ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 04 aprilie 2023

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 721/31.05.2022 pronunțată de Judecătoria Satu Mare, în baza art. 336 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (1), (4), (10) C. proc. pen. raportat la art. 83 C. pen., s-a stabilit în sarcina inculpatului A., pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului, faptă prev. și ped. de art. 336 alin. (1) C. pen., pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare.

În baza art. 83 alin. (1) C. pen., s-a dispus amânarea aplicării pedepsei închisorii pe termenul de supraveghere stabilit de art. 84 C. pen., de 2 ani, care curge de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Satu Mare, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 85 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus inculpatului ca pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul B. sau C., pe o perioadă de 60 de zile.

În baza art. 85 alin. (2) lit. g) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul nu va conduce, pe drumurile publice, autovehicule, în accepțiunea dată acestei categorii de vehicule prin dispozițiile art. 6 pct. 6, 21, 22 și 321 din O.U.G nr. 195/2002 (autovehicule, mopede, motociclete și tricicluri cu motor).

În baza art. 86 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c)-e) se comunică Serviciului de Probațiune Satu Mare.

În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere, sens în care, în conformitate cu dispozițiile art. 88 C. pen., s-a dispus revocarea amânării aplicării pedepsei.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Instanța de fond, la termenul de judecată din data de 26.04.2022, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii în extras de către grefierul de ședință, în baza art. 374 C. proc. pen., a actului prin care s-a dispus trimiterea în judecată, instanța a pus în vedere inculpatului că are posibilitatea de a solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, aducându-i la cunoștință dispozițiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen.. În urma răspunsului pozitiv al acestuia, instanța a procedat la ascultarea inculpatului, în conformitate cu dispozițiile art. 375 alin. (1) C. proc. pen.. Totodată, inculpatul și-a exprimat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cazul în care va fi găsit vinovat și va fi necesar.

Instanța de fond, în baza art. 375 alin. (1) C. proc. pen., a admis cererea inculpatului ca judecata să aibă loc potrivit procedurii recunoașterii învinuirii. Astfel, ca urmare a admiterii cererii formulate de inculpat, nu au fost administrate alte probe, cauza fiind soluționată pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor în circumstanțiere.

Analizând actele și lucrările dosarului, probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut în fapt că, potrivit procesului-verbal de constatare a infracțiunii flagrante din data de 18.01.2020, organele de poliție din cadrul Poliției Municipiului Satu Mare - Biroul Rutier Satu Mare au fost sesizate de numitul D. despre faptul că, un autoturism a pierdut controlul vehiculului, intrând în coliziune cu autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x, care era staționat pe partea dreaptă în fața imobilului cu nr. x, proiectându-l într-un copac, iar conducătorul acesteia emana halenă alcoolică.

Organele de cercetare penală s-au deplasat la fața locului, respectiv pe str. x din loc. Satu Mare, unde au găsit autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x, care se afla imobilizat și avariat în urma impactului, iar lângă autoturism se afla proprietarul acestuia, numitul E.. Pe partea stângă a străzii, la aproximativ 20 metri se afla autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x, care la rândul său era avariat, iar lângă acesta se afla proprietarul - A. și pasagerul din dreapta, numitul F..

Întrucât inculpatul A. emana miros puternic de alcool și era în stare vizibilă de ebrietate, acesta a fost testat cu aparatul etilotest marca x seria x, rezultatul fiind 0,65 mg/l alcool pur în aerul expirat după care a fost condus la Spitalul Județean de Urgență Satu Mare în vederea recoltării de probe biologice.

Din buletinul de analiză toxicologică nr. x din data de 21.01.2021 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Satu Mare a rezultat faptul că, inculpatul A. a avut o îmbibație alcoolică de 2,24 g/l alcool pur în sânge conform primei probei recoltate, respectiv 2,78 g/l alcool pur în sânge conform probei a doua.

Fiind audiat în cursul urmăririi penale, în prezența apărătorului ales inculpatul A. a recunoscut că în data de 18.01.2020, în jurul orelor 12:00, după ce în prealabil a consumat băuturi alcoolice, s-a deplasat cu autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x, pe strada x din loc. Satu Mare până în dreptul imobilului cu nr. x, unde a intrat în coliziune cu autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x, însă a contestat valoarea alcoolemiei, considerând că raportat la cantitatea de alcool ingerată, valoarea acesteia este mult prea mare.

În data de 18.01.2020 a fost audiat în calitate de martor numitul E. care a declarat faptul că, în data de 18.01.2022 se afla la un prieten pe str. x din loc. Satu Mare, iar autoturismul cu care s-a deplasat, respectiv x cu nr. de înmatriculare x a fost parcat în fața imobilului. La un moment dat, auzind o bubuitură foarte puternică, venită de afară, a ieșit împreună cu prietenul său pentru a vedea ce s-a întâmplat și a constatat că autoturismul său a fost proiectat într-un copac, iar un alt autoturism se afla pe contrasens, la aproximativ 10 metri de autoturismul său.

Încercând să discute cu conducătorul auto implicat în evenimentul rutier, pentru a rezolva situația intervenită pe cale amiabilă, martorul și-a dat seama că acesta se află sub influența băuturilor alcoolice, moment în care a apelat serviciul 112. La fața locului au sosit organele de poliție, care au procedat la testarea cu aparatul etilotest a conducătorului auto implicat în evenimentul rutier, în prezența martorului, rezultatul fiind 0,65 mg/l alcool pur în aerul expirat.

De asemenea, din declarația martorului G. dată la data de 02.02.2021, rezultă că, în data de 18.01.2020, în jurul orelor 14:00 a fost vizitat la domiciliul său, situat pe str. x, din loc. Satu Mare de numitul E., care s-a deplasat cu autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x. La un moment dat, martorul a auzit bubuituri puternice din stradă, fapt pentru care a ieșit în fața casei împreună cu prietenul său, martorul E., constatând că autoturismul acestuia din urmă a fost proiectat într-un copac care se afla pe aceeași direcție de mers cu spațiul verde de pe partea dreaptă, iar la aproximativ 50 de metri de casa sa, pe partea stângă a carosabilului se afla autoturismul marca x, de culoare gri din care au ieșit doi bărbați.

Cei doi martori s-au apropiat de autoturismul marca x, de culoare gri și au constatat că, conducătorul acesteia se afla în stare de ebrietate, respectiv se mișca și se exprima cu greutate, emanând totodată miros de alcool. Văzând acestea, martorul E. a apelat serviciul de urgență 112.

La solicitarea inculpatului, în cursul urmăririi penale s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale privind estimarea retroactivă a alcoolemiei, iar prin Raportul de expertiză medico-legală nr. x din 24.06.2020 întocmit de IML Cluj-Napoca s-a concluzionat că potrivit Hotărârii nr. 2/18.09.2015 a Consiliului Superior de Medicină Legală nu se poate efectua o estimare retroactivă a alcoolemiei inculpatului A., întrucât cele două valori indică faptul că inculpatul se afla în faza de absorbție a alcoolului în organism la ora producerii evenimentului rutier (ora 13:45 din 18.01.2020).

La termenul de judecată din data de 26.04.2022 inculpatul, în prezența apărătorului ales și-a menținut declarațiile date anterior în cauză, recunoscând și regretând săvârșirea faptei reținute în sarcina sa .

Starea de fapt astfel descrisă reiese din coroborarea tuturor mijloacelor de probă administrate în cauză, respectiv: declarațiile inculpatului, date atât în fața organelor de urmărire penale cât și în fața instanței de judecată, care se coroborează cu rezultat alcooltest, Buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie, Raport de expertiză medico-legală nr. 5686/IX/d/32 din 24. VI.2020 privind estimarea retroactiv a alcoolemiei, declarațiile martorului F., declarația martorului E., declarațiile martorului G., fotografii efectuate de martorul G. predate organelor de poliție, cazier judiciar, cazier auto și celelalte înscrisuri administrate în cauză.

Elementul material al laturii obiective a infracțiunii comise de inculpat constă în acțiunea de conducere a autoturismului marca x, cu nr. de înmatriculare x, vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, pe strada x din loc. Satu Mare, drum public în sensul dispozițiilor art. 6 pct. 14 din O.U.G. nr. 195/2002, având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, respectiv de 2.24 g/l alcool pur în sânge la prima probă și 2.78 g/l alcool pur în sânge la proba a doua.

Urmarea imediată constă în atingerea adusă relațiilor sociale referitoare la siguranța circulației pe drumurile publice și crearea unei stări de pericol, din cauza aflării pe drumurile publice a unor autovehicule conduse de persoane care, consumând băuturi alcoolice, nu mai sunt în plenitudinea aptitudinilor fizice și psihice, au o viteză de reacție scăzută și simțuri diminuate, ce le împiedică să răspundă prompt la situațiile periculoase din trafic.

Fiind o infracțiune de pericol, legătura de cauzalitate între faptă și urmarea produsă rezultă din însăși săvârșirea faptei (ex re).

În ceea ce privește latura subiectivă a infracțiunii, instanța de fond a reținut că inculpatul a săvârșit fapta cu intenție în modalitatea prevăzută de art. 16 alin. (3) lit. b) C. pen., întrucât a avut reprezentarea consecințelor acțiunii sale și a acceptat că astfel pune în pericol siguranța circulației, chiar dacă nu a urmărit producerea ei.

În urma coroborării probelor administrate, instanța de fond a constatat, dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracțiune și că aceasta a fost săvârșită de către inculpatul A. cu forma de vinovăție cerută de lege precum și că aceasta este nejustificată și imputabilă inculpatului.

Constatând întrunite elementele constitutive ale infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului și condițiile răspunderii penale a acestuia, în temeiul art. 396 alin. (1) C. proc. pen. instanța de fond a procedat la individualizarea judiciară a pedepsei.

Instanța de fond a stabilit în sarcina inculpatului pedeapsa închisorii în cuantum de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen., considerând-o necesară și suficientă din perspectiva funcției pedepsei penale ca mijloc de reeducare, și ținând cont și de scopul pedepsei constând în prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Instanța de fond a reținut ca fiind incidente în cauză dispozițiile art. 83 C. pen., conform cărora se poate dispune amânarea aplicării pedepsei pe o anumită durată dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: - pedeapsa aplicată, inclusiv în caz de concurs de infracțiuni, este amenda sau închisoarea de cel mult 2 ani; - inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 42 lit. a) și lit. b) C. pen. sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare; - inculpatul și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității; - în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

Împotriva sentinței penale nr. 721 din 26.04.2022 pronunțată de Judecătoria Satu Mare a declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare, sub aspectul modalității de individualizare a pedepsei, solicitând condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii într-un cuantum just individualizat, iar ca modalitate de executare, aplicarea dispozițiilor art. 91 C. pen.

Prin decizia penală nr. 616/A din data de 08 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare împotriva sentinței penale nr. 721 din 31.05.2022 pronunțată de Judecătoria Satu Mare.

A fost desființată în parte hotărârea atacată și rejudecând cauza:

Au fost înlăturate dispozițiile instanței de fond de amânare a aplicării pedepsei de 1 an 4 luni închisoare, stabilită, în baza art. 83 C. pen., în sarcina inculpatului A..

Au fost înlăturate dispozițiile instanței de fond de stabilire, în baza art. 83 C. pen., a pedepsei individuale de 1 an 4 luni închisoare în sarcina inculpatului.

În baza art. 336 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului, la pedeapsa de 1 an 4 luni închisoare.

În baza art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an 4 luni închisoare aplicată inculpatului A. și s-a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Satu Mare, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) C. pen., s-a impus inculpatului să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune Satu Mare sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 94 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c)-e) s-au comunicat Serviciului de Probațiune Satu Mare.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a decis ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Satu Mare sau Primăriei Păulești, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În baza 404 alin. (2) C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra nerespectării măsurilor de supraveghere și a obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere, putându-se dispune revocarea suspendării sub supraveghere.

A menținut restul dispozițiilor hotărârii atacate care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea apelului declarat de parchet au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a apreciat că în mod judicios instanța de fond a procedat la judecarea inculpatului A., potrivit procedurii abreviate, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 349 alin. (2) și art. 374 alin. (4) și art. 375 C. proc. pen.. S-a reținut că înainte de începerea cercetării judecătorești, acesta a solicitat aplicarea procedurii de mai sus, recunoscând în totalitate săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată, astfel cum a fost reținută în actul de sesizare, probele administrate în faza urmăririi penale fiind suficiente pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei.

În legătură cu situația de fapt, s-a constatat că rezultat dincolo de orice echivoc din acest probe că la data de 18.01.2020, în jurul orelor 13:45, inculpatul A. a condus autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x pe strada x din loc. Satu Mare, având o alcoolemie de 2,24 g/l alcool pur în sânge la prima probă recoltată, respectiv de 2,78 g/l la cea de-a doua, provocând un accident de circulație (a intrat în coliziune cu un autoturism parcat pe partea dreaptă, care, în urma impactului, a fost proiectat într-un copac).

Inculpatul A. a recunoscut constant săvârșirea faptei.

S-a constatat că probele administrate în cursul urmăririi penale, însușite de inculpat, susțin dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită cu forma de vinovăție prevăzută de lege, în sensul art. 396 alin. (2) și art. 103 alin. (2) teza II C. proc. pen.

În mod corect s-a reținut de către instanța de fond că, în drept, fapta inculpatului A., astfel cum aceasta a fost descrisă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) C. pen.

De altfel, nici starea de fapt și nici încadrarea juridică nu au făcut obiectul criticilor în apelul declarat de către procuror, limitate la modalitatea de individualizare a pedepsei stabilite de instanța de fond, fiind criticată soluția de amânarea aplicării pedepsei.

Analizând aceste critici, Curtea de apel a reținut că, deși în prezenta cauză există circumstanțe reale și personale favorabile inculpatului (vârsta, situația socio-profesională și familială, lipsa antecedentelor penale, conduita procesuală corectă), punerea în valoare acestora nu se poate realiza cu ignorarea pericolului social pe care încălcarea normelor rutiere o produce pentru toți participanții la trafic. În acest sens, Curtea de apel a reținut că gradul de pericol concret al faptei sale este unul ridicat, în condițiile în care inculpatul a condus autovehiculul pe drumurile publice, având o alcoolemie mare. În concret, nivelul ridicat al alcoolemiei a afectat semnificativ capacitatea inculpatului de a conduce autovehicule, în condițiile în care inculpatul a provocat un accident de circulație soldat cu avarii (acroșând un autoturism parcat, care, în urma impactului, a fost proiectat într-un copac). De altfel, buletinul de examinare clinică întocmit a consemnat prezența mai multor elemente clinice sugestive consecutive consumului de alcool, inclusiv tulburări de echilibru static și dinamic.

Curtea de apel a apreciat că nu poate fi ignorată, în operațiunea de individualizare a pedepsei, nici împrejurarea că inculpatul figurează, conform copiei cazierului auto, și cu alte încălcări ale normelor rutiere în calitate de conducător auto, pentru care a fost sancționat contravențional.

Nu în ultimul rând, punerea în valoare a tuturor circumstanțelor reale și personale ale inculpatului, favorabile sau defavorabile acestuia, Curtea de apel a considerat că trebuie să aibă în vedere valorile sociale protejate prin incriminarea infracțiunilor la regimul circulației rutiere, scopul urmărit de legiuitor fiind acela de a preîntâmpina ca prin astfel de comportamente, care pun în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic, să se producă consecințe mai grave. Tocmai de aceea aceste infracțiuni sunt de pericol și nu de rezultat.

În raport de toate aceste elemente, Curtea de apel a considerat că nu se poate concluziona că fapta comisă de inculpat este de o gravitate redusă și că în raport de persoana inculpatului, s-ar justifica și dovedi suficientă amânarea aplicării pedepsei. Invocarea situației profesionale a inculpatului și a efectului pe care o soluție de condamnare ar produce-o în plan profesional, nu reprezintă argumente apte să înlăture concluzia anterioară a curții, cu atât mai mult cu cât statutul profesional nu a reprezentat un impediment în adoptarea unei conduite (repetate și nu accidentale) de încălcare a normelor rutiere, în calitate de conducător auto.

Ținând cont de faptul că inculpatul A. a fost de acord să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, Curtea de apel a apreciat necesară aplicarea în cauză a unei pedepse, în cuantumul stabilit de instanța de fond.

De asemenea, Curtea de apel a apreciat că instituția suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, prin prisma obligațiilor pe care inculpatul trebuie să le respecte și a consecințelor pe care săvârșirea unei noi infracțiuni în termenul de supraveghere le produce spre deosebire de instituția amânării aplicării pedepsei, corespunde, în raport de criteriile de individualizare avute în vedere anterior, nevoii de reeducare și prevenție specială, circumstanțele reale ale faptei și cele personale ale inculpatului, nefiind apte să susțină suficiența aplicării în cauză a dispozițiilor art. 83 C. pen.

Fiind îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și s-a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen.

Împotriva deciziei penale nr. 616/A din data de 08 noiembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021 a formulat recursul în casație formulat de inculpatul A., prin avocat ales (în baza împuternicirii avocațiale nr. x din 12 decembrie 2022, dosar nr. x/2021).

Recurentul, prin apărător ales, a invocat cazul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., respectiv că a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală. În acest sens, a învederat că potrivit art. 336 alin. (1) C. pen., conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.

Recurentul a susținut că ulterior, prin Decizia nr. 732/2014, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a statuat că sintagma "la momentul prelevării mostrelor biologice" din cuprinsul dispozițiilor art. 336 alin. (1) C. pen. este neconstituțională, reținându-se că respectiva sintagmă lipsește de previzibilitate norma de incriminare. Recurentul a făcut trimitere la cele menționate la paragraful 26 din considerentele deciziei, în sensul că "Îmbibația alcoolică se determină prin analiza toxicologică a mostrelor biologice recoltate la un moment de timp mai mult sau mai puțin îndepărtat de momentul săvârșirii infracțiunii, care este cel al depistării în trafic a conducătorului vehiculului. Condiția ca îmbibația alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge să existe la momentul prelevării mostrelor biologice plasează, astfel, consumarea infracțiunii la un moment ulterior săvârșirii ei, în condițiile în care de esența infracțiunilor de pericol este faptul că acestea se consumă la momentul săvârșirii lor. Odată cu oprirea în trafic încetează starea de pericol pentru valorile sociale ocrotite de dispozițiile art. 336 din C. pen., astfel încât, raportat la momentul prelevării mostrelor biologice, tragerea la răspundere penală nu se justifică. Stabilirea gradului de îmbibație alcoolică și, implicit, încadrarea în sfera ilicitului penal în funcție de momentul prelevării mostrelor biologice, care nu poate fi întotdeauna imediat următor săvârșirii faptei, constituie un criteriu aleatoriu și exterior conduitei făptuitorului în vederea tragerii la răspundere penală, în contradicție cu normele constituționale și convenționale".

Or, în prezenta cauză, apărarea a arătat că gradul de îmbibație alcoolică a recurentului a fost stabilit numai la două momente ulterioare săvârșirii faptei, nu și la momentul comiterii acesteia. Astfel, s-a arătat că acesta a condus autovehiculul pe drumurile publice la 18 ianuarie 2020, în jurul orei 13:45, fiind testat cu aparatul etilotest la 14,30 (45 de minute de la momentul conducerii vehiculului), iar gradul de îmbibație alcoolică în sânge s-a stabilit pentru ora 15:00 (având valoarea 2,24) și pentru ora 16:00 (având valoarea 2,78), necunoscându-se dacă, în momentul efectiv al comiterii faptei, când s-a finalizat acțiunea de conducere (ora 13,45), alcoolemia acestuia era sub 0,80 g/l alcool pur în sânge sau peste această valoare. În plus, s-a subliniat că cele două valori indică faptul că inculpatul se afla în faza de absorbție a alcoolului în organism la ora producerii evenimentului rutier, prima valoare recoltată fiind mai mică decât cea de-a doua, astfel încât era posibil ca la momentul comiterii faptei gradul de îmbibație alcoolică să fi fost sub limita stabilită de lege.

Prin urmare, recurentul a apreciat că, în absența stabilirii îmbibației alcoolice efective la ora 13:45, fapta săvârșită nu este prevăzută de legea penală, lipsindu-i atât elementul material al laturi obiective (acțiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, de către o persoană având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge), cât și urmarea imediată (starea de pericol ce ar fi rezultat din valoarea ridicată a alcoolemiei).

În consecință, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., recurentul a solicitat admiterea recursului în casație, casarea hotărârii atacate și achitarea sa în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen. În temeiul art. 441 alin. (1) C. proc. pen., a solicitat suspendarea executării hotărârii.

Cererea de recurs în casație a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea la data de 30 decembrie 2022.

Dosarul a fost înaintat la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 18 ianuarie 2023. La înaintarea dosarului în calea de atac, procedura de comunicare a cererii de recurs în casație era îndeplinită.

Prin încheierea din data de 07 februarie 2023, Înalta Curte, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 616/A din 08 noiembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 441 alin. (1) C. proc. pen., a respins cererea formulată de recurentul inculpat A. de suspendare a executării hotărârii atacate și a trimis cauza, în vederea judecării recursului în casație, Completului nr. 7, fixând termen de judecată în ședință publică la data de 07 martie 2023, pentru când a fost citat recurentul inculpat A., la domiciliul procesual ales indicat în cererea de recurs în casație.

S-a încunoștințat apărătorul ales al recurentului inculpat cu privire la termenul acordat în cauză.

Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casație formulată de inculpatul A., conform dispozițiilor art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte a constatat că cererea de recurs în casație îndeplinește cerința prevăzută de art. 434 C. proc. pen., decizia penală nr. 616/A din 08 noiembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, fiind susceptibilă de a fi atacată cu această cale extraordinară de atac.

Totodată, s-a constatat că recursul în casație a fost promovat, în termenul legal, de către A. (prin avocat, care a atașat împuternicirea avocațială nr. x din 12 decembrie 2022, dosar nr. x/2021), persoană care, față de calitatea sa de inculpat în cursul procesului în fond și apel, se numără printre titularii acestei căi extraordinare de atac, enumerați în cuprinsul art. 436 alin. (1) C. proc. pen. De asemenea, s-a constatat că este îndeplinită și condiția prevăzută de art. 436 alin. (6) C. proc. pen., având în vedere că, deși inculpatul A. nu a declarat apel în cauză, situația sa juridică a suferit modificări ca urmare a admiterii de către Curtea de Apel Oradea a căii de atac declarată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare.

S-a reținut că cererea de recurs în casație întrunește cerințele de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) C. proc. pen., întrucât cuprinde numele, prenumele și domiciliul procesual ales al recurentului, este indicată hotărârea atacată și are aplicată semnătura avocatului care a întocmit-o.

Referitor la condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a constatat că a fost invocat motivul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., cu argumentarea că fapta pentru care a fost condamnat inculpatul A. nu este prevăzută de legea penală, nefiind întrunite elementul material al laturii obiective (respectiv acțiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, de către o persoană având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, având în vedere că nu s-a stabilit valoarea alcoolemiei la momentul săvârșirii faptei, ci doar la două momente ulterioare) și urmarea imediată (starea de pericol ce ar fi rezultat din valoarea ridicată a alcoolemiei) cerute de norma ce incriminează infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului.

În consecință, s-a apreciat că, față de criticile formulate de recurent prin prisma motivului de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., cererea sa de recurs în casație îndeplinește formal condițiile de admisibilitate în principiu, analiza argumentelor invocate de acesta urmând, însă, a se realiza strict în raport cu starea de fapt reținută cu titlu definitiv în hotărârea atacată, fără a se putea proceda la reexaminarea conținutului mijloacelor de probă ori la reaprecierea materialului probator. Astfel, cazul de casare invocat nu permite stabilirea unei alte situații factuale pe baza căreia să se concluzioneze că faptele imputate nu sunt prevăzute de legea penală, verificarea hotărârii realizându-se exclusiv în drept, iar statuările în fapt ale instanței a cărei decizie a fost atacată neputând fi cenzurate în niciun fel. Urmează să se verifice, așadar, critica recurentului referitoare la lipsa de concordanță dintre situația de fapt reținută de instanța de apel și latura obiectivă a conținutului infracțiunii pentru care s-a pronunțat soluția de condamnare.

Cu ocazia dezbaterilor asupra fondului recursului în casație, la termenul de judecată din data de 07 martie 2023, invocând cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 pct. 7 din C. proc. pen., recurentul a solicitat admiterea recursului în casație, casarea deciziei atacate și, pe cale de consecință, achitarea inculpatului, întrucât acesta a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

Recurentul a susținut că se impune o astfel de soluție întrucât nu a fost stabilită valoarea alcoolemiei inculpatului în momentul consumării infracțiunii, respectiv ora 13:45, arătând că există o creștere între cele două momente ale prelevării probelor biologice de aproximativ 0,94 mg/l alcool pur în sânge, iar la momentul testării, valoarea era de 1,30 mg/l alcool pur în sânge, după 45 de minute de la comiterea faptei, rezultă că, până la momentul primei probe biologice, a existat o creștere de 0,94 mg/l alcool pur în sânge, iar ulterior, o creștere de 0,54 mg/l alcool pur în sânge (de la 2,24 mg/l alcool pur în sânge la 2,78 mg/l alcool pur în sânge).

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., Înalta Curte apreciază recursul în casație formulat de inculpatul A. ca fiind întemeiat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen.., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție este obligată să verifice, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 C. proc. pen.., pe această cale instanța examinează exclusiv legalitatea deciziei recurate.

Se constată, astfel, că recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege și exclusiv pentru motive de nelegalitate, strict circumscrise dispozițiilor art. 438 alin. (1) C. proc. pen... Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanța de apel intră în puterea lucrului judecat și excedează competenței Înaltei Curți învestită cu judecarea recursului în casație, fiind obligatoriu ca motivele de casare prevăzute limitativ de lege și invocate de recurent să se raporteze doar la situația factuală și elementele care au circumstanțiat activitatea imputată astfel cum au fost stabilite prin hotărârea atacată, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză.

Așadar, recursul în casație nu presupune examinarea unei cauze sub toate aspectele, ci doar controlul legalității hotărârii atacate, respectiv al concordanței acesteia cu regulile de drept aplicabile, însă exclusiv din perspectiva motivelor prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.., având, așadar, ca scop exclusiv sancționarea deciziilor neconforme cu legea materială și procesuală și nicidecum judecarea propriu-zisă a procesului penal prin reaprecierea faptelor și a vinovăției persoanei condamnate/achitate.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi examinată doar pentru motivele expres și limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casație să poată fi invocate și, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casație și Justiție orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante.

Aceste considerații sunt valabile și cu privire la cazul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării "dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală", care vizează acele situații în care nu se realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune, fie datorită împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare, fie datorită dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv).

Înalta Curte constată că inculpatul A. a susținut că a fost greșit condamnat pentru infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen., susținând, în primul rând, că sunt incidente dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. (fapta nu este prevăzută de legea penală), întrucât nu sunt întrunite condițiile de tipicitate ale infracțiunii pentru că nu a fost stabilită valoarea alcoolemiei inculpatului în momentul consumării infracțiunii. A fost invocată Decizia Curții Constituționale nr. 732 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 27 ianuarie 2015.

Art. 336. - Conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe

(1) Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.

În ceea ce privește întrunirea tuturor elementelor constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, incriminate de art. 336 alin. (1) C. pen., pentru a se reține existența faptei, astfel cum rezultă din textul de incriminare, interpretat în conformitate cu Decizia nr. 732/2014 a Curții Constituționale (Monitorul Oficial nr. 69 din 27.01.2015), este necesar ca la momentul la care conducătorul auto a fost depistat ca fiind implicat în activitatea de conducere a unui vehicul pe drumurile publice, îmbibația sa alcoolică să fie peste 0,80 g‰.

Înalta Curte reține, așadar, că, deși art. 336 alin. (1) din C. pen. sancționează "conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge", ca efect al Deciziei Curții Constituționale nr. 732/2014 (publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 69 din 27 ianuarie 2015), momentul la care trebuie raportată valoarea de 0,80 g/l alcool pur în sânge prevăzută de norma de incriminare este cel al săvârșirii faptei de conducere a vehiculului pe drumurile publice, care coincide cu cel al depistării în trafic a conducătorului auto. Momentul consumării infracțiunii se identifică cu momentul depistării în trafic a unui conducător auto care se află sub influența alcoolului peste limita admisă de lege sau sub influența unor substanțe psihoactive. Astfel, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 732 din 16 decembrie 2014, a identificat, într-o manieră lipsită de orice echivoc, momentul «săvârșirii infracțiunii» ca fiind «cel al depistării în trafic a conducătorului vehiculului» (paragraful 26 al deciziei).

În conformitate cu situația de fapt reținută de instanța de apel, la momentul depistării în trafic, testat fiind cu aparatul etilotest marca x seria x, inculpatul avea alcoolemie de 0,65 mg/l alcool pur în aerul expirat, iar după o oră și 15 minute, respectiv la ora 15:00, la testarea alcoolemiei, inculpatul avea o alcoolemie de 2,24 g. Ulterior, după un interval de o oră, la ora 16:00, inculpatul avea o alcoolemie de 2,78 g, curba Widmark fiind ascendentă.

Calculul valorii îmbibației alcoolice de alcool pur în sânge, ulterior momentului depistării în trafic, întrunește cerințele de tipicitate prevăzute de art. 336 alin. (1) din C. pen. dacă valoarea stabilită este peste 0,80 gr.‰. alcool pur în sânge, iar curba Widmark este descendentă. Într-o asemenea ipoteză este științific cert că valoarea îmbibației alcoolice este peste limita legală și la momentul depistării în trafic. Doar curba descendentă determină concluzia că la momentul depistării în trafic alcoolemia avea o valoarea mai mare decât cea calculată ulterior acestui moment. Dimpotrivă atunci când valoarea este calculată ulterior depistării în trafic, însă, deși se situează peste limita legală, este pe o curbă Widmark ascendentă, iar la momentul depistării în trafic valoarea stabilită de aparatul etilotest este sub cea prevăzută de lege, nu se poate stabili cu precizie dacă la momentul depistării în trafic valoarea depășea limita legală, astfel că nu sunt întrunite elementele de tipicitate ale infracțiunii. În speță, valoarea calculată cu aparatul etilotest marca x seria x, a fost de 0,65 mg/l alcool pur în aerul expirat.

În ceea ce privește deciziile de speță, practica instanței supreme este unitară sub aspectul momentului la care concentrația alcoolică este relevantă pentru a statua asupra întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) din C. pen., în consens cu Decizia Curții Constituționale nr. 732/2014 (Decizia nr. 442/2022 din 04/10/2022).

În speță, se constată că, pe baza probatoriului administrat în cauză, instanțele de fond și apel au reținut sub aspectul situației de fapt că, la data de 18.01.2020, în jurul orelor 13:45, după ce a consumat băuturi alcoolice, inculpatul A., avându-l ca pasager pe locul din dreapta față pe martorul F., a condus autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x pe strada x din loc. Satu Mare până în dreptul imobilului cu nr. x, unde a intrat în coliziune cu autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x, care era parcat pe partea dreaptă. În urma impactului autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x a fost proiectat într-un copac.

Instanțele au stabilit că elementul material al laturii obiective a infracțiunii comise de inculpat constă în acțiunea de conducere a autoturismului pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, pe strada x din loc. Satu Mare, drum public în sensul dispozițiilor art. 6 pct. 14 din O.U.G. nr. 195/2002, având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, respectiv de 2.24 g/l alcool pur în sânge la prima probă și 2.78 g/l alcool pur în sânge la proba a doua.

Recurentul inculpat a susținut că nu sunt întrunite elementele de tipicitate ale infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzută de dispozițiile art. 336 alin. (1) C. pen., întrucât gradul de îmbibație alcoolică a fost stabilit numai la două momente ulterioare săvârșirii faptei, nu și la momentul comiterii acesteia.

Inculpatul a recunoscut împrejurarea că a condus acel autoturism pe drumurile publice, după cum a recunoscut și împrejurarea că în data de 18.01.2020, în jurul orei 12:00 a mers la o farmacie și ulterior în vizită la o cunoștință unde a consumat băuturi alcoolice, iar în jurul orei 13:45 s-a urcat la volanul autoturismului, proprietate personală, cu intenția de a se deplasa la domiciliul său. Prin urmare, inculpatul a contestat doar faptul că la momentul la care a condus mașina valoarea alcoolemiei nu depășea limita legală stabilită de art. 336 alin. (1) C. pen.

Pentru reținerea tipicității faptei, raportat la momentul depistării în trafic a conducătorului auto, se impune stabilirea unei îmbibații alcoolice peste limita legală, fără a fi necesar a se analiza cu absolută precizie valoarea exactă a acesteia, singura condiție indispensabilă fiind de a nu exista niciun dubiu că la momentul cu relevanță penală conducătorul auto ar fi putut avea o îmbibație alcoolică sub limita la care legea penală incriminează această conduită ca infracțiune. În acest ultim caz, în aplicarea principiului in dubio pro reo, se impune pronunțarea unei soluții de achitare.

Înalta Curte constată că în vederea determinării gradului de intoxicație etilică inculpatul a fost testat la ora 14:30 de către organele de cercetare penală care s-au deplasat la fața locului cu aparatul etilotest marca x seria x, rezultatul fiind 0,65 mg/l alcool pur în aerul expirat . Ulterior, inculpatul a fost condus la Spitalul Județean de Urgență Satu Mare în vederea recoltării de probe biologice. Potrivit buletinului de analiză alcoolemie nr. 7273/21.101.2020 al SML Satu Mare, la ora 15:00 inculpatul a avut o alcoolemie de 2,24 g, iar la ora 16:00 o alcoolemie de 2,78 g . Instanțele au reținut și că, la examenul clinic efectuat cu ocazia prelevării probelor de sânge, inculpatul se afla într-o stare fizică bună, prezentând o ținută ordonată, fiind cooperant, cu comportament liniștit, orientat temporal, spațial, alopsihic, fără tulburări emoționale, însă cu tulburări de echilibru dinamic și static.

Așadar, după cum rezultă din dosarul de urmărire penală, inculpatului i-au fost prelevate două probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, prima la ora 15:00, iar cea de-a doua la ora 16:00, stabilindu-se valori superioare limitei maxime prevăzute de textul incriminator, însă aflate pe o curbă ascendentă (de la 2,24 g‰ alcool pur în sânge la 2,78 g‰ alcool pur în sânge). În doctrina medico-legală a fost reținut că dinamica alcoolului etilic în organism poate fi redată sub forma curbei de alcoolemie, cunoscută și sub numele de curba Widmark, fiind alcătuită din 3 segmente: o porțiune ascendentă abruptă, un vârf, reprezentând alcoolemia maximă, și o porțiune descendentă, respectiv pantă de eliminare. Se observă că evenimentul rutier s-a produs la ora 13:45, inculpatul a fost testat la ora 14:30 cu aparatul etilotest, iar prima probă biologică i-a fost recoltată la ora 15:00. De asemenea, prin Raportul de expertiză medico-legală nr. x din 24.06.2020 întocmit de IML Cluj-Napoca s-a concluzionat că potrivit Hotărârii nr. 2/18.09.2015 a Consiliului Superior de Medicină Legală nu se poate efectua o estimare retroactivă a alcoolemiei inculpatului A., întrucât cele două valori au indicat faptul că inculpatul se afla în faza de absorbție a alcoolului în organism la ora producerii evenimentului rutier (ora 13:45 din 18.01.2020).

Se reține, de asemenea, că, potrivit studiilor de specialitate, alcoolul, odată ingerat, se resoarbe relativ repede în organism, iar odată ajuns în sânge, se repartizează în diferite țesuturi. În același timp, începe și metabolizarea lui. Curba alcoolemiei cunoaște, așadar, o continuă modificare. Există o primă fază, în cadrul căreia resorbția predomină, fiind cunoscută sub denumirea de fază de intoxicație, difuziune sau prin sintagma "panta ascendentă a curbei alcoolemiei". În cauză, se constată că nu a putut fi stabilită valoarea alcoolemiei din sângele inculpatului la momentul conducerii autoturismului. După 1 oră și 15 min. de la momentul producerii accidentului inculpatul avea o alcoolemie în sânge de 2,24 g‰ alcool pur în sânge la prima probă, respectiv 2,78 g‰ alcool pur în sânge după 2 ore. Ca atare, având în vedere curba ascendentă existentă (curba Widmark) în cazul inculpatului A., precum și faptul că medicii legiști au concluzionat că nu se poate efectua o estimare retroactivă a alcoolemiei întrucât acesta se afla în faza de absorbție a alcoolului în sânge, Înalta Curte consideră că se pune problema existenței dubiului în ceea ce privește valoarea alcoolemiei la momentul depistării în trafic a acestuia, fiind posibil să fi fost sub limita prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.

În ceea ce privește întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii prev. de art. 336 alin. (1) C. pen., așa cum s-a menționat anterior, pentru a se reține existența faptei, astfel cum rezultă din textul de incriminare interpretat în conformitate cu Decizia Curții Constituționale nr. 732/2014 (publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 69 din 27 ianuarie 2015), este necesar a fi stabilită în concret, cu exactitate, concentrația de alcool în sânge la momentul depistării în trafic, iar această valoare în prealabil stabilită trebuie să fie superioară valorii de 0,80 g% alcool pur în sânge.

Conform situației de fapt reținută de instanța de fond, instanța de casație apreciază că nu sunt întrunite toate elementele constitutive ale infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată [respectiv, conducerea unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzută de dispozițiile art. 336 alin. (1) C. pen..], întrucât nu a putut fi stabilită valoarea alcoolemiei din sângele inculpatului la momentul la care a condus autoturismul, iar această împrejurare nu poate fi interpretată în defavoarea acestuia. Așadar, din considerentele deciziei recurate, conform situației de fapt reținută de instanța de apel, în cauză nu sunt întrunite elementele de tipicitate ale infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) C. pen., nefiind dovedit că valoarea alcoolemiei la momentul depistării în trafic a conducătorului auto a fost de peste 0,80 gr.‰ alcool pur în sânge.

Pentru considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 616/A din data de 08 noiembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021.

Va desființa decizia penală nr. 616/A din data de 08 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori și sentința penală nr. 721 din 26 aprilie 2022 pronunțată de Judecătoria Satu Mare, în dosarul nr. x/2021 și, rejudecând:

În baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen.. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.., va achita pe inculpatul A. pentru infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 616/A din data de 08 noiembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021.

Desființează decizia penală nr. 616/A din data de 08 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori și sentința penală nr. 721 din 26 aprilie 2022 pronunțată de Judecătoria Satu Mare, în dosarul nr. x/2021 și, rejudecând:

În baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen.. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.., a