ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 1647/29.11.2022 pronunțată de Judecătoria Satu Mare s-au dispus următoarele:

În baza art. 336 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (1), (4) și 10 din C. proc. pen. s-a stabilit în sarcina inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen., pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 83 alin. (1) din C. pen., s-a dispus amânarea aplicării pedepsei pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 84 din C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii, fiind obligat să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 85 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 86 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probațiune Satu Mare.

În baza art. 85 alin. (2) din C. pen., s-a impus inculpatului ca pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Serviciului Public de Asistență Socială Satu Mare sau la Centru Social de Urgență pentru Adulți Satu Mare, pe o perioadă de 30 de zile lucrătoare.

În baza art. 404 alin. (3) din C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere, respectiv revocarea amânării aplicării pedepsei, în condițiile art. 88 din C. pen., aplicarea și executarea pedepsei stabilite.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare.

Prin Decizia penală nr. 253/A din data de 28 martie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare împotriva Sentinței penale nr. 1647 din data de 29 noiembrie 2022 pronunțată de Judecătoria Satu Mare, pe care a desființat-o în parte, în sensul că:

S-au înlăturat dispozițiile instanței de fond de stabilire, în baza art. 83 din C. pen., a pedepsei de 1 an închisoare în sarcina inculpatului A., pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului, prev. de art. 336 alin. (1) din C. pen. și de amânare a aplicării acestei pedepse pe un termen de supraveghere de 2 ani stabilit în condițiile art. 84 din C. pen.

În baza art. 336 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., s-a menținut pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe.

În baza art. 91 din C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an închisoare și s-a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispozițiilor art. 92 din C. pen., fiind obligat să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., s-a impus condamnatului să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a impus condamnatului, pe parcursul termenului de supraveghere, obligația de a presta muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Satu Mare sau în cadrul Primăriei Păulești, pe o perioadă de 60 de zile.

În temeiul art. 404 alin. (2) din C. proc. pen. și art. 91 alin. (4) din C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.

S-au menținut în rest dispozițiile instanței de fond care nu contravin prezentei decizii.

Împotriva Deciziei penale nr. 253/A din data de 28 martie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori a declarat recurs în casație inculpatul A. la data de 27.04.2023.

Prin cererea formulată, a fost indicat drept temei pe care se întemeiază calea de atac - art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., inculpatul fiind condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

În motivarea cererii, recurentul a susținut că gradul de îmbibație alcoolică a fost stabilit la două momente mult ulterioare săvârșirii faptei, nu și în momentul comiterii acesteia. Astfel, a menționat că a condus autoturismul marca x, cu nr. de înmatriculare x pe drumurile publice, în data de 16.12.2021, în jurul orei 18:00, a fost testat cu aparatul etilotest la ora 18:22 (la 22 de minute de la momentul conducerii de către inculpat a autoturismului pe drumul public), iar gradul de îmbibație alcoolică, în sânge, s-a stabilit numai pentru ora 19:40 - 1,75 și pentru ora 20:40 - 1,57, necunoscându-se dacă în momentul efectiv al comiterii faptei, momentul în care s-a finalizat acțiunea de conducere (în jurul orei 18:00), alcoolemia inculpatului era sub 0,80 g/l alcool pur în sânge (situație în care fapta ar fi constituit contravenție), sau peste această valoare, pentru ca fapta să constituie infracțiune.

Fapta de a avea o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, la ora 19:40 și 20,40, în condițiile în care recurentul a condus autovehiculul pe drumurile publice la ora 18:00 (așa cum se reține în rechizitoriu, respectiv în sentința și decizia recurată), în absența stabilirii îmbibației alcoolice efective de la ora 18:00 nu este prevăzută de legea penală, lipsindu-i atât elementul material al laturii obiective, acțiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, de către o persoană având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, cât și urmarea imediată, respectiv starea de pericol rezultată din valoarea alcoolemiei de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge - starea de pericol "infracțional".

Astfel, a fost condamnat definitiv pentru fapta de a avea o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, la un moment mult ulterior conducerii unui vehicul pe drumurile publice, respectiv la o oră și 40 de minute, după momentul conducerii astfel încât fapta pentru care s-a dispus condamnarea nu este prevăzută de legea penală.

În actuala concepție a C. proc. pen., sintagma fapta nu este prevăzută de legea penală include, spre deosebire de codul anterior, atât situația în care o faptă nu este incriminată de legiuitor, cât și situația în care îi lipsește unul dintre elementele de conținut ale infracțiunii.

Prin urmare, cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. este incident fie atunci când inculpatul a fost definitiv condamnat pentru o faptă care constituie contravenție, abatere disciplinară sau o faptă de natură civilă (care atrage numai o răspundere civilă, delictuală sau contractuală), fie atunci când nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, sub aspect obiectiv, făcând totodată, referire la jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție. Cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., este incident în prezenta cauza, având în vedere că recursul în casație formulat vizează greșita condamnare a acestuia pentru o fapta căreia îi lipsește latura obiectivă.

Chiar dacă inculpatul consideră că alcoolemia sa din momentul conducerii autovehiculului pe drumul public, la ora 18:00, era sub 0,80 g/l alcool pur în sânge, a decis să urmeze procedura simplificată, în vederea obținerii unei soluții de amânare a aplicării pedepsei (soluție care nu atrăgea anularea permisului de conducere), soluție pe care a și obținut-o în primă instanță, motiv pentru care nu a atacat sentința.

Având în vedere cele expuse, s-a solicitat admiterea recursului în casație declarat împotriva Deciziei penale nr. 253/A/28.03.2023, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, în Dosarul nr. x/2022, casarea hotărârii atacate și, în temeiul art. 448, alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., achitarea în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen.

Prin încheierea din 03 octombrie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, judecătorul de filtru, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 434, art. 436 alin. (1) și (6) din C. proc. pen. și pe cele prev. de art. 437 alin. (1) lit. a), b), c) și d) din C. proc. pen. raportat la art. 438 din C. proc. pen., Înalta Curte, judecătorul de filtru, în temeiul art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 253/A/2023 din 28 martie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2022 și a trimis cauza Completului nr. 2, în compunere de 3 judecători.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casație formulat ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, constată că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiul legalității, pe de o parte, și principiul respectării autorității de lucru judecat, pe de altă parte, recursul în casație permite cenzurarea legalității unei categorii limitate de hotărâri definitive și numai pentru motive expres prevăzute de legea procesual penală. În acest sens, dispozițiile art. 433 din C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că acest mecanism urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Analiza de legalitate a instanței de recurs nu este, însă, una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate ca atare, în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., instanța de recurs în casație examinând cauza numai în limitele motivelor de casare invocate în cererea de recurs în casație și care pot fi circumscrise cazului de casare invocat, potrivit art. 442 alin. (2) din C. proc. pen.

În cauza de față, recurentul inculpat A. a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

În esență, a solicitat să se constate că, în mod greșit, a fost condamnat, întrucât elementul material al laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) din C. pen., respectiv acțiunea de conducere cu o alcoolemie peste limita legală, la ora 18:00, nu a fost dovedită în cauză.

A apreciat că fapta de a avea o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, la ora 19:40 și 20,40, în condițiile în care recurentul a condus autovehiculul pe drumurile publice la ora 18:00, în absența stabilirii îmbibației alcoolice efective de la ora 18:00 nu este prevăzută de legea penală, lipsindu-i atât elementul material al laturii obiective, acțiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, de către o persoană având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, cât și urmarea imediată, respectiv starea de pericol rezultată din valoarea alcoolemiei de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge - starea de pericol "infracțional".

În argumentare, a invocat Decizia Curții Constituționale nr. 732/2014, care a statuat că sintagma " la momentul prelevării mostrelor biologice" din cuprinsul dispozițiilor art. 336 alin. (1) din C. pen., este neconstituțională, sens în care a arătat că este relevantă alcoolemia din momentul realizării elementului material obiectiv și nu o valoare a alcoolemiei ulterioară la momentul prelevării mostrelor biologice.

Înalta Curte reține că starea de fapt valorificată prin decizia recurată ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe constă în aceea că inculpatul A., în data de 16.12.2021, în jurul orei 18:00, a condus autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x, pe DJ 193A, între localitățile Socond și Rătești, având o îmbibație alcoolică de 1,75 g/l alcool pur în sânge la prima probă prelevată, respectiv 1,57 g/l alcool pur în sânge la cea de-a doua probă prelevată.

Înalta Curte are în vedere că prin Decizia nr. 732 din 16 decembrie 2014 a Curții Constituționale (publicată în M. Of. nr. 69 din 27 ianuarie 2015) a fost admisă excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că sintagma "la momentul prelevării mostrelor biologice" din cuprinsul dispozițiilor art. 336 alin. (1) din C. pen. este neconstituțională.

În considerentele acestei decizii, s-a reținut că sintagma menționată lipsește de previzibilitate norma de incriminare, în condițiile în care principiul respectării legilor și cel al legalității incriminării impun legiuitorului să legifereze prin texte suficient de clare și precise pentru a putea fi aplicate, inclusiv prin asigurarea posibilității persoanelor interesate de a se conforma prescripției legale.

Totodată, s-a reținut că elementul material al laturii obiective a infracțiunii reglementate în art. 336 alin. (1) din C. pen. se realizează prin acțiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge. Îmbibația alcoolică este procesul de pătrundere a alcoolului în sânge, consecința fiind provocarea unei stări de intoxicație (alcoolică). Sub aspectul urmării imediate este vorba de o infracțiune de pericol, acțiunea săvârșită punând în primejdie siguranța circulației pe drumurile publice. Fiind o infracțiune de pericol, legătura de cauzalitate dintre acțiunea ce constituie elementul material al laturii obiective și urmarea imediată rezultă din însăși materialitatea faptei și nu trebuie dovedită.

Îmbibația alcoolică se determină prin analiza toxicologică a mostrelor biologice recoltate la un moment de timp mai mult sau mai puțin îndepărtat de momentul săvârșirii infracțiunii, care este cel al depistării în trafic a conducătorului vehiculului. Condiția ca îmbibația alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge să existe la momentul prelevării mostrelor biologice plasează, astfel, consumarea infracțiunii la un moment ulterior săvârșirii ei, în condițiile în care de esența infracțiunilor de pericol este faptul că acestea se consumă la momentul săvârșirii lor. Odată cu oprirea în trafic încetează starea de pericol pentru valorile sociale ocrotite de dispozițiile art. 336 din C. pen., astfel încât, raportat la momentul prelevării mostrelor biologice, tragerea la răspundere penală nu se justifică. Stabilirea gradului de îmbibație alcoolică și, implicit, încadrarea în sfera ilicitului penal în funcție de momentul prelevării mostrelor biologice, care nu poate fi întotdeauna imediat următor săvârșirii faptei, constituie un criteriu aleatoriu și exterior conduitei făptuitorului în vederea tragerii la răspundere penală, în contradicție cu normele constituționale și convenționale.

După cum se poate observa, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 732 din 16 decembrie 2014 (publicată în M. Of. nr. 69 din 27 ianuarie 2015), a constatat că doar sintagma "la momentul prelevării mostrelor biologice" din cuprinsul dispozițiilor art. 336 alin. (1) din C. pen. este neconstituțională.

Această împrejurare nu are însă drept consecință dezincriminarea faptei prevăzute în art. 336 alin. (1) din C. pen., ci doar o modificare a textului, în sensul înlăturării din cuprinsul său a acestei prevederi neconforme Constituției.

Practic, infracțiunea revine la o formă asemănătoare celei anterioare intrării în vigoare a noului C. pen., cea prevăzută în art. 87 din O. U. G. nr. 195/2002 care incrimina conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.

Se mai impune a se sublinia faptul că, prin includerea sintagmei "la momentul prelevării probelor biologice" în noua reglementare a art. 336 alin. (1) din C. pen., legiuitorul a vizat doar probațiunea și nu elementele constitutive ale infracțiunii. În mod evident, ceea ce se incriminează este conducerea unui vehicul sub influenta alcoolului sau a altor substanțe (aceasta fiind și denumirea marginală a infracțiunii) și nu prezentarea în această stare cu ocazia prelevării de probe biologice. În plus, în Expunerea de motive a noului C. pen. se explică acest element de noutate, arătându-se că "determinarea concentrației de alcool în sânge relevantă pentru reținerea infracțiunii prevăzute la art. 336 se face la momentul prelevării probelor biologice, fără posibilitatea unei recalculări ulterioare."

De aceea, modificarea textului infracțiunii, prin introducerea locuțiunii "la momentul prelevării probelor biologice" nu a avut ca efect dezincriminarea faptelor comise sub imperiul legii vechi (art. 87 din O. U. G. nr. 195/2002), când determinarea concentrației de alcool în sânge se făcea în raport cu momentul depistării în trafic, după cum nici intervenția instanței de contencios constituțional nu produce asemenea consecințe.

Singurul efect este, așa cum s-a arătat, modificarea textului în sensul eliminării prevederii neconforme cu legea fundamentală, cu consecințe doar sub aspect probator, respectiv necesitatea stabilirii îmbibației alcoolice la momentul săvârșirii infracțiunii, care coincide cu momentul opririi în trafic.

În prezenta cauză, pe baza probelor administrate, s-a stabilit, cu titlu definitiv, că inculpatul "în data de 16.12.2021, în jurul orei 18:00, a condus autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x, pe DJ 193A, între localitățile Socond și Rătești, având o îmbibație alcoolică de 1,75 g/l alcool pur în sânge la prima probă prelevată, respectiv 1,57 g/l alcool pur în sânge la cea de-a doua probă prelevată,".

Dacă concluzia este sau nu susținută din punct de vedere probator, este o împrejurare ce excedează examenului ce poate fi efectuat de instanța învestită cu judecarea recursului în casație, Înalta Curte limitându-se a constata că fapta, în modalitatea în care a fost reținută de către instanța de apel întrunește elementele de tipicitate obiectivă ale infracțiunii prevăzute în art. 336 alin. (1) din C. pen.

În consecință, se constată că starea de fapt reținută în cauză și concordanța acesteia cu probele administrate nu mai pot constitui motive de cenzură din partea instanței supreme apreciind că, din situația de fapt reținută de cele două instanțe în hotărârile pronunțate rezultă îndeplinirea elementelor constitutive ale infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe pentru care inculpatul a fost condamnat.

Concluzionând, în raport de considerentele anterioare, Înalta Curte constată că fapta pentru care a fost condamnat inculpatul A. este prevăzută de legea penală, respectiv art. 336 alin. (1) din C. pen., criticile formulate prin prisma cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. fiind nefondate.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 253/A/2023 din 28 martie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2022.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul-inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 253/A/2023 din 28 martie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2022.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 14 noiembrie 2023.

GGC - OB