ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelului de față, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 13/F din 17 martie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în Dosarul nr. x/2022, în baza art. 336 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 374 alin. (4) raportat la art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și art. 83 C. pen., s-a stabilit în sarcina inculpatului A. pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.

În baza art. 83 alin. (1) C. pen., s-a dispus amânarea aplicării pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere de 2 ani stabilit în condițiile art. 84 C. pen., calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Pitești, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 85 alin. (2) lit. g) C. pen., s-a impus inculpatului obligația de a nu conduce nicio categorie de autovehicule pe durata termenului de supraveghere.

În baza art. 86 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) să fie comunicate Serviciului de Probațiune Pitești.

În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere ori obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere, în toate aceste cazuri instanța urmând a revoca amânarea și a dispune aplicarea și executarea pedepsei.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 510 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 310 RON, aferentă fazei de urmărire penală și suma de 200 RON, aferentă procedurii de cameră preliminară și judecății.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin Rechizitoriul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A., în stare de libertate, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, la data de 05.06.2022, în jurul orei 00:30, a condus autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x, pe bulevardul x din municipiul Brașov (din direcția str. x în direcția str. x) având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, iar, la momentul prelevării mostrelor biologice a avut o îmbibație alcoolică de 1,37 g/l alcool pur în sânge (proba I), respectiv 1,02 g/l alcool pur în sânge (proba II).

După înregistrarea dosarului pe rolul Curții de Apel Brașov, prin încheierea din camera de consiliu din data de 28.12.2022, definitivă prin necontestare, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.

Inculpatul a fost audiat în faza de urmărire penală, recunoscând săvârșirea faptei, iar, în faza de judecată s-a prezentat personal în fața instanței și a solicitat judecarea cauzei conform procedurii în cazul recunoașterii vinovăției, prevăzută de art. 375 C. proc. pen.

După ce, în prealabil, a pus în discuție cererea inculpatului, instanța de fond a admis solicitarea acestuia, soluția fiind pronunțată pe baza probelor aflate la dosarul de urmărire penală și a probei cu înscrisuri, încuviințată pentru inculpat în condițiile art. 377 alin. (1) C. proc. pen.

La dosar, au fost atașate, din dispoziția instanței: fișa de cazier judiciar, actualizată și extras din aplicația B., privind situația patrimonială a inculpatului .

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut, sub aspectul situației de fapt, că, la data de 05.06.2022, în jurul orei 00:30, lucrătorii de poliție din cadrul Biroului Rutier Brașov, în timpul efectuării unui control de trafic rutier au oprit pe bd-ul. Iuliu Maniu din mun. Brașov, autovehiculul marca x, cu nr. de înmatriculare x, care se deplasa din direcția str. x în direcția str. x, prilej cu care au solicitat actele conducătorului auto, stabilind că acesta se numește A., procedând, totodată, la testarea alcoolscopică, rezultatul alcooltestului indicând o concentrație de 0,46 mg/l alcool pur în aerul expirat .

Inculpatul a fost condus la Spitalul Clinic Județean de Urgență Brașov unde i s-au recoltat două probe de sânge, iar, potrivit buletinului de analiză toxicologică nr. x din data de 06.06.2022, acesta prezenta la ora 0052 o alcoolemie de 1,37 g/l alcool pur în sânge, iar, la ora 0152 o alcoolemie de 1,02 g/l alcool pur în sânge .

Pentru a reține această situație de fapt, instanța de fond a avut în vedere ansamblul probator administrat în cursul urmăririi penale, însușit de către inculpat, conform dispozițiilor art. 374 alin. (4) C. proc. pen., respectiv: proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante; rezultat alcooltest 0,46 mg/l; Buletin de analiză toxicologică nr. x, 903/T din 06.06.2022; proces-verbal de recoltare mostre biologice; examen clinic; declarațiile martorei C.; declarațiile oferite de inculpat.

Totodată, instanța de fond a reținut că mențiunile procesului-verbal de constatare a infracțiunii flagrante se coroborează sub aspectul condițiilor de timp și loc în care a fost comisă fapta dedusă judecății cu declarațiile oferite de martora C. și cele oferite de inculpat, care confirmă că în data de 05.06.2022, inculpatul a fost cel care a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare x pe str. x din municipiul Brașov, în jurul orei 00:30, fiind oprit de organele de poliție pentru control.

În ceea ce privește consumul de băuturi alcoolice, s-a constatat că mențiunile procesului-verbal de constatare a infracțiunii flagrante se coroborează atât cu declarațiile martorei C., cât și cu cele oferite de inculpat, atestând că, anterior conducerii autoturismului, în noaptea respectivă, acesta a consumat 2 - 3 pahare de x, în jurul orelor 23:30 - 00.00.

În ceea ce privește nivelul alcoolemiei, instanța de fond a-a raportat la rezultatul alcooltest, potrivit căruia, inculpatul prezenta, la ora 00:31, o alcoolemie de 0,46 mg/l alcool pur în aerul expirat și la Buletinul de analiză toxicologică nr. x, 903/T din 06.06.2022, care atestă că inculpatul avea o alcoolemie de 1,37 g/l alcool pur în sânge, la ora 00:52, respectiv 1,02 g/l alcool pur în sânge, la ora 1:52.

Astfel, în drept, s-a apreciat că fapta inculpatului A., care la data de 05.06.2022, în jurul orei 00:30, a condus autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x, pe bld. Iuliu Maniu din municipiul Brașov, din direcția str. x, în direcția str. x, având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, iar, la momentul prelevării mostrelor biologice a avut o îmbibație alcoolică de 1,37 g/l alcool pur în sânge (proba I), respectiv 1,02 g/l alcool pur în sânge (proba II), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.

Sub aspectul laturii obiective, instanța a reținut că elementul material al infracțiunii este reprezentat de acțiunea inculpatului de a conduce autoturismul pe drumurile publice, având în sânge o concentrație a alcoolului ce depășește limita legală prevăzută de lege, iar, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și rezultatul socialmente periculos, rezultă din materialitatea faptei.

În ceea ce privește latura subiectivă, instanța a reținut că poziția subiectivă a inculpatului față de infracțiunea săvârșită și rezultatul socialmente periculos al acesteia, se caracterizează prin intenție directă, întrucât, conducând un autovehicul pe drumurile publice, în condițiile în care avea în sânge o îmbibație alcoolică ce depășea limita legală, acesta a prevăzut și, deși nu a urmărit, a acceptat posibilitatea ca prin fapta sa infracțională să pună în pericol siguranța circulației pe drumurile publice.

Instanța de fond a constatat întrunită și circumstanța topografică, în sensul că acțiunea de conducere a vehiculului sub influența băuturilor alcoolice s-a realizat pe str. x din mun. Brașov, sector de drum care constituie drum public, în înțelesul dispozițiilor art. 6 pct. 14 din O.U.G. nr. 195/2002.

La alegerea și individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 74 C. pen.

Astfel, în ceea ce privește circumstanțele reale ale comiterii infracțiunii, instanța a reținut că inculpatul a condus un autoturism sub influența băuturilor alcoolice, în timpul nopții, când vizibilitatea este diminuată, și pe un sector de drum din municipiul Brașov care, de regulă, este intens circulat, atât de către pietoni, cât și de către alte autoturisme, în timpul verii, când traficul rutier și pietonal se menține până în cursul nopții.

S-a reținut, totodată, că valoarea alcoolemiei a fost medie, iar, în urma examinării clinice a inculpatului, s-au constatat elemente clinice sugestive, consecutive consumului recent de băuturi alcoolice (tulburări de echilibru static și dinamic, imprecizie în mișcări), ceea ce confirmă diminuarea capacității sale psihofizice de a desfășura această activitate în condiții de siguranță.

În favoarea inculpatului, instanța de fond a reținut că acesta nu a provocat niciun eveniment rutier, fiind oprit cu ocazia unui control de rutină.

Totodată, s-a avut în vedere că pe parcursul procesului penal, inculpatul și-a asumat responsabilitatea pentru conduita infracțională încă din momentul depistării de către organele de poliție, poziție pe care a menținut-o pe tot parcursul procesului penal.

De asemenea, au fost avute în vedere circumstanțele personale pozitive ale inculpatului care nu are antecedente penale, este bine integrat în societate, are studii superioare, este avocat în Baroul Olt, din caracterizarea depusă la dosar, rezultând că este apreciat de colegii săi.

Pe baza acestor elemente, instanța de fond a apreciat că inculpatul are un nivel de instruire care îi permite să înțeleagă atât importanța valorilor sociale încălcate prin conduita infracțională, cât și necesitatea corijării comportamentului și a consecințelor la care se expune în cazul în care mai comite alte infracțiuni, în raport de care nu este necesară aplicarea unui tratament sancționator prea sever.

Deși, din coroborarea declarațiilor martorei C. cu cele ale inculpatului, rezultă că, prealabil conducerii pe drumurile publice, concubinei acestuia i s-a făcut rău și a leșinat, instanța de fond a apreciat că această împrejurare nu poate fi avută în vedere ca o situație deosebită, aptă a diminua semnificativ gravitatea concretă a faptei deduse judecății.

În acest sens, s-a reținut că, din declarația martorei C. și din înscrisurile medicale depuse la dosar, rezultă că această împrejurare nu a avut un caracter excepțional, de natură a-i justifica opțiunea, concubina acestuia manifestând frecvent crize ce culminau cu pierderea cunoștinței.

Astfel, din coroborarea mijloacelor de probă s-a reținut că, la data comiterii faptei deduse judecății, inculpatul, fiind familiarizat cu stările concubinei sale, a părăsit restaurantul și a mers cu aceasta în autoturism pentru a se așeza mai comod, unde a așteptat aproximativ 20 minute până când și-a revenit, după care a plecat spre locul de cazare.

Prin urmare, instanța a apreciat că inculpatul avea la dispoziție suficiente mijloace legale pentru a ajunge la cazare fără a pune în pericol sănătatea sa și a concubinei sale, iar, prin opțiunea de a conduce în starea în care se afla, și-a asumat crearea unei stări de pericol pentru siguranța rutieră.

Având în vedere toate aceste circumstanțe reale și personale, instanța de fond a apreciat că, în cauză, se impune stabilirea unei pedepse cu închisoarea, într-un cuantum de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, faptă prevăzută art. 336 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 374 alin. (4) raportat la art. 396 alin. (10) C. proc. pen., considerând că este un cuantum suficient pentru atingerea scopului și îndeplinirea funcțiilor de constrângere, de reeducare și de exemplaritate ale pedepsei.

Procedând la individualizarea judiciară a modalității de executare a pedepsei, instanța a considerat că față de circumstanțele personale ale inculpatului, care este infractor primar, a recunoscut săvârșirea faptei, precum și față de conduita avută anterior și ulterior săvârșirii infracțiunii, se poate dispune amânarea aplicării pedepsei, în condițiile art. 83 C. pen.

Totodată, în raport de nivelul alcoolemiei și de ușurința cu care inculpatul a adoptat conduita infracțională, instanța de fond a apreciat că nu se justifică o soluție de renunțare la aplicarea pedepsei, astfel cum acesta a solicitat.

De asemenea, raportat la nivelul alcoolemiei, care a fost apreciat ca nefiind deosebit de ridicat, la faptul că acțiunea inculpatului nu a produs alte urmări mai grave (nu a fost implicat în vreun eveniment rutier, a fost oprit cu ocazia unui control de rutină), la atitudinea procesuală a acestuia (a recunoscut comiterea faptei, a colaborat cu organele de urmărire penală), precum și la circumstanțele personale pozitive ale acestuia, s-a considerat că nu se impune aplicarea prevederilor art. 91 C. pen., astfel cum a solicitat parchetul.

Având în vedere valoarea alcoolemiei depistate la data incidentului, care denotă consumul unei cantități suficient de mari de alcool, prealabil conducerii vehiculului pe drumul public, instanța de fond, în baza art. 85 alin. (2) lit. g) C. pen., a impus inculpatului obligația de a nu conduce nicio categorie de autovehicule pe durata termenului de supraveghere.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul A., criticând-o sub aspectul netemeiniciei, numai în ceea ce privește individualizarea judiciară a modalității de executare a pedepsei.

Astfel, prin motivele scrise de apel, susținute cu prilejul dezbaterilor, inculpatul, prin apărător ales, a învederat, în esență, că, instanța de fond nu a evaluat, într-o manieră obiectivă, prin raportare la faptă și la persoana sa, dispozițiile art. 80 - 82 C. pen., care, în opinia sa, îi erau aplicabile, având în vedere că sunt întrunite toate condițiile pentru renunțarea la aplicarea pedepsei.

În situația în care va fi menținută soluția pronunțată de Curtea de Apel Brașov, a solicitat înlăturarea obligației prevăzute de dispozițiile art. 85 alin. (2) lit. g) C. pen., respectiv obligația de a nu conduce nicio categorie de autovehicule pe durata termenului de supraveghere, raportat la consecințele pe care o astfel de obligație le produce asupra dreptului de muncă al inculpatului.

Examinând cauza atât prin prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, conform art. 417 alin. (2) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt și de drept, Înalta Curte apreciază apelul declarat de inculpatul A. ca fiind nefondat, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.

Astfel, analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a realizat o evaluare judicioasă și completă a întregului material probator strâns în cursul urmăririi penale, pe baza căruia a reținut o situație de fapt corectă, conformă cu realitatea.

Efectuând propria evaluare a întregului material probator existent la dosar (proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, rezultat alcooltest 0,46 mg/l, buletin de analiză toxicologică nr. x, 903/T din 06.06.2022, proces-verbal de recoltare mostre biologice, examen clinic, declarațiile martorei C., declarațiile oferite de inculpat), Înalta Curte constată dovedită, dincolo de orice îndoială rezonabilă, situația de fapt reținută în considerentele hotărârii supuse controlului judiciar și, implicit, vinovăția apelantului inculpat în comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, a cărui conduită se circumscrie sferei ilicitului penal, în forma și încadrarea juridică reținută de prima instanță.

Prin urmare, Înalta Curte constată că, fapta inculpatului A., care, la data de 05.06.2022, în jurul orei 00:30, a condus autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x, pe bld. Iuliu Maniu din mun. Brașov (din direcția str. x în direcția str. x) având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, iar, la momentul prelevării mostrelor biologice a avut o îmbibație alcoolică de 1,37 g/l alcool pur în sânge (proba I), respectiv 1,02 g/l alcool pur în sânge (proba II), realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.

La termenul de judecată din data de 17 februarie 2023, anterior începerii cercetării judecătorești în fața instanței de fond, inculpatul a declarat că recunoaște, în totalitate, săvârșirea faptei, solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în timpul urmăririi penale potrivit procedurii simplificate, prevăzute de art. 375 raportat la art. 374 alin. (4) C. proc. pen.

Raportat la situația de fapt reținută și la încadrarea în drept a faptei comise de inculpat, se constată că, în mod corect, curtea de apel a reținut vinovăția acestuia și a constatat incidența dispozițiilor privind procedura simplificată prevăzute de art. 375 raportat la art. 374 alin. (4) C. proc. pen., iar pedeapsa stabilită a fost just individualizată în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului, care au fost evaluate după criteriile prevăzute de art. 74 C. pen.

Astfel, Înalta Curte constată că instanța de fond a valorificat în mod corect toate circumstanțele reale ale săvârșirii infracțiunii, și anume faptul că inculpatul a ales să conducă un autoturism pe drumurile publice cu toate că a consumat băuturi alcoolice (având o îmbibație alcoolică de 1,37 g/l alcool pur în sânge la prima probă, respectiv de 1,02 g/l alcool pur în sânge, la cea de-a doua probă - conform Buletinului de analiză toxicologică nr. x din 06.06.2022), împrejurare ce a fost de natură a-i cauza dificultăți în manevrarea în condiții de siguranță a autoturismului, dar și că acțiunile sale nu au avut ca urmare producerea vreunui accident de circulație, nu au adus atingere integrității corporale sau sănătății persoanelor și nici nu au cauzat prejudicii materiale.

Deopotrivă, au fost valorificate corespunzător și aspectele care circumstanțiază persoana inculpatului, care se află la prima încălcare a legii penale, este bine integrat în societate, are studii superioare și ocupația de avocat, având astfel, un nivel de instruire care îi permite să înțeleagă atât importanța valorilor sociale încălcate prin conduita infracțională, cât și necesitatea corijării comportamentului și a consecințelor la care se expune, în cazul în care ar mai comite alte infracțiuni.

Prin urmare, Înalta Curte, în acord cu prima instanță, consideră că stabilirea unei pedepse cu închisoarea, într-un cuantum de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, este adecvată necesității unei juste individualizări, fiind suficientă pentru a atinge scopul preventiv, educativ și coercitiv al sancțiunii.

În ceea ce privește modalitatea de executare, se apreciază că, în mod corect, instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 83 C. pen. pentru a dispune amânarea aplicării pedepsei de 1 an închisoare, având în vedere că aceasta este mai mică de 2 ani închisoare, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, iar, în raport de persoana acestuia, de conduita avută anterior și ulterior săvârșirii infracțiunii și de posibilitățile sale de îndreptare (așa cum rezultă din caracterizarea depusă la dosar în circumstanțiere), nu este necesară aplicarea imediată a sancțiunii, fiind suficientă supravegherea conduitei inculpatului pentru o perioadă de 2 ani, cu respectarea obligațiilor instituite prin sentința penală atacată, în baza art. 85 alin. (1) C. pen.

Pe de altă parte, contrar susținerilor apelantului inculpat, Înalta Curte consideră că, în cauză, nu sunt întrunite cumulativ toate condițiile prevăzute de art. 80 C. pen. pentru a se dispune renunțarea la aplicarea pedepsei, având în vedere, în acest sens, gravitatea infracțiunii săvârșite, care este una moderată, fapta comisă având aptitudinea de a produce consecințe grave dacă inculpatul ar fi condus pe o porțiune mai mare de drum, căci, potrivit probatoriului administrat, în urma ingerării băuturii alcoolice, acesta a avut dificultăți (tulburări de echilibru static și dinamic, imprecizie în mișcări) în a manevra în siguranță autoturismul, iar, împrejurarea invocată privind starea de sănătate a concubinei sale nu a avut un caracter excepțional, de natură a-i justifica opțiunea, aceasta manifestând frecvent crize care culminau cu pierderea cunoștinței.

Referitor la solicitarea inculpatului A. de a se dispune înlăturarea dispozițiilor art. 85 alin. (2) lit. g) C. pen., Înalta Curte constată că nu este întemeiată, apreciind că, în cauză, impunerea acestei obligații nu este excesivă, fiind justificată și proporțională cu scopul urmărit, acțiunea inculpatului de a conduce un vehicul pe drumurile publice sub influența băuturilor alcoolice și împrejurările de comitere a faptei fiind suficiente pentru a forma convingerea instanței că este necesar a se impune, față de acesta, obligația de a nu conduce autovehicule pe durata termenului de supraveghere.

Totodată, se observă că, motivele invocate de inculpat în susținerea cererii formulate, respectiv că nu se poate deplasa la fel de ușor, fiind nevoit să își restrângă considerabil activitatea profesională și să refuze să reprezinte clienți care au dosare pe rolul instanțelor aflate în afara localității sale de domiciliu, nu reprezintă impedimente cu caracter permanent, ci temporar, care pot fi complinite prin alte modalități de a-și îndeplini activitățile profesionale, nu numai prin nevoia de deplasare cu autovehiculul.

Pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 2) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 13/F din 17 martie 2023 a Curții de Apel Brașov, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2022.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 13/F din 17 martie 2023 a Curții de Apel Brașov, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2022.

Obligă apelantul - inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 iunie 2023.

GGC - NN