței de control judiciar este guvernată de reglementarea specială din Legea nr. 211/2004, precum și de reglementările generale din Legea nr. 304/2022 și din Codul de procedură civilă.

Totodată, a arătat că trebuie avute în vedere efectele Deciziei de recurs în interesul legii nr. 6 din 26 mai 2025, care definește clar natura procedurii în discuție (civilă necontencioasă) și demontează astfel analogia cu situațiile juridice soluționate prin Decizia de recurs în interesul legii nr. 4 din 24 aprilie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în care instanța supremă a acceptat că instanțele de control judiciar au o competență materială procesuală specializată, derivată din specializarea primei instanțe, care rămâne câștigată procesului, chiar și atunci când a fost greșit stabilită.

După publicarea Deciziei de recurs în interesul legii nr. 6 din 26 mai 2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 709 din 30 iulie 2025, instanțele judecătorești sunt obligate să se conformeze interpretării date de instanța supremă, astfel că toate contestațiile vor fi judecate ca apeluri necontencioase civile, indiferent de practica judiciară anterioară.

Ca atare, soluțiile de declinare a competenței de la secția civilă la secția penală nu mai au temei legal după intervenirea acestei decizii de unificare a practicii judiciare, întrucât s-a clarificat că legea specială instituie o procedură necontencioasă civilă. Așadar, pornind de la clarificările oferite prin Decizia de recurs în interesul legii nr. 6 din 26 mai 2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Ministerul Public consideră că specializarea în materie penală nu este obligatorie pentru judecătorii din completul învestit cu judecarea contestațiilor formulate împotriva hotărârilor Comisiei pentru acordarea de compensații financiare victimelor infracțiunilor.

Aceste aspecte, coroborate cu orientările doctrinare constante și consistente, care au prezentat compensarea victimelor ca fiind o procedură judiciară specială de natură civilă necontencioasă, introdusă la inițiativa persoanelor vătămate în temeiul Directivei 2004/80/CE a Consiliului Uniunii Europene din 29 aprilie 2004 privind despăgubirea victimelor infracționalității și distinctă de acțiunea civilă din procesul penal, susțin pe deplin concluzia că Legea nr. 211/2004 prevede o cale de atac ordinară împotriva hotărârilor Comisiei pentru acordarea de compensații financiare victimelor infracțiunilor din cadrul tribunalului, care este de competența secțiilor civile ale instanțelor, chiar dacă materia interferează cu domeniul penal.

Opțiunea legiuitorului ca judecătorii comisiei din cadrul tribunalului să fie specializați în materie penală nu atrage automat obligativitatea ca și completul din cadrul curții de apel să fie alcătuit numai din judecători specializați în materie penală, întrucât o asemenea viziune juridică echivalează cu înființarea, pe calea interpretării de tip analogic, a unui complet specializat neprevăzut de lege. Un asemenea demers contravine flagrant dispozițiilor art. 126 alin. (5) din Constituție și ale art. 39 alin. (2) din Legea nr. 304/2022, care stabilesc foarte clar că existența unor instanțe/secții/completuri specializate este posibilă doar în temeiul legii.

Or, în cazul de față, legea prevede doar că instanța competentă este curtea de apel, fără vreo altă cerință de compunere specială. Rezultă că orice complet legal constituit în cadrul secțiilor civile de la nivelul curții de apel, cu respectarea principiului repartizării aleatorii a cauzelor, este competent să judece contestația, fără nicio condiționare legată de specializarea în materie penală a judecătorilor care intră în componența acestuia. X. Raportul asupra chestiunii de drept

Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea formulată în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile este admisibilă, iar soluția propusă pe fondul chestiunii de drept a fost în sensul că completul de judecată din cadrul curții de apel, ce soluționează contestația formulată împotriva hotărârii pronunțate de Comisia pentru acordarea de compensații financiare victimelor infracțiunilor, este format tot din judecători specializați în materie penală. XI. Înalta Curte de Casație și Justiție XI.1. Asupra admisibilității sesizării

Prealabil analizării în fond a problemei de drept supuse dezbaterii, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept este ținută să verifice dacă, în raport cu întrebarea formulată de titularul sesizării, sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, în conformitate cu dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora "Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată".

Din cuprinsul prevederilor legale enunțate anterior se desprind condițiile de admisibilitate pentru declanșarea procedurii sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție instituite de legiuitor în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile - care au fost decelate în jurisprudența instanței supreme dezvoltate pe marginea mecanismului procedural în discuție -, condiții care sunt întrunite în cazul sesizării pendinte.

Astfel, întrebarea instanței a fost formulată într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de acordare a compensației financiare, sub forma daunelor morale, victimei unei infracțiuni. Litigiul se află pe rolul curții de apel, secția civilă, care a fost învestită, în condițiile art. 31 alin. (6) din Legea nr. 211/2004, cu soluționarea unei contestații împotriva sentinței tribunalului, aceasta fiind singura cale de atac prevăzută de lege în această materie.

Prin urmare, sunt întrunite primele două condiții de admisibilitate a sesizării, privitoare la existența unui litigiu în curs de judecată, pe rolul completului unei instanțe care judecă pricina în ultimă instanță, deoarece hotărârea pe care o pronunță curtea de apel este definitivă.

Este îndeplinită și condiția ca sesizarea să privească o chestiune de drept care să fie reală, veritabilă, de natură să suscite interpretări diferite și care să justifice intervenția instanței supreme pentru o rezolvare de principiu. Instanța de trimitere cere să se stabilească dacă, în raport cu conținutul prevederilor art. 31 alin. (6) și art. 28 alin. (2) din Legea nr. 211/2004, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 272/2024, completul de judecată din cadrul curții de apel care judecă contestația formulată împotriva hotărârii pronunțate de Comisia pentru acordarea de compensații financiare victimelor infracțiunilor trebuie format tot din judecători specializați în materie penală, simetric celor care au judecat cererea în fond și a căror specializare a fost impusă, cu titlu de noutate, prin ultimele modificări aduse Legii nr. 211/2004.

Lămurirea acestei chestiuni este esențială pentru legalitatea compunerii instanței care soluționează calea de atac a contestației și, prin urmare, pentru legalitatea activității sale ce se va finaliza cu decizia pe care o pronunță.

Există deja, în fază incipientă, practică judiciară divergentă la nivelul instanțelor învestite cu rezolvarea contestației împotriva soluției date de către Comisia pentru acordarea de compensații financiare victimelor infracțiunilor cererii de acordare a compensației financiare ori a unui avans din compensație, ca urmare a declinărilor reciproce intervenite între secțiile civile și cele penale ale curților de apel pe rolul cărora au ajuns spre soluționare cauze aflate în acest stadiu procesual, în timp ce alte curți de apel continuă să soluționeze aceleași contestații prin secțiile lor civile. Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală a fost deja chemată să se pronunțe asupra competenței material-procesuale a secțiilor curților de apel, pronunțând până în prezent două regulatoare prin care a atribuit secțiilor civile ale curților de apel implicate judecata contestațiilor, în esență, sprijinit pe argumente decurgând din dezlegările Deciziei de recurs în interesul legii nr. 6 din 26 mai 2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Chestiunea competenței de soluționare a căii de atac a contestației prevăzute de art. 31 alin. (6) din Legea nr. 211/2004 între cele două secții ale curților de apel este una de interes și a suscitat din partea colectivelor de judecători consultate exprimarea unor păreri, de asemenea divergente, în esență, precizându-se că, față de noua voință a legiuitorului care a stat la baza ultimei modificări aduse Legii nr. 211/2004 și, în mod specific, dispozițiilor art. 28 alin. (2), în prezent adunările generale ale judecătorilor de la nivelul tribunalelor au desemnat noi judecători, specializați în drept penal, care să facă parte din Comisia pentru acordarea de compensații financiare victimelor infracțiunilor; s-a precizat și că în programul informatic Ecris s-a configurat completurilor în materie penală de la tribunale un astfel de obiect, fiind inconsecvent, în aceste condiții, ca la instanța superioară același obiect să figureze ca alocat completurilor de judecată de la secția civilă.

Este întrunită și condiția ca soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată să depindă de chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită, sub acest aspect fiind de precizat că, separat de motivele de nelegalitate și netemeinicie din cuprinsul căii de atac formulate, până la primul termen de judecată, petentul și-a suplimentat criticile invocând nelegala compunere a completului civil învestit cu soluționarea contestației și repartizarea acesteia spre soluționare unui complet compus din judecători specializați în materie penală. Prin urmare, instanța de judecată învestită cu soluționarea contestației formulate împotriva sentinței tribunalului, ce a fost pronunțată de judecători specializați în materie penală, este ținută prioritar să tranșeze asupra excepției vizând nelegala sa compunere și, implicit, asupra necesității declinării cauzei spre competentă soluționare unui complet compus din judecători specializați în materie penală.

Mai trebuie precizat că în jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a statuat constant că obiectul sesizării l-ar putea constitui atât o chestiune de drept material, cât și una de drept procesual, dacă, prin consecințele pe care le produc, interpretarea și aplicarea normei de drept au aptitudinea să determine soluționarea pe fond a cauzei, respectiv rezolvarea raportului de drept dedus judecății. Interpretarea dispozițiilor legale referitoare la compunerea completului de judecată (specializarea judecătorilor) influențează direct legalitatea hotărârii ce se va pronunța asupra contestației, fiind o premisă fundamentală în soluționarea cu respectarea legii a fondului cauzei.

Chestiunea de drept este nouă, generată de dispoziții legale de dată recentă, cu efecte modificatoare asupra unui act normativ mai vechi, ale cărui prevederi inițiale nu stipulau necesitatea unei anume specializări a judecătorilor care urmau să facă parte din Comisia pentru acordarea de compensații financiare victimelor infracțiunilor. Pe acest fond și pornind de la modelul său de inspirație franceză, comisia instituită prin dispozițiile art. 28 din Legea nr. 211/2004, în forma sa inițială, a fost receptată în doctrină și, ulterior, și în jurisprudență drept o jurisdicție civilă. Prin ultima modificare adusă legii la nivelul anului 2024, legiuitorul a impus condiția ca activitatea Comisiei pentru acordarea de compensații financiare victimelor infracțiunilor să fie asigurată prin judecători specializați în materie penală, desemnați pentru o perioadă de 3 ani de adunarea generală a judecătorilor de la nivelul tribunalelor.

Din comunicările realizate cu instanțele judecătorești din țară a rezultat că, la nivelul acestora, în perioada de după intrarea în vigoare a actului normativ modificator au avut loc adunări generale la nivelul tribunalelor care au desemnat judecători specializați în materie penală care să asigure desfășurarea activității Comisiei pentru acordarea de compensații financiare victimelor infracțiunilor instituite prin dispozițiile art. 28 din Legea nr. 211/2004.

În schimb, în tăcerea legii, care nu a cuprins o reglementare similară în privința instanței care judecă contestația împotriva sentinței pronunțate de comisie, la nivelul curților de apel au început să apară conflicte negative de competență ca urmare a dezînvestirilor reciproce între secțiile civile și penale ale acestora, în timp ce, la nivelul altor curți de apel contestațiile au continuat să fie soluționate de instanțele civile.

În sfârșit, asupra chestiunii de drept sesizate Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. XI.2. Asupra fondului sesizării

Așa cum s-a reținut în paragraful 47 al Deciziei de recurs în interesul legii nr. 6 din 26 mai 2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pe fondul inexistenței vreunei calificări în corpul legii a naturii sale juridice și al absenței oricărei precizări a specializării judecătorilor care urmau să facă parte din aceasta, Comisia pentru acordarea de compensații financiare victimelor infracțiunilor, instituită prin dispozițiile art. 28 din Legea nr. 211/2004, a fost receptată în doctrină și - cu excepția unor izolate soluții jurisprudențiale datând din faza incipientă de aplicare a legii - în jurisprudență drept o jurisdicție civilă, după modelul său francez.

Încă de la data adoptării Deciziei nr. 6 din 26 mai 2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii s-a semnalat schimbarea opticii legiuitorului asupra naturii juridice a Comisiei pentru acordarea de compensații financiare victimelor infracțiunilor, marcată de recentele modificări aduse formei inițiale a legii prin dispozițiile Legii nr. 272/2024 și, în special, prin cele aduse art. 28 alin. (2), în privința cărora noul act normativ a introdus specificația privind alcătuirea comisiei "din cel puțin doi judecători specializați în materie penală, desemnați pentru o perioadă de 3 ani de adunarea generală a judecătorilor tribunalului".

Există, așadar, o schimbare fundamentală la nivelul situației juridice, premisă care a favorizat, inițial, o calificare a activității Comisiei pentru acordarea de compensații financiare victimelor infracțiunilor ca fiind cea a unei jurisdicții civile, marcată de schimbarea opțiunii legiuitorului, care a impus cerința specializării în materie penală a judecătorilor care asigură activitatea comisiei.

Mai trebuie făcută precizarea că, așa cum se reține expres în paragraful 49 al deciziei de recurs în interesul legii mai sus menționate, dezlegările acesteia au oferit soluții unificatoare asupra unei jurisprudențe provenind din jurisdicțiile civile, adică de la acele formațiuni de judecată care soluționaseră, în primă instanță și apoi în calea de atac a contestației, cererile de acordare de către stat a compensațiilor financiare ori numai a unui avans din compensație victimelor infracțiunilor, prin aplicarea dispozițiilor Legii nr. 211/2004 în forma de până la modificarea adusă prin Legea nr. 272/2024, observându-se că cea mai recentă hotărâre din jurisprudența divergentă data din martie 2024, în timp ce legea modificatoare menționată a intrat în vigoare în noiembrie 2024.

Dintru început se înțelege că dezlegările Deciziei de recurs în interesul legii nr. 6 din 26 mai 2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nici nu ajută și nici nu obstaculează actuala dezlegare asupra chestiunii de drept sesizate, impunându-se realizarea unei analize autonome în privința eventualelor consecințe ale noii reglementări asupra modului de organizare și funcționare a Comisiei pentru acordarea de compensații financiare victimelor infracțiunilor instituite prin dispozițiile art. 28 alin. (2) din Legea nr. 211/2004, și, implicit, asupra naturii sale juridice ori a regulilor de drept aplicabile activității acesteia.

În expunerea de motive care a însoțit proiectul de act normativ modificator, adoptat sub forma Legii nr. 272/2024, s-a arătat că, din punct de vedere tehnic, "proiectul de lege rezolvă problema evidenței deficitare a cauzelor având ca obiect cererile prevăzute de Legea nr. 211/2004, în condițiile în care, de lege lata, membrii Comisiei pentru acordarea de compensații financiare victimelor unor infracțiuni se desemnează dintre toți judecătorii de la secțiile tribunalului, nu de la o singură secție, astfel cum este conceput sistemul de evidență Ecris. În consecință, se aduc minime modificări regulilor de procedură privind soluționarea acestor cereri, astfel încât înregistrarea acestor cauze să se realizeze la secția penală și să se soluționeze de către judecători specializați în materie penală, care sunt mai familiarizați cu specificul infracțiunilor contra persoanei și cu impactul pe care acestea îl au asupra victimei".

Paragraful anterior este suficient de edificator asupra voinței noului legislator și asupra scopului pe care l-a urmărit prin schimbarea conținutului art. 28 alin. (2) din Legea nr. 211/2004: pe de o parte, asigurarea unei mai bune evidențe în privința cauzelor având ca obiect cererile prevăzute de Legea nr. 211/2004, prin înregistrarea lor la o singură secție, corespunzător regulilor de evidență proprii sistemului electronic Ecris, iar, pe de altă parte, soluționarea acestor cereri de către judecători specializați în materie penală care sunt mai familiarizați cu specificul infracțiunilor contra persoanei și cu impactul pe care acestea îl au asupra victimei.

În atingerea acestor obiective, inițiatorii actului normativ își propun minime modificări aduse regulilor de procedură privind soluționarea cererilor în discuție, înregistrarea acestor cauze la secția penală și soluționarea lor de către judecători specializați în materie penală, pentru valorificarea experienței profesionale specifice a acestora.

În acest context legislativ nou devine pertinentă întrebarea dacă se mai poate vorbi despre existența unei jurisdicții civile în cee