ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 27 octombrie 2022

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 130 din data de 01 septembrie 2022 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2022, s-au dispus următoarele:

În baza art. 396 alin. (1), (4) din C. proc. pen. raportat la art. 83 din C. pen., s-a stabilit pedeapsa de 8 luni închisoare în sarcina inculpatului A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

În baza art. 83 alin. (1) din C. pen., s-a dispus amânarea aplicării pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 84 din C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 85 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, s-a impus inculpatului să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Călărași, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 86 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, s-a dispus ca datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c)-e) din C. pen. să fie comunicate Serviciului de Probațiune Călărași.

În baza art. 85 alin. (2) din C. pen., s-a impus inculpatului să nu conducă nicio categorie de autovehicule pe durata termenului de supraveghere.

În baza art. 404 alin. (3) din C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.

În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Onorariul avocatului din oficiu, care a asigurat asistența juridică a inculpatului, în cursul urmăririi penale și al judecății, în valoare totală de 1495 RON, a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel București a reținut următoarele:

Din coroborarea probelor administrate în cursul urmăririi penale, respectiv, procesul-verbal de constatare a infracțiunii, procesul-verbal din data de 19.04.2022 de redare imagini surprinse cu ocazia depistării în trafic, buletinul de examinare clinică din data de 02.05.2021, buletinul de analiză toxicologică eliberat de I.M.L. Călărași nr. 381/A12/246 din data de 05.05.2021, tichetul de testare alcooltest Drager, raportul de expertiză toxicologică nr. x/2021, confirmat prin răspunsul nr. x din 15.02.2022 și declarațiile inculpatului, a rezultat următoarea situație de fapt:

La data de 02.05.2021, în jurul orei 11:45, inculpatul A. a condus autoturismul marca Ford cu numărul de înmatriculare x pe DN 3, str. x, din orașul Lehliu-Gară, județul Călărași, în timp ce se afla sub influența băuturilor alcoolice, având în urma testării cu aparatul alcooltest o valoare de 0,45 mg/l alcool pur în aerul expirat; inculpatului i-au fost prelevate două probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, în data de 02.05.2021, la orele 12:00, respectiv orele 13:00, la prima probă alcoolemia fiind de 0,98 g‰, iar la a doua de 0,79 g‰. Din raportul de expertiză toxicologică nr. x, întocmit de I.N.M.L. Mina Minovici, a rezultat că la ora 11:45, la care a condus autovehiculul pe drumurile publice, inculpatul avea o alcoolemie de 1,03 g/l alcool pur în sânge.

În drept, s-a reținut că fapta inculpatului A. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen.

Față de îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., în sensul că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat cu vinovăția prevăzută de lege, prima instanță a reținut că urmează să dispună condamnarea acestuia.

La individualizarea pedepsei stabilite în sarcina inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 din C. pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială. Totodată, au fost aplicate dispozițiile art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

În concret, s-a reținut că inculpatul a săvârșit o infracțiune de o gravitate medie, de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice având în sânge o îmbibație alcoolică de 1,03 g/l alcool pur, care nu este una ridicată, a recunoscut comiterea faptei și nu are antecedente penale. Totodată, s-a reținut că inculpatul este o persoană bine integrată în societate, este avocat în cadrul Baroului București și are posibilități ridicate de îndreptare. Prima instanță a apreciat că fapta judecată în prezentul dosar reprezintă o rătăcire de moment și nu se impune aplicarea unei sancțiuni aspre inculpatului.

În ceea ce privește necesitatea aplicării pedepsei, s-a constatat că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile art. 83 din C. pen., pedeapsa stabilită fiind mai mică de 2 ani închisoare, respectiv 8 luni închisoare, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, acesta și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, iar în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța de fond a apreciat că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei acestuia pentru o perioadă determinată.

De asemenea, s-a constatat că maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită de inculpat este de 5 ani închisoare, valoare inferioară celei de 7 ani închisoare prevăzute de art. 83 alin. (2) din C. pen., iar inculpatul nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată și nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților.

Împotriva sentinței penale nr. 130 din data de 01 septembrie 2022 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală a declarat apel, în termenul prevăzut de art. 410 alin. (1) din C. proc. pen., inculpatul A., solicitând modificarea în parte a sentinței apelate în sensul înlăturării obligației de a nu conduce autovehicule pe durata termenului de supraveghere, impusă conform dispozițiilor art. 85 alin. (2) lit. g) din C. pen.

În susținerea căii de atac, inculpatul a arătat că interzicerea dreptului de a conduce orice categorie de autovehicule, pe perioada termenului de supraveghere de 2 ani, este o măsură disproporționată în raport cu pericolul social concret al faptei săvârșite și datele care circumstanțiaza persoana sa, care relevă că are un nivel ridicat de instrucție, fiind o persoană integrată în societate, avocat în Baroul București, în prezent suspendat la cerere.

A precizat că este reprezentant al societății B. S.R.L., având ca obiect principal acvacultura în amenajarea piscicolă Valea Seacă - crescătorie pe teritoriul Lehliu-Gară, iar prezența sa este necesară aproape în permanență la locația menționată pentru asigurarea cantității de furaje necesare completării efectivului piscicol. În acest sens, inculpatul a arătat că ceilalți doi asociați ai societății se află în imposibilitatea efectivă de administrare, dl. C. fiind foarte bolnav, conform actelor medicale depuse la dosar, iar D., fiul său, este licențiat în drept și se află în continuarea studiilor postuniversitare, master și examen la I.N.M.

A solicitat să se aibă în vedere că alcoolemia a fost de 1,03 g/l alcool pur în sânge, fiind una modică, iar instanța de fond a reținut că fapta săvârșită a reprezentat o rătăcire de moment a inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale și a avut o poziție procesuală sinceră și de regret a săvârșirii faptei. Deopotrivă, inculpatul a arătat că nu au existat urmări grave ca urmare a săvârșirii acestei infracțiuni, respectiv nu au fost persoane vătămate, nu s-a produs nici un prejudiciu material vreunei persoane, iar în autoturism nu se afla o altă persoană căreia să îi fie pusă viața în pericol.

Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma celor expuse, precum și din oficiu, conform art. 417 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Din coroborarea probelor administrate încursul urmăririi penale rezultă că starea de fapt reținută în hotărârea apelată este corectă, probatoriul fiind bine coroborat și interpretat.

Este dovedit în cauză că, la data de 02.05.2021, în jurul orei 11:45, inculpatul A. în timp ce conducea autoturismul marca Ford cu numărul de înmatriculare x pe DN 3, str. x, din orașul Lehliu-Gară, județul Călărași, a fost oprit în trafic de organele de poliție și, fiind testat cu aparatul etilotest, a rezultat o valoare de 0,45 mg/l alcool pur în aerul expirat, astfel că a fost condus la Spitalul Orașului Lehliu Gară, unde i-au fost recoltate 2 mostre biologice de sânge.

Conform buletinului de analiză toxicologică - alcoolemie nr. 381/A12/246 din 5.05.2021 emis de Serviciul de Medicină Legală Călărași, inculpatul prezenta la ora 12:00 o valoare a alcoolemiei de 0,98 g‰ și de 0,79 g ‰ la cea de - a doua mostră recoltată o oră mai târziu.

Din raportul de expertiză toxicologică nr. x, întocmit de I.N.M.L. Mina Minovici a rezultat că, la ora 11:45, la care a condus autovehiculul pe drumurile publice, inculpatul avea o alcoolemie de 1,03 g/l alcool pur în sânge. În cauză, prin ordonanața procurorului din 9.02.2022 s-a dispus efectuarea unui supliment de expertiză, având aceleași obiective, iar prin adresa din 21.02.2022, I.N.M.L. Mina Minovici a comunicat faptul că în urma documentației puse la dispoziție, concluziile raportului de expertiză medico-legală din 8.12.2021 rămân valabile.

La termenul de judecată din 11 august 2022, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul a declarat că recunoaște în totalitate săvârșirea faptei, solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în timpul urmăririi penale potrivit procedurii simplificate prevăzute de art. 375 raportat la art. 374 alin. (4) din C. proc. pen.

În acord cu prima instanță, Înalta Curte, în baza propriei analize a materialului probatoriu administrat în cursul urmăririi penale, constată că din acesta rezultă că fapta există, constituie infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe și a fost săvârșită de inculpatul A. în forma și modalitatea reținute în actul de sesizare a instanței.

Raportat la starea de fapt reținută și la încadrarea în drept a faptei comise de inculpat, se constată că în mod corect curtea de apel a reținut vinovăția acestuia și a constatat incidența dispozițiilor privind procedura simplificată prevăzute art. 375 raportat la art. 374 alin. (4) din C. proc. pen., iar pedeapsa stabilită a fost just individualizată în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după criteriile prevăzute de art. 74 din C. pen.

Referitor la solicitarea inculpatului A. de a se dispune înlăturarea dispozițiilor art. 85 alin. (2) lit. g) din C. pen., Înalta Curte, cu majoritate, constată că este întemeiată, apreciind că în cauză impunerea acestei obligații este excesivă, întrucât nu este justificată și proporțională cu scopul urmărit, fapta inculpatului de a conduce un vehicul pe drumurile publice sub influența alcoolului și împrejurările de comitere a acesteia nefiind suficiente pentru a forma convingerea instanței că este necesar a se impune față de acesta obligația de a nu conduce autovehicule pe o durată de 2 ani.

Instanța de apel mai are în vedere și comportamentul inculpatului în societate, la locul de muncă, reliefat de înscrisurile depuse la dosar, precum și atitudinea sinceră și cooperantă manifestată încă de la începutul procesului penal, împrejurări care au determinat convingerea că stabilirea pedepsei de 8 luni închisoare și amânarea aplicării acesteia, cu impunerea măsurilor de supraveghere prevăzute de dispozițiile art. 85 alin. (1) din C. pen., sunt suficiente pentru a atrage atenția asupra importanței respectării relațiilor în societate, de a determina o reflectare mai profundă a inculpatului asupra faptei săvârșite și a urmărilor acesteia și schimbarea atitudinii față de normele și valorile ocrotite de legea penală, pentru ca, pe viitor, acesta să nu mai comită infracțiuni.

În aceeași ordine de idei, se apreciază că parcurgerea prezentei proceduri judiciare a fost suficientă pentru ca inculpatul să realizeze consecințele faptelor sale și necesitatea de a-și forma o atitudine corecte față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială, inclusiv sub aspectul respectării normelor referitore la siguranța traficului rutier.

De asemenea, în privința inculpatului, nu se poate ignora că acesta, de la data săvârșirii faptei - respectiv 2.05.2021- a avut suspendată exercitarea dreptului de a conduce autovehicule, astfel că prelungirea pentru încă 2 ani acestei interdicții ar fi nejustificată și excesivă.

De altfel, din hotărârea pronunțată lipsesc argumentele care au determinat judecătorul fondului să impună această obligație inculpatului, în condițiile în care interdicția nu intervine ope legis, fiind facultativă, astfel că instanța de control judiciar se află în imposibilitatea de a verifica motivele care au justificat aplicarea dispozițiilor art. 85 alin. (2) din C. pen., în condițiile în care s-a reținut că inculpatul a săvârșit o infracțiune de o gravitate medie, apreciindu-se că fapta judecată în prezentul dosar reprezintă o rătăcire de moment.

Față de aceste date și raportat la atitudinea și conduita adoptată de inculpat pe tot parcursul procesului penal, Înalta Curte, cu majoritate, apreciază că obligarea inculpatului A. de a nu conduce nicio categorie de autovehicule ar fi inoportună din cauza consecințelor pe care le-ar avea asupra persoanei acestuia, iar prin stabilirea unei pedepse în cuantum de 8 luni închisoare și acordarea amânării aplicării acesteia, cu impunerea măsurilor de supraveghere prevăzute de dispozițiile art. 85 alin. (1) din C. pen., este respectată și cerința proporționalității între gravitatea faptei săvârșite și datele personale ale inculpatului.

Pe cale de consecință, față de toate motivele expuse anterior, văzând și dispozițiile art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., Înalta Curte, cu majoritate, va admite apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 130 din data de 01 septembrie 2022 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2022.

Va desființa, în parte, sentința penală apelată și, rejudecând în aceste limite, va înlătura din sentința penală atacată obligația de a nu conduce nicio categorie autovehicule pe durata termenului de supraveghere, impusă inculpatului A., conform dispozițiilor art. 85 alin. (2) lit. g) din C. pen.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat A., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 240 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu majoritate:

Admite apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 130 din data de 01 septembrie 2022 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2022.

Desființează, în parte, sentința penală apelată și, rejudecând în aceste limite:

Înlătură obligația de a nu conduce nicio categorie autovehicule pe durata termenului de supraveghere, impusă inculpatului A., conform dispozițiilor art. 85 alin. (2) lit. g) din C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat A., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 240 RON rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 27 octombrie 2022.

MOTIVAREA OPINIEI SEPARATE

În opinie separată asupra apelului declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 130 din data de 01 septembrie 2022 a Curții, de Apel București - Secția a-II-a Penală, pronunțată în dosarul nr. 2619/2/2022 (1100/2022) consider că se impunea respingerea, ca nefondat a acestuia.

Examinând sentința pronunțată de prima instanță, în raport, atât cu motivul de apel invocat de către apelantul inculpat prin apărător ales, cât și din oficiu prin prisma dispozițiilor art. 417 și art. 418 alin. (1) din Codul de procedură penală, consider apelul declarat de apelantul inculpat A. că nu este fondat, pentru următoarele considerente.

Legiuitorul a reglementat în conținutul art. 417 din Codul de procedură penală efectul evolutiv al apelului astfel:

"(1) Instanța judecă apelul numai cu privire la persoana care l-a declarat și la persoana la care se referă declarația de apel și numai în raport cu calitatea pe care apelantul o are în proces. (2) în cadrul limitelor prevăzute la alin. (1), instanța este obligată ca, în afară de temeiurile invocate și cererile formulate de apelant, să examineze cauza sub toate aspectele de fapt și de drept".

Potrivit art. 418 alin. (1) din Codul de procedură penală privind neagravarea situației în propriul se prevede că "Instanța de apel, soluționând cauza, nu poate crea o situație mai grea pentru cel care a declarat apel".

Consider, în opinie separată, că în contextul concret al cauzei, se impune analizarea, atât a motivului de apel invocat de apelantul inculpat A., în raport și cu actele în circumstanțiere depuse în apel, aflate la filele 24-32 dosarul instanței de apel, cât și a cauzei sub toate aspectele de fapt și de drept, neputând crea o situație mai grea inculpatului care a fost singurul care a exercitat calea de atac ordinară a apelului.

Astfel, în opinie separată constat că, așa cum s-a reținut în sentința atacată, de către prima instanță, că în ședința publică din data de 11 august 2022, inculpatul A. a arătat că dorește să beneficieze de procedura simplificată, prevăzută de dispozițiile art. 374 alin. (4) din Codul de procedură penală, instanța admițând ca judecata să se desfășoare conform art. 375 din Codul de procedură penală, urmând a face aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală.

În raport cu această procedură mai sus menționată, prima instanță a reținut situația de fapt numai din coroborarea mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv procesul-verbal de constatare a infracțiunii, procesul-verbal din data de 19 aprilie 2022 de redare imagini surprinse cu ocazia depistării în trafic, buletinul de examinare clinică din data de 02.05.2021, buletinul de analiză toxicologică eliberat de IML Călărași nr. 381/112/246 din data de 05.05.2021, tichetul de testare alcooltest Drager, raportul de expertiză toxicologică nr. x/2021, confirmat prin răspunsul nr. 134/15.02.2022 și declarațiile inculpatului și anume:

La data de 02.05.2021, în jurul ei 11,45, inculpatul A. a condus autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x pe DN 3, str. Nicolae Titulescu, din orașul Lehliu-Gară, jud. Călărași, în timp ce se afla sub influența băuturilor alcoolice, având în urma testării cu aparatul alcooltest o valoare de 0,45 mg/l alcool pur în aerul expirat; inculpatului i-au fost prelevate două probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, în data de 02.05.2021, la orele 12:00, respectiv orele 13:00, la prima probă alcoolemia fiind de 0,98 g%o, iar la a doua de 0,79 g%o. Din raportul de expertiză toxicologică nr. x/08.12.2021 întocmit de INML Mina Minovici rezultă că la ora 11:45, la care a condus autovehiculul pe drumurile publice, inculpatul avea o alcoolemie de 1,03 g/l alcool pur în sânge.

Totodată, prima instanță a reținut că, în drept, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (1) din Codul penal.

Consider, în opinie separată că în mod legal, prima instanță a stabilit situația de fapt numai în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, în condițiile procedurii simplificate prevăzută de art. 374 alin. (4) cu referire la art. 375 din același cod.

De asemenea, în mod legal și temeinic prima instanță în procesul de individualizare a dat eficiență în mod concret criteriilor generale prevăzute de art. 74 din Codul penal coroborate cu dispozițiile art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, reținând că inculpatul a săvârșit o infracțiune de o gravitate medie, de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice având în sânge o îmbibație alcoolică de 1,03 g/l alcool pur, care nu este una ridicată, a recunoscut comiterea faptei și nu are antecedente penale, fiind o persoană bine integrată în societate, este avocat în cadrul Baroului București și are posibilități ridicate de îndreptare, apreciind că fapta judecată în prezentul dosar reprezintă o rătăcire de moment și nu se impune aplicarea unei sancțiuni aspre inculpatului.

Apreciez, în opinie separată că în mod legal și temeinic, prima instanță a stabilit pedeapsa de 8 luni închisoare în sarcina inculpatului A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe prevăzută de art. 336 alin. (1) din Codul penal, constatând că sunt îndeplinite condițiile art. 83 din Codul penal, respectiv pedeapsa stabilită fiind mai mică de 2 ani închisoare, respectiv 8 luni închisoare; inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, acesta și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, iar, în raport, cu persoana inculpatului, conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, cu eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și cu posibilitățile sale de îndreptare, precum și că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

Prima instanță a constatat în mod legal și temeinic că maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită de inculpat este de 5 ani închisoare, valoare inferioară celei de 7 ani închisoare prevăzute de art. 83 alin. (2) din Codul penal, iar inculpatul nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată și nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților.

De asemenea, prima instanță în mod legal și temeinic a făcut aplicarea dispozițiilor art. 83 alin. (1), (3) din Codul penal cu privire la amânarea aplicării pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 84 din Codul penal, de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, a dispozițiilor art. 85 alin. (1) din Codul penal, în sensul că pe durata termenului de supraveghere, față de inculpat s-au aplicat toate măsurile cu caracter obligatoriu, prevăzute de art. 85 alin. (1) din Codul penal, art. 86 alin. (1) din Codul penal cu referire la art. 85 alin. (1) lit. c) - e) în sensul comunicării Serviciului de Probațiune Călărași.

Consider, în opinie separată, că în mod legal și temeinic, prima instanță a dispus în baza art. 85 alin. (2) din Codul penal obligația ca inculpatul să nu conducă nicio categorie de autovehicule pe durata termenului de supraveghere.

Legiuitorul a reglementat în conținutul art. 85 alin. (1) și (2) din Codul penal, pe de-o parte, măsurile de supraveghere care se dispun cu caracter obligatoriu, [( art. 85 alin. (1) lit. a) - e)], având rolul de a institui un control general asupra activităților persoanei față de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei, fiindu-i supravegheate deplasările, eventualele schimbări de domiciliu sau de loc de muncă, precum și mijloacele de existență, iar, pe de altă parte, în [(art. 85 alin. (2) lit. a) - j)], obligațiile cu caracter facultativ, ce pot fi instituite de instanță, având rolul de a adapta regimul de supraveghere la specificul cauzei și a persoanei, fiind puse la dispoziția instanței multiple posibilități de a configura un regim de supraveghere cât mai eficient, în acord cu circumstanțele concrete ale cauzei.

Totodată, în conținutul art. 85 alin. (4) din Codul de procedură penală se prevede "Când stabilește obligația prevăzută la alin. (2) lit. e) - g), instanța individualizează, în concret, conținutul acestei obligații, ținând seama de împrejurările cauzei."

Din examinarea sentinței atacate rezultă că prima instanță a dispus în baza art. 85 alin. (2) din Codul penal inculpatului să nu conducă nicio categorie de autovehicule pe durata termenului de supraveghere.

În motivele scrise de apel, inculpatul A. prin apărător ales a criticat sentința pronunțată de prima instanță sub aspectul unui singur motiv de netemeinicie, respectiv aplicarea dispozițiilor art. 85 alin. (2) lit. g) din Codul penal, impunerea interdicției de a nu conduce nicio categorie de autovehicule, pe durata termenului de supraveghere, fără a motiva necesitatea aplicării în raport cu caracterul facultativ, considerând că este o măsură disproporțională, față de pericolul social concret al faptei săvârșite și datele care circumstanțiază persoana inculpatului, ce releva un nivel ridicat de instrucție, fiind o persoană integrată în societate, avocat în Baroul București, în prezent suspendat la cerere, reprezentant al B., având ca obiect principal acvacultura în amenajarea piscicolă Valea Seaca - crescătorie pe teritoriul Lehliu-Gară, ce necesită prezența sa aproape în permanență la locația menționată și asigurarea cantității de furaje necesare completării efectivului piscicol, astfel impunerea acestor interdicții în sarcina inculpatului s-ar transforma într-o pedeapsă mai aspră decât pedeapsa principală, în condițiile în care existența financiară a inculpatului este condiționată de posibilitatea de a conduce vehicule, dat fiind că ceilalți doi asociați ai societății, se află în imposibilitatea efectivă de administrare, dl. C., fiind bolnav, conform actelor medicale depuse la dosar, starea de sănătate agravându-se, iar D., fiul inculpatului licențiat în drept se află în continuarea studiilor postuniversitare, master și examene la INM. De asemenea, apelantul inculpat a mai menționat că alcoolemia a fost relativ redusă, 1,03%o, la prima probă alcoolemia a fost 0,98 %o, iar la a doua de 0,79 %o, fapta nu a avut urmări grave, nefiind implicat în niciun fel de eveniment rutier, nefiind vătămate persoane și nici pagube materiale. Apelantul inculpat a considerat că durata de 2 ani a termenului de supraveghere este una suficientă, inculpatul având timp să reflecteze asupra conduitei sale trecute și să aleagă a se conforma, pe viitor, regulilor de circulație, de altfel, perioada de când a fost suspendat dreptul de a conduce, 02.05.2021 a fost suficient de lungă pentru a fi considerată oportună pentru reeducarea sa, așa încât ar justifica înlăturarea obligației dispuse. Apelantul inculpat A. a invocat în sensul celor solicitate ca jurisprudență, decizia nr. 82/Ap/2017 a Curții de Apel Brașov; decizia penală nr. 927/A pronunțată la 14 iunie 2017 a Curții de Apel București, Secția a-II-a penală; decizia penală nr. 5 din 08.01.2018 a Curții de Apel Galați, decizia penală nr. 1130 din 24.11.2020 a Curții de Apel Timișoara.

În declarația dată în apel, aflată la fila 20 dosarul instanței de apel, inculpatul A. a arătat că menține declarația dată în fața primei instanțe în procedură simplificată și dorește să menționeze așa cum a arătat și în fața primei instanțe că în noaptea de Înviere a consumat băuturi alcoolice vreo 3-4 pahare de vin, a mai precizat că are o afacere și locuiește în extravilanul comunei Lupșanu unde trebuie să fie prezent cvasipermanent, întrucât nu are cine să-l ajute sub nicio formă, nu are angajați, cel mai apropiat magazin este la circa 10 km și cei doi asociați ai societății nu-l pot ajuta, deoarece unul dintre ei este operat pe inimă, iar fiul său, celălalt asociat se pregătește pentru examenul la INM, fiind licențiat. Prin urmare, în acea dimineață ulterior consumării alcoolului având nevoie de anumite produse a decis în mod greșit să se urce la volanul autoturismului, neavând niciun eveniment rutier atunci când a fost descoperit, a colaborat cu organele de poliție și ulterior cu organele de urmărire penală, că de 1 an de zile nu conduce niciun autoturism fiindu-i suspendat dreptul de conducere, a precizat că nu se poate întreține dacă nu are un mijloc de deplasare fiindu-i necesar și afacerii sale care are ca obiect piscicultura, a regretat foarte mult ceea ce a făcut, îi pare rău, dând un exemplu prost fiului meu.

Potrivit art. 420 alin. (5) cu referire la art. 100 alin. (2) și (3) din Codul de procedură penală a fost încuviințată proba cu înscrisuri în circumstanțiere, fiind depuse la dosarul cauzei, filele 24-32 dosarul instanței de apel, respectiv fotocopiile certificatului de înregistrare sanitar-veterinară a exploatației de acvacultură nr. 1/25 iunie 2010 a S.C. B. S.R.L. cu sediul în București, licenței de acvacultură nr. 0035 din 29 mai 2014 din care rezultă ca proprietar Consiliul Local Lehliu Gară și Consiliul Local Lupșanu, ca administrator SC B., adresa administratorului fiind în București, sectorul 2; a unui act medical privind pe C. din care rezultă diagnosticele la externare boală aterosclerotică bicoronariană, cardiopatie ischemie, regurgitare mitrală ușoară-medie, HTA stadiul III grup de risc adițional foarte înalt, dislipidemie, obezitate grad I, tabagism cronic, FiA persistentă cu AV medie; a autorizației de mediu nr. 264 din 17.11.2006; a unei adrese cu recomandări administratorului privind activități referitoare la infrastructura de producție și tehnologia aplicată privind creșterea speciilor de pești; a autorizației de gospodărire a apelor nr. 86 din 16.09.2019.

Consider în opinie separată, că nu este fondată critica de înlăturare a obligației dispusă față de inculpat, de nu a conduce nicio categorie de autovehicule pe durata termenului de supraveghere, pe de-o parte, pentru că prima instanță a avut în vedere în mod legal situația de fapt reținută, gradul de alcoolemie de 1,03 g/l alcool pur, apreciată ca nefiind ridicată, recunoașterea comiterii faptei și lipsa antecedentelor penale, persoana inculpatului integrată în societate, calitatea de avocat în cadrul Baroului București, posibilitățile de îndreptare, orientându-se la stabilirea unei pedepse de 8 luni închisoare, amânând aplicarea pedepsei, a stabilit termenul de supraveghere de 2 ani în condițiile art. 83 alin. (1) din Codul penal, iar pe lângă măsurile de supraveghere cu caracter obligatoriu pe durata termenului de supraveghere a dispus ca obligație inculpatului pe aceeași durată a termenului să nu conducă nicio categorie de autovehicule.

Altfel spus, prima instanță a făcut o aplicare legală a dispozițiilor art. 85 alin. (4) cu referire la art. 85 alin. (2) lit. g) din Codul penal, întrucât obligația menționată ce vizează ca persoana față de care s-a dispus măsura să nu conducă anumite vehicule stabilite de instanță a fost individualizată în concret, în raport cu împrejurările cauzei, așa cum s-a arătat mai sus, respectiv a dispus ca inculpatul A. să nu conducă nicio categorie de autovehicule pe durata termenului de supraveghere, respectiv de 2 ani, evidențiind în condițiile arătate expres, împrejurările cauzei, cu privire la gradul de alcoolemie de 1,03 g/l alcool pur și circumstanțele personale ale inculpatului.

Consider, în opinie separată, că obligația dispusă de prima instanță este legală și temeinică, obligația mai sus menționată, având rolul de a adapta regimul de supraveghere la specificul cauzei și a persoanei, ceea ce a fost făcut, în sensul că a fost individualizată obligația, în sensul interzicerii conducerii de către inculpat a niciunei categorii de autovehicule pe durata determinată a termenului de supraveghere care a fost indicat de 2 ani, în raport, cu împrejurările cauzei.

Apreciez, în opinie separată, că obligația impusă în condițiile mai sus menționate și care vizează aspectul efectiv de asigurare a supravegherii a fost individualizată și este subsecventă motivării aplicării amânării executării pedepsei, a cărei motivare concretă a fost expusă, în condițiile arătate.

De asemenea, în opinie separată, referitor la critica de proporționalitate cu privire la interzicerea de a conduce orice categorie de vehicule pe perioada supravegherii, consider că este nefondată, întrucât infracțiunea comisă de inculpatul A. prevăzută de art. 336 alin. (1) din Codul penal, respectiv conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe este o infracțiune de pericol, care în condițiile concrete ale cauzei, a fost considerată ca fiind o infracțiune de o gravitate medie, de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice având în sânge o îmbibație alcoolică de 1,03 g/l alcool pur, îmbibație alcoolică peste cea indicată în conținutul normei de 0,80 gl alcool pur în sânge, precum și circumstanțele personale ale acestuia, recunoașterea faptei, calitatea de avocat, lipsa antecedentelor penale, așa încât interdicția dispusă reflectă în concret pericolul infracțiunii comise, având și caracter preventiv referitor la conduita inculpatului, în conștientizarea consecințelor unei asemenea fapte, pe durata termenului de supraveghere.

Consider, în opinie separată că nu se impune înlăturarea obligației dispuse față de inculpat, nici din perspectiva poziției adoptată de inculpatul A. în declarația de apel, respectiv motivele suplimentare invocate cu privire la faptul că este avocat suspendat, sediul și obiectul societății al cărei administrator este, prin prisma imposibilităților asociaților de a prelua sarcinile acestuia, pe motiv de afecțiune medicală a unuia dintre asociații firmei și a unei perioade de pregătire în scopul susținerii unui examen, a celuilalt asociat, precum și actelor în circumstanțiere mai sus menționate, întrucât motivele invocate nu reprezintă impedimente cu caracter permanent, ci temporar, care pot fi complinite prin alte modalități de a-și îndeplini activitățile în cadrul societății, nu numai prin nevoia de deplasare cu un autovehicul.

Apărarea invocată că perioada de suspendare a permisului de conducere de un an de zile a fost suficientă și ca atare se impune înlăturarea obligației de a nu conduce nicio categorie de autovehicule nu poate fi reținută, întrucât suspendarea permisului de conducere are o altă natură juridică și finalitate decât obligația ce a fost dispusă pe durata legală a termenului de supraveghere de 2 ani, în condițiile art. 84 din Codul penal, de către instanța de judecată.

De asemenea, consider, în opinie separată că jurisprudența indicată în motivele scrise de apel, respectiv decizia nr. 82/Ap/2017 a Curții de Apel Brașov, Secția Penală, decizia penală nr. 927/A din 14 iunie 2017 a Curții de Apel București, Secția a-II-a penală, decizia penală nr. 5 din 08 ianuarie 2018 a Curții de Apel Galați, decizia penală nr. 1130 din 24 noiembrie 2020 a Curții de Apel Timișoara nu are aplicabilitate, întrucât condițiile concrete referitoare la îmbibația alcoolică este diferită, iar circumstanțele personale sunt particulare, în raport cu fiecare persoană sau inculpat din cauzele respective, așa încât criticile de înlăturare a obligației prevăzută la art. 85 alin. (2) lit. g) din Codul penal se raportează la condițiile fiecărei cauze și nu pot fi considerate ca fiind aplicabile și prezentei cauze.

În raport cu argumentele expuse, consider, în opinie separată, critica formulată de apelant ca fiind nefondată, cu privire la solicitarea de a se dispune înlăturarea obligației dispusă de prima instanță în condițiile mai sus menționate, așa încât sentința atacată examinată în condițiile art. 417 cu referire la art. 418 alin. (1) cu respectarea efectului devolutiv, în raport, cu motivul invocat, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, precum și al neagravării situației în propriul apel, este legală și temeinică.

Față de considerentele expuse, consider în opinie separată, că în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală s-ar fi impus soluția, în sensul respingerii, ca nefondat a apelului inculpatului A. declarat împotriva sentinței penale nr. 130 din data de 01 septembrie 2022 a Curții de Apel București - Secția a II-a Penală, pronunțată în dosarul nr. 2519/2/2022 (1100/2022), în temeiul art. 275 alin. (2) din Codul de procedură penală, obligării la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar în temeiul art. 275 alin. (6) din Codul de procedură penală, onorariul avocatului din oficiu va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondul Ministerului Justiției.