ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 16 ianuarie 2020

Asupra recursului în casație de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 314 din 11 aprilie 2019 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, în dosarul nr. x/2018, în baza art. 396 alin. (1), (4) C. proc. pen. raportat la art. 83 C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. s-a stabilit pedeapsa de 10 luni închisoare în sarcina inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența băuturilor alcoolice prev. de art. 336 alin. (1) C. pen.

În baza art. 83 alin. (1), (3) C. pen. s-a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 84 C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 85 alin. (1) C. proc. pen. durata termenului de supraveghere, s-a stabilit ca inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune București, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 86 alin. (1) C. proc. pen. durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probațiune București

În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. l-a obligat pe inculpat să plătească statului suma de 400 RON cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva acestei sentințe, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București a declarat apel, criticând hotărârea apelată cu privire la soluția de individualizare a pedepsei.

În dezvoltarea motivelor de apel, reprezentantul Ministerului Public a considerat că se impunea pronunțarea unei soluții de condamnare a inculpatului A. la pedeapsa amenzii penale în vederea reeducării inculpatului, apreciind că instanța de fond trebuia să se raporteze la toate circumstanțele reale și personale, fără a prevala cele din urmă în mod nejustificat.

Parchetul a invocat sub acest aspect că inculpatul a condus un autovehicul pe drumurile publice, având o îmbibație alcoolică de 1,45 g%

0

alcool pur în sânge, punând în pericol siguranța celorlalți participanți la traficul rutier, fără nicio justificare imperioasă. De asemenea, a mai arătat că în speță, circumstanțele personale ale inculpatului nu au o relevanță deosebită față de gravitata faptei săvârșite, fiind aspecte de normalitate în cadrul societății civile.

Prin decizia penală nr. 938/A din 02 iulie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel București, secția I penală, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București împotriva sentinței penale nr. 314 din data de 11 aprilie 2019, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr. x/2018.

A desființat, în parte, sentința penală apelată și, în fond, rejudecând:

În temeiul art. 336 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. și art. 61 alin. (1)-(3), alin. (4) lit. c) și alin. (6) din C. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 12.000 RON amendă, determinată prin înmulțirea a 150 zile-amendă cu suma de 80 RON corespunzătoare unei zile-amendă.

Înlătură aplicarea dispozițiilor art. 83 și urm. din C. pen., referitoare la amânarea aplicării pedepsei.

În temeiul art. 63 alin. (1), (3) din C. pen., a atras atenția inculpatului că, în caz de neexecutare cu rea-credință, în tot sau în parte, a pedepsei amenzii, numărul zilelor-amendă neexecutate se va înlocui cu un număr corespunzător de zile cu închisoarea.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele anterior menționate, precum și din oficiu, potrivit art. 417 alin. (1) și (2) C. proc. pen., sub toate celelalte aspecte de fapt și de drept ale cauzei, Curtea a constatat că apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București, cu judecarea căruia a fost învestită este fondat, reținând cu privire la situația de fapt, pe baza probatoriului administrat în faza de urmărire penală (necontestat) și a declarațiilor constante, de recunoaștere, ale inculpatului intimat, că la data de 30.03.2017, în jurul orei 00:15, inculpatul A. a condus autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x, pe Splaiul Unirii, din direcția Pod Abator către Șos. Vitan Bârzești, fiind oprit pentru control de către un echipaj de poliție care a constatat că acesta emana halenă alcoolică. Inculpatul a fost testat cu alcooltestul, rezultând o valoare de 0,46 mg/l alcool pur în sânge în aerul expirat la ora 00:19. Ulterior, inculpatul A. a fost condus la INML " Mina Minovici" pentru recoltarea mostrelor biologice. În urma recoltării a două mostre biologice la un interval de o oră a rezultat că inculpatul avea o alcoolemie de 1,10 gr%

0

alcool pur în sânge la ora 02:00 și 0,90 gr%

0

alcool pur în sânge la ora 03:00. Conform raportului de expertiză medico-legală privind estimarea retroactivă a alcoolemiei nr. 1473/16.11.2017, rezultă că inculpatul A., la momentul depistării, respectiv 30.03.2017, ora 00:15, ar fi avut teoretic o alcoolemie de 1,45 gr%

0

, ce provine dintr-un consum de băuturi alcoolice mai mare decât cel declarat.

În drept, fapta inculpatului întrunește sub aspect obiectiv și subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.

La individualizarea pedepsei principale (având limitele speciale cuprinse între 8 luni și respectiv 3 ani și 4 luni închisoare sau amendă), Curtea a avut în vedere, potrivit criteriilor prevăzute de art. 74 alin. (1) C. pen., gravitatea infracțiunii (printr-o contribuție de autor a inculpatului intimat), împrejurările și modalitățile de comitere (care au implicat ingerarea unei cantități de alcool peste limita legal admisă și conducerea unui autoturism pe drumurile publice), consecințele produse (deplasarea pe Splaiul Unirii, din direcția Pod Abator către Șos. Vitan Bârzești, în timpul nopții, într-un moment când drumul nu era intens circulat, după ce anterior ingerase o cantitate de alcool ce atinge aproape dublu ca valoare minimul prevăzut de lege pentru stabilirea caracterului penal al faptei 1,45 gr%

o,

față de 0,80 gr%

o

limita minim admisă, precum și producerea unei stări de pericolul pentru pietoni, dar și pentru ceilalți conducători auto), lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, conduita procesuală (caracterizată prin recunoașterea faptei săvârșite) și datele personale (inculpatul intimat, are un copil minor în întreținere, obținând venituri licite din activitatea de ajutor de bucătar).

În raport de aceste aspecte, Curtea a apreciat că în cauză se impunea condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu amenda, iar nu simpla stabilire a unei pedepse cu închisoarea, iar ulterior pronunțarea unei soluții de amânare a aplicării acestei pedepse.

Astfel, în raport de situația de fapt reținută de prima instanță și necontestată de inculpat, Curtea a apreciat că în cauză nu s-ar impune aplicarea instituției amânării aplicării pedepsei reglementate de art. 83 C. pen.. Astfel, inculpatul a fost depistat conducând un autoturism pe Splaiul Unirii, din direcția Pod Abator către Șos. Vitan Bârzești, în timpul nopții în urma unui control de rutină, având o valoare relativ ridicată a alcoolemiei, de natură a reduce semnificativ aptitudinile acestuia de a conduce pe drumurile publice un autoturism.

Or, în raport de circumstanțele săvârșirii faptei, simpla stabilire a unei pedepse, fără pronunțarea unei hotărâri de condamnare, nu ar fi suficientă pentru reeducarea inculpatului. Calitatea de șofer implică un grad mai mare de conștientizare din partea inculpatului cu privire la respectarea regulilor de circulație pe drumurile publice, acesta trebuind să dea dovadă de o seriozitate sporită în exercitarea acestei activității și să limiteze intervenția oricăror împrejurări de natură a afecta, chiar și în cea mai mică măsură, aptitudinile sale în acest domeniu, de natură a putea produce rezultate tragice ca urmare a unor accidente de circulație cu urmări dintre cele mai nefaste pentru viața și integritatea corporală a oamenilor. Or, în cauză, inculpatul a ignorat cu desăvârșire aceste obligații, consumând alcool într-o cantitate suficient de mare și acceptând să conducă pe drumurile publice un autoturism, deși nu ar fi avut toate facultățile și aptitudinile necesare pentru exercitarea acestei activități, fiind un potențial pericol pentru ceilalți participanți la traficul rutier, precum și pentru pietoni.

Acesta ar fi trebuit să conștientizeze faptul că în raport de starea în care se afla nu se impunea să conducă autoturismul, pentru a evita producerea unui pericol potențial la adresa integrității corporale și a sănătății celorlalți participanți la traficul rutier.

Pronunțarea unei hotărâri de condamnare la pedeapsa amenzii ar atrage atenția inculpatului pe viitor cu privire la comportamentul necorespunzător și la riscurile pe care le creează conducerea unui autovehicul pe drumurile publice având o alcoolemie ce depășește cu mult limita legal admisă atât cu privire la propria sănătate și integritate corporală, cât și cu privire la sănătatea și integritatea corporală a celorlalți participanți la trafic.

Împotriva deciziei penale nr. 938/A din 02 iulie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2018 de Curtea de Apel București, secția I penală, inculpatul A. a declarat recurs în casație, la data de 02.08.2019, prin avocat B., fiind invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că instanța de apel a schimbat, în rejudecare, pedeapsa închisorii de 10 luni cu pedeapsa amenzii penale de 12.000 RON, însă nu a ținut cont de dispozițiile art. 61 alin. (2) și alin. (3) teza a II-a din C. pen., care o obligau să țină seama de situația materială a condamnatului și de obligațiile legale ale acestuia față de persoanele aflate în întreținerea sa pentru a stabili cuantumul sumei corespunzătoare unei zile-amendă; dacă ar fi ținut cont de situația materială precară a condamnatului (acesta având un venit net lunar de 659 RON) și de faptul că are în întreținere un copil în vârstă de 8 ani, nu ar fi stabilit suma de 80 RON corespunzătoare unei zile - amendă.

Totodată, se arată că prin aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., aceste limite sunt cuprinse între 135 și 225 zile-amendă, iar instanța de apel a reținut în mod greșit 150 zile amendă, deși legal ar rezulta 135 zile-amendă (invocând în acest sens decizia nr. 212/RC din 11 iunie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală).

Pe fondul cauzei, recurentul inculpat a solicitat admiterea recursului în casație, casarea deciziei atacate și, în rejudecare, reducerea cuantumului pedepsei amenzii aplicate, având în vedere dispozițiile art. 61 alin. (3) teza a II-a din C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Totodată, prin motivele de recurs în casație formulate, recurentul inculpat a solicitat suspendarea executării hotărârii recurate.

Prin încheierea din 14 noiembrie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2018, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., s-a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 938/A din 02 iulie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, avându-se în vedere că cererea de recurs în casație îndeplinește condițiile prevăzute la art. 434 - art. 438 C. proc. pen.

S-a respins cererea de suspendare a executării hotărârii atacate formulată de recurentul inculpat A..

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte reține următoarele:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac în anulare, care poate fi exercitată în cazurile limitativ prevăzute de lege, al cărei scop este, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 433 C. proc. pen., judecarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., conform căruia o hotărâre este supusă casării dacă "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege" vizează situațiile în care s-au produs erori în legătură cu aplicarea pedepsei sau a măsurilor educative, prin stabilirea unei sancțiuni neprevăzute de lege, prin nerespectarea limitelor legale prevăzute de lege ori a tratamentului sancționator al pluralității de infracțiuni, excluzându-se criticile privind greșita individualizare a pedepsei.

Prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport de încadrarea juridică și de cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită de instanța de apel.

În cauză, examinând criticile formulate de către recurentul inculpat A., în raport cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că nu sunt întemeiate susținerile conform cărora instanța de apel a stabilit pedeapsa amenzii penale în alte limite decât cele prevăzute de lege, deoarece dacă ar fi aplicat dispozițiile art. 61 alin. (3) teza a II-a C. pen., nu ar fi rezultat suma de 80 de RON corespunzătoare unei zile-amendă și un total de 12.000 RON, ori că instanța de apel nu a aplicat dispozițiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen., în sensul reducerii pedepsei amenzii cu o pătrime.

În acest sens, se constată că inculpatul A. a fost condamnat de către instanța de apel, în temeiul art. 336 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și art. 61 alin. (1)-(3), alin. (4) lit. c) și alin. (6) C. pen., la pedeapsa de 12.000 RON amendă, determinată prin înmulțirea a 150 zile-amendă cu suma de 80 RON corespunzătoare unei zile-amendă.

Potrivit art. 336 alin. (1) C. pen., conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.

Conform dispozițiilor art. 61 alin. (2), alin. (3), alin. (4) lit. c) și alin. (6) C. proc. pen., "cuantumul amenzii se stabilește prin sistemul zilelor-amendă. Suma corespunzătoare unei zile-amendă, cuprinsă între 10 RON și 500 RON, se înmulțește cu numărul zilelor-amendă, care este cuprins între 30 de zile și 400 de zile.

Instanța stabilește numărul zilelor-amendă potrivit criteriilor generale de individualizare a pedepsei. Cuantumul sumei corespunzătoare unei zile-amendă se stabilește ținând seama de situația materială a condamnatului și de obligațiile legale ale condamnatului față de persoanele aflate în întreținerea sa.

Limitele speciale ale zilelor-amendă sunt cuprinse între 180 și 300 de zile-amendă, când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani.

Fracțiile stabilite de lege pentru cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei se aplică limitelor speciale ale zilelor-amendă prevăzute în alin. (4) și alin. (5)."

În acest punct de analiză, raportat la limitele de pedeapsă ale infracțiunii pentru care s-a pronunțat condamnarea recurentului inculpat și având în vedere că instanța de apel a aplicat dispozițiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (deși se susține contrariul în motivele de recurs), în temeiul cărora limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei amenzii au fost reduse cu o pătrime, Înalta Curte constată că numărul de 150 zile-amendă stabilit de instanța de apel potrivit criteriilor generale de individualizare a pedepsei se încadrează în limitele speciale ale zilelor-amendă cuprinse între 135 și 225 de zile amendă; totodată, constată că suma de 80 RON, corespunzătoare unei zile - amendă, fixată de instanța de apel, se încadrează în limitele cuprinse între 10 RON și 500 RON stabilite de art. 61 alin. (2) C. proc. pen.

Astfel, în contextul celor relevate, Înalta Curte constată că pedeapsa de 12.000 RON amendă, determinată prin înmulțirea a 150 zile-amendă cu suma de 80 RON corespunzătoare unei zile-amendă, aplicată inculpatului prin decizia atacată, se situează în limitele prevăzute de lege în raport de încadrarea juridică, iar prin susținerile în sensul că instanța de apel nu a luat în considerare situația materială și obligațiile legale pe care inculpatul le avea față de persoanele aflate în întreținerea sa, atunci când a stabilit cuantumul sumei corespunzătoare unei zile-amendă, așa cum o obligau dispozițiile art. 61 alin. (2) și alin. (3) teza a II-a C. pen., în opinia recurentului inculpat suma de 80 de RON fiind mare față de veniturile sale, se tinde în concret la reaprecierea de către instanța de recurs în casație a criteriilor de individualizare a sancțiunii prevăzute de legea penală, ceea ce nu este permis de lege, acesta fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond și de apel.

În consecință, față de considerentele expuse, nefiind identificat niciun motiv de recurs în casație care să impună restabilirea legalității prin casarea hotărârii definitive pronunțate în speță, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 938/A din 2 iulie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 938/A din 2 iulie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 ianuarie 2020.