ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 25 septembrie 2024

Deliberând asupra recursului în casație, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 2955/07.11.2023 pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. x/2023, în temeiul art. 337 din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 43 alin. (5) din C. pen. raportat la art. 396 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de refuz sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice (faptă din data de 07.02.2023).

Pedeapsa se execută în regim de detenție, conform art. 60 din C. pen.

În temeiul art. 67 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. i) (dreptul de a conduce vehicule pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere), pe o perioadă de 4 ani ce începe să curgă după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate, conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. i) (dreptul de a conduce vehicule pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere), care se execută în condițiile art. 65 alin. (3) din C. pen., respectiv de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) raportat la art. 72 din C. pen., s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului durata măsurilor preventive privative de libertate, respectiv reținerea și arestul preventiv de la data de 08.02.2023 la data de 28.03.2023.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. b) din C. proc. pen. raportat la art. 399 alin. (1) din C. proc. pen. și art. 208 alin. (5) din C. proc. pen., s-a menținut măsura controlului judiciar.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1720 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal, nemotivat, inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 78 din 26 ianuarie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. , împotriva sentinței penale nr. 2955/07.11.2023 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. x/2023.

A fost obligat apelantul inculpat A. la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva deciziei penale nr. 78 din 26 ianuarie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a formulat cerere de recurs în casație inculpatul A..

Prin cererea formulată, inculpatul A. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. (inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală).

În susținerea cazului de recurs în casație invocat s-a apreciat că nu sunt întrunite elementele de tipicitate ale infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, prev. de art. 337 din C. pen.

Instanța de contencios constituțional (Decizia 631/11 nov. 2014 prg. 41) a reținut că "absența oricărui element constitutiv al infracțiunii lipsește acțiunea penală de temeiul său de drept, putându-se afirma că lipsa de corespondență între trăsăturile faptei concrete și trăsăturile modelului abstract prevăzut de norma de incriminare determină neprevederea faptei de către legea penală".

S-a precizat că infracțiunea de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice este strâns legată de infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută la art. 336 din C. pen., care constă în conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.

Recurentul a arătat că la data emiterii rechizitoriului, la dosar nu se afla rezultatul analizei probelor biologice, deși pentru urgentarea efectuării analizei a achitat contravaloarea acesteia, inclusiv a trusei standard, conform chitanței nr. x din 07.03.2023, rezultat care a fost înaintat în timpul procedurii de cameră preliminară.

S-a susținut că organul de urmărire penală avea suficiente probe pentru trimiterea în judecată a inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 336 alin. (1) din C. pen., nefiind în imposibilitate de a stabili gradul de îmbibație alcoolică, pentru a se putea reține infracțiunea de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, prev. de art. 337 din C. pen.

Ambele instanțe au motivat soluția de condamnare pentru infracțiunea de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, prev. de art. 337 din C. pen., raportându-se la nerespectarea strictă a procedurii de recoltare, prevăzuta de art. 10 alin. (1) din Ordinul ministrului sănătății nr. 1512/2013, așa cum a fost modificat prin Ordinul ministrului sănătății nr. 277/2015, concluzionând că "în ceea ce privește împrejurarea că proba recoltată a fost analizată de Institutul de Medicină Legală Craiova, din buletinul de analiză toxicologică nr. x rezultând o alcoolemie de 2,75 " nu ar avea nicio relevantă și nu conduce la lipsa elementelor de tipicitate ale infracțiunii respective".

Dispozițiile art. 337 din C. pen., definesc infracțiunea de "Refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, ca fiind "Refuzul ori sustragerea conducătorului unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere ori a instructorului auto, aflat în procesul de instruire, sau a examinatorului autorității competente, aflat în timpul desfășurării probelor practice ale examenului pentru obținerea permisului de conducere, de a se supune prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezentei unor substanțe psihoactive".

Legiuitorul, la descrierea elementelor constitutive ale infracțiunii nu face nicio referire la "nerespectarea procedurii de recoltare", ci se referă la "supunerea la prelevarea de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezentei unor substanțe psihoactive".

Într-adevăr, prin Ordinul nr. 1512/2013 al Ministrului Sănătății au fost aprobate Normele metodologice privind recoltarea, depozitarea și transportulmostrelor biologice în vederea probațiunii judiciare prin stabilirea alcoolemiei sau a prezenței în organism a substanțelor psihoactive în cazul persoanelor implicate în evenimente sau împrejurări în legătură cu traficul rutier.

Conform art. 10 alin. (1) din norme, pentru determinarea alcoolemiei se recoltează două mostre de sânge la interval de o oră una față de cealaltă, fiecare mostră fiind reprezentată de o cantitate de 10 ml. În cazul în care nu au fost recoltate două mostre de sânge, la un interval de o oră una față de cealaltă, nu se va putea efectua estimarea retroactivă a alcoolemiei (art. 10 indice 2).

Așadar, singurul efect al refuzului celei de-a doua probe de sânge este acela că nu va mai fi posibilă estimarea retroactivă a alcoolemiei.

Însă, Ordinul nr. 1512/2013 al Ministrului Sănătății, modificat prin Ordinul ministrului sănătății nr. 277/2015, este o normă infralegală, cu forță juridică inferioară legii, care nu poate stabili elementele de tipicitate ale infracțiunii prevăzute de C. pen., în dispozițiile art. 337 din C. pen. care se referă la ...obligația de a se supune prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenței unor substanțe psihoactive."

În speță, s-au recoltat probele biologice "necesare în vederea stabilirii alcoolemiei", astfel încât nu sunt întrunite elementele de tipicitate ale infracțiunii prevăzută de art. 337 din C. pen.

În concluzie, în temeiul art. 488 alin. (2) lit. a) și alin. (3) din C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului în casație, casarea hotărârii atacate și, rejudecând să se dispună achitarea inculpatului A. pentru infracțiunea prevăzută de art. 337 din C. pen., precum și desființarea hotărârii primei instanțe.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub numărul de dosar x/2023

Prin încheierea din 05 iunie 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosarul nr. x/2023, a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 78 din 26 ianuarie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Înalta Curte a apreciat că, din perspectiva formalismului unei cereri de recurs în casație, se constată că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. îndeplinește formal cerințele prevăzute de art. 434 - art. 438 din C. proc. pen., putând fi analizate lipsa elementelor de tipicitate ale infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, prev. de art. 337 din C. pen., într-o etapă procesuală distinctă de cea reglementată prin dispozițiile art. 440 din C. proc. pen., respectiv cea a judecății pe fond a recursului în casație, cu precizarea că nu vor fi avute în vedere aspecte referitoare la încadrarea juridică, probatoriul administrat în cauză ori reaprecierea asupra situației de fapt stabilită în mod definitiv de instanța de apel, care constituie chestiuni de temeinicie și nu de legalitate a hotărârii, pentru a putea fi încadrate într-un caz de casare.

Examinând recursul în casație declarat de inculpatul A. prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., astfel cum au fost stabilite prin încheierea de admitere în principiu din 05 iunie 2024, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

În condițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, caz de casare ce vizează situațiile în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă prevăzută de norma de incriminare; dacă instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune.

Așa cum s-a menționat și în încheierea de admitere în principiu, din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., nu se poate realiza o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, în raport de încadrarea juridică stabilită cu autoritate de lucru judecat de instanța de apel, fără a putea fi supuse cenzurii starea factuală reținută.

Înalta Curte subliniază că ceea ce s-a invocat de recurentul-inculpat ca temei al incidenței dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. vizează, în esență, achitarea pentru săvârșirea infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, prev. de art. 337 din C. pen., întrucât legiuitorul, la descrierea elementelor constitutive ale infracțiunii nu face nicio referire la "nerespectarea procedurii de recoltare", ci se referă la "supunerea la prelevarea de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezentei unor substanțe psihoactive".

În vederea dezlegării chestiunii invocate de recurentul-inculpat, respectiv că nu sunt întrunite elementele de tipicitate ale infracțiunii prevăzute de art. 337 din C. pen., Înalta Curte are în vedere situația de fapt reținută cu autoritate de lucru judecat de instanța de apel, respectiv că: "În data de 07.02.2023, după ce a condus sub influența alcoolului autoturismul marca Renault Laguna, cu număr de înmatriculare x, pe străzile Dobrogea, Râului, Ing. B., bulevardul x și strada x din mun. Craiova, apelantul inculpat A. a refuzat să se supună prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei."

Mai mult, instanța de apel a constatat că inculpatul nu a invocat existența unei suferințe fizice atunci când a oprit procesul de recoltare de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, fiind dovedit fără dubiu că ulterior momentului când inculpatul a întrerupt procedura de recoltare a primei probe, acesta a refuzat în mod expres continuarea procedurii de recoltare de probe biologice.

Inculpatul a refuzat finalizarea procedurii de recoltare a primei probe biologice, nefiind de acord cu recoltarea cantității de sânge prevăzute în Ordinul ministrului sănătății nr. 1512/2013, modificat prin Ordinul nr. 277/2015, în vederea stabilirii alcoolemiei.

Instanța supremă, analizând motivele invocate de inculpat apreciază că, în realitate, nu se invocă neîntrunirea elementelor de tipicitate a infracțiunii, ci se contestă situația de fapt.

Or, raportat la aceste critici, Înalta Curte constată că inculpatul pune în discuție stabilirea unei alte situații de fapt pe baza materialului probator administrat în cauză și reinterpretarea probelor cu privire la împrejurările în care a survenit fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.

În ceea ce privește prevederea faptei în legea penală și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte notează că, potrivit art. 337 din C. pen., constituie infracțiunea de refuz sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice: Refuzul ori sustragerea conducătorului unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere ori a instructorului auto, aflat în procesul de instruire, sau a examinatorului autorității competente, aflat în timpul desfășurării probelor practice ale examenului pentru obținerea permisului de conducere, de a se supune prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenței unor substanțe psihoactive, infracțiune care se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.

Din analiza elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 337 din C. pen., se constată că modalitatea de realizare a elementului material al laturii obiective constă în acțiunea de sustragere ori de refuzare a unei obligații legale și anume obligația de a se supune prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenței unor substanțe psihoactive.

Înalta Curte constată că instanța de apel a stabilit că inculpatul a refuzat să se supună prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei fără a exista vreun motiv întemeiat care a oprit procesul de recoltare.

Or, analizând acțiunea inculpatului, prin raportare la această stare de fapt, contrar celor susținute de apărare, instanța supremă constată că fapta inculpatului A. întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, art. 337 din C. pen., fiind realizată corespondența dintre fapta concret săvârșită și elementele de natură obiectivă stabilite de legiuitor în norma de incriminare.

Astfel, fapta inculpatului A., care în data de 07.02.2023, după ce a condus sub influența alcoolului autoturismul marca Renault Laguna, cu număr de înmatriculare x, pe străzile Dobrogea, Râului, Ing. B., bulevardul x și strada x din mun. Craiova, a refuzat să se supună prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei, întrunește elementele constitutive obiective ale infracțiunii de refuz sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, prevăzute de art. 337 din C. pen.

Pentru aceste considerente, în baza art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 78 din data de 26 ianuarie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Potrivit art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 720 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 78 din data de 26 ianuarie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 720 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 septembrie 2024.