ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 19 noiembrie 2024

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulată de inculpatul A., constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 211 din 2.08.2023, pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș, în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. cu referire la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (1) C. pen. în condițiile art. 44 alin 1 C. pen.

Împotriva acestei sentințe, printre alții, a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeș.

Prin decizia penală nr. 644/A din 11.07.2024, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeș împotriva sentinței penale nr. 211 din data de 02 august 2023, pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș, în dosarul nr. x/2022.

S-a desființat, în parte, sentința, în sensul că s-a înlăturat soluția de achitare a inculpatului, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (1) C. pen. în condițiile art. 44 alin. (1) C. pen., precum și dispoziția potrivit cu care, în baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus rămânerea în sarcina statului a cheltuielilor judiciare avansate de stat.

În temeiul dispozițiilor art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen. raportat la art. 335 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. raportat la art. 43 alin. (5) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, în condiții privative de libertate, conform dispozițiilor prevăzute de art. 60 C. pen.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și (i) și alin. (3) C. pen. s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a conduce orice categorie de vehicule pentru care legea impune obligativitatea deținerii permisului de conducere, pe o perioadă de 2 ani, pedeapsă ce se execută potrivit dispozițiilor prevăzute de art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și (i) și alin. (3) C. pen., s-au interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, aceleași drepturi care au fost interzise cu titlu de pedeapsă complementară, pedeapsă ce se execută potrivit disp. art. 65 alin. (3) C. pen.

S-au menținut, în rest, dispozițiile sentinței care nu contravin deciziei.

Împotriva deciziei penale nr. 644/A din 11.07.2024, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a formulat recurs în casație inculpatul A. la data de 25.07.2024.

Prin cererea formulată de inculpat a fost indicat drept temei pe care se întemeiază calea de atac - art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. (s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege).

În cuprinsul motivelor de recurs în casație, inculpatul a arătat, în esență, că, în mod nelegal instanța de apel, constatând incidența în cauză a dispozițiilor referitoare la recidiva postexecutorie, a dispus schimbarea încadrării juridice, din infracțiunea prevăzută de art. 335 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 44 alin. (1) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 335 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. raportat la art. 43 alin. (5) C. pen., având în vedere mențiunile din fișa de cazier judiciar a inculpatului, din care rezultă că acesta a fost condamnat anterior prin sentința penală nr. 102 din 01 aprilie 2010 a Judecătoriei Curtea de Argeș, la pedeapsa închisorii de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, după împlinirea vârstei de 18 ani, pedeapsă a cărei suspendare a executării a fost revocată prin sentința penală nr. 1753 din 15 aprilie 2014, definitivă la 31.10.2014 și contopită cu pedepsele aplicate prin această sentință, rezultând o pedeapsă de 4 ani închisoare, din a cărei executare inculpatul a fost liberat condiționat la 22 mai 2018, rămânând un rest de 466 zile.

Recurentul inculpat a susținut că această schimbare a încadrării juridice nu a fost solicitată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeș, apelul vizând strict condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 335 C. pen. cu aplicarea art. 41 C. pen.

În opinia recurentului inculpat, încadrarea juridică și limitele judecării cauzei pot face obiectul camerei preliminare si nu al judecății în apel, mai ales că instanța de apel nu a fost învestită cu o asemenea cerere în apelul formulat în defavoarea inculpatului.

Un alt argument invocat de către recurentul inculpat A. a fost că instanța de apel, în mod greșit a constatat că nu există o dovadă din care să rezulte că procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante a fost întocmit anterior începerii urmăririi penale in rem, toate cele trei înscrisuri purtând aceeași dată, respectiv 07.08.2020, astfel că recurentul inculpat a apreciat ca fiind încălcat principiul "in dubio pro reo", în condițiile în care nu au fost administrate probe în sensul celor arătate.

După îndeplinirea procedurilor prevăzute de art. 439 C. proc. pen., cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, având fixat termen de judecată, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen., la 19 noiembrie 2024.

Magistratul asistent, în conformitate cu dispozițiile art. 439 alin. (5) C. proc. pen., a întocmit și a depus la dosar raportul asupra cererii de recurs în casație ce formează obiectul dosarului nr. x/2022, în vederea verificării admisibilității în principiu a acesteia.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casație, în conformitate cu prevederile art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 440 alin. (2) C. proc. pen., cu titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438, instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

Procedând, prioritar, la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 434, art. 435 și art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) C. proc. pen., Înalta Curte constată că, în cuprinsul cererii este menționat numele și prenumele recurentului, semnătura acestuia, iar decizia penală nr. 644/A din 11.07.2024, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, recurată în prezenta cauză, face parte din categoria hotărârilor ce pot fi atacate cu recurs în casație și că recursul în casație a fost formulat în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanței de apel.

În ceea ce privește îndeplinirea condiției prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., astfel cum a fost consacrată în jurisprudență, se constată că aspectele invocate de inculpatul A. nu se circumscriu nici măcar formal, în conținut, dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., potrivit cărora hotărârea este supusă casării atunci când "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Delimitând sfera de aplicabilitate a acestui caz de recurs în casație, instanța supremă a stabilit că el este incident numai în situația în care pedeapsa stabilită de instanța de apel, prin raportare la toate normele de drept penal substanțial relevante pentru tratamentul sancționator, este nelegală.

Altfel spus, prin intermediul acestui caz de casare pot fi cenzurate erorile care se produc în legătură cu stabilirea pedepsei principale, a pedepselor complementare sau accesorii, dar și a măsurilor educative, fie prin aplicarea unei sancțiuni neprevăzute de lege, fie prin nerespectarea limitelor legale ori a tratamentului sancționator reglementat de legea penală pentru infracțiunile reținute în mod definitiv prin decizia recurată.

În acest context, evaluând criticile formulate de inculpatul A. în recurs în casație, se constată că ele nu aduc în discuție, nici măcar formal, legalitatea regimului sancționator aplicat recurentului prin hotărârea definitivă recurată, ci antamează elemente circumscrise, în mod esențial, temeiniciei acesteia.

În concret, inculpatul invocă faptul că, instanța de apel, în cadrul căii devolutive a apelului, a dat eficiență dispozițiilor art. 43 alin. (5) C. pen., având în vedere mențiunile din fișa de cazier judiciar a inculpatului, din care rezultă că acesta a fost condamnat anterior prin sentința penală nr. 102 din 01 aprilie 2010 a Judecătoriei Curtea de Argeș, la pedeapsa închisorii de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, după împlinirea vârstei de 18 ani, pedeapsă a cărei suspendare a executării a fost revocată prin sentința penală nr. 1753 din 15 aprilie 2014, definitivă la 31.10.2014 și contopită cu pedepsele aplicate prin această sentință, rezultând o pedeapsă de 4 ani închisoare din a cărei executare inculpatul a fost liberat condiționat la 22 mai 2018, rămânând un rest de executat de 466 zile.

Or, prin intermediul cazului de recurs în casație prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. pot fi cenzurate exclusiv erorile care se produc în legătură cu stabilirea pedepsei principale, a pedepselor complementare sau accesorii, dar și a măsurilor educative, fie ca urmare a aplicării unei sancțiuni neprevăzute de lege, fie ca urmare a nerespectării limitelor legale ori a tratamentului sancționator legal.

Dispozițiile art. 438 pct. 12 C. proc. pen. sunt de strictă interpretare și vizează doar stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege, în raport, cu încadrarea juridică dată faptei, textul nepermițând cenzurarea oricărui alt aspect de nelegalitate care, în final, ar putea produce consecințe asupra cuantumului pedepsei. Aprecierea legalității limitelor de pedeapsă în calea extraordinară de atac a recursului în casație se face în funcție de încadrarea juridică reținută și menținută prin hotărârea atacată, precum și de cauzele de atenuare sau de agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită de instanța de fond sau de apel.

Așa cum rezultă din motivele de recurs în casație, recurentul A. este nemulțumit de soluția dată în apel, urmărind, în realitate, o reindividualizare a pedepsei aplicate, însă această critică nu poate fi analizată prin prisma cazului de casare invocat.

Solicitarea de reindividualizare judiciară a pedepsei constituie un proces complex de analiză asupra împrejurărilor concrete ale cauzei, care intră în atributul exclusiv al instanței de fond/apel și nu poate fi cenzurată, prin urmare, în cadrul prezentului demers judiciar, neaducând în discuție un aspect de legalitate a pedepsei.

Ca atare, în raport de motivele cererii de recurs în casație, cazul de casare prev. de art. 438 pct. 12 C. proc. pen. a fost invocat pur formal, cererea neavând aptitudinea de a declanșa controlul de legalitate al deciziei penale atacate, în limitele cazului de casare invocat.

Pentru aceste considerente, constatând neîndeplinite condițiile de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întrucât motivele invocate în cuprinsul cererii nu se circumscriu în conținut cazului de recurs în casație invocat, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., acesta fiind invocat în mod formal, în temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 644/A din data de 11 iulie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze de minori și de familie, în dosarul nr. x/2022.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul- inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 644/A din data de 11 iulie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze de minori și de familie, în dosarul nr. x/2022.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 300 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 noiembrie 2024.