ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 05 noiembrie 2024

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 49 din data de 31 mai 2024 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023, s-a dispus următoarele:

În baza art. 336 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 374 alin. (4), art. 375 alin. (1), art. 396 alin. (1), (4) și (10) din C. proc. pen., s-a stabilit în sarcina inculpatului A. pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe.

În baza art. 83 alin. (1) din C. pen. s-a dispus amânarea aplicării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare pe durata unui termen de supraveghere de 2 (doi) ani stabilit în condițiile art. 84 din C. pen., calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 85 alin. (1) din C. pen. pe durata termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Suceava la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 85 alin. (2) lit. c) din C. pen. s-a impus inculpatului obligația de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probațiune Suceava sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În temeiul art. 404 alin. (3) din C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Suceava a reținut că prin rechizitoriul nr. x/2023 emis la data de 24.11.2023 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a fost trimis în judecată inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen.

În fapt, s-a reținut că, în data de 02.07.2023, în jurul orelor 00:30, inculpatul A. a condus pe drumurile publice, DN2E pe raza localității Vicovu de Jos, jud. Suceava, autoturismul marca B. cu nr. de înmatriculare x, având în sânge o îmbibație alcoolică depășind limita legală (2,32 la mie la ora 01:35 și respectiv 2,20 la mie la ora 02:35).

Curtea de Apel Suceava, la termenul de judecată din data de 06.03.2024, a admis cererea de judecare în baza procedurii simplificate a recunoașterii învinuirii, ca urmare a declarației autentice depuse de inculpat, prin care acesta a menționat că recunoaște în totalitate fapta, astfel cum a fost reținută în actul de sesizare a instanței, solicitând ca judecata să aibă loc în procedura simplificată, numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor în circumstanțiere depuse.

În urma analizării probatoriului administrat, prima instanță a reținut că la data de 02.07.2023, în jurul orelor 00:36, organele de poliție din cadrul Poliției municipiului Rădăuți au fost îndreptate să intervină, urmare a sesizării prin apelarea numărului de urgență 112, cu privire la un accident de circulație produs pe raza localității Vicovu de Jos, jud. Suceava; deplasându-se la locul indicat au identificat autoturismul marca B. cu nr. de înmatriculare x, care se afla în șanțul din partea stângă a direcției de deplasare, respectiv dinspre comuna Putna spre comuna Vicovu de Jos, și au constatat că din accident a rezultat avarierea autoturismului și distrugerea unui indicator rutier.

Prima instanță a mai reținut și că, la sosirea lucrătorilor de poliție, conducătorul auto fusese preluat de o ambulanță, însă după examinarea medicală, acesta a refuzat să fie transportat la spital, însă, deoarece emana halenă alcoolică, s-a procedat la testarea sa cu aparatul etilotest, rezultatul indicând o alcoolemie în aerul expirat de 0,99 mg./l alcool pur, motiv pentru care a fost condus la Spitalul municipal Rădăuți, unde, cu acordul său, la interval de o oră i-au fost recoltate două probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei. În urma analizei acestora s-a stabilit că la ora 01:35, inculpatul A. avea în sânge o concentrație alcoolică de 2,32 gr.‰, iar la ora 02:35 o alcoolemie de 2,20 gr. ‰ (conform buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr. 1197/06.07.2023 eliberat de SML Suceava).

Curtea a reținut că săvârșirea de către inculpat a faptei pentru care a fost trimis în judecată a fost dovedită, dincolo de orice îndoială rezonabilă, de probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, respectiv procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, dovada testării cu aparatul etilotest, procesul-verbal de recoltare mostre biologice, examen clinic, declarație de consimțământ, procesul-verbal de păstrare a probelor biologice, buletin de analiză toxicologică nr. x, adresa nr. x/16.10.2023 emisă de Unitatea militară 0572 București, declarația martorului C., înscrisuri, declarațiile inculpatului A., toate coroborate cu declarația autentică a inculpatului din data de 16.02.2024.

Ca urmare a situației de fapt astfel reținută, Curtea a constatat că, în drept, fapta inculpatului A. care, în data de 02.07.2023, în jurul orelor 00:30, a condus pe drumurile publice, respectiv DN 2E pe raza localității Vicovu de Jos, jud. Suceava, autoturismul marca B. cu nr. de înmatriculare x, având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășea limita legală (2,32 gr. la mie la ora 01:35 și respectiv 2,20 gr. la mie la ora 02:35), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen.

În operațiunea de individualizare judiciară a pedepsei, Curtea a avut în vedere dispozițiile art. 74 din C. pen., faptul că inculpatul a solicitat judecata în procedură simplificată, beneficiind de reducerea cu o treime, în cazul pedepsei închisorii, și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii.

În ceea ce privește circumstanțele reale ale comiterii infracțiunii, Curtea a reținut faptul că inculpatul a ales să conducă un autoturism pe drumurile publice în condițiile în care a consumat băuturi alcoolice, având o alcoolemie foarte mare de până la 2,32 gr.‰, alcool în sânge, împrejurare de natură a cauza inculpatului dificultăți în manevrarea, în condiții de siguranță, a autoturismului pe care îl conducea, producând astfel un accident de circulație din care a rezultat avarierea autoturismului și distrugerea unui indicator rutier.

Privitor la împrejurările săvârșirii faptei, Curtea a reținut că inculpatul a condus pe o distanță relativ mică, la o oră la care traficul este redus.

În ceea ce privește circumstanțele personale ale inculpatului, Curtea a avut în vedere faptul că în cursul urmăririi penale și în fața instanței de judecată inculpatul a adoptat o atitudine sinceră, a colaborat cu organele judiciare și a recunoscut comiterea faptei, demonstrând astfel că înțelege consecințele faptei sale și le regretă, existând posibilități de îndreptare a conduitei sale. De asemenea, din actele dosarului a rezultat faptul că acesta este căsătorit, are studii superioare, are vârsta de 50 de ani, are ocupația de avocat și nu are antecedente penale.

În funcție de toate aceste circumstanțe reale și personale, Curtea a apreciat că în cauză se impune stabilirea unei pedepse cu închisoarea de 1 an și 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, această pedeapsă fiind o măsură de constrângere, dar și un mijloc de reeducare eficient, fiind suficientă pentru a se atinge scopul preventiv, educativ și coercitiv al sancțiunii, respectiv pentru îndreptarea și resocializarea viitoare a inculpatului.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a modalității de executare a pedepsei, Curtea a considerat că față de circumstanțele personale ale inculpatului, de împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, se poate dispune amânarea aplicării pedepsei în condițiile art. 83 din C. pen., având în vedere că inculpatul este infractor primar, iar prin aplicarea acestor dispoziții legale acesta va fi atenționat asupra conduitei sale viitoare și asupra gravității comiterii unor fapte de același gen. Curtea a apreciat că prin respectarea de către inculpat, timp de 2 ani pe perioada termenului de supraveghere, a obligațiilor ce vor fi impuse de către instanță, există posibilitatea reintegrării sociale și a reeducării acestuia fără executarea pedepsei închisorii în regim penitenciar.

*****

Împotriva sentinței penale nr. 49 din data de 31.05.2024, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023 a declarat apel Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

Prin apelul declarat parchetul a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii apelate și în rejudecare să se dispună condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii și suspendarea executării acesteia sub supraveghere în condițiile art. 91 și următoarele din C. pen.

S-a menționat că sentința penală pronunțată de Curtea de Apel Suceava este netemeinică, întrucât soluția de amânare a aplicării pedepsei la care s-a oprit instanța este nejustificat de blândă în raport cu gradul ridicat de pericol social al faptei săvârșite de inculpat, care a condus un autoturism pe un drum public cu trafic deloc de neglijat, având în sânge o îmbibație alcoolică foarte ridicată, de 2,32 gr.‰, alcool în sânge, reflexele fotomotor și de acomodare diminuate și care a produs un accident de circulație soldat cu avarierea autoturismului și distrugerea unui indicator rutier.

Parchetul a criticat faptul că prima instanță a dat o prea mare valență circumstanțelor personale ale inculpatului în detrimentul celor prevăzute de art. 74 din C. pen. și, în opinia sa, împotriva inculpatului trebuia pronunțată o soluție de condamnare la pedeapsa închisorii, iar mai apoi să se facă aplicarea dispozițiilor art. 91 din C. pen. față de circumstanțele persoanel ale acestuia. S-a arătat că argumentele reținute de prima instanță pentru soluția de amânare a aplicării pedepsei, respectiv atitudinea de recunoaștere și regret a faptei, faptul că inculpatul este căsătorit, are studii superioare, are 50 de ani, ocupația de avocat și nu are antecedente penale, nu justifică în mod singular blândețea pedepsei. S-a precizat că lipsa antecedentelor penale reprezintă o stare de normalitate, recunoașterea faptei este o conduită ce a dus la judecarea cauzei în baza procedurii simplificate și la reducerea pedepsei cu 1/3, iar calitatea de avocat nu este de natură să conducă la concluzia că stabilirea unei pedepse cu închisoarea și amânarea aplicării acesteia este îndestulătoare față de ansamblul celorlalte aspecte și nu atrage per se anumite privilegii în raport cu ceilalți cetățeni.

A mai arătat parchetul că valorile sociale protejate prin norma prevăzută în art. 336 din C. pen., respectiv siguranța circulației pe drumurile publice, sunt cu atât mai importante cu cât protejează întreaga colectivitate și nu doar o singură persoană, iar obligațiile pentru protejarea celorlalți participanți la trafic, unite cu valorile alcoolemiei, imprimă faptei o gravitate sporită.

De asemenea, parchetul a opinat că faptele de conducere sub influența alcoolului constituie un pericol direct și imediat la adresa sănătății și integrității corporale atât a persoanei care se angajează într-o asemenea activitate ilicită, cât și a celorlalți participanți la trafic, iar de multe ori consumul de băuturi alcoolice a dus la declanșarea unor accidente rutiere grave ce au avut ca urmare vătămarea sau uciderea unor persoane.

S-a învederat că, dacă valoarea alcoolemiei inculpatului ar fi intrat în sfera sancțiunilor contravenționale, acesta ar fi trebuit să plătească amenda contravențională aplicată drept sancțiune principală, iar drept sancțiune complementară ar fi avut suspendat exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de timp și, privită din această perspectivă, soluția primei instanțe, pentru o faptă penală, este mai blândă decât soluția la care s-ar fi ajuns pentru o faptă din sfera ilicitului contravențional.

Prin memoriu depus la dosar, inculpatul A. a solicitat respingerea apelului declarat de parchet, considerând soluția primei instanțe ca legală și temeinică și arătând că infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată constituie doar un accident, doearece timp de 30 de ani de când are permis de conducere a comis doar câteva abateri contravenționale minore, exemplificate în cazierul rutier aflat la dosar. A menționat că prin natura meseriei cunoaște și conștientizează gradul de pericol social al faptei comise, cunoaște consecințele, nu obișnuiește să consume băuturi alcoolice și mai ales să conducă autovehicule sub influența acestora, a avut o viață sportivă, calculată și nu își explică conduita sa.

Inculpatul a mai arătat că a avut un comportament bun în familie și societate, s-a bucurat de aprecierea colegilor pe plan profesional, iar în perioada 2009-2013 a făcut parte din Consiliul Baroului Suceava, fiind angrenat și în diverse programe de pregătire profesională. A solicitat ca instanța de apel să aibă în vedere criteriile stabilite de art. 74 din C. pen., faptul că a avut o poziție procesuală sinceră, a uzat de procedura recunoașterii învinuirii și este la primul conflict cu legea penală.

Desfășurarea cercetării judecătorești în apel

La termenul de judecată din data de 24 septembrie 2024, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Înalta Curte a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.

*****

Examinând actele dosarului și sentința penală apelată atât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 417 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că apelul formulat este nefondat în raport de considerentele ce vor fi expuse:

Potrivit art. 336 alin. (1) din C. pen., infracțiunea de conducere a unui autovehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe constă în "conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge."

Se observă că prima instanță, printr-o justă evaluare și interpretare a probelor administrate, potrivit art. 103 din C. proc. pen., în mod corect a stabilit că inculpatul, în data de 02.07.2023, în jurul orelor 00:30, a condus pe drumurile publice, respectiv DN 2E pe raza localității Vicovu de Jos, jud. Suceava, autoturismul marca B. cu nr. de înmatriculare x, având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășea limita legală, rezultatul buletinului de analiză toxicologică indicând 2,32 gr. ‰ alcool pur în sânge la ora 01:35, prima testare și respectiv 2,20 gr. ‰ alcool pur în sânge la ora 02:35, cea de-a doua testare.

Starea de fapt materializată de prima instanță a rezultat din analiza coroborată a următoarelor mijloace de probă: procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, dovada testării cu aparatul etilotest, proces-verbal de recoltare mostre biologice, examen clinic, buletin de analiză toxicologică nr. x, declarația martorului C. și declarațiile inculpatului A. .

Înalta Curte constată că probatoriul confirmă mai presus de orice îndoială rezonabilă că fapta dedusă judecății există în materialitatea sa, este prevăzută ca infracțiune de legea penală și a fost comisă cu vinovăție de inculpat, instanța de control judiciar însușindu-și în totalitate concluziile judecătorului fondului în urma analizării laturii obiective și subiective pentru infracțiunea dedusă judecății. De altfel, inculpatul însuși a recunoscut în totalitate faptele, astfel cum au fost reținute în rechizitoriul parchetului, solicitând aplicarea procedurii simplificate și însușindu-și toate probele administrate în cauză.

Înalta Curte mai reține că în cauză nu a fost contestată nici starea de fapt, nici încadrarea juridică dată faptei, neexistând aspecte de nelegalitate sau netemeinicie în raport cu aceste elemente. Mai mult, inculpatul a uzat de procedura recunoașterii învinuirii prevăzută de art. 375 din C. proc. pen.

Prin urmare, analiza criticilor și cererilor formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava va avea ca punct de plecare faptul că vinovăția inculpatului a fost stabilită cu caracter de certitudine sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, faptă prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că în data de 02.07.2023, în jurul orelor 00:30, inculpatul a condus pe drumurile publice, respectiv DN 2E pe raza localității Vicovu de Jos, jud. Suceava, autoturismul marca B. cu nr. de înmatriculare x, având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășea limita legală, rezultatul buletinului de analiză toxicologică indicând 2,32 gr. ‰ alcool pur în sânge la ora 01:35, prima testare și respectiv 2,20 gr. ‰ alcool pur în sânge la ora 02:35, cea de-a doua testare.

Se constată că prima instanță a stabilit în sarcina inculpatului pedepsa de 1 an și 6 luni închisoarea și a dispus amânarea aplicării acesteia pe durata unui termen de supraveghere de 2 (doi) ani de la rămânerea definitivă a sentinței, însoțită de obligațiile și măsurile de supraveghere prevăzute de lege.

Prin apelul declarat, parchetul a solicitat condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii și suspendarea executării acesteia sub supraveghere în condițiile art. 91 și următoarele din C. pen.

Înalta Curte apreciază că pedeapsa stabilită de prima instanță nu se impune a fi modificată, ea reflectând gradul de pericol social concret al faptei inculpatului și fiind suficientă pentru a preîntâmpina reiterarea unor fapte similare de către inculpat.

În cadrul analizei, Înalta Curte subliniază că pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în așa manieră încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii și să evite în viitor comiterea unor fapte antisociale.

Pedeapsa este în măsură să realizeze această finalitate, numai dacă prin felul său reflectă gravitatea faptei, gradul de vinovăție și periculozitatea făptuitorului, dacă este rațională, convingătoare, justă și echitabilă. Așadar, pedeapsa trebuie adecvată nu numai în raport cu fapta săvârșită, care rămâne totuși în centrul procesului de individualizare, dar și cu periculozitatea infractorului și cu șansele de reeducare pe care o prezintă.

În concret, Înalta Curte constată că infracțiunea prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen. este sancționată de legiuitor cu pedeapsa cu închisoarea de la 1 la 5 ani sau amenda, iar ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. limitele speciale de pedeapsă cu închisoarea devin de la 8 luni la 3 ani și 4 luni. Or, prima instanță i-a aplicat inculpatului A. o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare, pedeapsă orientată spre minimul special.

Înalta Curte reține că atât categoria pedepsei principale - închisoarea, cât și durata acesteia - un an și șase luni, dar și soluția amânării aplicării acesteia sunt justificate nu doar de circumstanțele personale ale inculpatului, cum se susține în motivele de apel, ci și de circumstanțele concrete ale săvârșirii infracțiunii.

Înalta Curte apreciază că pedeapsa de un an și șase luni închisoare a fost just individualizată în raport cu criteriile de individualizare prevăzute de art. 74 din C. pen., prima instanță dând valență tuturor criteriilor legale de individualizare judiciară a pedepsei prevăzute de art. 74 lit. a) - g) din C. pen. la alegerea pedepsei alternative, precum și la stabilirea duratei acesteia.

În continuare, analizând condițiile amânării aplicării pedepsei, Înalta Curte constată că acestea sunt pe deplin incidente în cauză.

Astfel, potrivit art. 83 din C. pen. "(1) Instanța poate dispune amânarea aplicării pedepsei, stabilind un termen de supraveghere, dacă sunt întrunite următoarele condiții:

a) pedeapsa stabilită, inclusiv în cazul concursului de infracțiuni, este amenda sau închisoarea de cel mult 2 ani;

b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 42 lit. a) și lit. b) sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare;

c) infractorul și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității;

d) în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

(2) Nu se poate dispune amânarea aplicării pedepsei dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este de 7 ani sau mai mare sau dacă infractorul s-a sustras de la urmărire penală ori judecată sau a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților."

Înalta Curte nu apreciază ca fiind întemeiat motivul de apel al parchetului, care a susținut că, față de criteriile de individualizare menționate la art. 74 alin. (1) din C. pen. și circumstanțele comiterii faptei, prin raportare la gradul ridicat al alcoolemiei inculpatului - 2,32 gr. ‰ alcool pur în sânge prima probă și 2,20 gr. ‰ alcool pur în sânge cea de-a doua probă - se impunea condamnarea inculpatului A. la o pedeapsă cu închisoarea, cu aplicarea dispozițiilor art. 91 din C. pen. privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. Aceasta deoarece, în ceea ce privește necesitatea aplicării pedepsei, Înalta Curte, în acord cu prima instanță, constată că sunt îndeplinite toate condițiile art. 83 din C. pen.

Astfel, pedeapsa stabilită nu este mai mare de 2 (doi) ani închisoare, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, iar acesta și-a manifestat acordul de a presta o muncă în folosul comunității

În raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, se desprinde întemeiat concluzia că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pe o perioadă determinată.

În legătură cu această condiție se observă că inculpatul are 50 de ani, nu prezintă antecedente penale și a colaborat cu organele judiciare imediat după comiterea faptei, apoi și-a asumat comiterea acesteia, după care a adoptat o poziție procesuală de recunoaștere pe tot parcursul urmăririi penale și al judecării cauzei.

Din înscrisurile în circumstanțiere depuse rezultă că inculpatul este o persoană foarte bine integrată social și familial, cei care îl cunosc caracterizându-l ca fiind o persoană serioasă, conștiincioasă, muncitoare, cu preocupări în sensul pregătirii și perfecționării profesionale, dând dovadă de corectitudine, răbdare, punctualitate și de capacitatea de a acționa în condiții de stres.

La dosarul cauzei a fost depus și un istoric al sancțiunilor contravenționale aplicate inculpatului pentru perioada de dinaintea săvârșirii infracțiunii de conducere a unui autovehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, respectiv 04.08.2018-04.08.2023 din care se observă că acesta are câteva sancțiuni contravenționale pentru nefolosirea centurii de siguranță, a căștii și pentru depășirea vitezei cu limite între 21-50 km/h.

Având în vedere și conduita inculpatului care și-a asumat fără rezerve responsabilitatea faptei, se poate reține că acesta a înțeles pe deplin consecințele acțiunii sale, fapta comisă putând fi apreciată, în raport de datele cauzei, ca fiind un incident izolat în conduita sa.

În altă ordine de idei, instanța de apel reține că înfăptuirea justiției penale impune stabilirea de pedepse care concomitent sunt rezultatul proporționalizării în raport de aplicarea criteriilor generale de individualizare și realizarea scopului sancțiunii penale. Cu alte cuvinte, legalitatea și temeinicia hotărârii este dată de existența proporției juste dintre riposta socială determinată în procesul de stabilire și aplicare a pedepsei și gradul de pericol social al faptei, precum și persoana inculpatului, aspecte ce se identifică și în sentința penală apelată în prezenta cauză.

În concluzie, pentru argumentele expuse, se constată că apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava este nefondat.

La examinarea cauzei din oficiu în apel nu s-au constatat aspecte de nelegalitate sau de netemeinicie ce pot fi luate în considerare de către instanță.

În consecință, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b), Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava împotriva sentinței penale nr. 49 din data de 31.05.2024, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de prezenta cale de atac vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. respinge, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava împotriva sentinței penale nr. 49 din data de 31.05.2024, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023.

Cheltuieli judiciare ocazionate de prezenta cale de atac rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05 noiembrie 2024.