ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Asupra recursului în casație;
În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 333 din data de 17.02.2022 pronunțată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria sectorului 4 București, secția Penală a hotărât următoarele:
În temeiul art. 335 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (1), (2) și (10) C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere (fapta din data de 24.07.2016).
În baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 83 alin. (1) din C. pen. din 1969 a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1086 din data de 13.05.2015 a Judecătoriei Sector 4 pronunțată în dosarul nr. x/2015, definitivă prin neapelare și s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse alături de pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată în prezenta cauză, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autorități publice sau orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la data rămânerii definitive și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.
În baza art. 274 alin. (1) teza I C. pen. s-a dispus obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare în cuantum de 657,15 de RON, dintre care suma de 357,15 RON aferentă urmăririi penale, suma de 100 de RON aferentă camerei preliminare și suma de 200 de RON aferentă judecății.
În drept, s-a reținut că fapta inculpatului A. care, la data de 24.07.2016, în jurul orei 11:15, a condus autoturismul marca B. cu numărul de înmatriculare x pe Bd. x, având permisul de conducere anulat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (2) C. pen.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul A..
Prin decizia penală nr. 975/A din data de 07 iulie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală în dosarul nr. x/2021(700/2022) în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a fost admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 333 din data de 17.02.2022 pronunțate de Judecătoria Sectorului 4 București, secția Penală în dosarul nr. x/2021.
S-a desființat, în totalitate, sentința penală atacată și rejudecând:
În baza art. 396 alin. (1), (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal privind pe inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (2) C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.
Împotriva hotărârii instanței de apel a formulat cerere de recurs în casație, la data de 03 august 2022, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, prin care a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. – în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal.
În temeiul art. 448 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. s-a solicitat admiterea recursului în casație, casarea deciziei penale nr. 975/A din data de 07.07.2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală în dosarul nr. x/2021, privind pe inculpatul A. și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel.
A susținut că, în mod greșit, Curtea de
:
Apel București a dispus încetarea procesului penal, apreciind că, actele de procedură efectuate înainte de pronunțarea Deciziei nr. 358/2022 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial din 09.06.2022, prin care s-a constatat că dispozițiile art. 155 alin. (1) C. pen. sunt neconstituționale, aveau aptitudinea de a întrerupe cursul prescripției, fiind comunicate și dovedind că organele statului au efectuat urmărirea penală, verificarea legalității sesizării și judecata în primă instanță cu celeritate. Inculpatul a fost încunoștiințat despre acuzațiile ce i s-au adus, fiind lipsit de orice echivoc că fapta de natură penală pe care a săvârșit-o nu și-a pierdut rezonanța socială avută în momentul comiterii acesteia.
Având în vedere efectul instantaneu al întreruperii termenului de prescripție, faptul că actele de procedură întreruptive au fost efectuate cu respectarea dispozițiilor legale și a exigențelor impuse de Decizia nr. 297/2018 a Curții Constituționale (reluate și în Decizia nr. 650/2018 publicată în 07.02.2019) și faptul că deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor, astfel cum prevede și art. 147 alin. (4) din Constituția României s-a susținut că o constatare ulterioară a neconstituționalității aceluiași text de lege (art. 155 alin. (1) C. pen.) prin Decizia nr. 358/2022 nu poate lipsi de efectul întreruptiv actele de procedură efectuate în cauză și comunicate inculpatului în perioada 25 iunie 2018 - 30 mai 2022 (data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 71/2022).
Prin încheierea din 26 octombrie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală în dosarul nr. x/2021 a fost admisă în principiu, cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 975/A din data de 07 iulie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2021.
În esență, s-a reținut că cererea de recurs în casație îndeplinește condițiile prevăzute la art. 434-438 C. proc. pen., iar în procedura de examinare a admisibilității recursului în casație instanța supremă verifică doar aspectele strict formale care nu pun în discuție chestiuni ce țin de soluționarea fondului căii de atac.
Examinând recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., astfel cum au fost stabilite prin încheierea de admitere în principiu din 26 octombrie 2022, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție verifică, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 din C. proc. pen., pe această cale se verifică exclusiv legalitatea deciziei.
Se constată, așadar, că recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege și doar pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanța de fond și, respectiv, apel, intră în puterea lucrului judecat și excedează cenzurii instanței învestită cu judecarea recursului în casație.
Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi verificată doar pentru motivele expres și limitativ prevăzute.
În cauză, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a formulat recurs în casație întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8) din C. proc. pen.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în acele situații în care, în raport cu actele și lucrările dosarului, s-a stabilit în mod eronat incidența unuia dintre impedimentele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e) - j) din C. proc. pen.. (printre care și cazul în care intervine amnistia sau prescripția), dispunându-se greșit încetarea procesului penal.
Prin prisma cazului de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., parchetul a susținut, în esență, că, în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal.
Prealabil, Înalta Curte analizează, în condițiile pronunțării Deciziei nr. 358/2022 a Curții Constituționale a României și a Deciziei nr. 67/2022 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curți de Casație și Justiție problema intervenirii prescripției răspunderii penale.
La momentul adoptării și intrării în vigoare a C. pen. al României, respectiv 01 februarie 2014, întreruperea cursului prescripției răspunderii penale era reglementată în art. 155 alin. (1), textul legal având următoarea formă: "Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză".
Prin Decizia nr. 297/2018, Curtea Constituțională a României a constatat că: "soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituțională" .
Pe cale de consecință, ulterior pronunțării acestei decizii a instanței de contencios constituțional, în condițiile în care legiuitorul nu a intervenit activ în modificarea prevederilor legale constatate neconstituționale conform considerentelor deciziei precitate, în fondul legislativ activ, art. 155 alin. (1) din C. pen. a avut următoarea formă: "Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea (...)".
Prin Decizia nr. 358/2022 a Curții Constituționale a României a fost admisă excepția de neconstituționalitate invocată și s-a constatat că dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma ulterioară deciziei nr. 297/2018, sunt neconstituționale.
Pentru a pronunța această soluție instanța de contencios constituțional a reținut următoarele:
"72. Așa fiind, Curtea constată că ansamblul normativ în vigoare nu oferă toate elementele legislative necesare aplicării previzibile a normei sancționate prin Decizia nr. 297 din 26 aprilie 2018.
Astfel, deși Curtea Constituțională a făcut trimitere la vechea reglementare, evidențiind reperele unui comportament constituțional pe care legiuitorul avea obligația să și-l însușească, aplicând cele statuate de Curte, acest fapt nu poate fi interpretat ca o permisiune acordată de către instanța de contencios constituțional organelor judiciare de a stabili ele însele cazurile de întrerupere a prescripției răspunderii penale.
În consecință, Curtea constată că, în condițiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absența intervenției active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituție, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii și până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripției răspunderii penale, fondul activ al legislației nu conține vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale.
Curtea constată că o astfel de consecință este rezultatul nerespectării de către legiuitor a obligațiilor ce îi revin potrivit Legii fundamentale și a pasivității sale, chiar și în ciuda faptului că deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție semnalau încă din anul 2019 practica neunitară rezultată din lipsa intervenției legislative. De asemenea, Curtea subliniază că rațiunea care a stat la baza pronunțării Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 nu a fost înlăturarea termenelor de prescripție a răspunderii penale sau înlăturarea instituției întreruperii cursului acestor termene, ci alinierea dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. la exigențele constituționale. Astfel, Curtea observă că termenele de prescripție generală reglementate de dispozițiile art. 154 din C. pen. nu sunt afectate de deciziile Curții Constituționale.
În acest context, Curtea constată că situația creată prin pasivitatea legiuitorului, consecutivă publicării deciziei de admitere amintite, reprezintă o încălcare a prevederilor art. 1 alin. (3) și (5) din Legea fundamentală, care consacră caracterul de stat de drept al statului român, precum și supremația Constituției. Aceasta, deoarece prevalența Constituției asupra întregului sistem normativ reprezintă principiul crucial al statului de drept. Or, garant al supremației Legii fundamentale este însăși Curtea Constituțională, prin deciziile pe care le pronunță, astfel că neglijarea constatărilor și dispozițiilor cuprinse în deciziile acesteia determină fragilizarea structurii constituționale ce trebuie să caracterizeze statul de drept (în același sens, Decizia nr. 230 din 28 aprilie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 519 din 26 mai 2022).
Așadar, Curtea constată că, în cazul de față, legiuitorul a nesocotit prevederile art. 147 alin. (4) din Constituție, ignorând efectele obligatorii ale Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 cu consecința creării unui viciu de neconstituționalitate mai grav generat de aplicarea neunitară a textului de lege "cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea", care, în mod evident, nu prevede niciun caz de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale. Pentru restabilirea stării de constituționalitate este necesar ca legiuitorul să clarifice și să detalieze prevederile referitoare la încetarea cursului prescripției răspunderii penale, în spiritul celor precizate în considerentele deciziei anterior menționate."
Pe cale de consecință, Înalta Curte reține, în conformitate cu considerentele obligatorii ale Deciziei nr. 358/2022 a Curții Constituționale, că în perioada cuprinsă între momentul publicării în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 297/2018, respectiv la 25 iunie 2018, și momentul publicării O.U.G. nr. 71/2022 pentru modificarea art. 155 alin. (1) din C. pen., 30 mai 2022, în legislația națională penală nu au fost prevăzute cazuri de întrerupere a prescripției răspunderii penale, aplicabile în această materie fiind, exclusiv, dispozițiile cuprinse în prevederile art. 153 – 154 din C. pen., termenele de prescripție a răspunderii penale fiind cele menționate în art. 154 alin. (1), fără ca acestea să fie susceptibile de a fi întrerupte.
Prin urmare, Înalta Curte arată că în perioada 25.06.2018 - 30.05.2022, dispozițiile art. 155 alin. (1) C. pen., referitoare la întreruperea cursului prescripției răspunderii penale, au încetat să mai aibă efecte juridice, dispozițiile C. pen. în vigoare în perioada menționată constituind legea penală mai favorabilă.
Pe cale de consecință, termenele de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunea săvârșită de inculpat se raportează numai la dispozițiile art. 154 alin. (1) C. pen., deoarece, în lipsa unor dispoziții legale referitoare la întreruperea cursului prescripției, nu se poate stabili că a început un nou termen de prescripție, cu consecința socotirii ca fiind împlinită durata termenului de prescripție, în cazul depășirii cu încă o dată a acestuia.
Înalta Curte constată că termenul de prescripție se calculează potrivit dispozițiilor art. 154 alin. (1) și (2) C. pen., în raport de pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.
În raport cu aceste considerente, Înalta Curte constată că, în mod corect, Curtea de Apel București, secția I Penală, admițând apelul declarat de către inculpatul A. a dispus în baza art. 396 alin. (1), (6) C. proc. pen.. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.. încetarea procesului penal privind pe inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (2) C. pen., întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.
În acest sens, în mod corect Curtea de Apel București, secția I Penală, a reținut că termenul de prescripție a răspunderii penale pentru fapta reținută în sarcina inculpatului A. a început să curgă de la data săvârșirii, respectiv 24.07.2016, astfel că pentru infracțiunea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (2) C. pen., termenul de 5 ani, socotit în condițiile art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., s-a împlinit la data de 23.07.2021, anterior pronunțării deciziei instanței de apel.
Pentru aceste considerente, având în vedere că în cauză nu este incident cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 975/A din data de 07 iulie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2021.
În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile ocazionate de soluționarea recursului în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 975/A din data de 07 iulie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2021.
Cheltuielile ocazionate de soluționarea recursului în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 ianuarie 2023.