ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 17 ianuarie 2023

Asupra recursului în casație de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 16 din data de 18 februarie 2022 pronunțată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Târnăveni, în temeiul art. 396 alin. (1), (2) și 10 din C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzută și pedepsită de art. 336 alin. (1) din C. pen.

Totodată, în temeiul art. 91 alin. (1) din C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani, stabilit conform art. 92 alin. (1) din C. pen., care începe să curgă de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

De asemenea, în temeiul art. 93 alin. (1) din C. pen. pe durata termenului de supraveghere, a obligat inculpatul să respecte următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Mureș, la datele stabilite de această instituție;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În plus, în temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, i-a impus inculpatului obligația de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, i-a impus inculpatului și obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Târnăveni sau Primăriei Mica, jud. Mureș pe o perioadă de 90 de zile.

Totodată, a dispus că un exemplar al prezentei sentințe se comunică Serviciului de Probațiune Mureș, iar în temeiul art. 94 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c) - e) se comunică Serviciului de probațiune Mureș.

În temeiul art. 96 alin. (1), (2) și 4 din C. pen., i-a atras atenția inculpatului că, în cazul în care nu respectă, cu rea-credință, măsurile de supraveghere, sau nu execută obligațiile impuse sau stabilite de lege, ori dacă până la expirarea termenului de supraveghere nu îndeplinește integral obligațiile civile stabilite prin hotărâre sau în cazul în care, pe parcursul termenului de supraveghere, săvârșește o nouă infracțiune, descoperită până la împlinirea termenului și pentru care se aplică pedeapsa închisorii, chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea și dispune executarea pedepsei.

De asemenea, a dispus că o copie a prezentei hotărâri se va comunica IPJ Mureș - Serviciul rutier după rămânerea definitivă, în vederea anulării permisului de conducere al inculpatului, în conformitate cu dispozițiile art. 114 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.

În plus, în temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 450 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 150 RON este corespunzătoare fazei de urmărire penală.

Împotriva sentinței pronunțate de către instanța de fond a declarat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 367/A din 9 iunie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2021, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 16 din 18 februarie 2022 pronunțată de Judecătoria Târnăveni în dosarul penal nr. x/2021 și în consecință:

În baza art. 423 alin. (1) din C. proc. pen., s-a desființat parțial hotărârea atacată și rejudecând cauza:

În baza art. 396 alin. (1), (4) și 10 din C. proc. pen. raportat la art. 83 din C. pen. s-a stabilit pedeapsa de 1 an închisoare în sarcina inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 83 alin. (1) din C. pen. a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 84 din C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 85 alin. (1) din C. pen. pe durata termenului de supraveghere, impune inculpatului următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Mureș, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 404 alin. (3) din C. proc. pen. coroborat cu art. 85 alin. (2) din C. pen. pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei mun. Târnăveni sau în cadrul Primăriei com. Mica pe o perioadă de 90 de zile lucrătoare.

În baza art. 86 alin. (1) din C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mureș.

În baza art. 404 alin. (3) din C. proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere, a obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.

S-au menținut dispozițiile din hotărârea atacată referitoare la plata cheltuielilor judiciare.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate în apel în cuantum de 100 RON rămân în sarcina statului.

În esență, s-a reținut că, la data de 26.12.2020, în jurul orei 22:55, inculpatul A. a condus autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x, pe drumul public din comuna Mica, sat Deaj, având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge (1,36 g‰ prima probă, respectiv 1,25 g‰ cea de a doua).

Împotriva hotărârii instanței de apel a declarat recurs în casație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, invocând cazul de recurs în casație prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

În argumentarea cererii, Ministerul Public a solicitat admiterea recursului în casație formulat, casarea hotărârii și, în rejudecare, reducerea perioadei în care inculpatul A. are obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, de la 90 de zile până la o perioadă cuprinsă între 30 și 60 de zile.

În motivarea recursului în casație, Ministerul Public a susținut că, decizia pronunțată în apel este nelegală, iar nelegalitatea decurge din încălcarea dispozițiilor art. 85 alin. (2) lit. b) din C. pen., cu prilejul impunerii obligației de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității.

Astfel, a susținut că instanța de apel i-a impus inculpatului, pe durata termenului de supraveghere aferent amânării aplicării pedepsei de un an închisoare, obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 90 de zile. Însă, conform art. 85 alin. (2) lit. b) din C. pen., instanța îi poate impune persoanei față de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei să execute obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă cuprinsă între 30 și 60 de zile. Din această dispoziție legală rezultă că perioada de timp maximă pe care se poate impune obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, pe durata termenului de supraveghere aferent amânării aplicării pedepsei, este de 60 de zile.

Așa fiind, în mod nelegal, curtea de apel i-a impus inculpatului obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 90 de zile, iar stabilirea greșită a perioadei de muncă neremunerată în folosul comunității nu este o eroare materială, îndreptabilă în procedura specifică, ci o eroare de judecată, remediabilă pe calea recursului în casație. Or, s-a arătat că erorile materiale sunt erori de nume, date sau altele asemenea, ce reies cu puterea evidenței din consultarea actelor dosarului.

Deopotrivă, parchetul a apreciat că este vorba despre o eroare de judecată, întrucât, atunci când instanța de apel a motivat (succint) necesitatea impunerii obligației de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, a avut în vedere tot o perioadă de 90 de zile.

În fine, a mai susținut că erorile materiale nu produc consecințe asupra persoanei acuzate, însă, în speță, perioada greșită de muncă neremunerată în folosul comunității se răsfrânge într-o manieră negativă asupra situației juridice a inculpatului.

În continuare, făcând o scurtă prezentare teoretică a cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., Ministerul Public a precizat că, acest motiv de casare este menit să protejeze legalitatea întregului regim juridic al individualizării aplicării și executării pedepsei (G.Theodoru, I.-P. Chiș, Tratat de drept procesual penal, ed. a 4-a, Ed. Hamangiu, București, 2020, p. 953-954). Din această statuare se deduc două consecințe, prima consecință este că, în opinia acuzării (contrar unei opinii doctrinare [A. Crișu, Drept procesual penal, Ed. a 2-a, Ed. Hamangiu, București, 2020, p. 349]), art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. este aplicabil nu doar în cazul soluției de condamnare (cu executare efectivă sau cu suspendarea sub supraveghere a executării), ci și în cazul soluției de amânare a aplicării pedepsei. Amânarea aplicării pedepsei este o modalitate de individualizare a executării pedepsei (F. Streteanu, D. Nițu, Drept penal. Partea generală, Vol II, Ed. Universul Juridic, București, 2018, p. 45). Dacă motivul de casare este aplicabil în raport cu întregul regim juridic al individualizării pedepsei - atât sub aspectul aplicării, cât și sub aspectul executării ei - și dacă amânarea aplicării pedepsei este o modalitate de individualizare a executării, atunci motivul de casare este aplicabil și în cazul soluției de amânare a aplicării pedepsei.

Cea de-a doua consecință este că art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. este aplicabil nu doar în cazul unor nelegalități situate la nivelul duratei sau cuantumului pedepsei, ci și în cazul unor nelegalități situate la nivelul termenului de supraveghere. Așa de exemplu, motivul de casare este aplicabil în cazul stabilirii greșite fie a duratei termenului de supraveghere (ÎCCJ S. pen. dec. nr. 20/2020, în P. Ciobanu, C. proc. pen. adnotat, Ed. Rosetti International, Bucureștii, 2022, p. 1201-1202), fie a unei obligații impuse pe durata termenului de supraveghere (ÎCCJ, S. pen. dec. nr. 522/2016, în I. Neagu, M. Damaschin, A. V. Jugan. C. proc. pen. adnotat. București. 2018. p. 741).

Pentru aceste considerente, Ministerul Public a apreciat că, pentru identitate de rațiune, motivul de casare invocat este aplicabil și în cazul stabilirii greșite a perioadei de muncă neremunerată în folosul comunității.

Prin încheierea din data de 15 noiembrie 2022, apreciind că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 434 - art. 438 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș împotriva deciziei penale nr. 367/A din data de 09 iunie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2021 și a dispus trimiterea cauzei la completul competent în vederea judecării căii extraordinare de atac promovată.

La termenul fixat în cauză, 17 ianuarie 2023, s-au luat concluziile reprezentantului Ministerului Public și ale apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., acestea fiind detaliat redate în practicaua prezentei decizii.

Analizând recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., în conformitate cu dispozițiile art. 442 - 444 din C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este întemeiat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție este obligată să verifice, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 din C. proc. pen., prin intermediul său se analizează exclusiv legalitatea deciziei.

Așadar, recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia sunt supuse examinării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege și doar pentru motive de nelegalitate. Instanța de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci exclusiv dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanța de fond și, respectiv, cea de apel, intră în puterea lucrului judecat și excedează cenzurii instanței învestită cu judecarea recursului în casație.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi verificată doar pentru motivele expres și limitativ prevăzute de norma procesual penală, fără ca pe calea recursului în casație să poată fi invocate și, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casație și Justiție orice încălcări ale legii, ci numai acelea pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante.

Totodată, conform dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. invocate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, hotărârile sunt supuse casării când "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", motivul de recurs fiind incident în situația în care pedeapsa stabilită și aplicată este nelegală, excluzându-se criticile privind greșita individualizare a acesteia. Prin expresia "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege" legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt reglementate de textul de lege în raport cu încadrarea juridică dată faptei și cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită de instanța de fond și/sau apel, dând acestei sintagme o interpretare mai largă decât cea din cuprinsul art. 187 din C. pen.

În jurisprudența recentă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, delimitându-se sfera de aplicabilitate a cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., s-a statuat că acesta vizează nu doar erori de drept produse urmare a stabilirii unei pedepse neprevăzute de legea penală sau cu o durată superioară ori inferioară limitelor legale speciale, ci și regimul sancționator în totalitate, respectiv pedepse principale, complementare sau accesorii și modalitatea de individualizare a aplicării sau a executării pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea reținută (Decizia penală nr. 543/RC/14 decembrie 2016 pronunțată în dosarul nr. x/2016).

Verificând actele dosarului din perspectiva criticilor formulate de Ministerul Public, Înalta Curte constată că, inculpatul A. a fost condamnat, în apel, pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În baza art. 83 alin. (1) din C. pen. s-a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 84 din C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Totodată, curtea de apel, în aplicarea dispozițiilor 85 alin. (1) din C. pen. a stabilit în sarcina condamnatului măsurile de supraveghere și obligațiile pe care trebuie să le respecte pe durata termenului de supraveghere, și, în baza art. 404 alin. (3) din C. proc. pen. coroborat cu art. 85 alin. (2) din C. pen. pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus ca acesta să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei mun. Târnăveni sau în cadrul Primăriei com. Mica pe o perioadă de 90 de zile lucrătoare.

Stabilind durata obligației instituită în sarcina condamnatului A. constând în prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității pe parcursul termenului de supraveghere, peste limita maximă prevăzută de art. 85 alin. (2) lit. b) din C. pen., Înalta Curte constată că instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală.

În consecință, Înalta Curte constată incidența cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., întrucât în cauză s-a aplicat pedeapsa în alte limite decât cele prevăzute de lege, ca urmare a stabilirii de către instanța de apel a duratei obligației instituită în sarcina condamnatului, peste limita maximă prevăzută de art. 85 alin. (2) lit. b) din C. pen., astfel că va dispune înlăturarea greșitei aplicări a legii, în sensul că va reduce de la 90 de zile, la 60 de zile perioada în care condamnatul A. va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei mun. Târnăveni sau în cadrul Primăriei com. Mica.

Față de aceste considerente, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș împotriva deciziei penale nr. 367/A din data de 22 iunie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Va casa, în parte, decizia penală atacată numai în ceea ce privește durata obligației stabilită în sarcina inculpatului A. constând în prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității pe parcursul termenului de supraveghere și, în rejudecare:

Va reducere de la 90 de zile, la 60 zile perioada în care condamnatul A. va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei mun. Târnăveni sau în cadrul Primăriei com. Mica.

Va menține celelalte dispoziții ale deciziei recurate.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu judecarea recursului în casație rămân în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 680 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș împotriva deciziei penale nr. 367/A din data de 22 iunie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează, în parte, decizia penală recurată numai în ceea ce privește durata obligației stabilită în sarcina inculpatului A. constând în prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității pe parcursul termenului de supraveghere și, în rejudecare:

Reducere de la 90 de zile, la 60 zile perioada în care condamnatul A. va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei mun. Târnăveni sau în cadrul Primăriei com. Mica.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei recurate.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu judecarea recursului în casație rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 680 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 ianuarie 2023.