ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursului în casație declarat de recurentul-inculpat A.;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 235 din data de 07 septembrie 2018, Judecătoria Călărași a dispus următoarele:

În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului A. prin rechizitoriu din 6 (șase) infracțiuni de conducere a unui vehicul fără permis de conducere (faptele din datele de 27.08.2013, 28.11.2013, 17.03.2014, 02.04.2014, 22.02.2015, 18.04.2015) prevăzute de art. 335 alin. (1) C. pen. și 6 (șase) infracțiuni de uz de fals (faptele din datele de 27.08.2013, 28.11.2013, 17.03.2014, 02.04.2014, 22.02.2015, 18.04.2015) prevăzute de art. 323 C. pen. și 2 (două) infracțiuni de conducere a unui vehicul fără permis de conducere în stare de recidivă (faptele din datele de 11.03.2018 și 14.03.2018) prevăzute de art. 335 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen. și 2 (două) infracțiuni de uz de fals în stare de recidivă (faptele din datele de 11.03.2018 și 14.03.2018) prevăzute de art. 323 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen., în infracțiunea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere în stare de recidivă postcondamnatorie în formă continuată (8 acte materiale) prevăzută de art. 335 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen. și infracțiunea de uz de fals în stare de recidivă postcondamnatorie în formă continuată (8 acte materiale) prevăzută de art. 323 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen.

A fost respinsă cererea inculpatului privind schimbarea încadrării juridice a acelorași infracțiuni într-o singură infracțiune de conducere a unui vehicul fără permis de conducere în formă continuată (8 acte materiale) prevăzută de art. 335 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și o infracțiune de uz de fals în formă continuată (8 acte materiale) prevăzută de art. 323 C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.

În baza art. 335 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu deține permis de conducere săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie, în formă continuată (8 acte materiale).

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) C. pen., a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, respectiv aceea de conducere a autovehiculelor rutiere pentru care este necesară deținerea permisului de conducere, pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) C. pen., a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, respectiv aceea de conducere a autovehiculelor rutiere pentru care este necesară deținerea permisului de conducere, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 323 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., s-a dispus condamnarea aceluiași l inculpat la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals în forma folosirii unui înscris oficial falsificat, în stare de recidivă postcondamnatorie, în formă continuată (8 acte materiale).

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) C. pen., a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, respectiv aceea de conducere a autovehiculelor rutiere pentru care este necesară deținerea permisului de conducere, pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) C. pen., a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, respectiv aceea de conducere a autovehiculelor rutiere pentru care este necesară deținerea permisului de conducere, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza 38 alin. (1) C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit potrivit regulilor concursului de infracțiuni cele două pedepse aplicate prin prezenta sentință în pedeapsa rezultantă de 4 ani și 8 luni închisoare, compusă din pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare la care s-a adăugat sporul obligatoriu de o treime din pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 105 alin. (1) C. pen., a anulat beneficiul liberării condiționate acordat inculpatului prin Sentința penală nr. 2962 din 02.11.2017 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București.

În baza art. 43 alin. (2) C. pen., a adăugat pedeapsa rezultantă de 4 ani și 8 luni închisoare aplicată în prezenta cauză la restul de 276 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 66 pronunțată de Judecătoria Călărași la 17.03.2016, în Dosar nr. x/2014, definitivă prin Decizia penală nr. 33A din 18.01.2017 a Curții de Apel București, pedepse care nu se contopesc.

În baza art. 45 alin. (2) și (3) lit. a) și b) C. pen., a contopit pedepsele complementare aplicate în prezenta cauză pe lângă infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea cu pedepsele complementare aplicate prin Sentința penală nr. 66 din 17.03.2016 pronunțată de Judecătoria Călărași, în Dosar nr. x/2014, definitivă prin Decizia penală nr. 33A din 18.01.2017 a Curții de Apel București, a căror executare nu a început, urmând ca inculpatul să execute pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale cu închisoarea, pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), i) (cu referire la activitatea de conducere a autovehiculelor rutiere pentru care este necesară deținerea permisului de conducere), h), m) (cu referire la prezența la manifestări sportive și în localuri - baruri, cluburi, discoteci) C. pen.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie cu același conținut, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 72 alin. (1) C. pen., a scăzut din durata pedepsei cu închisoarea aplicată prin prezenta hotărâre perioadele în care inculpatul a fost reținut 24 de ore la 08 - 09.05.2018 și arestat preventiv din 11.05.2018 la zi.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 404 alin. (4) lit. i) C. proc. pen. rap. la art. 25 alin. (3) C. proc. pen., a dispus desființarea integrală a înscrisului falsificat: permis de conducere categoria B nr. x pretins emis de autoritățile belgiene la 16.12.2010.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Călărași și inculpatul A.

Prin Decizia penală nr. 1671/A din 21 decembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția II-a penală, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse, ca nefondate, apelurile formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria Călărași și apelantul-inculpat A. împotriva sus-menționatei sentințe.

În baza art. 422 C. proc. pen. rap. la art. 72 C. pen. a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului A., perioada reținerii și a arestării preventive cu începere de la 08.05.2018 la 09.05.2018 și de la 11.05.2018 la zi.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat apelantul-inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva Deciziei penale nr. 1671/A din 21 decembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția II-a penală, a formulat cerere de recurs în casație, inculpatul A.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 și 12 C. proc. pen.

În motivarea cererii de recurs, s-a arătat că la dosarul cauzei nu există suficiente probe din care să rezulte că inculpatul A. a avut cunoștință de faptul că permisul de conducere obținut în Belgia era falsificat. În acest sens, s-a mai susținut că inculpatul, în fața instanței de apel, a arătat că a avut convingerea că a obținut un permis de conducere legal însă în condiții de urgentare a procedurii de obținere; a precizat că a fost oprit în trafic de organele de poliție belgiene, franceze, care, niciodată nu i-au arătat că permisul său de conducere ar conține elemente de falsificare.

S-a menționat că instanțele, atât cea de fond, cât și cea de apel, nu au argumentat modalitatea prin care un proces-verbal de contravenție întocmit pentru depășirea pe linie continuă sau faptul de a nu purta centura de siguranță se poate transpune în infracțiunea de conducere a unu vehicul fără permis de conducere.

Referitor la faptul că inculpatul a solicitat judecarea prin procedura simplificată a arătat că nu poate fi pusă în discuție egalitatea între noțiunea de recunoaștere a faptelor și cea de recunoaștere a învinuirii, în special din punctul de vedere al consecințelor juridice ce decurg din asemenea acte procedurale.

Așadar, a recunoaște faptele nefiind echivalent din punct de vedere juridic cu recunoașterea învinuirii, se pune problema care este interpretarea corectă de efectuat în analiza eficientă a respectivei instituții.

S-a mai arătat că infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, privitoare la conducerea vehiculului pe drumurile publice, s-a realizat în forma continuă și nu continuată, astfel cum a reținut instanța de fond.

De asemenea, s-a menționat că infracțiunea de uz de fals reținută în sarcina inculpatului nu atrage caracterul continuu sau continuat și a fost săvârșită cu mai mult de 5 ani înaintea soluționării procesului penal.

Față de aceste precizări, s-a susținut că se impunea luarea în calcul a regimului sancționator al infracțiunii continue, care se sancționează cu pedeapsa prevăzută de norma de incriminare. Așadar, nu exista o cauză de agravare a tratamentului sancționator, iar, în ceea ce privește infracțiunea de uz de fals, se impunea să se constate încetarea procesului penal, ca urmare a împlinirii termenului de prescripție al răspunderii penale.

Astfel, în ceea ce privește infracțiunea de conducere fără permis, pentru cele 6 acte materiale (fapte săvârșite în perioada 27.08.2013 - 18.04.2015) trebuia să se constate că acestea intră sub incidența pluralității intermediare în raport de Sentința penală nr. 66/2016, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 33/A pronunțată la data de 18.01.2017 de Curtea de Apel București.

În opinia apărării, raportat la actele existente la dosar, trebuia reținută infracțiunea de conducerea unui vehicul fără permis, prevăzută și pedepsită de art. 335 alin. (1) C. pen., în formă continuă.

Inculpatul nu a săvârșit mai multe acte materiale care să reprezinte fiecare în parte conținutul aceleiași infracțiuni, ci a efectuat un act material continuu. Stabilirea unei încadrări juridice și a unei forme de vinovăție cât mai apropiate de modalitatea de înfăptuire a infracțiunii se transpune în dreptul la un proces echitabil, care este un drept complex, fiind întemeiat pe o multitudine de principii și garanții procesuale ce se află într-o interdependență și condiționare reciprocă.

În consecință, având în vedere argumentația expusă, cu privire la săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul fără permis de conducere în formă continuată, prevăzută de art. 335 alin. (1) C. pen., precum și cu privire la infracțiunea de uz de fals în forma continuată, prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen., s-a solicitat achitarea inculpatului pe temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

În subsidiar, s-a solicitat reanalizarea individualizării pedepsei pentru infracțiunea de conducere fără permis și constatarea încetării procesului penal pentru infracțiunea de uz de fals, ca efect al împlinirii termenului de prescripție.

Prin încheierea din data de 10 aprilie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis în principiu recursul în casație declarat de recurentul-inculpat A. împotriva Deciziei penale nr. 1671/A din 21 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2018, și a fixat termen la data de 5 iunie 2019 în vederea judecării recursului în casație, cu citarea inculpatului.

Analizând recursul în casație declarat de recurentul-inculpat A., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează.

Prin motivele de recurs în casație formulate în cauză a fost invocată incidența cazurilor de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, și de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării dacă s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Înalta Curte reține că recursul în casație este conceput ca o cale extraordinară de atac în care părțile își pot apăra drepturile lor, înlăturând efectele hotărârilor definitive pronunțate în condițiile celor cinci cazuri de nelegalitate prevăzute de art. 438 C. proc. pen. și nu presupune examinarea cauzei sub toate aspectele, ci numai controlul legalității hotărârii atacate, respectiv al concordanței acesteia cu dispozițiile legii materiale și procesuale.

Ca atare, din perspectiva finalității avute în vedere, recursul în casație nu are drept scop soluționarea unei cauze penale prin reaprecierea faptelor și stabilirea vinovăției, ci doar sancționarea deciziilor neconforme cu legea materială și procesuală.

În procedura recursului în casație, sfera controlului judiciar a fost limitată la chestiuni ce vizează aspecte de drept, în limita cazurilor de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen., fără a putea examina și netemeinicia deciziei atacate.

Pornind de la scopul recursului în casație impus prin dispozițiile art. 433 C. proc. pen., potrivit căruia examinarea cauzei în recurs în casație se limitează doar la verificarea respectării legii de către instanța a cărei hotărâre a fost atacată sub aspectul soluționării cauzei prin aplicarea și interpretarea corectă a legii, Înalta Curte nu poate cenzura situația de fapt.

Astfel, pentru a verifica dacă inculpatul A. a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, Înalta Curte are în vedere situația de fapt deja stabilită de instanța de apel, care nu poate fi schimbată, având caracter definitiv.

În ipoteza în care situația de fapt reținută de instanța de apel nu se suprapune pe tipicitatea infracțiunii, astfel cum aceasta este prevăzută de lege, pot deveni incidente dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. - fapta nu este prevăzută de legea penală.

Însă, prin hotărârea atacată s-a reținut că inculpatul A. care nu deținea permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule, acționând în baza unei rezoluții infracționale unice, în zilele de 27.08.2013, 28.11.2013, 17.03.2014, 02.04.2014, 22.02.2015, 18.04.2015, 11.03.2018 și 14.03.2018, a condus mai multe autovehicule pe raza municipiului București și a județului Călărași, fiind sancționat contravențional pentru diferite abateri rutiere, prezentând de fiecare dată permisul de conducere contrafăcut categoria B, numărul 07x, despre care a afirmat că este emis de autoritățile din Belgia.

Raportat la această stare de fapt, se constată că activitatea desfășurată de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prevăzută de art. 335 alin. (1) C. pen.

Așa cum corect s-a analizat prin hotărârile atacate, analiză pe care Înalta Curte o însușește, actele materiale au fost săvârșite sub imperiul unor rezoluții infracționale unice, suficient determinate, pe care inculpatul a luat-o odată cu obținerea permisului falsificat și a pus-o în aplicare în mod continuu, conducând fără a deține permis de conducere valabil și prezentând permisul de conducere fals autorităților competente în mod repetat, la intervale regulate, până la momentul la care organele de poliție s-au sesizat la 25.04.2018.

Drept urmare, în mod corect, s-a reținut că acțiunile inculpatului - care a prezentat organelor de poliție permisul de conducere categoria B nr. x 82 pretins emis de autoritățile belgiene, contrafăcut integral, reprezintă elementul material al unui singure infracțiuni de uz de fals, în stare de recidivă postcondamnatorie în formă continuată (8 acte materiale) prevăzută de art. 323 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen. și o infracțiune de conducere a unui vehicul fără permis de conducere în stare de recidivă postcondamnatorie în formă continuată (8 acte materiale) prevăzută de art. 335 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen.

Înalta Curte mai reține că cele două infracțiuni au fost săvârșite în formă continuată, consumându-se înainte de a se dispune liberarea condiționată pentru restul de pedeapsă de 276 zile din pedeapsa anterioară și epuizându-se ulterior liberării condiționate, în interiorul termenului de supraveghere al acesteia.

Această situație juridică face să fie incidente în cauză concomitent dispozițiile referitoare la recidiva postcondamnatorie prevăzută de art. 41 alin. (1) C. pen., dar și cele referitoare la anularea liberării condiționate pentru descoperirea unor infracțiuni săvârșite anterior liberării prevăzută de art. 105 alin. (1) C. pen. și revocarea liberării condiționate pentru săvârșirea unor noi infracțiuni săvârșite în termenul de supraveghere prevăzute de art. 104 alin. (2) C. pen.

În acest sens, s-a constatat că infracțiunile continuate de conducere fără permis și uz de fals s-au consumat înainte de a se dispune liberarea condiționată pentru restul de pedeapsă de 276 zile din pedeapsa anterioară și epuizat ulterior liberării condiționate, în interiorul termenului de supraveghere al acesteia.

Înalta Curte constată în raport de argumentele ce susțin recursul în casație invocate că, în realitate, ele nu vizează nelegalitatea hotărârii, ci se solicită o rejudecare în fond a cauzei prin reaprecierea și cenzurarea probelor din perspectiva încadrării juridice a faptelor, cu consecința pronunțării unei soluții de achitare în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) teza I C. proc. pen.

Or, potrivit C. proc. pen. în vigoare, această prerogativă este atributul exclusiv al instanțelor care administrează în mod nemijlocit probe cu privire la elementele de fapt, competente să devolueze cauza în fapt și în drept, respectiv, instanța de fond și instanța de apel.

Prin urmare, solicitarea inculpatului A. de a se dispune achitarea sub aspectul infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată și condamnat de cele două instanțe inferioare are la bază reanalizarea tuturor aspectelor de fond ale cauzei, inclusiv probatoriul, recurentul urmărind, în realitate, o rejudecare a cauzei în cadrul procedurii recursului în casație ca al treilea grad de jurisdicție.

Astfel, o apreciere a probelor deja administrate în cauză cu influențe asupra situațiilor faptice constatate și reținute de cele două instanțe inferioare, constituie o analiză ce excedează verificărilor de legalitate ce pot face obiectul judecării căii extraordinare a recursului în casație.

Referitor la dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.: "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Constituie motiv de casare aplicarea unei alte pedepse principale decât cea prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită (spre exemplu, aplicarea numai a pedepsei amenzii, în cazul în care legea prevede pentru infracțiunea săvârșită numai pedeapsa închisorii), aplicarea unei pedepse principale care depășește limitele generale ale pedepselor, prevăzute de art. 60, art. 61 sau art. 137 C. pen. ori care se situează sub aceste limite, aplicarea unei pedepse principale care depășește sau se situează sub aceste limitele speciale ale pedepsei prevăzute pentru infracțiunea săvârșită (cu nerespectarea dispozițiilor legale care permit acest lucru).

Cazul de casare analizat poate privi și aplicarea unei pedepse accesorii sau complementare neprevăzute de lege sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Din analiza deciziei penale atacate și din actele dosarului, rezultă că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a legii, infracțiunile reținute în sarcina inculpatului sunt prevăzute în C. pen., constatându-se că ansamblul probator administrat în cauză a demonstrat că faptele există și au fost corect încadrate juridic (într-o singură infracțiune de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie și în formă continuată (8 acte materiale) și o infracțiune de uz de fals în stare de recidivă postcondamnatorie în formă continuată (8 acte materiale) și că au fost săvârșite de inculpat cu forma de vinovăție cerută de lege, iar din această perspectivă, criticile acestuia sunt neîntemeiate, pedepsele fiind stabilite în limitele prevăzute de lege.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1671/A din 21 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2018.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 157 RON, rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1671/A din 21 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2018.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat în sumă de 157 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 05 iunie 2019.

Procesat de GGC - NN