ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 21 octombrie 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulată de inculpatul A., constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 211 din 2.08.2023, pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș, în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. cu referire la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (1) C. pen. in condițiile art. 44 alin. (1) C. pen.

Împotriva acestei sentințe penale au formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeș.

Prin decizia penală nr. 644/A din data de 11 iulie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe Lângă Judecătoria Curtea de Argeș, împotriva sentinței penale nr. 211 din data de 02 august 2023 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr. x/2022, intimat-inculpat fiind A..

S-a desființat, în parte sentința, în sensul că s-a înlăturat soluția de achitare a inculpatului, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (1) C. pen. în condițiile art. 44 alin. (1) C. pen., precum și dispoziția potrivit cu care, în baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus rămânerea în sarcina statului a cheltuielilor judiciare avansate de stat.

În temeiul disp. art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen.. raportat la art. 335 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. raportat la art. 43 alin. (5) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, în condiții privative de libertate, conform dispozițiilor prevăzute de art. 60 din C. pen.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și (i) și alin. (3) C. pen., s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a conduce orice categorie de vehicule pentru care legea impune obligativitatea deținerii permisului de conducere, pe o perioadă de 2 ani, pedeapsă ce se execută potrivit dispozițiilor prevăzute de art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și (i) și alin. (3) C. pen., s-au interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, aceleași drepturi care au fost interzise cu titlu de pedeapsă complementară, pedeapsă ce se execută potrivit disp. art. 65 alin. (3) C. pen.

S-au menținut în rest dispozițiile sentinței care nu contravin deciziei.

Împotriva deciziei penale nr. 644/A din 11.07.2024, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a formulat recurs în casație inculpatul A. la data de 25.07.2024.

Prin încheierea nr. 728/RC din 19 noiembrie 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 644/A din data de 11 iulie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze de minori și de familie, în dosarul nr. x/2022.

Ulterior, la data de 21.07.2025, împotriva deciziei penale nr. 644/A din data de 11 iulie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a formulat recurs în casație inculpatul A..

Prin cererea formulată de inculpat nu a fost indicat drept temei pe care se întemeiază calea de atac niciunul din cazurile de recurs în casație prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

În cuprinsul motivelor de recurs în casație, inculpatul a arătat, în esență, că a fost condamnat pentru o faptă pe care nu a săvârșit-o, fiind nevinovat.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casație, în conformitate cu prevederile art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 440 alin. (2) C. proc. pen., cu titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438, instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

Procedând la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de lege, Înalta Curte constată, prioritar, că cererea de recurs în casație formulată de recurentul inculpat A. nu îndeplinește condiția de admisibilitate prevăzută de art. 435 din C. proc. pen., aceasta fiind introdusă după expirarea termenului legal de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanței de apel.

Potrivit dispozițiilor art. 435 din C. proc. pen., "Recursul în casație poate fi introdus de către părți sau procuror în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanței de apel".

În acest sens, magistratul asistent raportor reține că din actele dosarului rezultă că decizia instanței de apel a fost comunicată inculpatului A. la data de 18.07.2024.

Termenul de declarare a recursului în casație, prev. de art. 435 din C. proc. pen., s-a împlinit la data de 19.08.2024 pentru inculpatul A.. Or, prezenta cerere de recurs în casație a fost introdusă la data de 21.07.2025, cu depășirea cu mult a termenului de 30 de zile de la data comunicării către parte a deciziei instanței de apel.

Un alt aspect care conduce la inadmisibilitatea căii de atac privește faptul că recurentul inculpat a mai formulat un recurs în casație împotriva aceleiași decizii penale, fiind respins prin decizia penală nr. 728/RC din 19.11.2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2022, fiind astfel incidente dispozițiile art. 438 alin. (3) C. proc. pen., potrivit cărora în cazul în care cererea de recurs în casație a fost respinsă, partea care a declarat recursul în casație nu mai poate formula o nouă cerere împotriva aceleiași hotărâri, indiferent de motivul invocat.

În consecință, cererea de recurs în casație formulată de recurent nu îndeplinește condiția de admisibilitate prev. de art. 435 din C. proc. pen., în cauză fiind, totodată, incidente și dispozițiile art. 438 alin. (3) din C. proc. pen.

Constatarea anterioară face inutilă analiza celorlalte condiții de admisibilitate în principiu a cererii de recurs în casație formulată de inculpatul A..

Pentru aceste considerente, constatând că cererea de recurs în casație nu este formulată în termenul prevăzut de lege, fiind incidente și dispozițiile art. 438 alin. (3) din C. proc. pen., în temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 644/A din data de 11 iulie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2022.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul- inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 644/A din data de 11 iulie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2022.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 300 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 octombrie 2025.