ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Asupra cauzei de față;
În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
I. Prin Sentința penală nr. 653 din 27.05.2022 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, în Dosarul nr. x/2021, în baza art. 396 alin. (1), (4) din C. proc. pen. raportat la art. 83 din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influenta alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen.
În baza art. 83 alin. (1), (2) și (4) din C. pen., a fost amânată aplicarea pedepsei de 1 și 4 luni închisoare pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 84 din C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 85 alin. (1) din C. pen. pe durata termenului de supraveghere, s-a stabilit ca inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Cluj, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă;e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 86 alin. (1) din C. pen. pe durata termenului de supraveghere, s-a dispus ca datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) să fie comunicate Serviciului de Probațiune Cluj.
În baza art. 404 alin. (3) din C. proc. pen., raportat la art. 88 din C. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și a obligațiilor impuse și a săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a menționat că judecarea cauzei în primă instanta s-a făcut potrivit procedurii de drept comun întrucât inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei sub aspectul vinovăției.
În cursul cercetării judecătorești instanța a audiat martora B. și inculpatul A., declarațiile acestora fiind atașate la dosar.
Analizând materialul probator administrat pe parcursul procesului penal din perspectiva prevederilor art. 103 și art. 396 din C. proc. pen., s-a reținut:
Probele legal și loial administrate în cursul urmăririi penale în Dosar nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca necontestate de către inculpatul A. constând în: proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante; înștiințare; protocol etilotest; proces-verbal exprimare consimțământ, proces-verbal, proces-verbal de recoltare mostre biologice; buletin de analiză toxicologică nr. x proces-verbal de constatare și sancționare contravențională; declarația martorei B.; declarațiile numitului A. date în calitate de suspect și mai apoi inculpat; fișa INTERID au relevat dincolo de orice îndoială rezonabilă următoarea stare de fapt:
În data de 02.05.2019, în jurul orei 00:29, inculpatul A. a fost oprit de organele de poliție în timp ce circula cu autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x pe Calea x din mun. Cluj-Napoca întrucât acesta circula cu o viteză de 78 km/h în interiorul localității. Întrucât inculpatul emana halenă alcoolică, organele de poliție i-au solicitat să se supună testării cu aparatul etilotest.
Organele de poliție din cadrul Biroului Rutier, au procedat la testarea cu aparatul etilotest marca x a inculpatului, rezultând valoarea de 0,53 mg/l alcool pur în aerul expirat, la ora 00:29. Prin urmare, acesta a fost condus la unitatea medicală, unde i-au fost recoltate probe de sânge.
Conform Buletinului de analiză toxicologică nr. x din data de 15.05.2019 emis de către Institutul de Medicina Legala Cluj-Napoca reiese faptul că inculpatul avea la ora 01:07 o alcoolemie de 1,35 g/l alcool pur în sânge, iar la ora 02:07 o alcoolemie de 1,12 g/l alcool pur în sânge.
Audiata atât în cursul urmăriri penale cât și mai apoi în fața instanței de judecată, martora B., soția inculpatului, a arătat faptul că inculpatul a consumat băuturi alcoolice în data de 01.05.2019 la socri, după care la ora 21:00 acesta s-a pus să doarmă, ea fiind cea care l-a trezit la ora 23:00 întrucât niște prieteni din Polonia care veniseră în România, ajunși în mun. Cluj-Napoca aveau nevoie de ajutor întrucât li se defectase mașina. Astfel, martora împreună cu inculpatul au pornit cu autoturismul marca x pentru a-i prelua pe amicii din Polonia pe varianta Mănăștur - Zorilor, fiind ulterior opriți de organele de poliție(dosar UP, dosar judecătorie).
În cursul urmăririi penale audiat în calitate de suspect și mai apoi inculpat, A. a recunoscut săvârșirea faptei și a descris împrejurările în care a avut loc. Astfel, inculpatul a precizat faptul că a consumat alcool în data de 01.05.2019, în intervalul orar 14:30 - 16:00, în jurul orei 21:00 a adormit, iar în jurul orei 23:45 a fost sunat de niște prieteni din Polonia, care l-au rugat să vină după ei, pentru a-i prelua și a-i duce la C. de pe Calea x a apreciat că nu a realizat la acel moment că ar mai fi fost sub influența alcoolului, motiv pentru care s-a urcat în autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x și a condus autoturismul de la domiciliul său până pe strada x, în parcarea hotelului D., iar pe strada x a fost oprit de un echipaj de poliție(fila x, dosar UP).
Ulterior, în fata instanței de judecată inculpatul a arătat că deși înțelege învinuirea care i se aduce nu recunoaște comiterea faptei, apreciind că s-a aflat într-un caz de forță majoră, întrucât a sărit efectiv în ajutorul prietenilor polonezi care se deplasau la un Summit în mun. Sibiu și cărora li s-a stricat mașina pe drum. A menționat că a acționat fără intenție și regretă comiterea faptei.
Instanta nu a primit apărările inculpatului, apreciind, în primul rând, că inculpatul nu s-a aflat în noaptea de 01/02.05.2019 într-un caz de forță majoră, astfel cum a susținut în fața instanței de judecată, împrejurare care să determine lipsa caracterului ilicit al faptei, respectiv lipsa de vinovăție a inculpatului, în opinia acestuia. Mai mult decât atât în cauză nu se poate reține existența nici a unei alte cauze de neimputabilitate sau chiar justificative. În acest sens, raportat la starea de fapt reținută instanța apreciază că situația ivită, constând în deplasarea sa în condițiile în care anterior consumase băuturi alcoolice pentru a-și ajuta prietenii nu reprezintă o împrejurare pe care inculpatul nu o putea prevedea sau evita, iar, pe de altă parte, nu s-a aflat nici pe departe în stare de necesitate atâta timp cât persoanele pe care a intenționat să le ajute nu se aflau într-un pericol imediat și iminent, care nu putea fi înlăturat altfel.
Deopotrivă, inculpatul a încercat să acrediteze ideea că nu a comis fapta cu forma de vinovăție cerută de textul legal, respectiv cu intenție (directă sau indirectă) întrucât nu și-a amintit la momentul la care s-a urcat la volan că în cursul acelei zile a consumat băuturi alcoolice, apărare care va fi de asemenea înlăturată. Astfel, atâta timp cât infracțiunea de conducere sub influența alcoolului se poate comite cu intenție indirectă este suficient ca inculpatul să accepte din punct de vedere subiectiv, că nivelul de alcool în sânge este superior limitei legale, chiar dacă nu dorește sau urmărește o asemenea urmare.
Or, ansamblul probelor administrate în cauză dovedesc dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpatul a consumat băuturi alcoolice în data de 01.05.2019, constând în 200 - 250 ml vin , 300 ml vin (consum declarat la momentul depistării în trafic- f. x verso dosar UP) până în jurul orei 16:00 - 16,30 și chiar dacă inculpatul a invocat că a consumat și alimente (grătar și prăjituri) și ulterior a adormit, acestea nu reprezintă în opinia instantei împrejurări de natura a-l determina pe inculpat să aprecieze în mod justificat că nu mai are alcool în organism, având în vedere, intervalul relativ scurt de timp scurs de la momentul ingerării băuturilor alcoolice până la momentul conducerii autovehiculului. În același sens instanța a reținut că, din analiza efectuată a probelor științifice administrate rezultă un trend descendent al alcoolemiei, testarea acestuia cu aparatul alcooltest efectuându-se ulterior momentului depistării sale în trafic, ora 00, 29, test care a indicat o valoare a alcoolemiei de 0,53 mg/l în aerul expirat, pentru care ulterior, la ora 01:07 valoarea alcoolemiei în sânge să fie de 1,35 gr ‰, respectiv de 1,12 gr ‰ la ora 02:07, fiind evident că alcoolul se afla încă în faza de eliminare din organism.
De asemenea, apărarea inculpatului în sensul în care a uitat că a consumat băuturi alcoolice anterior în cursul zilei nu poate fi reținută în favoarea sa, în realitate inculpatul invocându-și prin argumentele aduse propria sa culpă pentru a nu răspunde penal.
În același sens faptul că inculpatul la momentul la care s-a urcat la volan nu a resimțit efectele consumului de alcool nu este relevant atâta timp cât din modalitatea în care este incriminată infracțiunea prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen. nu rezultă cerința legală ca o persoană să fie efectiv sub influența băuturilor alcoolice, ci doar ca îmbibația alcoolică să depășească limita legală (0,80 gr ‰ alcool pur în sânge), limita legală peste care legiuitorul prezumă în mod absolut că o persoană resimte efectele consumului de băuturi alcoolice, conștient sau nu, că îi sunt afectate atenția și reflexele, astfel încât prezintă un pericol pentru securitatea și siguranța circulației rutiere, infracțiunea fiind una de pericol abstract, nu concret sau condiționată de producerea vreunui rezultat.
Atâta timp cât fapta și vinovăția inculpatului au rezultat fără putință de tăgadă din coroborarea tuturor mijloacelor de proba administrate reieșind din probe certe de vinovăție instanța a apreciat că solicitarea inculpatului prin apărătorul său ales de achitare întrucât fapta nu a fost săvârșită cu forma de vinovăție cerută de lege apare ca total neîntemeiată.
Așadar, în drept: fapta inculpatului A. care în data de 02.05.2019 în jurul orei 00:29, a condus autovehiculul marca x cu nr. de înmatriculare x pe strada x din municipiul Cluj-Napoca, având în sânge o alcoolemie peste limita legală respectiv, la ora 01:07 o alcoolemie de 1,35 g/l alcool pur în sânge, iar la ora 02:07 o alcoolemie de 1,12 g/l alcool pur în sânge, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul sub influenta alcoolului sau a altor substanțe, faptă prev. de art. 336 alin. (1) din C. pen.
În procesul de individualizare judiciara și dozare a pedepsei ce s-a stabilit în sarcina inculpatului pentru infracțiunea comisă instanța s-a raportat la gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea inculpatului urmând a avea în vedere în mod plural criteriile generale prevăzute de art. 74 din C. pen.
Referitor la gradul de pericol social al infracțiunii, instanța a apreciat că în concret este unul mediu chiar dacă infracțiunea prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen. este una de pericol abstract, legiuitorul prezumând pericolul acesteia, în contextul în care inculpatul s-a deplasat la volanul autovehiculului pe drumurile publice din mun. Cluj-Napoca, pe o distanta relativ mare, însă în condiții de noapte, când traficul rutier și pietonal nu este unul aglomerat dar când gradul de oboseală este ridicat, iar aptitudinile conducătorului auto de a conduce în condiții de siguranță și securitate sunt diminuate, pe o arteră intens circulata a mun. Cluj-Napoca. Inculpatul se mai afla cu soția sa în vehicul însă nu a fost implicat în producerea vreunui eveniment rutier fiind depistat în trafic întrucât circula cu o viteza mai mare decât cea regulamentară în interiorul localității (78 km/h). Nivelul alcoolemiei în sânge nu a fost unul extrem de ridicat, respectiv de 1,35 g/l alcool pur în sânge, iar la ora 02:07 o alcoolemie de 1,12 g/l alcool pur în sânge, ceea ce denota un consum mediu de băuturi alcoolice anterior urcării la volan, recunoscut de altfel de către inculpat.
Un alt criteriu care a fost avut în vedere la individualizarea judiciară a pedepsei este cel legat de persoana inculpatului. Instanța a apreciat că trebuie analizate atât aspectele care caracterizează persoana inculpatului anterior săvârșirii faptei ce face obiectul cauzei, pentru a se stabili dacă este vorba de o persoană cu predispoziție spre adoptarea unui comportament infracțional, cât și aspectele care rezultă în privința inculpatului din modul de săvârșire al faptei și conduita ulterioară a acestuia, pentru că, atât cuantumul pedepsei, cât și modalitatea de executare să ducă la atingerea scopului sancționator și preventiv al acesteia, la îndeplinirea funcțiilor pedepsei.
Or, în acest sens, instanța a constatat că inculpatul este o persoană matură, în vârsta de 51 de ani în prezent (48 de ani la data comiterii faptei), căsătorit, având situația militară satisfăcută, absolvent de studii superioare, de profesie consilier diplomatic. Astfel cum rezultă din susținerile inculpatului coroborate cu înscrisurile depuse la dosar în cursul urmăririi penale (fila x, 57-59 dosar UP) pe plan social inculpatul este o persoană pe deplin integrată cu o conduita ireproșabilă cu o carieră de zeci de ani în domeniul diplomatic. Începând cu data de 01.11.1997 este angajat în cadrul Ministerului Afacerilor Externe pe durată nedeterminată, iar în perioada 01.03.2002 - 28.02.2005 a fost detașat la Centrul Român de Comerț Exterior.
Se află la prima confruntare majoră cu legea penală având un comportament corespunzător în societate, aspect ce rezultă din lipsa antecedentelor, atât anterior comiterii faptei cât și ulterior (cazier judiciar - f.6 dosar judecătorie), împrejurare ce denotă faptul că activitatea infracțională comisă în data de 02.05.2019 a reprezentat un eveniment izolat și accidental în viata acestuia.
Pe de altă parte, conduita procesuală a inculpatului a fost una loială pe întreaga desfășurare a procesului, întrucât acesta a colaborat cu organele judiciare, a recunoscut starea de fapt, negând însă doar faptul că ar fi comis fapta cu forma de vinovăție a intenției.
II. Prin Decizia penală nr. 1544/A din 8 decembrie 2022, a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, a fost desființată, în parte, în latură penală, sentința penală atacată, și pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite, în baza art. 396 alin. (2) și 10 din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen.
În baza art. 91 și 92 din C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an și 4 luni închisoare pe durata unui termen de încercare de 2 ani.
În baza art. 93 alin. (1) și (2) din C. pen., s-a impus inculpatului respectarea următoarelor măsuri de supraveghere pe durata termenului de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Cluj, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență; f) să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizare în colaborare cu instituții din comunitate.
În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, s-a stabilit ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 zile la Parohia Ortodoxă Română a "Tuturor Sfinților" sau la Primăria Municipiului Cluj-Napoca.
În baza art. 94 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, s-a stabilit ca datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c) - e) din C. pen. să fie comunicate Serviciului de Probațiune Cluj.
În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.
Hotărârea din apel a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, la data de 13.12.2022, iar, inculpatului A., la data de 21.12.2022 (conform art. 260 alin. (2) lit. g) din C. proc. pen.).
Pentru a hotărî în acest sens, instanța de apel a constatat că judecata în fața primei instanțe a avut loc în procedura abreviată prev. de art. 375 din C. proc. pen., inculpatul solicitând ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, recunoscând în totalitate faptele reținute în sarcina sa. Astfel, instanța de fond a reținut o starea de fapt corectă, dovedită temeinic de întreg probatoriul administrat.
În drept, fapta inculpatului A., care în data de 02.05.2019 în jurul orei 00:29, a condus autovehiculul marca x cu nr. de înmatriculare x pe strada x din municipiul Cluj-Napoca, având în sânge o alcoolemie peste limita legală respectiv, la ora 01:07 o alcoolemie de 1,35 g/l alcool pur în sânge, iar la ora 02:07 o alcoolemie de 1,12 g/l alcool pur în sânge, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul sub influenta alcoolului sau a altor substanțe, faptă prev. de art. 336 alin. (1) din C. pen.
Infracțiunea comisă de inculpat este sancționată cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani alternativ cu pedeapsa amenzii (8 luni la 3 ani și 4 luni, ca urmare a aplicării prevederilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.).
Instanța fondului a stabilit o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare, pedeapsă pe care a apreciat-o judicios individualizată în raport cu gravitatea faptei.
Infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este una in abstracto periculoasă, întrucât consumul de alcool afectează semnificativ capacitatea de a conduce autovehicule. Iar dacă luăm în considerare și faptul că prin masa avută și viteza dezvoltată autovehiculele reprezintă mijloace cu risc mortal pentru ceilalți participanți la trafic, nu facem decât să întărim această concluzie.
Efectele consumului de alcool sunt de notorietate, fiind evidențiate în lucrările de specialitate din domeniul medicinei legale: la 0,2 la mie: relaxare, ușoară încălzire a corpului, stare alterată; pentru șofer înseamnă afectarea vederii (scade capacitatea de a urmări obiecte în mișcare rapidă) și inabilitatea de a face două lucruri în același timp (atenție distributivă); la 0,5 la mie: comportament exagerat, pierderea controlului asupra mușchilor mici (dificultăți de focalizare), judecată afectată, pierderea inhibiției, nivel scăzut de atenție; pentru șofer, înseamnă o lipsă de coordonare a mișcărilor, dificultatea de a manevra volanul și un răspuns întârziat la situațiile din trafic; la 0,8 la mie: coordonarea mușchilor devine slabă (echilibrul, vorbirea, vederea, timpul de reacție sunt afectate), autocontrolul, discernământul și luarea deciziilor devin dificile; pentru cel de la volan, înseamnă imposibilitatea concentrării, pierderi scurte de memorie, control dificil al vitezei, capacitate redusă de procesare a informațiilor și o percepție deformată a realității; la 1,0 la mie: deteriorare clară a timpului de reacție și control, vorbire îngreunată și gândire întârziată; pentru șofer apare inabilitatea de a menține banda de circulație și de a frâna corect.
S-a observat că inculpatul a condus autovehiculul pe un tronson de drum circulat, chiar și noaptea, pe Calea x din Mun. Cluj-Napoca, cu o alcoolemie cu mult peste limita legală (a avut la ora 01:07 o alcoolemie de 1,35 g/l alcool pur în sânge, iar la ora 02:07 o alcoolemie de 1,12 g/l alcool pur în sânge), având o viteză superioară celei permise în interiorul localității (avea 78 km/h), acesta fiind și motivul pentru care inculpatul a fost oprit de către organele de poliție. Prin urmare, conchidem că ingerarea de alcool i-a afectat semnificativ capacitatea de a conduce autovehicule, punând în pericol major pe ceilalți participanți la trafic, precum și ceilalți doi pasageri de cetățenie poloneză, care se aflau în mașină, alături de dânsul.
Curtea a reținut că susținerile inculpatului referitoare la faptul că a fost nevoit să se deplaseze în acea noapte la volanul autoturismului său pentru a-și ajuta niște prieteni polonezi cărora li se defectase mașina, nu diminuează în nici un fel gravitatea faptei, existând numeroase soluții legale pentru astfel de situații (taximetre, aplicații de ride sharing, societăți de depanare auto mobilă). De asemenea, nici o probă nu relevă că interacțiunea alcoolului cu medicația ingerată, ar fi atras încetinirea ritmului de metabolizare a alcoolului. Este adevărat că în cuprinsul prospectului se arată că utilizarea medicamentului E. este interzisă dacă se ingerează cantități mari de alcool. Cu toate acestea, nu se arată că efectele ar fi cele relevate de către inculpat - metabolizarea mai lentă a alcoolului. Oricum, chiar și dacă ar fi fost așa, inculpatul avea obligația de a citi prospectul, și de a respecta indicațiile producătorului medicamentului. În plus de aceasta, nu puteam să nu observăm că alcoolemia avută de către inculpat a scăzut cu 0,23 g/l în decurs de o oră, ceea ce indică o metabolizare normală a alcoolului.
Circumstanțele personale ale inculpatului sunt, în principiu, favorabile acestuia, astfel cum în mod corect a reținut prima instanță. Inculpatul a avut o conduită sinceră pe tot parcursul procesului penal, nu are antecedente penale, este căsătorit, are situația militară satisfăcută, absolvent de studii superioare, de profesie consilier diplomatic. Același circumstanțe personale îl încadrează pe inculpat în categoria celor care, prin pregătirea și dezvoltarea lor intelectuală, pot anticipa cu ușurință consecințele propriilor fapte, mai ales când acestea sunt de natură penală. În aceste condiții, este greu de găsit o scuză a comportamentului său.
Față de toate aceste aspecte, apreciem că pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare, stabilită de către instanța de fond, reflectă gravitatea faptei și periculozitatea inculpatului pentru ordinea publică. Tot astfel, gravitatea faptei impune aplicarea art. 91 C. pen., suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, motiv pentru care se va stabili un termen de supraveghere de 2 ani.
III. Împotriva Deciziei penale nr. 1544/A din 8 decembrie 2022, a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, inculpatul A. a declarat recurs în casație.
Cauza a fost a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 03.04.2023, când s-a stabilit termen la data de 11 mai 2023, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 alin. (1) din C. proc. pen.
Cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. a fost întemeiată pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.
În motivare, inculpatul a arătat că, prin Decizia Curții Constituționale nr. 732/2014 sintagma "la momentul prelevării mostrelor biologice" din cuprinsul dispozițiilor art. 336 alin. (1) din C. pen. a fost declarată neconstituțională, iar Parlamentul nu a pus, în termen de 45 de zile de la publicarea deciziei anterior menționate, în acord prevederile art. 336 alin. (1) din C. pen. cu dispozițiile legii fundamentale.
În acest context, a arătat că, în mod greșit, instanțele de fond și apel au apreciat că, declararea neconstituțională a sintagmei anterior menționate, nu reprezintă o formă de dezincriminare a infracțiunii prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen.
Făcând trimitere la considerentele deciziei anterior menționate, s-a arătat că îmbibația alcoolică se determină prin analiza toxicologică a mostrelor biologice recoltate la un moment de timp mai mult sau mai puțin îndepărtat de momentul săvârșirii infracțiunii, care este cel al depistării în trafic a conducătorului vehiculului.
Condiția ca îmbibația alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge să existe la momentul prelevării mostrelor biologice plasează, astfel, consumarea infracțiunii la un moment ulterior săvârșirii ei, în condițiile în care, de esența infracțiunilor de pericol este faptul că acestea se consumă la momentul săvârșirii lor.
Odată cu oprirea în trafic încetează starea de pericol pentru valorile sociale ocrotite de dispozițiile art. 336 din C. pen., astfel încât, raportat la momentul prelevării mostrelor biologice, care nu poate fi întotdeauna imediat următor săvârșirii faptei, constituie un criteriu aleatoriu și exterior conduitei făptuitorului în vederea tragerii la răspundere penală, în contradicție cu normele constituționale și convenționale anterior menționate.
Prin urmare, s-a menționat că, în speță, nu au fost administrate probe care să ateste alcoolemia inculpatului la momentul opririi în trafic, în condițiile în care acesta s-a supus recoltării ambelor probe biologice de sânge.
Prin încheierea de ședință din data de 11 mai 2023, Înalta Curte a admis, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A..
IV. Examinând decizia atacată prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție verifică, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 din C. proc. pen., pe această cale se verifică exclusiv legalitatea deciziei.
Se constată, așadar, că recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege și doar pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanța de fond și, respectiv, apel, intră în puterea lucrului judecat și excedează cenzurii instanței învestită cu judecarea recursului în casație.
Potrivit art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării "dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".
Înalta Curte constată că, de esența, reținerii acestui caz de casare este constatarea împrejurării că fapta, reținută prin hotărârea definitivă în urma administrării probatoriului, nu este tipică. Pentru a verifica dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, jurisprudența a statuat câteva principii care trebuie respectate, astfel: se va avea în vedere situația de fapt deja stabilită de instanța de apel, care nu poate fi schimbată, având caracter definitiv; în analiza cazului de casare nu se poate verifica existența concordanței între starea de fapt reținută de instanță și conținutul mijloacelor de probă; nu există posibilitatea de a interveni asupra analizei probelor efectuate de instanța de apel; nu este permis a se examina existența și suficiența probelor pe care s-a întemeiat soluția de condamnare; nu se poate reexamina probatoriul și reaprecia situația de fapt stabilită în mod definitiv de instanța de apel.
Potrivit art. 336 alin. (1) din C. pen., constituie infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.
Prin Decizia nr. 732 din 16 decembrie 2014 (M. Of. nr. 69/27.01.2015), instanța de contencios constituțional a constatat că sintagma "la momentul prelevării mostrelor biologice" din cuprinsul art. 336 alin. (1) din C. pen. este neconstituțională, reținând în acest sens că "îmbibația alcoolică se determină prin analiza toxicologică a mostrelor biologice recoltate la un moment de timp mai mult sau mai puțin îndepărtat de momentul săvârșirii infracțiunii, care este cel al depistării în trafic a conducătorului vehiculului. Condiția ca îmbibația alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge să existe la momentul prelevării mostrelor biologice plasează, astfel, consumarea infracțiunii la un moment ulterior săvârșirii ei, în condițiile în care de esența infracțiunilor de pericol este faptul că acestea se consumă la momentul săvârșirii lor. Odată cu oprirea în trafic încetează starea de pericol pentru valorile sociale ocrotite de dispozițiile art. 336 din C. pen., astfel încât, raportat la momentul prelevării mostrelor biologice, tragerea la răspundere penală nu se justifică. Stabilirea gradului de îmbibație alcoolică și, implicit, încadrarea în sfera ilicitului penal în funcție de momentul prelevării mostrelor biologice, care nu poate fi întotdeauna imediat următor săvârșirii faptei, constituie un criteriu ulterior și exterior conduitei făptuitorului în vederea tragerii la răspundere penală, în contradicție cu normele constituționale și convenționale".
Astfel, ca efect al Deciziei Curții Constituționale nr. 732/2014, momentul la care trebuie raportată valoarea de 0,8 g/l alcool pur în sânge prevăzută de norma de incriminare este cel al săvârșirii faptei de conducere a vehiculului pe drumurile publice, care coincide cu cel al depistării în trafic a conducătorului auto, iar nu cel al prelevării mostrelor biologice.
Astfel, contrar criticilor inculpatului care susține că, deoarece Parlamentul nu a pus, în termen de 45 de zile de la publicarea Deciziei nr. 732/2014, în acord prevederile art. 336 alin. (1) din C. pen. cu dispozițiile legii fundamentale, infracțiunea ar fi fost dezincriminată; Înalta Curte constată că prin considerentele deciziei s-a clarificat faptul că îmbibația alcoolică relevantă pentru existența sau inexistența infracțiunii prev. de art. 336 alin. (1) din C. pen. este cea de la momentul săvârșirii faptei (al depistării în trafic a conducătorului vehiculului), optică consacrată, de altfel, și de practica juridică constantă în materie.
Înalta Curte reține că, în ceea ce privește situația de fapt, ambele instanțe au reținut că în data de 02.05.2019, în jurul orei 00:29, inculpatul A. a fost oprit de organele de poliție în timp ce circula cu autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x pe Calea x din mun. Cluj-Napoca. Deoarece inculpatul emana halenă alcoolică, organele de poliție i-au solicitat să se supună testării cu aparatul etilotest, rezultând valoarea de 0,53 mg/l alcool pur în aerul expirat, la ora 00:29. Ulterior, a fost condus la unitatea medicală, unde i-au fost recoltate probe de sânge iar conform buletinului de analiză toxicologică nr. x din data de 15.05.2019 emis de către Institutul de Medicina Legala Cluj-Napoca a reieșit faptul că inculpatul avea la ora 01:07 o alcoolemie de 1,35 g/l alcool pur în sânge, iar la ora 02:07 o alcoolemie de 1,12 g/l alcool pur în sânge.
În cursul urmăririi penale atât inculpatul, cât și soția acestuia, ce a fost audiată ca martoră, au declarat că, în data 01.05.2019, inculpatul a consumat băuturi alcoolice.
Or, ambele instanțe au reținut că inculpatul a condus autoturismul la data de 02.05.2019, în jurul orei 00:29. pe drumurile publice din mun. Cluj-Napoca, având în sânge o alcoolemie mai mare decât limita legală de 0,80 g/l alcool pur în sânge. Aceasta a reieșit din buletinul de analiză toxicologică nr. x din care a rezultat un trend descendent al alcoolemiei, inculpatul aflându-se în faza toxicocinetică de eliminare a alcoolului la momentul recoltării, astfel că este evident că la momentul opririi în trafic nivelul de alcool în sânge era superior limitei legale.
Deși, nu se menționează, în mod explicit, care era îmbibația alcoolică de la momentul depistării în trafic a inculpatului, faptul că la momentul opririi în trafic nivelul de alcool în sânge era superior limitei legale rezultă cu claritate din situația de fapt reținută de instanțe. Or, pentru a reține infracțiunea prev. de art. 336 alin. (1) din C. pen., instanțele au dat relevanță gradului de îmbibație alcoolică de la momentul depistării în trafic a inculpatului, conformându-se, astfel, deciziei instanței de contencios constituțional sus-menționată, care a stabilit că acesta este reperul temporal la care este necesară existența îmbibației alcoolice de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge pentru a se putea constata întrunirea elementului material al laturii obiective a infracțiunii analizate.
Invocând lipsa unor dovezi certe cu privire la valoarea alcoolemiei la momentul depistării în trafic, inculpatul A. solicită, în actualul cadru procesual, în realitate, nu cenzurarea unor chestiuni de drept circumscrise conținutului tipic obiectiv al infracțiunii prev. de art. 336 alin. (1) din C. pen., ci reevaluarea materialului probator sub aspectul particular menționat, negând, astfel, concluzia definitivă la care au ajuns instanțele cu privire la această chestiune de fapt.
Or, reanalizarea situației de fapt și reevaluarea materialului probator nu sunt posibile într-o cale extraordinară de atac menită a remedia exclusiv erori de drept.
Instanța de casație este îndrituită a statua numai asupra aspectelor de legalitate a hotărârii definitive, în strictă concordanță cu împrejurările factuale stabilite cu autoritate de lucru judecat de către instanța de apel, fără a putea reevalua ea însăși, în calea extraordinară de atac, temeinicia concluziilor definitive formulate cu privire la configurația faptică a acuzațiilor.
Or, Înalta Curte trebuie să se raporteze la statuările definitive ale instanței de apel cu privire la valoarea alcoolemiei inculpatului la momentul săvârșirii infracțiunii, care, așa cum rezultă din considerentele deciziei recurate, pe baza elementelor factuale menționate anterior și care nu mai pot cenzurate în recurs în casație, a fost stabilită neechivoc ca depășind limita legală, de 0,80 g/l alcool pur în sânge.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1544/A din 8 decembrie 2022, a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2021.
În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1544/A din 8 decembrie 2022, a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2021.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 iunie 2023.