ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 17 septembrie 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulate de inculpatul A., constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 612/31.12.2024, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosarul nr. x/2023, în temeiul art. 337 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și a art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 1 an și 7 luni închisoare în regim de detenție, conform art. 60 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de refuz sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice în stare de recidivă postcondamnatorie.

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatului A., ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a conduce orice categorie de vehicule pentru care legea impune obligativitatea deținerii permisului de conducere, pe o perioadă de 3 ani, conform art. 68 alin. (1) lit. c). C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului A., pe durata executării pedepsei principale, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a conduce orice categorie de vehicule pentru care legea impune obligativitatea deținerii permisului de conducere, conform art. 65 alin. (3) C. pen.

În temeiul art. 96 alin. (4) C. pen. a fost revocată suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 1 an si 3 luni închisoare aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 204 din 21.03.2019 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul x/2018, definitivă prin decizia penală nr. 881 din 06.06.2019 a Curții de Apel Craiova și dispune executarea pedepsei de 1 an și 3 luni închisoare.

În temeiul art. 96 alin. (4) C. pen. raportat la art. 43 alin. (1) C. pen., s-a adaugat pedeapsa de 1 an și 7 luni închisoare aplicată prin prezenta hotărâre, la pedeapsa principală rezultantă de 1 an și 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 204 din 21.03.2019 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul x/2018, definitivă prin decizia penală nr. 881 din 06.06.2019 a Curții de Apel Craiova, inculpatul A. executând pedeapsa de 2 ani și 10 luni închisoare, în condițiile art. 60 C. pen., în regim de detenție.

În temeiul art. 45 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 67 alin. (1) și art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) din C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), i) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a conduce orice categorie de vehicule pentru care legea impune obligativitatea deținerii permisului de conducere, pe o perioadă de 3 ani, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 45 alin. (5) din C. pen. rap. la art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) din C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), i) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a conduce orice categorie de vehicule pentru care lege impune obligativitatea deținerii permisului de conducere, conform art. 65 alin. (3) C. pen.

Împotriva sentinței penale nr. 612/31.12.2024, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosarul nr. x/2023, a declarat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 501/2025 din data de 24 aprilie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., s-a respins, ca nefondat apelul formulat de inculpatul A. , fără ocupație, recidivist, împotriva sentinței penale nr. 612/31.12.2024, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosarul nr. x/2023, având ca obiect refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice (art. 337 noul C. pen.).

Împotriva deciziei penale nr. 501/2025 din data de 24 aprilie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a declarat recurs în casație, inculpatul A., la data de 21 mai 2025. (dos. curtea de apel/ric-filtru).

Prin cererea de recurs în casație formulată, inculpatul, în esență, a susținut că probele administrate în cauză nu au relevat în mod cert că este autor al infracțiunii pentru care a fost condamnat.

În acest sens a apreciat că în cauză își găsește pe deplin aplicabilitatea principiului "in dubio pro reo", prezumția de nevinovăție în raport cu persoana acestuia nefiind răsturnată.

În continuarea a precizat că atât judecătorul fondului cât și completul de judecată în apel, au comis un abuz de drept pronunțând o sentința de condamnare pentru a "salva" o trimitere in judecata nelegală.

Astfel s-a apreciat că motivarea instanței de apel se bazează nu pe probele concrete ci pe faptul ca acesta a mai fost condamnat pentru același gen de fapte în anul 2018, soluția de condamnare fiind dispusă doar pe supoziții și alegații privind persoana acestuia și nu pe probe directe.

De asemenea, inculpatul a mai solicitat a se avea în vedere înscrisurile medicale depuse la dosarul cauzei din care rezultă starea de sănătate a inculpatului, și care conduc în mod indubitabil la concluzia că nu am avut intenția de a comite infracțiunea reținută în sarcina acestuia, aspect confirmat prin testul COVID, respectiv faptul ca la momentul la care a fost depistat pozitiv i s-a declanșat o stare de panică.

Concluzionând, inculpatul A. a solicitat admiterea recursului în casație, având in vedere faptul ca hotărârea atacată este nelegală prin neaplicarea principiului "in dubio pro reo" și art. 6 CEDO.

*****************

Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate în principiu a cererii de recurs în casație, conform dispozițiilor art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

În conformitate cu prevederile art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., în cazul în care, cu ocazia examinării admisibilității în principiu, se constată că cererea nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau că nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438 din C. proc. pen., instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

De asemenea, potrivit art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., în cazul în care instanța constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 434 - art. 438 din C. proc. pen., dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de recurs în casație și trimite cauza în vederea judecării căii extraordinare de atac.

Examinând cererea de recurs în casație sub aspectul îndeplinirii condițiilor de admisibilitate, Înalta Curte constată că decizia penală nr. 501/2025 din data de 24 aprilie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori face parte din categoria celor ce pot fi atacate cu recurs în casație, fiind pronunțată în apel, iar calea extraordinară de atac a fost exercitată de către inculpatul A. în termenul legal, fiind, așadar, respectate dispozițiile art. 434 - art. 436 din C. proc. pen.

De asemenea, cererea de recurs în casație îndeplinește și condițiile de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) din C. proc. pen., cuprinzând numele și prenumele inculpatului, domiciliul acestuia, hotărârea care se atacă, precum și semnătura persoanei care a exercitat calea de atac.

În ceea ce privește, însă, condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. Înalta Curte că aceasta nu este îndeplinită întrucât prin cererea formulată inculpatul nu a invocat niciun caz de casare prevăzut de 438 alin. (1) C. proc. pen. sau argumente care să se subsumeze vreunuia dintre cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

În concret, se reține că motivele invocate în cererea de recurs în casație vizează reevaluarea probatoriului administrat, cu consecința modificării bazei factuale reținută cu titlu definitiv de instanțele de fond și de apel, precum și o presupusă încălcare a principiului in dubio pro reo, solicitări care nu se subsumează cazului prev. de art. 438 pct. 7 din C. proc. pen., dar și niciunui alt caz de casare din cele prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., aspecte ce reprezintă atributul exclusiv al instanțelor care analizează fondul cauzei.

Înalta Curte constată, așadar, că niciuna din criticile formulate de recurentul inculpat A. nu vizează elemente de tipicitate obiectivă ale infracțiunii de refuz sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice pentru care a fost condamnat, acesta contestând, în realitate, în mod esențial, situația de fapt reținută cu titlu definitiv în cauză, aducând în discuție necesitatea reanalizării, de către instanța de recurs în casație, a elementelor factuale ale infracțiunii de referință.

Or, formularea unor critici care nu se subsumează cazului de casare invocat echivalează cu nemotivarea în fapt a recursului în casație, împrejurare ce atrage nerespectarea condiției de admisibilitate prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

De altfel, invocarea formală a unui caz de casare nu este susceptibilă de a conduce, în mod automat, la constatarea admisibilității recursului în casație, argumentele prezentate de recurent trebuind să aibă aptitudinea, cel puțin la nivel teoretic, de a pune în discuție verificarea pe fond a căii de atac extraordinare formulate, ceea ce nu este cazul în speță.

În acest context se impune precizarea că recursul în casație nu se poate transforma într-o cale de atac prin care se examinează cauza sub toate aspectele. Acesta își menține caracteristica de exercitare numai în cazuri strict determinate, ducând la o judecată care nu poartă asupra fondului, ci exclusiv asupra legalității hotărârii anterior pronunțate.

Astfel, Înalta Curte reține că prin motivele de recurs în casație nu se invocă nelegalitatea hotărârii, ci se solicită o rejudecare a cauzei prin reaprecierea și cenzurarea probelor, cu consecința stabilirii unei alte situații de fapt decât cea avută în vedere de instanțele de fond și apel, argumentele recurentului inculpat constituind veritabile critici în cadrul soluționării cauzei în fond și în căile de atac devolutive integral.

Prin urmare, formularea unor critici care nu se subsumează vreunuia dintre cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., echivalează cu nemotivarea în fapt a recursului în casație, fapt ce atrage nerespectarea condiției prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 501/2025 din data de 24 aprilie 2025 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023.

În conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 501/2025 din data de 24 aprilie 2025 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 septembrie 2025.