ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)
Ședința publică din data de 7 octombrie 2025
Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulată de recurentul inculpat A., constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1503/15.12.2021 pronunțată de Judecătoria Oradea, în temeiul art. 396 alin. (2), (10) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. la următoarele pedepse:
pedeapsa de 9 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul de către o persoană al cărei permis de conducere i-a fost anulat, prevăzute de art. 335 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) raportat la art. 43 alin. (5) C. pen.
pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de uzul de fals, prevăzute de art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) raportat la art. 43 alin. (5) C. pen.
pedeapsa de 9 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la falsul material în înscrisuri oficiale, prevăzute de art. 48 alin. (1) raportat la art. 320 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) raportat la art. 43 alin. (5) C. pen.
În temeiul art. 41 alin. (1) C. pen. s-a constatat că infracțiunile au fost comise în stare de recidivă postexecutorie, după executarea pedepsei rezultante de 2 ani, 8 luni și 10 zile închisoare, aplicate prin sentința penală nr. 85/14.01.2020 a Judecătoriei Sectorului 5 București, definitivă prin necontestare, la data de 21.01.2020, până la împlinirea termenului de reabilitare.
În temeiul art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate prin prezenta hotărâre, s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 9 luni închisoare, la care s-a adăugat sporul fix și obligatoriu, de 5 luni închisoare, reprezentând o treime din totalul celorlalte două pedepse, astfel că inculpatul A. execută pedeapsa rezultată, de 1 an și 2 luni închisoare, în stare de detenție.
Împotriva acestei sentințe penale a formulat apel inculpatul A..
Prin decizia penală nr. 336/A/2022 din 17 iunie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția Penală, În baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 1503/15.12.2021 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o menține.
Împotriva deciziei penale nr. 336/A/2022 din 17 iunie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția Penală a declarat recurs în casație inculpatul A., la data de 11 iunie 2025.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală la data de 30 iulie 2025, când s-a stabilit termen la data de 7 octombrie 2025, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 alin. (1) C. proc. pen.
Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casație, prin prisma dispozițiilor art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:
Cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. îndeplinește cerințele de formă prevăzute la art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) C. proc. pen.
Astfel, în cuprinsul cererii sunt menționate numele și prenumele inculpatului (A.), hotărârea care se atacă (decizia penală nr. 336/A/2022 din 17 iunie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția Penală), motivarea recursului în casație și semnătura inculpatului.
În susținerea cererii de recurs în casație, inculpatul nu a invocat niciunul dintre cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege.
Sub un prim aspect, a arătat că a fost condamnat nelegal de către instanța de apel, întrucât nu a fost îndeplinită corect procedura de citare cu inculpatul.
A apreciat că judecarea cauzei în lipsa sa a fost de natură a-i încălca dreptul la un proces echitabil, astfel cum acesta este reglementat de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În susținerea acestui aspect, a precizat că citația a fost trimisă la alte persoane și la un alt domiciliu. Nu a fost citat nici pentru primul termen de judecată, din data de 09 februarie 2022 și nici pentru datele ulterioare, când s-a dispus amânarea succesivă a pronunțării.
Sub un al doilea aspect, a învederat că ulterior pronunțării deciziei penale atacate, a fost arestat în Ungaria, într-un alt dosar penal. Decizia penală din prezenta cauză a fost comunicată autorităților ungare și probabil că acestea au modificat sau l-au condamnat la o pedeapsă de 11 luni închisoare.
A fost extrădat în România, în data de 11 martie 2025, însă nu i s-a recunoscut pedeapsa din mandatul european de arestare și s-a dispus rejudecarea cauzei.
Imediat după transferul inculpatului în România a fost trimis și mandatul de executare a pedepsei de 1 an și 2 luni închisoare, însă fără a-l înștiința cu privire la existența acestuia și la posibilitatea formulării unei căi de atac.
A mai precizat că a formulat o cerere în vederea redeschiderii dosarului penal, însă aceasta a fost respinsă de către Judecătoria Oradea. De asemenea, a promovat și o contestație în anulare, motivat de faptul că a fost judecat și condamnat în lipsă, dar și aceasta a fost respinsă, ca inadmisibilă.
Pentru aceste considerente, a solicitat admiterea recursului în casație formulat, anularea și desființarea mandatului de executare a pedepsei.
Examinând cererea de recurs în casație formulată recurentul inculpatul A., prin prisma dispozițiilor art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor alin. (2) al art. 440 C. proc. pen., care poartă titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și alin. (6), art. 437 și art. 438, instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.
Procedând, în acest cadru, la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 440 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte, constată că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. nu respectă dispozițiile art. 437 lit. c) C. proc. pen.
Recurentul inculpat nu a invocat niciunul dintre cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 438 alin. (1) C. proc. pen., iar aspectele invocate nu pot fi încadrate, din oficiu, în niciunul dintre cazurile de casare. Or, în actualul cadru procesual, verificarea respectării dispozițiilor art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 438 C. proc. pen., care stabilește cazurile în care se poate face recurs în casație, presupune examinarea, din punct de vedere formal, a existenței motivării cererii de recurs în casație și a unei concordanțe aparente a acesteia cu unul dintre motivele expres prevăzute de lege.
De asemenea, se apreciază că recurentul inculpat nu invocă veritabile aspecte de nelegalitate ale hotărârii atacate care pot fi circumscrise vreunui caz de casare dintre cele expres prevăzute de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 1, 7, 8, 11, 12 din C. proc. pen., ci în realitate, solicită anularea mandatului de executare a pedepsei, întrucât pe de o parte, nu a fost legal citat în cauza penală în care s-a dispus și condamnarea sa, iar pe de altă parte, nu a fost citat și înștiințat cu privire la existența unui mandat european de arestare și la procedura de recunoaștere a hotărârii din Ungaria.
Mai mult, evaluând actele dosarului, se constată că inculpatul a uzat de calea extraordinară de atac a contestației în anulare, întemeiată pe art. 426 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., invocând aceleiași aspecte referitoare la lipsa citării în cauza în care s-a dispus condamnarea sa. Prin decizia nr. 411/A din 30 mai 2025, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, s-a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de către inculpatul A., apreciindu-se că procedura de citare cu acesta a fost legal îndeplinită.
Aspectele invocate de către recurentul inculpat referitoare la procedura de citare, lipsa înștiințării cu privire la existența unui mandat european de arestare sau anularea unui mandat de executare a pedepsei, apreciind că i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, nu pot face obiectul analizei instanței de recurs în casație. Scopul recursului în casație este de a îndrepta erorile de drept comise de curțile de apel, ca instanțe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege.
Pentru toate considerentele expuse, în baza art. 440 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte în temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă cererea de recurs în casație formulată de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 336/A/2022 din data 17 iunie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția Penală.
În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
În baza art. 440 alin. (2) C. proc. pen., respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 336/A/2022 din data 17 iunie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția Penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 octombrie 2025.