ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 13 iunie 2024

Deliberând asupra apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea și inculpatul A., constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 22/PI/2024 din 23 februarie 2024, Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 396 alin. (1) și (2) din C. pen., a condamnat pe inculpatul A. la o pedeapsă de 10 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

În baza art. 91 din C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 10 luni închisoare și a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispozițiilor art. 92 din C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., a obligat pe inculpat ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Satu Mare, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. a) din C. pen., a impus inculpatului să execute următoarea obligație: să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune Satu Mare sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 94 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c)-e) se comunică Serviciului de Probațiune Satu Mare.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Satu Mare sau Serviciului Public de Asistență Socială Satu Mare, pe o perioadă de 60 de zile.

În baza 404 alin. (2) din C. proc. pen., a atras atenția inculpatului asupra nerespectării măsurilor de supraveghere și a obligațiilor impuse și asupra consecințelor săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere, putându-se dispune revocarea suspendării sub supraveghere.

În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a obligat pe inculpat la plata sumei de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reținut că inculpatul A. a săvârșit infracțiunea de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că, în data de 20.05.2023, în jurul orelor 22:22, a condus autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x, de culoare gri, pe str. x, din mun. Satu-Mare, sub influența băuturilor alcoolice, stabilindu-se că avea în sânge o îmbibație alcoolică de 2,38 g/l alcool pur în sânge.

În argumentarea acestei soluții, instanța de fond a reținut că situația de fapt reiese din coroborarea următoarelor mijloace de probă: buletinul de analiză toxicologică emis de Serviciul de Medicină Legală Satu Mare, declarația inculpatului A. de la termenul de judecată din data de 26 ianuarie 2024 prin care a arătat că dorește judecarea cauzei în procedura simplificată, procesul-verbal de constatare, procesul-verbal de sesizare din oficiu, examenul clinic.

În esență, instanța de fond a reținut că, în data de 20.05.2023, inculpatul A. (avocat în cadrul Baroului Satu Mare) s-a deplasat din Satu Mare în Orașu Nou cu autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x, pentru a participa la o degustare de vin. S-a mai reținut că acesta a participat la degustare, apoi a mai consumat bere, iar în jurul orei 18:00, a luat legătura telefonic cu fiul său cerându-i să se deplaseze în Orașu Nou pentru a-l aduce acasă. Fiind refuzat, inculpatul a decis să conducă autoturismul și a pornit spre Satu Mare, avându-i ca pasageri pe B. și C.. În urma unei sesizări a Centrului Operațional, un echipaj de poliție aflat în serviciu de patrulare s-a deplasat pe strada x din Satu Mare, unde, la ora 22:22, a procedat la oprirea autoturismului condus de inculpat și a solicitat acestuia să se supună testării cu aparatul alcooltest. Inculpatul a refuzat și a cerut să i se recolteze mostre biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, motiv pentru care a fost condus la U.P.U. din cadrul Spitalului de Urgență Satu Mare, unde i s-a recoltat o mostră de sânge și s-a efectuat examenul clinic. Din analiza probei de sânge a rezultat că inculpatul a avut o alcoolemie de 2,38 g/l la ora 23:10.

În ceea ce privește condiția existenței unei îmbibații alcoolice de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, curtea a reținut că este îndeplinită și această cerință esențială, având în vedere că, potrivit buletinului de analiză toxicologică nr. x, inculpatul A. a avut o alcoolemie de 2,38 g/l la ora 23:10. Totodată, curtea a reținut că, deși condiția ca îmbibația alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge trebuie să existe la momentul realizării acțiunii incriminate, având în vedere că este de esența infracțiunilor de pericol faptul că acestea se consumă la momentul săvârșirii lor, este adevărat că îmbibația alcoolică precizată anterior s-a determinat prin analiza toxicologică a mostrei biologice recoltate la un aproximativ de 50 minute de momentul săvârșirii infracțiunii, adică cel al depistării în trafic a conducătorului autovehiculului, dar, având în vedere declarația inculpatului, probele științifice administrate și doctrina în materie medico-legală, se poate afirma cu certitudine că alcoolemia avută la momentul conducerii a fost peste limita de 0,8 g/l, cel mai probabil superioară celei rezultate din analiză.

Referitor la urmarea imediată, care constă într-o stare de pericol pentru siguranța circulației rutiere, curtea de apel a reținut că, deși fiind în prezența unei infracțiuni de pericol abstract, săvârșirea acțiunii incriminate dă naștere automat și stării de pericol, iar în speța de față siguranța circulației rutiere chiar a fost afectată, fapt ce rezultă din aceea că oprirea inculpatului în trafic a fost consecința unui apel la Serviciul Național Unic de Urgență, nu unui control de rutină sau încălcării vreunei reguli de circulație.

Așadar, susținerea inculpatului A. că oprirea sa a fost cauzată de faptul că autoturismul pe care l-a condus era sub sechestru nu a fost primită, curtea de apel reținând că, potrivit procesului-verbal din data de 20.05.2023, abia după oprirea în trafic și în urma verificării autoturismului în baza de date s-a constatat că acesta se afla sub sechestru, cu începere din data de 06.07.2022, motiv pentru care a fost ridicat certificatul de înmatriculare.

Sub aspectul laturii subiective, s-a reținut că inculpatul a săvârșit fapta cu intenție indirectă, întrucât, deși consumase alcool, a decis să se urce la volanul autovehiculului și să îl conducă pe drumuri publice, a prevăzut pericolul reprezentat de acțiunea sa de a conduce aflându-se sub influența alcoolului și, deși nu a urmărit, a acceptat producerea unui asemenea rezultat.

Sub acest aspect, curtea a subliniat că inculpatul realizase că îi este afectată capacitatea de a conduce, acesta arătând că a parcurs distanța de 35 km în aproximativ 3 ore, alegând să circule extrem de încet tocmai pentru a nu produce un accident rutier. De asemenea, semnele clinice constatate de medicul examinator - tulburările de echilibru statice și dinamice și incoordonarea motorie prin imprecizie în mișcări - au fost, de asemenea, de natură a-i atrage atenția asupra gradului de afectare ridicat al abilităților necesare desfășurării unei astfel de activități.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, curtea a reținut că limitele de pedeapsă sunt între 8 luni și 3 ani și 4 luni, având în vedere că infracțiunea prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen. este sancționată cu pedeapsa amenzii penale alternativă cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani, coroborat cu împrejurarea că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., ca urmare a soluționării cauzei în procedura recunoașterii învinuirii, care impun reducerea obligatorie a limitelor de pedeapsă cu o treime.

Astfel, făcând trimitere la art. 74 din C. pen., curtea de apel a reținut, în concret, faptul că inculpatul a condus autovehiculul pe un drum intens circulat (șoseaua Baia Mare - Satu Mare) și parțial în mediu urban, la o oră la care traficul este încă aglomerat și când, din cauza lăsării întunericului, vizibilitatea este mai redusă, că, deși nu a produs niciun eveniment rutier, conduita sa în trafic a fost de natură să creeze o temere pentru participanții la trafic, fapt ce rezultă din aceea că a fost solicitată intervenția organelor de poliție pentru a-l opri, valoarea mare a alcoolemiei (triplul limitei contravenționale). Un alt aspect de reținut este calitatea de avocat pe care o are inculpatul, care îi impunea o conduită conformă normelor legale. Faptul că, potrivit declarației sale, decizia de a conduce a apărut spontan, ca urmare a refuzului fiului său de a veni după ei și a promisiunii făcute celorlalte două persoane care l-au însoțit că îi aduce în aceeași zi în Satu Mare, nu poate fi interpretat în favoarea sa, având în vedere că existau și alte modalități de a face deplasarea (de exemplu folosirea mijloacelor de transport în comun). Chiar dacă inculpatul este la primul contact cu legea penală, nu este la prima încălcare a legislației rutiere, istoricul sancțiunilor relevând faptul că acesta a săvârșit 5 contravenții în perioada 14.09.2019 - 13.01.2022. Față de aceste aspecte, împrejurările că nu are antecedente penale, este integrat în societate, apreciat de colegii de muncă, fapt ce rezultă din cele două caracterizări făcute de UNPIR și Baroul Satu Mare sunt mai puțin relevante, dar justifică aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special.

Ținând seama de cele expuse mai sus, curtea a apreciat că o pedeapsă de 10 luni închisoare este corespunzătoare faptei comise.

În ceea ce privește modalitatea de executare, curtea a constatat că sunt îndeplinite condițiile subiective și obiective prevăzute de art. 91 din C. pen., pentru a se dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei, respectiv: pedeapsa stabilită de instanța de judecată este de 10 luni închisoare (mai mică decât limita de 3 ani închisoare prevăzută de art. 91 alin. (1) lit. a) din C. pen.); inculpatul A. nu a fost anterior condamnat printr-o hotărâre definitivă la pedeapsa închisorii, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar acesta nu are antecedente penale; și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității prin declarația dată în faza de urmărire penală, iar în fața instanței și-a exprimat acest acord în cadrul ședinței din data de 26.01.2024, aspect consemnat în încheierea de ședință imediat după pronunțarea asupra procedurii în care se va desfășura judecata; nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată.

Curtea a considerat că fapta săvârșită, nu este, în sine, de natură a duce la concluzia că este absolut necesară executarea pedepsei în regim de detenție, având în vedere modalitățile de individualizare a regimului sancționator reglementate de C. pen. în care soluția de condamnare cu executare este ultima ratio, atunci când celelalte regimuri nu sunt apte să satisfacă testul proporționalității, precum și posibilitățile de îndreptare ale inculpatului.

Curtea a apreciat că aplicarea unei pedepse și supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată sunt suficiente, regimul instituit de art. 91 din C. pen. fiind apt să satisfacă scopul pedepsei atât din perspectiva reeducării inculpatului și a prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni, cât și a efectului intimidat și retribuitiv.

Așadar, curtea a apreciat că pedeapsa aplicată este proporțională cu gravitatea faptei comise, iar reintegrarea socială a inculpatului este posibilă și fără a se dispune o soluție de condamnare cu executare în regim de detenție, având în vedere că inculpatul este o persoană adultă, de 61 de ani, nu este cunoscut cu antecedente penale și este integrat social.

Cu alte cuvinte, curtea a reținut că aplicarea unei pedepse și măsurile de supraveghere care se vor lua față de inculpat sunt apte să conducă la împlinirea scopului educativ și coercitiv al pedepsei, fără executarea acesteia, iar termenul de supraveghere de 2 ani este suficient pentru reeducarea inculpatului și asigurarea prevenției speciale.

În plus, instanța a apreciat că în cauză nu pot fi reținute temeiuri de prevenție generală sau specială care să conducă la o altă modalitate de executare a pedepsei.

Referitor la solicitarea inculpatului de a se dispune amânarea aplicării pedepsei, curtea a apreciat că este neîntemeiată, cu argumentarea că, deși analiza de ansamblu a materialului probator administrat în cauză relevă că sunt îndeplinite condițiile subiective și obiective prevăzute de art. 83 din C. pen. pentru a se putea dispune amânarea aplicării pedepsei, îndeplinirea acestora nu generează un drept pentru inculpat, ci reprezintă o facultate pentru instanță (aspect ce rezultă din formulare textului menționat în care legiuitorul folosește cuvântul "poate") dacă apreciază că în raport de circumstanțele concrete ale cauzei o astfel de soluție este adecvată.

Or, condițiile concrete de săvârșire a faptei - gradul ridicat de alcoolemie, conducerea autoturismului pe un drum intens circulat, având și pasageri, pericolul generat pentru siguranța circulației rutiere, cu atât mai mult cu cât inculpatul putea cu ușurință apela la mijloace de transport în comun, încălcările repetate ale legislației rutiere - nu justifică amânarea aplicării pedepsei.

Referirea la jurisprudență nu este relevantă, deoarece, pe de o parte, deciziile la care inculpatul a făcut trimitere nu fac parte din cele obligatorii, iar pe de altă parte, situațiile nu sunt identice, hotărârile menționate vizând persoane care au condus având alcoolemii mult mai mici.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea și inculpatul A., care au criticat sentința apelată exclusiv sub aspectul individualizării pedepsei.

Astfel, parchetul a solicitat atât majorarea cuantumului pedepsei cu închisoarea aplicată inculpatului A., cât și a duratei termenului de supraveghere stabilit de către prima instanță, cu argumentarea că acestea sunt prea reduse în raport cu fapta concretă săvârșită și criteriile generale de individualizare a pedepsei, prev. de art. 74 din C. pen.

Așadar, în opinia parchetului, chiar dacă inculpatul a manifestat o atitudine sinceră, de recunoaștere a faptei și de regret pentru cele întâmplate, este o persoană integrată din punct de vedere social în comunitate și nu este cunoscut cu antecedente penale (împrejurări care se circumscriu unei conduite normale), aceste aspecte nu sunt de natură a minimaliza în niciun caz gradul de pericol social al faptei comise și nu justifică o durată redusă a pedepsei sau o durată redusă a termenului de supraveghere, aplicate de instanță.

În concret, parchetul a apreciat că, în cazul comiterii infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prev. de art. 336 alin. (1) din C. pen., soluția de condamnare la o pedeapsă cu închisoarea de 10 luni raportat la nivelul alcoolemiei inculpatului, și anume 2,38 g/l alcool pur în sânge, la prima probă, este prea blândă.

Totodată, făcând trimitere la situația de fapt reținută, parchetul a apreciat că judecătorul fondului, atunci când a analizat conduita inculpatului după comiterea faptei, trebuia să aibă în vedere și umătoarele aspecte: inculpatul A. a refuzat să fie testat cu aparatul alcooltest, iar la UPU, din cadrul Spitalului Județean de Urgență Satu Mare, a refuzat recoltarea celei de-a doua probe, a condus sub influența băuturilor alcoolice având în sânge o alcoolemie mare de 2,38 g/l alcool pur în sânge, pe o distanță de 35 km, pe timp de noapte, așadar cu o vizibilitate redusă, în afara localității în mare parte, unde viteza de deplasare este superioară, iar iluminatul public lipsește, are o vârstă de peste 60 de ani, astfel încât abilitățile normale de a conduce autovehicule scad, din perspectiva reacțiilor și a vederii, precum și acela că inculpatul a avut în autoturism alți doi pasageri cărora desigur le-a pus viața în pericol; la examinarea clinică a inculpatului A., efectuată de medic la Spitalul Județean de Urgență Satu Mare, a rezultat că acesta nu a fost cooperant, era neliniștit, fiind prezente tulburări de echilibru dinamic, având o incoordonare motorie concretizată prin imprecizie în mișcări, sens în care, în urma acestui examen clinic s-au constatat elemente clinice sugestive consecutive consumului recent de băuturi alcoolice.

S-a mai precizat că inculpatul nu se afla în nicio situație care să impună deplasarea de urgență cu autoturismul în momentul în care a ales să urce la volan, aceasta fiind o atitudine iresponsabilă din partea sa și tocmai caracterul gratuit al alegerii de a conduce autoturismul, sub influența alcoolului, conferă faptei un grad ridicat de periculozitate, întrucât denotă o lipsă de conștientizare a pericolului creat prin comiterea faptei.

Pe parcursul cercetărilor inculpatul a avut o atitudine oscilantă, la momentul constatării faptei, astfel cum rezultă din procesul-verbal întocmit, a negat că a consumat băuturi alcoolice în ultimele 24 de ore, refuzând testarea cu alcooltestul la fața locului și recoltarea celei de-a doua probe de sânge și doar după dobândirea calității de suspect a adoptat o atitudine sinceră, recunoscând și regretând fapta comisă.

Chiar dacă inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, conform cazierului rutier acesta are, în ultimii 5 ani, un număr de 5 abateri la regimul rutier.

Parchetul a mai apreciat că fapta inculpatului prezintă o gravitate sporită și prin prisma faptului că are calitatea de avocat, cunoscând foarte bine cadrul legal și practica judiciară în materie, conștient de potențialele repercursiuni ale faptei sale.

Totodată, fapta inculpatului prezintă un grad ridicat de pericol, acesta punând în pericol siguranța sa și a pasagerilor din autoturism, precum și pe a celorlalți participanți la trafic, iar sancțiunea care trebuie aplicată în prezenta cauză ar trebui să fie proporțională cu gravitatea faptei comise de inculpat, iar regimul sancționator ce trebuie impus acestuia nu trebuie să urmărească numai gravitatea infracțiunii comise, ci și efectul pe care fapta sa o produce asupra publicului. Astfel, exemplaritatea pedepsei produce efecte și asupra altor persoane care, constatând constrângerea la care este supus inculpatul, vor evalua dintr-o altă perspectivă costurile și beneficiile implicării într-o activitate infracțională îndreptată împotriva siguranței rutiere.

Nu în ultimul rând, parchetul a arătat faptul că pe raza județului Satu Mare, câmpul infracțional în materie rutieră este foarte ridicat, iar aplicarea unei pedepse prea blânde ar conduce la încurajarea indirectă a altor persoane să comită astfel de fapte, întrucât organele judiciare nu ar acționa prompt și eficient pentru stoparea acestora.

Inculpatul A., în temeiul art. 408 și art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a solicitat admiterea apelului declarat în cauză, desființarea în parte a sentinței penale nr. 22/23.02.2024 pronunțată de Curtea de Apel Oradea și, în rejudecare, dispunerea amânării aplicării pedepsei de 10 luni închisoare stabilită de instanța de fond, cu aplicarea dispozițiilor art. 83 și următoarele din C. pen., cu argumentarea că instanța de fond nu a dat relevanță juridică unor împrejurări favorabile referitoare la persoana sa, modul de săvârșire a infracțiunii și mijloacele folosite, gravitatea rezultatului produs și conduita după săvârșirea infracțiunii, respectiv contribuția la aflarea adevărului și atitudinea procesuală.

Sub aspectul situației de fapt, apărarea a arătat că în cuprinsul declarațiilor date în calitate de suspect, respectiv inculpat, apelantul a învederat faptul că în ziua respectivă a participat la o degustare de vin în localitatea Orașu Nou din județul Satu Mare, împreună cu un grup de prieteni, având o înțelegere prealabilă cu fiul unuia dintre amicii săi, care urma să îi transporte de la locul degustării până la domiciliu. A mai arătat că persoana care urma să conducă autoturismul i-a comunicat faptul că este în drum spre Cluj, unde este student, motiv pentru care inculpatul a decis să se urce la volanul autoturismului și să se deplaseze spre casă.

La intrare în municipiul Satu Mare, a fost oprit de către un echipaj de poliție și a fost transportat la Unitatea de Primiri Urgențe din cadrul Spitalului Județean de Urgențe Satu Mare în vederea stabilirii îmbibației alcoolice din sânge, în urma recoltării probelor biologice rezultând o valoare de 2,38 g/l alcool pur în sânge.

Inculpatul, prin apărător ales, a criticat că, deși instanța de fond a reținut faptul că nu are antecedente penale, a colaborat cu organele judiciare și își procură în mod onest veniturile fiind de profesie avocat, l-a condamnat la o pedeapsă de 10 luni închisoare și a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În opinia apărării, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere este excesivă raportat la consecințele produse și la modul de comitere a faptei, motiv pentru care a solicitat reindividualizarea pedepsei, în sensul amânării aplicării pedepsei, prevăzută de art. 83 din C. pen., fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege în acest sens.

A mai arătat că, deși funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, trebuie avută în vedere și împrejurarea că apelantul inculpat a condus pe timp de noapte când circulația rutieră este mai puțin intensă și a fost oprit de organele de poliție la un control de rutină și nu ca urmare a implicării într-un accident de circulație sau a nerespectării regulilor de circulație.

La stabilirea pedepsei trebuie avută în vedere și periculozitatea inculpatului, ori acesta nu are antecedente penale, nu a fost implicat în niciun conflict cu legea penală, este de profesie de avocat, fiind membru al Baroului Satu Mare de 16 ani, are o vârstă de peste 60 de ani și o educație (studii superioare-juridice) care îi permite să conștientizeze gravitatea faptei săvârșite și consecințele juridice ce derivă din aceasta, dar mai ales consecințele juridice care ar deriva din săvârșirea unei noi fapte penale.

Totodată, apărarea a învederat că inculpatul este cunoscut ca o persoană echilibrată în comunitatea în care trăiește, până la această vârstă neavând niciun contact cu legea penală, acesta fiind un incident izolat.

Așadar, reiterând că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 83 din C. pen., inculpatul a apreciat că, în raport cu persoana sa, conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, precum și posibilitățile sale de îndreptare, aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioada determinată; de asemenea, a arătat că nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată și nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului.

Ca atare, a învederat că simpla existență a procesului penal are un rol educativ și constrângător suficient pentru a nu mai reitera un comportament ilicit penal.

La aprecierea modalității de individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, apărarea a solicitat să se aibă în vedere și consecințele condamnării la pedeapsa cu închisoarea asupra exercitării profesiei, respectiv excluderea din profesia de avocat, și a arătat că, în practica judiciară în materie, în situații similare privind inculpați care exercitau profesia de avocat, s-a dispus amânarea aplicării pedepsei, motiv pentru care a apreciat că se poate dispune în același sens și în prezenta cauză.

Desfășurarea cercetării judecătorești în apel

În al doilea grad de jurisdicție, cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 15.03.2024, primul termen de judecată fiind stabilit pentru data de 18.04.2024, când inculpatul A., prezent personal și asistat de avocat ales, la interpelarea Înaltei Curți, a arătat că nu dorește să dea declarații în fața instanței de apel.

Prin încheierea de ședință de la același termen de judecată, constatând cauza în stare de judecată, Înalta Curte a acordat cuvântul în dezbateri, stabilind termen pentru pronunțare, în condițiile art. 391 alin. (1) și (2) coroborat cu art. 406 alin. (1) din C. proc. pen. (în forma în vigoare conform Legii nr. 130/2021), la data de 13.06.2024. Totodată, a pus în vedere părților că au posibilitatea de a depune concluzii scrise până la data de 02.05.2024.

***

La data de 08.05.2024, apelantul inculpat A., prin apărător ales, a transmis la dosar, prin fax, concluzii scrise prin care a solicitat respingerea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, admiterea apelului său, desființarea în parte a hotărârii atacate și, în rejudecare, aplicarea dispozițiilor art. 83 și urm. din C. pen. privind amânarea aplicării pedepsei de 10 luni închisoare stabilită de instanța de fond, reiterând fidel argumentele prezentate în cuprinsul motivelor de apel, anterior redate.

Cu privire la apelul declarat de parchet, apărarea a susținut că vârsta inculpatului nu poate fi avută în vedere de instanța de control judiciar, deoarece permisul de conducere a fost obținut ulterior efectuării tuturor analizelor medicale care sunt necesare în vederea obținerii dreptului de a conduce vehicule pe drumurile publice. În ceea ce privește atitudinea inculpatului, apărarea a precizat, contrar susținerilor parchetului, că aceasta nu a fost oscilantă pe parcursul urmăririi penale, refuzul supunerii testării cu alcooltestul și solicitarea recoltării de probe biologice circumscriindu-se legislației rutiere în vigoare.

Conchizând, apărarea a mai susținut că cele 5 abateri pentru încălcarea normelor rutiere sunt minore, au fost săvârșite în decursul a 5 ani, iar împrejurarea invocată de parchet vizând câmpul infracțional foarte ridicat în materie rutieră pe raza județului Satu Mare nu poate fi avută în vedere, întrucât legea penală trebuie aplicată unitar pe întreg teritoriul României.

Analizând sentința penală atacată, prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele art. 417 din C. proc. pen., Înalta Curte reține următoarele:

Inculpatul A. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. x/2023 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că, în data de 20.05.2023, în jurul orelor 22:22, a condus autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x, de culoare gri, pe str. x din mun. Satu-Mare, având în sânge o îmbibație alcoolică de 2,38 mg/l alcool pur în sânge.

Astfel, în fapt, din probele administrate în cauză, a rezultat că în data de 20.05.2023, ulterior participării în localitatea Orașu Nou, jud. Satu Mare, la o degustare de vinuri, inculpatul A. a condus autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x, de culoare gri, pe o distanță de circa 35 km, având 2 pasageri în vehicul (B. și C.) și pe str. x din mun. Satu-Mare a fost oprit de o patrulă de poliție, anunțată de dispecerat că inculpatul ar putea conduce sub influența băuturilor alcoolice. S-a mai reținut că inculpatul a refuzat testarea cu aparatul alcooltest, a solicitat recoltarea de probe biologice și a fost transportat la UPU Satu Mare.

Potrivit buletinului de analiză toxicologică nr. x din data de 21.02.2023, emis de către Serviciul de Medicină Legală Satu Mare, inculpatul a avut la data de 20.05.2023 o alcoolemie de 2,38 g/1 alcool pur în sânge la prima probă, refuzând cea de-a doua probă, aspecte filmate cu body cam nr. x.

Judecata a avut loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în condițiile art. 374 alin. (4), art. 375 și art. 377 din C. proc. pen., inculpatul declarând personal că recunoaște în totalitate săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și că solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește.

Înalta Curte reține că în mod judicios instanța de fond a constatat că din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că fapta a fost săvârșită de inculpat și întrunește elementele constitutive ale infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, declarațiile inculpatului de recunoaștere coroborându-se cu: procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante nr. x din data de 20.05.2023 întocmit de către lucrătorii din cadrul Poliției Municipiului Satu Mare, Biroul de Ordine Publică, procesul-verbal de sesizare din oficiu nr. x din data de 21 mai 2023 întocmit de organele de cercetare penală ale poliției judiciare din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, Inspectoratul de Poliție al Județului Satu Mare, Poliția Municipiului Satu Mare, Biroul Rutier, buletinul de analiză toxicologică nr. x din 21 mai 2023 al Spitalului Județean de Urgență Satu Mare, Serviciul de Medicină Medicală și fișa de examen clinic din data de 20 mai 2023 întocmită de UPU SMURD S.J.U.S.M.

În ceea ce privește motivele de apel antamând individualizarea pedepsei aplicate de către prima instanță, criticile formulate de către apelantul intimat inculpat A. vor fi evaluate concomitent cu criticile similare, dar în sens contrar, invocate de către Ministerul Public.

În acest sens, se constată că, în timp ce apelantul intimat inculpat A. a solicitat reindividualizarea judiciară a pedepsei, prin dispunerea amânării aplicării pedepsei de 10 luni închisoare stabilită de instanța de fond, cu aplicarea dispozițiilor art. 83 și următoarele din C. pen., Ministerul Public a susținut, dimpotrivă, că se impune majorarea atât a cuantumului pedepsei cu închisoarea aplicată inculpatului A., cât și a duratei termenului de supraveghere stabilit de către prima instanță.

Prioritar, Înalta Curte reține că, potrivit art. 74 alin. (1) din C. pen., care reglementează criteriile generale de individualizare a pedepsei, stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; b)starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c)natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; d)motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; e)natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f)conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; g)nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Procedând la reevaluarea criteriilor relevante din perspectiva procesului de individualizare a pedepsei, Înalta Curte apreciază că pedeapsa de 10 luni închisoare, cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, la care inculpatul A. a fost condamnat, nu reflectă gradul de pericol social al faptei în conținutul său concret și nici periculozitatea inculpatului, nefiind aptă realizării scopului pedepsei.

Astfel, contrar susținerilor inculpatului, acesta nu a fost oprit pentru un control de rutină, din procesul-verbal nr. x întocmit la data de 20 mai 2023, ora 23:48, rezultând că doi agenți de poliție din cadrul Poliției Municipiului Satu Mare, în timp ce efectuau serviciul de patrulare în schimbul II, cu autospeciala x, în sectorul 2 din municipiul Satu Mare, au fost sesizați de către Centrul Operațional cu privire la faptul că persoana care conducea autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x, este posibil să se afle sub influența băuturilor alcoolice (…), acesta fiind motivul pentru care s-a procedat la oprirea autovehiculului în trafic la ora 22:22.

În ce privește conduita inculpatului după oprirea sa în trafic, agenții de poliție au consemnat în același proces-verbal că, întrebat fiind dacă a consumat băuturi alcoolice, inculpatul a susținut că nu a consumat băuturi alcoolice în ultimele 24 de ore.

În cuprinsul procesului-verbal de sesizare din oficiu nr. x din 21 mai 2023, întocmit de organele de cercetare penală ale poliției judiciare din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, Inspectoratul de Poliție al Județului Satu Mare, Poliția Municipiului Satu Mare, Biroul Rutier, s-a reținut că inculpatul A. a condus autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x, pe strada x din municipiul Satu Mare sub influența băuturilor alcoolice, că a refuzat testarea cu aparatul alcool test și a solicitat recoltarea de probe biologice, sens în care a fost transportat la UPU Satu Mare.

Totodată, se reține că inculpatul a refuzat să semneze procesul-verbal de recoltare mostre biologice din data de 20 mai 2023 întocmit la UPU SMURD SJUSM, a refuzat să i se recolteze cea de a doua probă de sânge în vederea stabilirii gradului de alcoolemie, iar în timpul examenului clinic medical efectuat în data de 20 mai 2023, ora 23:10, la solicitarea poliției rutiere, medicul specialist din cadrul UPU SMURD SJUSM a constatat că inculpatul are un comportament neliniștit, o atitudine necooperantă, prezintă tulburări de echilibru dinamic, incoordonare motorie (tremor, imprecizie în mișcări), iar la examenul ocular s-a constatat că sunt absente reflexele fotomotor și de acomodare convergentă.

Potrivit buletinului de analiză toxicologică nr. x din 21 mai 2023 al Spitalului Județean de Urgență Satu Mare, Serviciul de Medicină Legală, inculpatul a înregistrat 2,38 g/l alcool pur în sânge, la proba biologică recoltată la ora 23:10.

Audiat fiind în primă instanță, la data de 26 ianuarie 2024, inculpatul a arătat următoarele:

"(…)Am consumat vin, iar după aceea bere. Nu pot să precizez cantitățile.(…) am decis să ne întoarcem la Satu Mare, microbuzul urmând să fie condus de unul dintre noi. S-a oferit o persoană din grup să conducă, dar întrucât eu am apreciat că este sub influența alcoolului într-o stare mai avansată decât mine, am refuzat propunerea și am decis să conduc eu. Am condus din Orașu Nou până la intrarea în Satu Mare, unde am fost oprit de un echipaj de poliție.(…) Doresc să precizez faptul că cei 30 de km dintre cele două localități, Orașu Nou și Satu Mare i-am parcurs în aproximativ 3 ore. Am făcut acest lucru deoarece, simțindu-mă sub influența alcoolului, am considerat că este prudent să conduc încet pentru a asigura siguranța mea și a pasagerilor.(…)".

Înalta Curte reține că în cazul unor infracțiuni de pericol abstract, cum este cea examinată în cauză, procesul de individualizare a pedepsei trebuie să pornească de la examinarea gradului de intoxicație cu alcool, a influenței acestuia asupra abilităților fizice și psihice necesare conducerii autoturismului și, implicit, a pericolului concret pe care conduita inculpatului l-a generat pentru ceilalți participanți la trafic.

Se constată astfel că inculpatul a condus autoturismul pe un segment de drum care leagă două localități (Orașu Nou-Satu Mare), pe o distanță foarte mare (aproximativ 30-35 km) și pe care se circulă cu viteză mare, cu o îmbibație alcoolică foarte ridicată la momentul recoltării (2,38 g ‰ alcool pur în sânge), valoare triplă față de valoarea alcoolemiei de 0,8 g ‰ alcool pur în sânge de la care fapta este incriminată, alcoolemie aptă a afecta serios capacitatea de a conduce, în timpul nopții (când vizibilitatea este mult redusă, iar atenția conducătorilor auto trebuie să fie sporită), având, totodată, doi pasageri.

Mai mult, se constată că gradul de intoxicație cu alcool a influențat, în concret, considerabil abilitățile fizice și psihice ale inculpatului necesare conducerii autoturismului, punând în pericol real pasagerii autovehiculului pe care îl conducea, cât și pe ceilalți participanți la trafic, fapt ce a determinat de altfel oprirea autoturismului în trafic de către lucrătorii de la poliția rutieră - au fost sesizați de către Centrul Operațional cu privire la faptul că persoana care conducea autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x, este posibil să se afle sub influența băuturilor alcoolice.

Astfel, din conținutul fișei de examen clinic aflată la dosar, rezultă că, în timpul examenului clinic medical, medicul specialist din cadrul UPU SMURD SJUSM a constatat că inculpatul are un comportament neliniștit, o atitudine necooperantă, prezintă tulburări de echilibru dinamic, incoordonare motorie - tremor, imprecizie în mișcări, iar la examenul ocular a constatat că sunt absente reflexele fotomotor și de acomodare convergentă.

În plus, contrar susținerilor inculpatului, nu se poate face abstracție de împrejurarea că nivelul excesiv al alcoolemiei, atestat prin Buletinul de analiză toxicologică nr. x din data de 21.02.2023, emis de către Serviciul de Medicină Legală Satu Mare, cumulat cu datele examinării clinice și vârsta acestuia, de 60 de ani, fundamentează în mod rezonabil concluzia că inculpatul a condus pe un drum public, pe o distanță considerabilă, pe timp de noapte, având o capacitate substanțial diminuată de reacție și că doar întâmplarea a făcut ca acesta să nu producă vreun accident rutier.

În ceea ce privește practica judiciară invocată de apărare, aceasta s-a raportat exclusiv la calitatea de avocat a inculpatului și nu reflectă periculozitatea faptei din perspectiva tuturor elementelor factuale relevante. În plus, în sistemul judiciar român jurisprudența nu este izvor de drept, iar fiecare caz trebuie tratat în funcție de particularitățile acestuia.

Așadar, Înalta Curte reține că infracțiunea săvârșită de inculpat are un grad de pericol social foarte ridicat în contextul în care acesta a acționat în mod iresponsabil și a urcat la volanul unui autoturism de dimensiuni mari (microbuz) fără rezerve, deși se afla în mod vădit sub influența alcoolului, acțiunea sa fiind deliberată, asumându-și posibilitatea producerii unor rezultate vătămătoare asupra participanților la trafic. Acest aspect justifică reținerea unei periculozități ridicate a inculpatului, având în vedere nesocotirea gravă a dispozițiilor legale privind circulația autovehiculelor pe drumurile publice, în condițiile în care în raport de vârsta sa și de calitatea de avocat dispunea de aptitudinile și cunoștințele necesare pentru a putea evalua consecințele faptelor sale.

Datele ce caracterizează persoana inculpatului, în sensul că acesta este integrat în societate, prestează o activitate din care realizează venituri și a avut o comportare sinceră în fața instanței de judecată nu sunt de natură să contrabalanseze pericolul pentru ordinea publică pe care îl prezintă fapta comisă, cu atât mai mult cu cât recunoașterea este o consecință firească a faptului că proba gradului ridicat al alcoolemiei la momentul depistării în trafic a fost realizată printr-un mijloc tehnico-științific.

Se mai reține că scopul preventiv al pedepsei, precum și funcțiile de constrângere și de reeducare pot fi realizate numai printr-o corectă individualizare și că, pe lângă prevenția specială, în procesul de individualizare a pedepsei trebuie avută în vedere și prevenția generală, prin descurajarea generală a potențialilor făptuitori în comiterea unor astfel de infracțiuni.

Pentru aceste motive, Înalta Curte apreciază că pedeapsa individualizată de instanța de fond, orientată spre minimul special, nu satisface funcțiile de prevenție, îndreptare și reeducare a inculpatului, impunându-se reindividualizarea acesteia, prin raportare la criteriile generale de individualizare, prevăzute de art. 74 din C. pen., precum și a celor speciale, prevăzute de art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., prin majorarea pedepsei la un cuantum apreciat ca fiind îndestulător pentru reeducarea inculpatului, respectiv de la 10 luni închisoare la 1 an și 2 luni închisoare, pedeapsă pe care instanța de control judiciar o apreciază ca fiind necesară și suficientă pentru îndreptarea și reeducarea acestuia.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, Înalta Curte, având în vedere persoana inculpatului care este infractor primar și a adoptat o atitudine procesuală corectă pe parcursul procesului penal, prin recunoașterea faptei și accesarea procedurii de judecată simplificată, are studii superioare, apreciază că suspendarea sub supraveghere a pedepsei poate atinge scopurile acesteia, însă se impune majorarea termenului de supraveghere de la 2 ani la 3 ani, cu respectarea dispozițiilor art. 92 din C. pen. și a menținerii obligațiilor care au fost instituite în mod judicios de către prima instanță.

Analizând critica apelantului inculpat, Înalta Curte constată că, deși, într-adevăr, fapta săvârșită de inculpatul A. nu a produs urmări prejudiciabile, în condițiile inexistenței vreunui motiv sau a unui context care să determine sau să justifice o astfel de conduită, conducerea pe drumurile publice, pe timp de noapte, sub influența băuturilor alcoolice, realizată de o persoană care, prin prisma profesiei deținute, se prezumă că înțelege pe deplin rigorile încălcării dispozițiilor legale, nu îndeplinește exigența prevăzută de art. 83 alin. (1) lit. d) din C. pen., pentru a justifica amânarea aplicării pedepsei.

Pentru aceste motive, curtea va admite apelul parchetului și va respinge apelul inculpatului, prin care acesta solicită stabilirea unui regim sancționator mai blând.

Prin urmare, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., va admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva sentinței penale nr. 22/PI/2024 din 23 februarie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Va desființa, în parte, sentința penală apelată, exclusiv sub aspectul individualizării pedepsei, și rejudecând, în aceste limite:

Va majora pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru comiterea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., de la 10 luni închisoare la 1 an și 2 luni închisoare.

Va majora termenul de supraveghere de la 2 ani la 3 ani.

Va menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva aceleiași sentințe penale.

Văzând dispozițiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga pe apelantul inculpat A. la plata sumei de 200 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva sentinței penale nr. 22/PI/2024 din 23 februarie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Desființează, în parte, sentința penală apelată, exclusiv sub aspectul individualizării pedepsei, și rejudecând, în aceste limite:

Majorează pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru comiterea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., de la 10 luni închisoare la 1 an și 2 luni închisoare.

Majorează termenul de supraveghere stabilit de la 2 ani la 3 ani.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva aceleiași sentințe penale.

Obligă pe apelantul inculpat A. la plata sumei de 200 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată azi, 13.06.2024, prin punerea hotărârii redactate la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei.