ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 17 decembrie 2024

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 21 din data de 17 iulie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024, s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (2) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 91 alin. (1) din C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 6 (șase) luni închisoare aplicate inculpatului A., pe durata unui termen de supraveghere de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni, stabilit în condițiile art. 92 din C. pen., în cadrul căruia, potrivit prevederilor art. 93 alin. (1) din C. pen., condamnatul are obligația să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Iași, organ desemnat de instanță cu supravegherea sa, la datele fixate și conform programului de supraveghere întocmit de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune, la datele fixate de acesta;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

Potrivit art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen. s-a impus condamnatului să execute obligația de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probațiune Iași sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul a fost obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei com. Ciurea, jud. Iași sau Consiliului Local com. Ciurea, jud. Iași, ori în cadrul instituțiilor subordonate acestora, pe o perioadă de 60 de zile, instituție ce va fi stabilită de către consilierul de probațiune ca urmare a evaluării efectuate conform art. 51 alin. (1) din Legea nr. 253/2013, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

În baza art. 94 alin. (2) din C. pen., s-a dispus ca supravegherea executării obligației stabilite de instanță conform art. 93 alin. (2) lit. b) și alin. (3) din C. pen. să se facă de către Serviciul de Probațiune Iași.

În baza art. 404 alin. (2) din C. proc. pen., cu aplicarea art. 91 alin. (4) din C. pen., s-a atras atenția inculpatului A. că, potrivit art. 96 alin. (1) și (4) din C. pen., în caz de nerespectare, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere sau a neexecutării obligațiilor impuse ori stabilite de lege ori în caz de săvârșire, pe parcursul termenului de supraveghere, a unei noi infracțiuni, se va dispune revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și executarea acesteia.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Iași a reținut că prin rechizitoriul nr. x/2023 din data de 25.03.2024 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apl Iași s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului A. sub aspectul comiterii infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, faptă prevăzută de art. 335 alin. (2) din C. pen.

În fapt, s-a reținut că, în data de 31.10.2023, lucrătorii de poliție din cadrul Poliției Mun. Iași - Biroul Rutier Iași s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că la data de 26.09.2023, în jurul orei 10:43, inculpatul A. a condus auto marca x, cu numărul de înmatriculare x pe DN 28D VO Miroslava din județul Iași, iar în urma testării cu aparatul alcooltestxrager seria x, a rezultat o valoare de 0,12 mg/1 alcool pur în aerul expirat. Totodată, s-a constatat că acesta nu avea asupra sa cartea de identitate și nici permisul de conducere, că nu purta centura de siguranță și că nu a avut luminile de drum în funcțiune pe perioada deplasării, iar autoturismul prezenta avarii fără a deține autorizație de reparație și nu avea dotările obligatorii. Din verificările efectuate, s-a constatat că inculpatul nu avea drept de a conduce autovehicule pe drumurile publice începând cu data de 28.08.2023.

În urma analizării probatoriului administrat, prima instanță a reținut că prin procesul-verbal nr. x din data de 01.09.2022, inculpatul A. a fost sancționat contravențional de către lucrătorii de poliție cu suma de 1305 RON și i-a fost aplicată pedeapsa complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 90 de zile, începând cu data de 01.09.2022, constând în aceea că în ziua de 01.09.2022 a condus autoturismul marca x pe strada x din localitatea Cornești, com. Miroslava, având o concentrație alcoolică de 0,06 mg/l alcool în aerul expirat.

Curtea a constata că împotriva procesului-verbal nr. x din data de 01.09.2022, inculpatul A. a formulat plângere contravențională la data de 07.09.2022, ce a fost soluționată prin sentința nr. 3764/2023 din 07.04.2023, instața pronunțând o soluție de respingere a plângerii contravenționale și hotărârea a rămas definitivă la data de 24.07.2023, prin neapelare.

Din înscrisurile existente la dosarul de urmărire penală, prima instanță a observat că prin plângerea contravențională formulată împotriva procesului-verbal nr. x din data de 01.09.2022, inculpatul A. a indicat domiciliul unde să îi fie comunicate toate actele de procedură, respectiv la adresa din sat Lunca Cetățuii, str. x, jud. Iași, iar la data de 20.04.2023 s-a procedat la comunicarea hotărârii nr. 3764 din 07.04.2023 la adresa indicată de acesta.

Curtea a reținut din dosarul de urmărire penală că, întrucât inculpatul A. nu s-a prezentat la sediul IPJ Iași - Serviciul Rutier pentru a preda permisul de conducere în termenul legal, a fost întocmit raportul nr. x din 19.09.2023, prin care s-a propus și dispus suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule față de inculpatul A., începând cu data de 23.08.2023, pentru o perioadă inițială de 90 de zile.

În continuare, prima instanță a constatat că la data de 26.09.2023, în jurul orei 10:43, inculpatul A., a condus auto marca x, cu numărul de înmatriculare x pe DN 28D VO Miroslava din județul Iași, iar în urma testării cu aparatul alcooltestxrager seria x, a rezultat o valoare de 0,12 mg/1 alcool pur în aerul expirat, în același timp acesta neavând asupra sa cartea de identitate și permisul de conducere și nici nu purta centura de siguranță, luminile de drum nefiind puse în funcțiune pe perioada deplasării, iar autoturismul prezenta avarii fără a deține autorizație de reparație și nu avea dotările obligatorii.

Curtea a reținut că, urmare a acestor fapte inculpatul A. a fost sancționat contravențional prin procesul-verbal nr. x din data de 26.09.2023, conform O.U.G. nr. 195/2002, privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu completările și modificările ulterioare și că, la implementarea procesului-verbal în evidența automată de către personalul contractual din cadrul Serviciului Rutier Iași, s-a constatat faptul că inculpatul A. figura în baza de date cu dreptul de a conduce reținut fără drept de circulație din data de 23.08.2023.

Din adresa nr. x/02.02.2024 emisă de Serviciul Rutier Iași prima instanță a reținut umătoarele aspecte: - la data de 01.09.2022 inculpatul A. a fost sancționat contravențional pentru nerespectarea prevederilor art. 102 alin. (3) lit. a) din O.U.G. nr. 195/2002, împotriva căruia a formulat plângere contravențională la Judecătoria Iași, soluționată prin sentința civilă nr. 3764/07.04.2023, rămasă definitivă la data de 24.07.2023; - conform prevederilor art. 118 alin. (4) din O.U.G. nr. 195/2002, inculpatul A. avea obligația de a preda permisul de conducere în termen de 30 de zile, de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, fapt care nu s-a realizat, motiv pentru care perioada de suspendare s-a majorat, de drept, cu 30 de zile (perioada 23.08.2023 - 20.12.2023) în baza art. 118 alin. (7) din O.U.G. nr. 195/2002, fără îndeplinirea vreunei alte formalități; - la data de 29.11.2022, inculpatul A. a susținut la Serviciul Rutier Iași, testul obligatoriu conform art. 106

1

alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 195/2002, de verificare a cunoașterii regulilor de circulație, fiind admis.

Din declarația dată în calitate de suspect, Curtea a reținut că inculpatul A. a arătat că nu avea cunoștință că dreptul de a conduce îi era suspendat, precizând că și-a recuperat dreptul de conduce autoturisme pe drumurile publice prin susținerea testului obligatoriu conform art. 106

1

alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 195/2002, de verificare a cunoașterii regulilor de circulație, din data de 29.11.2022, aspecte ce în opinia primei instanțe ar fi contrazise de adresa nr. x/02.02.2024 emisă de Serviciul Rutier Iași.

Din declarația dată în fața primei instanțe, aceasta a reținut că inculpatul nu se consideră vinovat de săvârșirea acestei infracțiuni, întrucât, raportat la modalitatea de redobândire a permisului de conducere, dar și la prevederile legale, și faptul că a fost lăsat să dea examen de redobândire a permisului de conducere, deși, potrivit acestuia, nu trebuia să fie primit, a fost într-o eroare, alimentată și de organele de poliție, eroarea în care s-a aflat fiind atât o eroare de fapt, cât și de drept.

Față de acest aspect invocat în condițiile audierii sale de către instanță, Curtea a considerat că inculpatul nu a fost în situția cauzei de neimputabilitate invocate, atâta timp cât a cunoscut împrejurarea sancționării sale contravenționale la data de 01.09.2022 pentru nerespectarea prevederilor art. 102 alin. (3) lit. a) din O.U.G. nr. 195/2002, privind circulația pe drumurile publice, cu modificările și completările ulterioare, iar împotriva acestei măsuri dispuse a formulat plângere contravențională la Judecătoria Iași, soluționată prin respingerea plângerii sale, potrivit sentinței civile nr. 3764/07.04.2023, rămasă definitivă la data de 24.07.2023, soluție pe care trebuia să o cunoască, fiindu-i adusă la cunoștință în mod legal prin comunicarea hotărârii și în raport de care trebuia să-și adapteze conduita în sensul prevederilor art. 118 alin. (4) din O.U.G. nr. 195/2002, care instituiau în sarcina sa obligația de a preda permisul de conducere în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești și pentru că acest fapt nu s-a realizat, perioada de suspendare s-a majorat, de drept, cu 30 de zile, fără îndeplinirea vreunei alte formalități.

Faptul că inculpatul A. a susținut la data de 29.11.2022, la Serviciul Rutier Iași, testul obligatoriu conform art. 106

1

alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 195/2002, de verificare a cunoașterii regulilor de circulație, Curtea a opinat că este tot rezultatul propriei sale conduite de omisiune a înștiințării organelor de poliție cu privire la formularea plângerii contravenționale împotriva procesului-verbal nr. x din data de 01.09.2022, astfel cum impuneau dispozițiile art. 118 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002, fapt ce a condus la neimplementarea de către Serviciului Rutier Iași a mențiunilor corespunzătoare în baza de date, ceea ce a făcut posibilă susținerea de către inculpat a testului de cunoaștere a regulilor de circulație.

Curtea a apreciat că din conduita de ansamblu a inculpatului, avocat de profesie, prezumat a dispune de cunoștințele necesare înțelegerii corecte a situațiilor juridice, mai ales că situația în discuție era una personală, nu numai că nu s-a aflat în nicio situație de eroare de fapt sau de drept, dar a și acționat într-un sens proactiv situației sale, care relevă intenția sa de a eluda dispozițiile legale.

Prima instanță a considerat că imputabilă inculpatului ar fi, în primul rând, neînștiințarea Serviciului Rutier Iași cu privire la depunerea plângerii contravenționale la instanță, situație care a făcut posibilă primirea acestuia la susținerea testului obligatoriu, împrejurare speculată de inculpat prin aceea că a fost în măsură să se prevaleze ulterior de admiterea la acest test pentru a invoca justificarea subiectivă a redobândirii legale a permisului de conducere, care nu fusese reținut la momentul constatării contravenției.

Chiar dacă se poate susține că, potrivit dispozițiilor legale menționate, executarea sancțiunii contravenționale complementare dispuse prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se suspendă de la data înregistrării plângerii la judecătorie, astfel că inculpatul nu ar mai fi fost nevoit să invoce în continuarea exercitării activității de conducere faptul că a redobândit permisul ca urmare a trecerii testului obligatoriu (așa cum a susținut acesta), Curtea a considerat că eroarea de care se prevelează inculpatul este rezultatul propriei sale conduite nediligente.

De asemenea, Curtea a menționat că imputabilă inculpatului, în al doilea rând, este și omisiunea acestuia după rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești prin care instanța a respins plângerea formulată împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, dar nu mai târziu de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, de a preda permisul de conducere fie personal, fie prin reprezentant convențional sau prin servicii de curierat, cu aviz de primire, la serviciul/biroul poliției rutiere, acesta continuând să conducă, potrivit propriei declarații, și după această dată, ceea ce a condus la majorarea de drept a duratei de suspendare a exercitării dreptului de a conduce, fără îndeplinirea vreunei alte formalități.

Față de aspectele relatate, Curtea a apreciat că rezultă în mod indubitabil că inculpatul A. avea dreptul de a conduce autoturisme pe drumurile publice în perioada 07.09.2022 - 22.08.20023, ca urmare a formulării plângerii contravenționale, iar ca urmare a respingerii plângerii contravenționale, acesta avea suspendat dreptul de conduce autovehicule pe drumurile publice, începând cu data de 23.08.2023 până la data de 20.12.2023.

Din actele dosarului prima instanță a observat că inculpatului i-a fost comunicată în mod legal sentința civilă nr. 3764/07.04.2023 la domiciliul indicat de acesta, respectiv sat Lunca Cetățuii, str. x, comuna Ciurea, jud. Iași, fiind îndeplinite toate procedurile de comunicare legale față de acesta, iar faptul că inculpatul nu se afla la domiciliu în momentul în care agentul procedural s-a deplasat să-i comunice hotărârea, nu este de natură a-l absolvi de vină pe acesta, deoarece inculpatul avea obligația de a urmări cursul procesului civil și, mai mult, soluția fiind publicată și pe portalul Judecătoriei Iași, inculpatul, avocat în Baroul Iași, dispunea de cunoștințele necesare pentru a lua la cunoștință de soluția instanței de judecată.

Referitor la susținere acestuia că ar fi uitat de procesul în care se judeca plângerea sa contravențională, s-a opinat că nu-l poate absolvi de vinovăție nici pe temeiul erorii de fapt, nici pe temeiul erorii de drept, nefiind îndeplinite condițiile de incidență a cauzei de neimputabilitate prevăzute de art. 30 din C. pen.. Curtea a reținut că îndoiala asupra unei împrejurări de fapt sau de drept, ea însăși rezultatul culpei inculpatului, a lipsei sale de diligență, nu echivalează cu eroarea de fapt sau de drept, ci determină obligația subiectului activ de a nu acționa în condițiile unei cunoașteri incerte a datelor esențiale ale cauzei, și în cazul în care făptuitorul are numai o îndoială, un dubiu, cu privire la tipicitatea faptei, aceasta îi va fi imputabilă. S-a arătat că esențială este propria obligație a inculpatului de a se informa cu privire la finalitatea tuturor demersurilor și măsurilor întreprinse de acesta în situația dată, dar și cu privire la normele legale care reglemenetează situația suspendării dreptului de a conduce, obligație care trebuia îndeplinită anterior oricărei conduite active, în sensul continuării conducerii de autovehicule ulterior respingerii definitive a plângerii sale.

Curtea a reținut că cel care acționează cu conștiința cunoașterii nesigure a realității acceptă riscul urmării prejudiciabile a faptei sale, atitudine caracteristică intenției indirecte, neexistând eroare în caz de îndoială, deoarece cel ce se află în îndoială nu are o reprezentare greșită a realității, ci își dă seama că nu este încă în măsură a cunoaște exact realitatea, nedispunând de toate datele esențiale pentru aceasta, dar acceptă să acționeze în sfera relațiilor sociale în aceste împrejurări, asumând ca posibile anumite situații, împrejurări care conturează elementele de tipicitate ale unei infracțiuni.

Faptul că după înregistrarea plângerii contravenționale la judecătorie, inculpatul, potrivit propriei declarații date în fața Curții, s-a interesat de termenele de judecată ulterioare, cunoscând spre pildă despre protestele de la instanțe, în opinia primei instanțe dovedește totuși că acesta știa despre existența dosarului de care depindea exercitarea dreptului său de a conduce și, cu toate acestea, inculpatul, astfel cum a declarat personal, s-a dezinteresat de parcursul acestui dosar, deci nu a mai probat aceeași diligență ca în precedent, nemaicăutând nicio informație, nemaiprezentându-se la sediul Judecătoriei Iași pentru a solicita informații actualizate cu privire la dosarul său și alegând să conducă în continuare.

Concluzionând, Curtea a constatat că probele administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, au fost însă în măsură să confirme existența împrejurărilor de fapt reținute prin rechizitoriu și vinovăția inculpatului în comiterea faptei, astfel că fapta sa constând în aceea că, la data de 26.09.2023, în jurul orei 10:43, a condus autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x, pe DN 28D VO Miroslava din județul Iași, având dreptul de a conduce autovehicule suspendat începând cu data de 23.08.2023, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere.

La individualizarea judiciară a pedepsei, prima instanță a avut în vedere criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 74 din C. pen., menționând că împrejurarea invocată de inculpat, fără a putea fi valorificată drept cauză de neimputabilitate (eroarea), este asociată în mod unitar conduitei de ansamblu a inculpatului, caracterizând fapta comisă de acesta în toate elementele sale de ordin obiectiv și subiectiv, conturând gravitatea infracțiunii și periculozitatea făptuitorului, în condițiile în care acesta nu a probat o diligență minimă cu privire la situația sa juridică, alegând să continue să conducă autovehicule pe drumurile publice, deși nu avea toate datele necesare pentru a-i crea convingerea fermă și neechivocă asupra caracterului licit al conduitei sale, preferând mai degrabă, prin dezinteres, să-și asume un comportament ilicit.

Prima instanță a reținut că fapta inculpatului, prin raportare la pericolul abstract dedus din limitele de pedeapsă, la cel concret dedus din materialitatea faptei comise, la atitudinea sa concretă față de regulile care disciplinează circulația rutieră, la împrejurările în care a condus autoturismul, circumstanțele sale personale, la antecedența sa penală (inculpatul fiind cunoscut cu antecedente penale, pentru care a intervenit reabilitarea), reclamă în sancționare aplicarea efectivă a unei pedepse.

La alegerea naturii pedepsei și la stabilirea cuantumului acesteia, s-a avut în vedere pericolul concret în care acțiunile inculpatului au pus siguranța celorlalți participanți la trafic, precum și ora la care inculpatul a condus autoturismul, gradul de pericol social concret al faptei și de periculozitate a inculpatului, dar și antecedența penală a inculpatului și atitudinea circumstanțială, preponderent de negare a laturii subiective a infracțiunii, adoptată în cursul procesului, urmând a se orienta către pedeapsa închisorii la nivelul minimului prevăzut de lege, de 6 (șase) luni, cuantum apreciat ca fiind unul proporțional ansamblului elementelor circumscrise atât conduitei psihice a acestuia, cât și materialității faptei imputate, dar și apt a determina reprezentarea clară de către inculpat asupra consecințelor faptei sale.

Curte a luat în considerare și că inculpatul A. este avocat în cadrul Baroului Iași, calitate în care nu se poate susține că nu cunoștea rigorile legii penale și consecințele pe care le poate atrage încălcarea acesteia.

În ceea ce privește individualizarea executării pedepsei, față de de atitudinea procesuală adoptată, față de statutul său de avocat, persoană care are o anumită pregătire și o formație profesională onorabilă, s-a considerat că încarcerarea efectivă a acestui inculpat integrat în familie și în societate, raportat la gravitatea și conținutul faptei, ar fi inoportună și excesivă, în contextul celor deja prezentate, scopul pedepsei putând fi atins și fără încarcerarea inculpatului, ci prin suspendarea executării acesteia.

Totodată, Curtea a constatat că instituția amânării aplicării pedepsei, solicitată de inculpat, ar fi o soluție nejustificat de blândă cu privire la acesta, raportat la pericolul social al faptei rezultat din împrejurările concrete de săvârșire, la ușurința cu care acesta a asumat un comportament infracțional grav, mai ales în contextul statutului său professional. De asemenea, a apreciat și că prin invocarea împrejurărilor legate de o pretinsă eroare (de fapt sau de drept) în care s-ar fi aflat la momentul desfășurării activității infracționale, în condițiile în care inculpatul este avocat, deci o persoană care se prezumă că ar cunoaște legea mai bine decât un alt destinatar al acesteia din afara domeniului interpretării legii, acesta dovedește și o superficialitate în tratarea și evaluarea unor situații de fapt cu potențial ilicit, de natură a atrage atenția în mod deosebit asupra periculozității unei atare conduite, fapt care exclude soluția amânării aplicării pedepsei în cazul particular analizat.

*****

Împotriva sentinței penale nr. 21 din data de 17.07.2024, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024 a declarat apel inculpatul A..

Prin apelul declarat inculpatul a solicitat admiterea apelului, modificarea hotărârii apelate în totalitate sau în parte, respectiv aplicarea art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., aplicarea art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., iar în subsidiar, în cazul în care se consideră că fapta există și a fost săvârșită cu vinovăție, aplicarea art. 396 alin. (3), (4) din C. proc. pen.

Inculpatul a arătat că la data de 01.09.2022 a fost oprit de organele de poliție și în urma testării cu aparatul etilotesc a rezultat 0,06 mg/l alcool în aerul respirat, că s-a procedat la întocmirea procesului-verbal seria x-0440724 și aplicarea măsurii complementare a suspendării dreptului de a conduce, reținerea permisului de conducere și eliberarea unei dovezi fără drept de conducere pe o perioadă de 90 de zile, aducându-i-se totodată la cunoștință obligația de a susține un test obligatoriu de verificare a cunoștințelor de circulație conform art. 106 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 195/2002, iar în cazul în care nu va susține acest test perioada de reținere a permisului de conducere se va prelungi de la 90 de zile la 120 de zile. A arătat că în urma unei analize personale asupra situației a considerat ca se află în cazul unei intoxicații involuntare conform art. 29 din C. pen., deoarece în ziua respectivă desfășurase activități specifice de vinificație în beciul și magazia personală, existând această posibilitate de absorbție a unei cantități atât de mică de alcool și a decis contestarea procesului-verbal. Inculpatul a mai precizat și că în momentul formulării contestației împotriva procesului-verbal era ferm convins că suspendarea dreptului de a conduce se aplică și se menține pe parcursul desfășurării întregului proces în fața instanței de judecată.

În susținerea apelului, inculpatul a precizat că plângerea împotriva procesului-verbal a făcut-o cu speranța că întregul proces se va desfășura înaintea perioadei de 90 de zile și va obține dreptul de conducere fără susținerea examenului obligatoriu, primul termen fiind stabilit la sfârșitul lunii ianuarie, după aproximativ 5 luni. A mai susținut că, fiind ferm convins că nu are dreptul de a conduce, a hotărât să respecte interdicția de a conduce pe perioadă de 90 de zile și să susțină examenul de verificare conform art. 106 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 195/2002, de aceea în toată perioada de 90 de zile nu a condus, nu a obținut certificatul de grefă și nu a încercat sub nicio formă dobândirea permisului de conducere ca urmare a formulării plângerii împotriva procesului-verbal de contravenție.

În continuare, inculpatul a arătat că la data de 29.11.2022 a susținut testul și a dobândit punctajul obligatoriu, pentru ca la data de 05.12.2022 să se prezinte la sediul Poliției Rutiere Iași cu dovada de reținere a permisului și cu rezultatul testului și să-i fie restituit permisul de conducere, astfel că a considerat că are dobandit permisul în mod legal, ca urmare a susținerii testului obligatoriu, deoarece contestația formulată privea doar cuantumul amenzii și restul sancțiunilor (lipsa centurii de siguranță).

S-a mai arătat că la primul termen la Judecătoria Iași s-au propus probe și s-a acordat un nou termen de judecată, dar începând cu al doilea termen de judecată instanțele judecătorești au intrat în protest, s-au acordat mai multe termene fără a se judeca fondul, și urmare a acestui fapt nu s-a mai prezentat la termenele pe care le-a neglijat, în tot acest timp circulând pe drumurile publice având convingerea că nu săvârșeste nicio infracțiune.

A menționat inculpatul că la data de 26.09.2023 a fost oprit de organele de poliție și sancționat pentru mai multe contravenții și pentru că nu avea asupra sa permisul de conducere a fost verificat în baza de date a poliției și ulterior sancționat și pentru această contravenție, iar la data de 31.10.2023, după 35 de zile de la acel eveniment, a fost chemat la sediul poliției rutiere unde i-a fost adus la cunostință faptul că la data controlului nu avea dreptul de a conduce pe drumurile poblice, faptă ce constituie infracțiune, și a fost întocmit dosarul penal.

Inculpatul a considerat că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, întrucât data de 20.04.2024 este data la care s-a procedat la îndeplinirea procedurii de comunicare a hotărârii privind plângerea contrvanețională formulată la domiciliul ales și de la aceasta se calculează termenul de declarare a apelului, și tot de la această dată se calculează și data rămânerii definitive a hotărârii prin neapelare, precum și perioada de 90 zile (120 zile) de suspendare a dreptului de a conduce, astfel că poliția rutieră se află în eroare, pentru că la data de 26.09.2023 avea dreptul de a circula pe drumurile publice.

Inculpatul a susținut că la data de 26.09.2023, când a fost oprit de organul de poliție, pentru că nu avea asupra sa permisul de conducere a fost verificat în baza de date a Poliției Române, s-a constatat că are dreptul de a conduce valabil și a fost sancționat pentru lipsa permisului de conducere în posesie, nicidecum pentru lipsa dreptului de circulație, organele de poliție sesizându-se abia pe data de 31.10.2023 în condițiile în care, prin actualele mijloace tehnice, precum și a procedurilor interne operarea în bazele de date, registre electronice se face instant sau în maxim 24 de ore.

Inculpatul a apreciat că fapta nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege, arătând atât în declarația dată la parchet, cât și la prima instanță că în permanență a circulat pe drumurile publice având certitudinea că are acest drept redobândit ca urmare a susținerii testului obligatoriu prevăzut de lege și că dacă nu ar fi fost în eroare, ar fi putut să circule ca urmare a formulării contestației împotriva procesului-verbal și nu ar mai fi învățat și susținut testul de circulație obligatoriu, ar fi urmărit desfășurarea dosarului ce privește contestația, în care ar fi adus probe. A susținut și că această eroare i-a fost alimentată de decizia organului de poliție, care nu ar fi trebuit să accepte susținerea testului obligatoriu în condițiile în care acest test se susține doar de conducătorii al căror drept de circulație este suspendat, ori, la data susținerii examenului avea dreptul de circulație valabil ca urmare a contestației împotriva procesului-verbal și, mai mult, organul de poliție nu i-a comunicat obligația de a preda permisul de conducere, așa cum prevede Codul rutier.

În subsidiar, a solicitat să se aibă în vedere modalitatea concretă de săvârșire a faptei, existența unei culpe și a organelor de poliție rutieră și impredictibilitatea legislației rutiere în sensul că aceasta suferă modificări dese, lucru ce îngreunează uneori și activitatea unui avocat specializat pe prevederi rutiere, cu atât mai mult unui conducător auto.

Desfășurarea cercetării judecătorești în apel

La termenul de judecată din data de 08 octombrie 2024, Înalta Curte a încuviințat cererea de amânare a judecării cauzei formulată de apelantul inculpat A. și de către apărătorul ales al acestuia în vederea pregătirii apărării.

La termenul de judecată din data de 05 noiembrie 2024, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Înalta Curte a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.

*****

Examinând actele dosarului și sentința penală apelată atât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 417 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că apelul formulat de inculpat este fondat pentru următoarele considerente:

În raport de probatoriul administrat în cauză, Înalta Curte, constată că împrejurările concrete ale cauzei s-au derulat astfel:

La data de 01.09.2022 inculpatul a fost sancționat prin procesul-verbal de contravenție nr. x pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 102 alin. (3) lit. a) din O.U.G. nr. 195/2002, constând în aceea că a condus autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x pe strada x din localitatea Cornești către localitatea Proselnici având o concentrație de 0,06 mg/l alcool în aerul expirat, fiindu-i aplicată o amendă contravențională în sumă de 1305 RON și sacțiunea complementară a reținerii permisului de conducere pentru o perioadă de 90 de zile, începând cu data de 01.09.2022, conform art. 102 alin. (3) lit. a) din O.U.G. nr. 195/2002 . Inculpatului i-a fost eliberată o dovadă înlocuitoare fără drept de circulație conform art. 97 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002.

Împotriva procesului-verbal de contravenție nr. x din data de 01.09.2022, emis de Inspectoratul Județean de Poliție Iași - Postul de Poliție Miroslava, inculpatul a formulat plângere contravențională ce a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub nr. x/2022, la data de 07.09.2022 .

Prin plângerea contravențională formulată inculpatul a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție și restituirea permisului, iar, în subsidiar, înlocuirea sancțiunilor cu avertisment, fără a solicita eliberarea unei dovezi pentru a putea conduce.

În data de 29.11.2022 inculpatul a susținut testul de verificare a cunoașterii regulilor de circulație prevăzut de art. 106

1

alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 195/20025 și în urma susținerii acestuia a fost declarat admis, pentru ca mai apoi inculpatul să se prezinte la sediul poliției rutiere și la data de 05.12.2022 să-i fie restituit permisul de conducere.

Prin sentința civilă nr. 3764 din data de 07.04.2023 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr. x/2022 s-a respins plângerea contravențională formulată de petentul A. împotriva procesului-verbal de contravenție nr. x, încheiat la data de 01.09.2022, de Inspectoratul Județean de Poliție Iași - Postul de Poliție Miroslava, sentință civilă care a rămas definitivă la data de 24.07.2023 prin neapelare.

Urmare a comunicării sentinței civile nr. 3764 din data de 07.04.2023 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr. x/2022 către Inspectoratul Județean de Poliție Iași, la data de 19.09.2023 Serviciul Rutier Iași a întocmit raportul înregistrat sub nr. x prin care a propus suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule, începând cu data de 23.08.2023 pentru o perioadă inițială de 90 de zile, raport ce nu a fost comunicat și inculpatului.

La data de 26.09.2023, în jurul orei 10:43, inculpatul A., în timp ce conducea autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x pe DN 28D VO Miroslava din județul Iași, a fost oprit în trafic, iar în urma testării cu aparatul alcooltest marca x seria x, a rezultat o valoare de 0,12 mg/1 alcool pur în aerul expirat, constatându-se în același timp că inculpatul nu avea asupra sa cartea de identitate și permisul de conducere și nici nu purta centura de siguranță, că luminile de drum nu erau puse în funcțiune pe perioada deplasării, iar autoturismul prezenta avarii fără a deține autorizație de reparație și nu avea dotările obligatorii.

Prin procesul-verbal de contravenție nr. x din data de 26.09.2023, emis de Inspectoratul de Poliție Județean Iași - Serviciul Rutier inculpatul a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 102 alin. (3) lit. a) din O.U.G. nr. 195/2002, art. 101 alin. (1) pct. 18 din O.U.G. nr. 195/2002, art. 99 alin. (1) pct. 4 din O.U.G. nr. 195/2002, art. 99 alin. (1) pct. 8 din O.U.G. nr. 195/2002, art. 44 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, art. 100 alin. (1) pct. 13 din O.U.G. nr. 195/2002 cu amendă contravențională în sumă de 3.625 RON și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, începând cu data de 12.10.2023, conform art. 102 alin. (3) lit. a) din O.U.G. nr. 195/2002, totodată aducându-i-se la cunoștință că până la data de 27.09.2023 nu are drept de circulație. Pentru perioada 27.09.2023-11.10.2023, inculpatului i-a fost eliberată o dovadă înlocuitoare fără drept de circulație conform art. 97 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002.

Ulterior, la data de 04.10.2023, cu ocazia implementării procesului-verbal de contravenție nr. x din data de 26.09.2023, prin raportul nr. x al Inspectoratului de Poliție Județean Iași - Serviciul Rutier s-a constatat că inculpatul A. figurează în baza de date cu permisul de conducere suspendat pentru perioada 23.08.2023-20.12.2023, ca urmare a sancțiunii din data de 01.09.2022 pentru fapta prevăzută de art. 102 alin. (3) lit. a) din O.U.G. nr. 195/2002, contravenție ce a fost contestată prin formularea unei plângeri contravenționale, pe care Judecătoria Iași a respins-o.

Se constată, practic, că timp de 2 luni de zile de la data rămânerii definitive a sentinței civile nr. 3764, din data de 07.04.2023, pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr. x/2022, organele de poliție nu au operat în baza de date în niciun mod sancțiunea aplicată inculpatului A..

Mai mult decât atât, la data de 26.09.2023 când inculpatul A. a fost oprit în trafic conducând, organele de poliție, în baza verificărilor efectuate în prezența inculpatului când, practic, se presupune că acesta a comis infracțiunea, figura în baza de date tot cu permis valabil și acesta este și motivul pentru care nu i s-a întocmit proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, așa cum se impunea.

Or, atât timp cât, inclusiv, organele de poliție au constatat ex propriis sensibus că permisul inculpatului A., la momentul opririi în trafic, este valabil, nu se poate admite comiterea unei fapte în sensul legii penale.

Faptul că abia ulterior, prin procesul-verbal din data de 31.10.2023 întocmit de Poliția Municipiului Iași – Biroul Rutier, i-a fost adus la cunoștință inculpatului conținutul raportului nr. x/04.10.2023 al personalului contractual din cadrul Serviciului Rutier Iași, conform căruia la data de 26.09.2023 nu avea dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice, precum și că a fost întocmit un dosar penal pe numele său pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, confirmă și susține ipoteza erorii în care s-a aflat acesta.

Verificarea inculpatului A. în momentul opririi în trafic este, de fapt, și momentul ce a fost de natură să întărească încă o dată convingerea inculpatului că circula în baza unui drept de conducere legal și neafectat de nicio sancțiune, și nu ceea ce s-a întâmplat, ulterior, prin actele procedurale întocmite în cauză și succesiunea derulării acestora care vin, mai degrabă, să justifice conduita culpabilă a organelor de poliție, și nu presupusa acțiune infracțională a inculpatului.

Audiat în calitate de suspect, numitul A. a declarat că la data de 01.09.2022 a fost oprit de lucrătorii de poliție de pe raza localității Cornești, comuna Miroslava, ocazie cu care a fost verificat cu aparatul alcooltest, reieșind o alcoolemie de 0,06 mg/l alcool în aerul expirat, fiindu-i reținut permisul de conducere și eliberându-i-se dovadă fără drept de circulație. A arătat că a contestat respectivul proces-verbal la Judecătoria Iași, sperând să primească un termen de judecată mai scurt decât cele 3 luni de suspendare a dreptului de a conduce, însă primul termen în dosar a fost stabilit la sfârșitul lunii ianuarie, motiv pentru care a decis să susțină examenul auto pentru redobândirea dreptului de circulație; s-a prezentat de două ori pentru susținerea examenului, prima dată a picat examenul, iar a doua oară, după ce a fost verificat de lucrătorii de poliție, a susținut examenul, redobândind dreptul de a conduce autovehicule.

A menționat că în termen de 5 zile de la examinare s-a prezentat la Serviciul Rutier Iași, de unde și-a ridicat permisul. A precizat că permanent a avut convingerea că nu poate circula cu mașina, chiar dacă a formulat plângere împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției, din cauza faptului că atunci când se reține permisul pe motivul consumului de alcool, se emite o dovadă fără drept de circulație. A mai arătat și că în această perioadă nu a solicitat certificat de grefă și nu a depus la biroul poliției rutiere niciun fel de document din care să rezulte că a formulat contestație împotriva procesului-verbal de contravenție, dar că în toate cele 3 luni de zile nu a condus autovehiculul.

În continuare, în aceeași declarație de suspect, a arătat că nu i-a fost comunicat niciun raport de reținere și interzicere a dreptului său de a conduce autovehicule. A menționat că s-a prezentat la primul termen de judecată la Judecătoria Iași, deși avea redobândit permisul de conducere, dorind continuarea procesului atât în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii, cât și a amenzii la care a fost obligat, s-a prezentat și la următorul termen cu probele pe care dorea să le administreze, însă instanțele erau în protest și se acordau termene lungi, iar ulterior a uitat de respectivul proces și nu s-a mai prezentat. A declarat că a continuat să circule cu autoturismul personal până la data de 26.09.2023, când a fost oprit de lucrătorii de poliție ce l-au sancționat contravențional, încheindu-i-se un proces-verbal, fără să i se rețină permisul de conducere, comunicându-i-se că în termen de 15 zile trebuie să-l predea.

De asemenea, a învederat că în lunile octombrie sau noiembrie a fost sunat de la poliția rutieră, care i-a solicitat să se prezinte la sediul acesteia, ocazie cu care i s-a adus la cunoștință că în urma introducerii procesului-verbal în baza de date s-a constatat că figura cu permisul suspendat. A menționat că, în toată această perioadă de timp, nu a primit din partea poliției rutiere nicio adresă prin care să i se aducă la cunoștință faptul că are dreptul de a conduce suspendat, că trebuie să predea permisul și că nu are dreptul să conducă autoturisme și, fiind de bună-credință, a trăit cu convingerea că a dobândit permisul în mod legal, susținând examenul conform legislației în vigoare.

Înalta Curte reține că, în declarația dată în fața primei instanțe la termenul de judecată din data de 06.06.2024, inculpatul a afirmat că în cursul zilei de 01.09.2022 a fost oprit de organele de poliție în timp ce conducea un autoturism, fiind sancționat cu suspendarea dreptului de a conduce timp de 90 de zile întrucât avea o concentrație de 0,06 mg/l alcool în aerul expirat și a formulat plângere împotriva procesului-verbal de sancționare în data de 07.09.2022, iar timp de 3 luni de zile nu a mai condus autovehicule, deși se afla în posesia dovezii pe care poliția i-o înmânase ulterior înregistrării plângerii și avea dreptul de a conduce. A arătat că s-a prezentat la testare în vederea redobândirii dreptului de a conduce, prima dată a picat testul, dar ulterior l-a luat, în data de 29.11.2022, iar în data de 05.12.2022 s-a prezentat la sediul poliției rutiere unde i-a fost restituit permisul și din momentul în care și-a redobândit permisul fizic a început să conducă.

A precizat că un prim termen de judecată în dosarul privind plângerea contravențională a fost pe data de 12.01.2023 și apoi a mai fost stabilit un termen în data de 23.03.2023 și ulterior, după 07.04.2024, fiind perioada protestelor la judecătorie, s-a dezinteresat de parcursul acestui dosar, având convingerea că are dreptul de a conduce urmare a susținerii examenului de redobândire la care a fost acceptat și pe care l-a promovat. A menționat că a omis să se prezinte la acele termene de judecată și să verifice soluția instanței, a condus în continuare, iar pe data de 26.09.2023 a fost oprit de organele de poliție care l-au sancționat, întrucât nu avea permisul de conducere asupra sa, ulterior fiind chemat la sediul poliției unde i s-a adus la cunoștință că avea permisul de conducere suspendat și că este pasibil de săvârșirea unei infracțiuni.

Inculpatul a arătat că se consideră nevinovat de săvârșirea acestei infracțiuni, întrucât, raportat la modalitatea de desfășurare a examenului de redobândire a permisului, dar și la prevederile legale și la faptul că a fost lăsat să susțină examenul, deși nu trebuia și la faptul că i s-a restituit permisul, a fost într-o eroare, alimentată și de organele de poliție, o eroare de fapt, dar și de drept. A mai precizat că nu a primit hotărârea judecătorească prin care s-a respins plângerea contravențională și nici adresa sau raportul prin care organele de poliție îi solicitau predarea permisului așa cum prevede O.U.G. nr. 195/2002, pe toată această perioadă fiind ferm convins că conduce legal și nu săvârșeste nicio contravenție sau infracțiune.

Înalta Curte reține că, potrivit art. 335 alin. (2) din C. pen., infracțiunea de conducerea unui vehicul fără permis de conducere constă în "conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei din care face parte vehiculul respectiv ori al cărei permis i-a fost retras sau anulat ori căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată sau care nu are dreptul de a conduce autovehicule, tramvaie ori tractoare agricole sau forestiere în România."

Din reglementarea legală, se observă că, în ceea ce privește latura obiectivă a acestei infracțiuni, elementul material constă în acțiunea unei persoane de a conduce pe drumurile publice un autovehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei sau subcategoriei din care face parte vehiculul respectiv, ori al cărui permis i-a fost retras sau anulat, ori căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată sau care nu are dreptul de a conduce autovehicule, tramvaie ori tractoare agricole sau forestiere în România.

Așadar, situația premisă a infracțiunii poate consta în existența unui permis de conducere retras, anulat, în aplicarea măsurii suspendării exercitării dreptului de a conduce a titularului permisului, sau în inexistența dreptului de a conduce autovehicule în România.

Retragerea permisului de conducere este definită ca fiind măsura tehnico-administrativă dispusă de poliția rutieră în baza unui certificat medico-legal prin care titularul a fost declarat inapt medical, constând în reținerea documentului și interzicerea dreptului de a conduce autovehicule sau tramvaie.

Anularea permisului de conducere este o măsură tehnico-administrativă, care se dispune în următoarele condiții: titularul permisului de conducere a fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă pentru o infracțiune care a avut ca rezultat uciderea sau vătămarea corporală a unei persoane, săvârșită ca urmare a nerespectării regulilor de circulație; titularul permisului de conducere a fost condamnat, printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă, pentru infracțiunile prevăzute la art. 334 alin. (2) și (4), art. 335 alin. (2), art. 336, 337, art. 338 alin. (1), art. 339 alin. (2), (3) și (4) din C. pen. permisul de conducere a fost obținut cu încălcarea normelor legale, situație constatată de instanța competentă; permisul de conducere a fost obținut în perioada în care titularul era cercetat sau judecat în cadrul unui proces penal pentru săvârșirea unei infracțiuni la regimul circulației pe drumurile publice; atunci când acesta a fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă; în cazul în care titularul acestuia a decedat. Așa fiind, anularea permisului de conducere presupune scoaterea acestui act juridic din circuitul civil și se dispune ca efect al unei hotărâri judecătorești, sau ca efect al decesului titularului acesteia.

Cu privire la suspendarea dreptului de a conduce autovehicule, aceasta reprezintă sancțiunea contravențională complementară ce intervine fie la cumulul a 15 puncte de penalizare, fie când legiuitorul o prevede în mod expres pe lângă una din sancțiunile principale. Prevederile art. 100 alin. (3),art. 101 alin. (3) și art. 102 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002 nominalizează contravențiile la regimul rutier care impun obligativitatea aplicării sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce autovehicule. Așadar, sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce urmărește lipsirea temporară a conducătorului auto de dreptul de a conduce pe drumurile publice cu titlu de sancțiune contravențională.

Ultima situație premisă, respectiv lipsa dreptului de a conduce autovehicule în România, semnifică, că ab initio, din diverse rațiuni factuale, conducătorul auto este lipsit de plano de dreptul de a conduce autovehicule, când fie nu deține permis de conducere sau fie deține un astfel de permis dar care nu este valabil în România.

Latura subiectivă a infracțiunii se caracterizează prin săvârșirea faptei cu intenție, care poate fi directă sau indirectă. Făptuitorul are reprezentarea faptului că nu deține un permis de conducere valid pentru categoria vehiculului condus și acceptă această situație, acționând în pofida acestei cunoștințe.

Observând succesiunea de evenimente și împrejurările concrete ale săvârșirii faptei, anterior expuse, care se coroborează atât cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, cât și cu declarațiile inculpatului date atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața primei instanțe, Înalta Curte constată că probatoriul confirmă că fapta dedusă judecății există în materialitatea sa, este prevăzută ca infracțiune de legea penală, însă nu a fost comisă cu vinovăție cerută de lege, respectiv cu intenție.

În raport de situația de fapt expusă, Înalta Curte constată că inculpatul a acționat în condițiile unei erori de fapt vincibile cu privire la tipicitatea faptei, neavând în concret reprezentarea că la data de 26.09.2023, momentul depistării sale în trafic, avea dreptul de a conduce autovehicule suspendat. În speță, sunt întrunite toate caracteristicile unei erori vincibile, pe care inculpatul o putea evita doar dacă acționa cu diligența necesară, aspect de-altfel observat de către prima instanță. Calitatea de avocat a inculpatului nu poate fi contrapusă acestei concluzii, câtă vreme întreg comportamentul său procesual manifestat în cauza civilă, având ca obiect anularea unui simplu proces-verbal de contravenție, denotă o lipsă totală de diligență, ce ar fi trebuit să caracterizeze comportamentul unui avocat, mai ales în propria-i cauză: neprezentarea la termenele de judecată, neaducerea martorului încuviințat de către instanță și nesolicitarea certificatului de grefă.

Tipicitatea prevăzută de art. 15 alin. (1) din C. pen. drept prima trăsătură esențială a infracțiunii rezultă din principiul legalității incriminării și presupune corespondența dintre fapta concretă săvârșită, direct sau indirect, de către o persoană și elemente de natură obiectivă și subiectivă stabilite de leguitor în modelul abstract prevăzut de norma de incriminare.

C. pen. reglementează în art. 30 atât eroarea asupra tipicității, cât și eroarea asupra antijuridicității, drept cauze care înlătură caracterul penal al faptei, care însă produc efecte diferite prin raportare la trăsăturile esențiale ale infracțiunii. Astfel, dacă eroarea (de fapt sau de drept extrapenal) asupra tipicității privește un element constitutiv al infracțiunii și conduce la înlăturarea tipicității subiective a faptei, eroarea asupra antijuridicității înlătură cea de-a treia trăsătură esențială a infracțiunii, imputabilitatea.

Înalta Curte apreciază că, față de dispozițiile art. 30 alin. (4) din C. pen., în cauză se impune a fi reținută eroarea de fapt asupra tipicității, fiind întrunite cumulativ cele trei condiții prevăzute de lege, după cum urmează:

a) comiterea unei fapte care întrunește toate elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, în afara tipicității subiective;

Astfel, în cauză sunt întrunite cerințele din norma de incriminare cu privire la subie