ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 21 martie 2023

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 05 aprilie 2022 (data poștei), contestatorul condamnat A. a promovat contestație în anulare împotriva sentinței penale nr. 148 din 06 februarie 2020 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosarul nr. x/2019, definitivă prin decizia penală nr. 239 din 27 mai 2020 a Curții de Apel Oradea, invocând prevederile art. 426 lit. b) și f) C. proc. pen., respectiv când inculpatul a fost condamnat deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal și când judecata în apel a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică a inculpatului era obligatorie, și arătând, în esență, că nu a fost lăsat să propună probe sau martori și că nu a beneficiat de asistență juridică obligatorie, potrivit legii.

Cererea a fost înregistrată, la data de 08 aprilie 2022, pe rolul Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, sub numărul de dosar x/2022, instanță care, prin decizia penală nr. 498/A din 21 septembrie 2022, în baza art. 50 C. proc. pen. raportat la art. 429 C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a contestației în anulare formulată de A. împotriva sentinței penale nr. 148 din 06 februarie 2020 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosarul nr. x/2019, în favoarea Judecătoriei Oradea.

În acest sens, Curtea de Apel Oradea, raportându-se atât la cazul de contestație în anulare invocat, respectiv art. 426 lit. b) C. proc. pen., cât și la susținerile exprese ale contestatorului în sensul că înțelege să atace sentința penală nr. 148/2020 a Judecătoriei Oradea, a apreciat incidente dispozițiile art. 429 C. proc. pen., conform cărora contestația în anulare se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei anulare se cere, care, în speță, este Judecătoria Oradea.

Cauza a fost înregistrată sub același număr de dosar la Judecătoria Oradea, care, prin sentința penală nr. 1 din 20 ianuarie 2023, a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, iar, în baza art. 50 C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe condamnatul A., având ca obiect contestație în anulare, în favoarea Curții de Apel Oradea. Totodată, a constatat existența conflictului negativ de competență și a dispus trimiterea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia.

Pentru a se pronunța astfel, Judecătoria Oradea a reținut că, prin sentința penală nr. 148 din 06 februarie 2020 a aceleiași instanțe, definitivă prin decizia penală nr. 239/A din 27 mai 2020 a Curții de Apel Oradea, contestatorul A. a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de agresiune sexuală, în stare de recidivă postexecutorie, prevăzută de art. 219 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 43 alin. (5) C. pen.

De asemenea, a constatat că prezenta contestație în anulare este întemeiată pe dispozițiile art. 426 lit. b) C. proc. pen. - când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal, precum și pe cele ale art. 426 lit. f) C. proc. pen. - când judecata în apel a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii.

Ca urmare, raportându-se la dispozițiile art. 429 alin. (1) C. proc. pen., astfel cum au fost interpretate în jurisprudență și doctrină, și având în vedere că sentința penală nr. 148 din 06 februarie 2020 pronunțată de Judecătoria Oradea a rămas definitivă prin decizia penală nr. 239/A din 27 mai 2020 a Curții de Apel Oradea, care a reindividualizat pedeapsa stabilită de prima instanță, iar nu prin neapelare sau retragerea apelului, judecătoria a constatat că, în cauză, comptența de soluționare a contestației în anulare formulate aparține Curții de Apel Oradea, aceasta fiind instanța de apel care a pronunțat hotărârea definitivă a cărei anulare se cere.

Totodată, a reținut că mențiunea expresă a contestatorului, în sensul că înțelege să conteste soluția primei instanțe, nu are relevanță pentru stabilirea instanței competente să soluționeze contestația în anulare, competența fiind stabilită de dispozițiile legale anterior menționate. Mai mult decât atât, prin cererea inițială, contestatorul a invocat și dispozițiile art. 426 lit. f) C. proc. pen., ceea ce atrage competența Curții de Apel Oradea.

Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) și (2) C. proc. pen., cu rezolvarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze contestația în anulare formulată de contestatorul A. este Curtea de Apel Oradea, motiv pentru care, în conformitate cu art. 51 alin. (6) C. proc. pen., va trimite dosarul acestei instanțe.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 429 alin. (1) C. proc. pen., contestația în anulare se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei anulare se cere.

Pornind de la natura contestației în anulare care este o cale extraordinară de atac de retractare, în doctrină și jurisprudență s-a statuat că aceasta se judecă de instanța care a rezolvat definitiv cauza, și anume cea în fața căreia a rămas definitivă hotărârea a cărei anulare se cere, care poate fi, după caz, prima instanță, în situația hotărârilor rămase definitive prin neapelare sau retragerea apelului, ori instanța de apel, pentru hotărârile rămase definitive prin decizia unei asemenea instanțe.

În speță, din verificarea actelor dosarului, se constată că, în cuprinsul cererii cu care a sesizat instanța, condamnatul A. a formulat contestație în anulare împotriva sentinței penale nr. 148 din 06 februarie 2020 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin decizia penală nr. 239/A/2020 a Curții de Apel Oradea, invocând motivele prevăzute de art. 426 lit. b) și lit. f) C. proc. pen.

Totodată, se observă că, prin sentința penală nr. 148 din 06 februarie 2020 a Judecătoriei Oradea, contestatorul A. a fost condamnat la o pedeapsă principală de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de agresiune sexuală, prevăzută de art. 219 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) și art. 43 alin. (5) C. pen., pedeapsă care, însă, a fost majorată la 5 ani închisoare prin decizia penală nr. 239/A/2020 a Curții de Apel Oradea.

Prin urmare, atâta timp cât situația juridică a contestatorului a suferit modificări prin decizia pronunțată în apel, prin care a rămas definitivă hotărârea de condamnare, iar acesta a invocat motivele de prevăzute de art. 426 lit. b) și f) C. proc. pen., se apreciază că, în speță, competența de soluționare a contestației în anulare promovată de A. revine, potrivit art. 429 alin. (1) C. proc. pen., instanței de apel care a pronunțat decizia penală nr. 239/A/2020, și anume Curții de Apel Oradea.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili că instanța competentă să soluționeze contestația în anulare formulată de contestatorul A. este Curtea de Apel Oradea, instanță căreia, în conformitate cu art. 51 alin. (6) C. proc. pen., îi va trimite dosarul.

Conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar, potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul A., în sumă de 340 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabilește competența de soluționare a contestatiei in anulare formulata de contestatorul A. în favoarea Curții de Apel Oradea, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul A., în sumă de 340 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 martie 2023.