ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 28.01.2021

ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

28.01.2021

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 28 ianuarie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 571/A din 21 octombrie 2020 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2020, în baza art. 50 C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (1) lit. d) și alin. (2) C. proc. pen., a fost declinată competența de soluționare a contestației la executare formulate din oficiu de Biroul Executări Penale din cadrul Judecătoriei Oradea, împotriva sentinței penale nr. 760/05.06.2019 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin decizia penală nr. 461/A/06.08.2020 a Curții de Apel Oradea, în favoarea Judecătoriei Oradea.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Oradea a reținut următoarele:

Prin decizia penală nr. 461/A/2020 din data de 06.08.2020, pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2018, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 760/05.06.2019 a Judecătoriei Oradea.

S-a dispus desființarea, în parte, a hotărârii atacate și, rejudecându-se cauza, s-a procedat la descontopirea pedepsei rezultante de 3 ani și 6 luni închisoare, a pedepsei complementare a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 2 ani și a pedepsei accesorii constând în aceleași drepturi, în pedepsele individuale.

S-a dispus înlăturarea dispozițiilor privind condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 2 ani și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., aplicate în cauză pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (3 acte materiale) și art. 41 alin. (1) raportat la art. 43 alin. (5) C. pen.

S-a constatat că, prin încheierea de ședință din data de 9 martie 2020 a Curții de Apel Oradea, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului, din infracțiunea de furt calificat, în formă continuată (trei acte materiale), prevăzută de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 41 alin. (1) C. pen., în infracțiunea de furt, prevăzută de art. 228 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 41 alin. (1) C. pen.

În baza art. 228 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 41 alin. (1) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de furt în formă continuată, la pedeapsa de 1 an închisoare.

S-a dispus înlăturarea pedepsei complementare constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 2 ani, precum și a pedepsei accesorii constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., aplicate pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) raportat la art. 43 alin. (5) C. pen.

În baza art. 105 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 40 alin. (1) C. pen. raportat la art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus anularea beneficiului liberării condiționate din executarea pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 69/27.01.2017 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin decizia penală nr. 295/A/16.05.2017 a Curții de Apel Oradea și, pe cale de consecință, s-a dispus recontopirea pedepselor aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor fix și obligatoriu de 1 an și 10 luni închisoare, urmând ca inculpatul A. să execute, în regim privativ de libertate, pedeapsa rezultantă de 3 ani și 4 luni închisoare.

S-a dispus înlăturarea dispoziției de anulare a mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 75/2017, emis de Judecătoria Oradea în baza sentinței penale nr. 69/27.01.2017 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin decizia penală nr. 295/A/16.05.2017 a Curții de Apel Oradea.

S-a dedus din pedeapsa aplicată durata măsurilor preventive și a perioadei executate din 12.02.2016 și de la 26.04.2018 până la 24.10.2019, dată la care inculpatul A. a fost liberat condiționat.

S-au menținut restul dispozițiilor hotărârii atacate care nu contravin acestei decizii.

În baza art. 272 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus plata sumei de 300 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, avocat B., din fondurile Ministerului Justiției, în favoarea Baroului Bihor, conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. 3915/18.09.2019, urmând ca, în baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., această sumă să rămână în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea apelului inculpatului au rămas în sarcina statului.

Prin adresa înregistrată la data de 08.09.2020, Compartimentul Executări Penale din cadrul Judecătoriei Oradea a arătat faptul că, prin decizia penală nr. 461/A din data de 06.08.2020, privindu-l pe condamnatul A., s-a dispus deducerea din pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare a duratei reținerii din data de 12.02.2016 și a duratei executate din data de 26.04.2018 până la data de 24.10.2019, însă potrivit adresei de punere în libertate, condamnatul a fost liberat la data de 30.10.2019.

S-a reținut de către instanță că în această adresă nu a fost indicat temeiul legal al cererii, astfel că, prin rezoluția înlocuitorului președintelui șef secție penală, s-a dispus înregistrarea cererii având ca obiect lămurire dispozitiv.

Raportat la conținutul adresei Compartimentului Executări Penale din cadrul Judecătoriei Oradea, Curtea de Apel Oradea a reținut că este vorba despre o contestație la executare, întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei, constatându-se că s-a procedat la înregistrarea în mod greșit a cererii în dosarul nr. x/2018, impunând-se astfel înregistrarea unui alt dosar, motiv pentru care este necesară disjungerea din dosarul nr. x/2018 a contestației la executare întemeiate pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. și formarea unui nou dosar.

Prin încheierea de ședință din 22 septembrie 2020, s-a recalificat cererea formulată de către Compartimentul Executări Penale din cadrul Judecătoriei Oradea, din contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare, în contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

S-a dispus, de asemenea, disjungerea din dosarul nr. x/2018 a contestației la executare întemeiate pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. și formarea unui nou dosar, fiind astfel format dosarul ce face obiectul prezentei cauze.

Examinând cotestația formulată, curtea de apel a reținut următoarele:

Prin decizia penală nr. 461/A/06.08.2020 a Curții de Apel Oradea s-a dedus din pedeapsa aplicată condamnatului A. durata măsurilor preventive și a perioadei executate din 12.02.2016 și de la 26.04.2018 până la 24.10.2019, dată la care inculpatul A. a fost liberat condiționat.

Compartimentul Executări Penale din cadrul Judecătoriei Oradea a arătat faptul că, prin decizia penală nr. 461/A din data de 06.08.2020, privindu-l pe condamnatul A., s-a dispus deducerea din pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare a duratei reținerii din data de 12.02.2016 și a duratei executate din data de 26.04.2018 până la data de 24.10.2019, însă potrivit adresei de punere în libertate, condamnatul a fost liberat la data de 30.10.2019.

Din conținutul sesizării a rezultat că se solicită deducerea, din pedeapsa aplicată, a unei perioade mai mari ce a fost executată, respectiv până în data de 30.10.2019, în loc de data de 24.10.2019.

În ceea ce privește contestația la executare formulată de către Biroul Executări Penale din cadrul Judecătoriei Oradea, prin care s-a solicitat deducerea corectă a perioadei executate din pedeapsa aplicată condamnatului A. prin sentința penală nr. 413/2019 a Judecătoriei Oradea, modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 461/A/06.08.2020 a Curții de Apel Oradea, s-a constatat că aceasta nu se încadrează în cazul de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen. (când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută), astfel cum a fost calificată prin rezoluția înlocuitorului președintelui secției penale, ci în cazul de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) teza finală C. proc. pen. (când se invocă o cauză de micșorare a pedepsei).

Astfel, prin decizia sus arătată, instanța a arătat perioada care se deduce din pedeapsa aplicată condamnatului A., neexistând nicio nelămurire sub acest aspect.

S-a reținut că motivul invocat în prezenta contestație (deducerea corectă din pedeapsă a perioadei executate) se încadrează în cazul de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) teza finală C. proc. pen. (când se invocă o cauză de micșorare a pedepsei).

Având în vedere că petentul condamnat A. se afla în stare de libertate la data formulării prezentei contestații, conform art. 597 alin. (1) C. proc. pen., s-a apreciat că instanța competentă să soluționeze sesizarea Biroului Executări Penale din cadrul Judecătoriei Oradea este instanța de executare, respectiv Judecătoria Oradea, curtea de apel nefiind competentă material să soluționeze prezenta cauză.

Față de cele de mai sus, Curtea de Apel Oradea, în baza art. 50 C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (1) lit. d) și alin. (2) C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a contestației la executare formulate din oficiu de Biroul Executări Penale din cadrul Judecătoriei Oradea, împotriva sentinței penale nr. 760/05.06.2019 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin decizia penală nr. 461/A/06.08.2020 a Curții de Apel Oradea, în favoarea Judecătoriei Oradea.

Prin sentința penală nr. 1609 din 9 decembrie 2020 a Judecătoriei Oradea, pronunțată în dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 597 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (1) lit. c) teza I și alin. (2) teza a II-a C. proc. pen., a fost admisă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Oradea.

În temeiul art. 50 alin. (1) C. proc. pen., a fost declinată competența de soluționare a contestației la executare formulate de către Biroul Executări Penale din cadrul Judecătoriei Oradea, împotriva sentinței penale nr. 760/05.06.2019 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin decizia penală nr. 461/A/06.08.2020 a Curții de Apel Oradea, în favoarea Curții de Apel Oradea.

În temeiul art. 51 alin. (2) C. proc. pen., s-a constatat existența conflictului negativ de competență și s-a dispus trimiterea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Oradea a reținut următoarele:

La data de 24.11.2020 s-a înregistrat la această instanță contestația la executare formulată de către Biroul Executări Penale din cadrul Judecătoriei Oradea împotriva sentinței penale nr. 760/05.06.2019 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin decizia penală nr. 461/A/06.08.2020 a Curții de Apel Oradea, cu privire la persoana condamnată A., în dosarul nr. x/2020 al Curții de Apel Oradea, a cărei competență de soluționare a fost declinată în favoarea Judecătoriei Oradea, prin sentința penală nr. 571/A/21.10.2020, pronunțată de Curtea de Apel Oradea.

În motivare, Biroul Executări Penale din cadrul Judecătoriei Oradea a arătat faptul că, prin decizia penală nr. 461/A din data de 06.08.2020, privindu-l pe condamnatul A., s-a dispus deducerea din pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare a duratei reținerii din data de 12.02.2016 și a duratei executate din data de 26.04.2018, până la data de 24.10.2019, însă, potrivit adresei de punere în libertate, condamnatul a fost liberat la data de 30.10.2019.

În vederea soluționării cauzei s-au atașat fișa cu situația juridică a deținutului de la Penitenciarul Poarta Albă, copia cazierului judiciar, sentința penală nr. 413/01.04.2019 a Judecătoriei Oradea, decizia penală nr. 463/26.09.2019 a Curții de Apel Oradea, sentința penală nr. 760/05.06.2019 a Judecătoriei Oradea, mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 856 din 07.08.2020 al Judecătoriei Oradea și fișa dosarului nr. x/2018 al Curții de Apel Oradea.

Pentru termenul de judecată din data de 09.12.2020, Biroul Executări Penale din cadrul Judecătoriei Oradea a depus la dosar adresa nr. x/20.11.2020, emisă de Penitenciarul Constanța - Poarta Albă .

Analizând actele dosarului, instanța a retinut următoarele:

Potrivit fișei cu situația juridică a deținutului din Penitenciarul Poarta Albă, condamnatul A. se află în executarea pedepsei de 3 ani și 4 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 760/05.06.2019 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin decizia penală nr. 461/A/06.08.2020 a Curții de Apel Oradea, în baza căreia a fost emis mandatul de executare nr. 856/07.08.2020. Executarea pedepsei a început la data de 02.10.2020 și urmează să expire în termen, la data de 02.08.2022.

În ședința publică din data de 09.12.2020 reprezentantul Ministerului Public a solicitat recalificarea obiectului cauzei în contestație la executare, întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., considerând că, în cauză, este incident cazul de contestație la executare constând în existența unei nelămuriri cu privire la decizia penală nr. 461/A/2020 a Curții de Apel Oradea și, în consecință, declinarea competenței de soluționare a contestației la executare în favoarea Curții de Apel Oradea, care a pronunțat decizia anterior menționată.

Analizându-se cu prioritate excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Oradea în raport cu situația juridică a condamnatului A., s-a reținut că, prin sentința penală nr. 760/05.06.2019 a Judecătoriei Oradea, s-a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (3 acte materiale) și art. 41 alin. (1) raportat la art. 43 alin. (5) C. pen. și la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) raportat la art. 43 alin. (5) C. pen.

În temeiul art. 41 alin. (1) C. pen., s-a constatat că infracțiunile au fost comise în stare de recidivă postexecutorie, după considerarea ca executată a pedepsei de 3 ani închisoare, stabilită prin sentința penală nr. 1755/12.05.2014 a Judecătoriei Medgidia, definitivă la data de 20.05.2014, prin necontestare.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen., s-a constatat că infracțiunile sunt concurente cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare, prin sentința penală nr. 69/27.01.2017 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin decizia penală nr. 295/A/16.05.2017 a Curții de Apel Oradea.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului A. prin sentința penală nr. 69/27.01.2017 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin decizia penală nr. 295/A/16.05.2017 a Curții de Apel Oradea, în pedepsele componente de: 1 an și 6 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b), d) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., art. 43 alin. (5) C. pen. (faptă din data de 09.01.2016); 1 an și 6 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b), d) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., art. 43 alin. (5) C. pen. (faptă din data de 13/14.01.2016); 1 an și 6 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b), d) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., art. 43 alin. (5) C. pen. (faptă din data de 13/14.01.2016).

S-au repus în individualitatea lor pedepsele descontopite și s-a înlăturat sporul de 1 an închisoare.

În temeiul art. 40 alin. (1) C. pen. raportat la art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit cele două pedepse de câte 1 an și 6 luni închisoare, aplicate prin prezenta hotărâre, cu cele trei pedepse de câte 1 an și 6 luni închisoare, aplicate prin sentința penală nr. 69/27.01.2017 a Judecătoriei Oradea și s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat sporul fix și obligatoriu de 2 ani închisoare, reprezentând o treime din totalul celorlalte două pedepse, stabilindu-se ca inculpatul A. să execute pedeapsa principală rezultată, de 3 ani și 6 luni închisoare, în stare de detenție.

În temeiul art. 40 alin. (3) C. pen., s-a scăzut din pedeapsa principală rezultată durata reținerii de 24 de ore din data de 12.02.2016 și perioada executată de la data de 26.04.2018, la zi.

În temeiul art. 555 C. proc. pen., s-a anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 75/2017, emis de Judecătoria Oradea și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii, conform respectivei hotărâri.

Prin decizia penală nr. 461/A/06.08.2020 a Curții de Apel Oradea s-a admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 760/05.06.2019 a Judecătoriei Oradea.

S-a constatat că, prin încheierea de ședință din data de 9 martie 2020 a Curții de Apel Oradea, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului, din infracțiunea de furt calificat, în formă continuată (trei acte materiale) prevăzută de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 41 alin. (1) C. pen., în infracțiunea de furt prevăzută de art. 228 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 41 alin. (1) C. pen.

S-a dispus înlăturarea dispoziției de anulare a mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 75/2017 emis de Judecătoria Oradea în baza sentinței penale nr. 69/27.01.2017 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin decizia penală nr. 295/A/16.05.2017 a Curții de Apel Oradea.

Cu referire la motivele pentru care s-a dispus astfel, s-a remarcat faptul că, până la data pronunțării prezentei hotărâri, decizia penală nr. 461/A/06.08.2020 a Curții de Apel Oradea nu a fost redactată.

Din perspectiva calificării obiectului cauzei, în ceea ce privește contestația la executare, a fost avut în vedere că aceasta constituie un mijloc procesual de rezolvare a incidentelor referitoare la executarea hotărârii și pune în discuție, în esență, nelegalitatea ce ar rezulta din punerea în executare a hotărârii penale.

Cu privire la cazurile de contestație la executare prevăzute de art. 598 alin. (1) lit. c) și d) C. proc. pen., instanța a reținut că "nelămurirea cu privire la hotărârea ce se execută", caz prevăzut în teza I a art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., vizează caracterul echivoc sau lipsit de precizie al hotărârii, respectiv situațiile privitoare la modalitatea, condițiile și limitele în care urmează a fi pusă în executare hotărârea contestată.

Pe de altă parte, "împiedicarea la executare", caz prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen., precum și "cauza de stingere ori reducere a pedepsei", caz prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., vizează situațiile ivite în cursul punerii în executare a hotărârii penale definitive sau al executării acesteia, cu scopul de a se asigura legalitatea executării hotărârii judecătorești, în același sens fiind și jurisprudența constantă a instanței supreme (ex. decizia nr. 1018/22.07.2015, decizia nr. 183/30.04.2019, decizia nr. 272/13.09.2019 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție).

Prin urmare, în raport de aceste considerații, s-a constatat că, în cauză, se relevă faptul că nelămurirea ivită cu ocazia punerii în executare a sentinței penale nr. 760/2019 a Judecătoriei Oradea, astfel cum aceasta a rămas definitivă prin decizia penală nr. 461/2020 a Curții de Apel Oradea, se datorează omisiunii instanței de apel de a deduce, în mod corespunzător, întreaga perioadă executată din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 69/27.01.2017 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin decizia penală nr. 295/16.05.2017 a Curții de Apel Oradea, pedeapsă care face parte integrantă, prin contopire, din pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare, stabilită prin decizia instanței de apel.

Astfel, prin decizia penală nr. 461/A/06.08.2020 a Curții de Apel Oradea, s-a dispus deducerea din pedeapsa aplicată a duratei reținerii din 12.02.2016 și a perioadei executate de la 26.04.2018, până la 24.10.2019, instanța de apel reținând totodată faptul că, la data de 24.10.2019, inculpatul A. a fost liberat condiționat, deși din adresa de punere în libertate rezulta că persoana condamnată a fost liberată la data de 30.10.2019.

Așadar, s-a constatat că motivul pe care se sprijină contestația la executare nu a intervenit în cursul executării deciziei penale nr. 461/A/06.08.2020 a Curții de Apel Oradea, pentru a putea constitui cauză de micșorare a pedepsei, astfel cum s-a reținut în hotărârea de declinare a competenței, ci preexista la data pronunțării acesteia, iar în baza acestui motiv și a probelor administrate în respectiva cauză, instanța de apel a dispus, cu autoritate de lucru judecat, atât scăderea unei anumite perioade din pedeapsa stabilită, cât și stabilirea datei la care inculpatul a fost liberat condiționat, în raport de care s-a dispus deducerea duratei executate, instanța de fond neputând stabili, în aceste condiții, o situație de fapt diferită, contrar dispoziției definitive a instanței de apel și în lipsa lămuririi dispozitivului hotărârii pronunțate de Curtea de Apel Oradea.

Pe de altă parte, s-a reținut faptul că, în cauză, se impune ca instanța de apel să lămurească motivul pentru care a dispus anularea beneficiului liberării condiționate din executarea pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicate prin sentința penală nr. 69/27.01.2017 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin decizia penală nr. 295/A/16.05.2017 a Curții de Apel Oradea, în condițiile în care, prin sentința penală nr. 413/01.04.2019 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin decizia penală nr. 463/26.09.2019 a Curții de Apel Oradea, pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 69/27.01.2017 a Judecătoriei Oradea au fost recontopite, stabilindu-se pedeapsa rezultantă de 2 ani și 9 luni închisoare, pentru care s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 459/26.09.2019, astfel cum rezultă inclusiv din adresa nr. x/20.11.2020, emisă de Penitenciarul Constanța - Poarta Albă .

În concluzie, având în vedere că toate motivele pe care se fundamentează contestația la executare preexistau la data pronunțării deciziei penale nr. 461/2020 și necesită, cu prioritate, lămurirea dispozitivului hotărârii pronunțate de Curtea de Apel Oradea, instanța a reținut că, în cauză, este incident, în primul rând, cazul de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., motiv pentru care, la termenul de judecată din data de 09.12.2020, s-a dispus recalificarea obiectului cauzei în mod corespunzător.

Prin urmare, referitor la competența materială de soluționare a cauzei, în raport cu obiectul recalificat al acesteia, s-a reținut incidența prevederilor art. 598 alin. (2) teza a II-a C. proc. pen., potrivit cărora, în cazul în care nelămurirea privește o dispoziție dintr-o hotărâre pronunțată în apel, competența revine instanței de apel.

Din considerentele prezentate, reținându-se că soluționarea cauzei excedează competenței materiale a Judecătoriei Oradea, s-a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și s-a declinat competența de soluționare a contestației la executare formulate de către Biroul Executări Penale din cadrul Judecătoriei Oradea împotriva sentinței penale nr. 760/05.06.2019 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin decizia penală nr. 461/A/06.08.2020 a Curții de Apel Oradea, în favoarea Curții de Apel Oradea.

În consecință, constatându-se existența conflictului negativ de competență dintre cele două instanțe, în temeiul art. 51 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus trimiterea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia.

Înalta Curte, examinând conflictul negativ de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 51 alin. (1) C. proc. pen., constată că instanța căreia îi revine competența să soluționeze cauza este Curtea de Apel Oradea, pentru considerentele care urmează:

La data de 08.09.2020, Compartimentul Executări Penale din cadrul Judecătoriei Oradea a sesizat Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori cu o adresă în cuprinsul căreia a arătat faptul că, prin decizia penală nr. 461/A din data de 06.08.2020 a acestei din urmă instanțe, cu privire la condamnatul A., s-a dispus deducerea, din pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare, a duratei reținerii din data de 12.02.2016 și a duratei executate din data de 26.04.2018 până la data de 24.10.2019, însă potrivit adresei de punere în libertate, condamnatul a fost liberat la data de 30.10.2019.

Adresa Compartimentului Executări Penale, în cuprinsul căreia nu a fost indicat niciun temei legal, a fost înregistrată inițial pe rolul Curții de Apel Oradea drept cerere având ca obiect lămurire dispozitiv, ulterior, prin încheierea pronunțată de instanța menționată la termenul din data de 22 septembrie 2020, dispunându-se recalificarea cererii, din contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. (când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare), în contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. (când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei).

În ceea ce privește contestația la executare, Înalta Curte reține că aceasta a fost reglementată ca un procedeu jurisdicțional prin intermediul căruia se soluționează exclusiv incidente, limitativ prevăzute de lege, ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive, cu scopul de a se asigura legalitatea executării hotărârilor judecătorești, fără a se putea însă modifica soluția pronunțată, soluție care se bucură de autoritate de lucru judecat.

Prin intermediul contestației la executare nu se poate modifica o hotărâre, întrucât, în caz contrar, s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat. Pe această cale pot fi invocate doar aspecte care privesc exclusiv executarea hotărârilor, fără a se pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea.

Hotărârile penale definitive sunt susceptibile de modificări și schimbări în cursul executării numai ca urmare a descoperirii unor împrejurări care, dacă erau cunoscute în momentul pronunțării, ar fi condus la luarea altor măsuri împotriva făptuitorului ori ca urmare a unor împrejurări intervenite după ce hotărârea a rămas definitivă. În aceste situații apare necesitatea de a se pune de acord conținutul hotărârii definitive în executare cu situația obiectivă și a se aduce modificările corespunzătoare în desfășurarea executării.

Fiind un mijloc procesual prin care se rezolvă incidentele privind executarea pedepsei, fără a se putea ajunge la modificarea dispozițiilor din hotărârea instanței care au intrat în autoritatea de lucru judecat, contestația la executare nu poate fi uzitată decât în cazurile și condițiile prevăzute de lege, astfel că, în cadrul său, nu se pot repune în discuție aspecte de nelegalitate sau netemeinicie.

Cazurile în care se poate formula contestație la executare sunt expres și limitativ prevăzute de art. 598 alin. (1) lit. a)-d) C. proc. pen.

Printre cazurile ce pot fi invocate ca temei al contestației la executare se numără și cel prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., respectiv atunci "când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută", prin nelămurire cu privire la hotărârea care se execută înțelegându-se existența unei neclarități a acesteia.

În speță, se constată că nelămurirea ivită cu ocazia punerii în executare a sentinței penale nr. 760/05.06.2019 a Judecătoriei Oradea, astfel cum aceasta a rămas definitivă prin decizia penală nr. 461/A/06.08.2020 a Curții de Apel Oradea, se datorează omisiunii instanței de apel de a deduce, în mod corespunzător, întreaga perioadă executată din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 69/27.01.2017 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin decizia penală nr. 295/A/16.05.2017 a Curții de Apel Oradea, pedeapsă care face parte integrantă, prin contopire, din pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare, stabilită prin decizia instanței de apel.

Astfel, Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, prin decizia penală nr. 461/A/06.08.2020, a dispus deducerea, din pedeapsa aplicată, a duratei reținerii din 12.02.2016 și a perioadei executate de la 26.04.2018, până la 24.10.2019, instanța de apel reținând totodată faptul că, la data de 24.10.2019, condamnatul A. a fost liberat condiționat, deși acesta a fost liberat la data de 30.10.2019, aspect ce rezultă din adresa de punere în libertate.

Prin urmare, motivul pe care se sprijină contestația la executare nu a intervenit în cursul executării deciziei penale nr. 461/A/06.08.2020 a Curții de Apel Oradea, pentru a putea constitui cauză de micșorare a pedepsei, ci preexista la data pronunțării hotărârii în discuție, în baza probelor administrate în respectiva cauză, instanța de apel dispunând, cu autoritate de lucru judecat, deducerea unei perioade din pedeapsa stabilită și reținând o anumită dată la care persoana condamnată a fost liberată condiționat, în raport cu care, de altfel, s-a dispus deducerea duratei executate.

În acest context, Înalta Curte apreciază că, în cauză, este incident cazul de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., aspect de natură a atrage incidența dispozițiilor art. 598 alin. (2) teza a II-a C. proc. pen., care statuează că, în cazul în care nelămurirea privește o dispoziție dintr-o hotărâre pronunțată în apel, competența revine instanței de apel.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 51 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Curții de Apel Oradea, instanță căreia i se va trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.