ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 1196 din 4 octombrie 2019 pronunțată de Judecătoria Botoșani în Dosarul nr. x/2019, în baza art. 396 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 83 C. pen., s-a stabilit în sarcina inculpatului A., pedeapsa de 8 luni închisoare (pedeapsă redusă cu 1/3 conform art. 374 alin. (4), art. 396 alin. (10) C. proc. pen.) pentru săvârșirea infracțiunii de "conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe" prev. și ped. de art. 336 alin. (1) C. pen.

În baza art. 83 alin. (1) C. pen., s-a amânat aplicarea pedepsei de 8 (opt) luni închisoare pe durata unui termen de supraveghere de 2 (doi) ani stabilit în condițiile art. 84 C. pen., calculat de la data rămânerii definitive a sentinței penale.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Botoșani la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 86 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca, pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probațiune Botoșani.

În temeiul art. 404 alin. (3) C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 485 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care contravaloarea buletinului de analiză toxicologică - alcoolemie nr. 45/T1 din 11 ianuarie 2019 în sumă de 223,72 RON întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală Botoșani, s-a avansat în contul x pentru Spitalul Județean Botoșani.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoșani.

Prin Decizia penală nr. 249 din 28 februarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoșani împotriva sentinței penale nr. 1196 din 4 octombrie 2019 a Judecătoriei Botoșani pronunțată în Dosarul nr. x/2019.

S-a desființat, în parte, sentința penală menționată și, în rejudecare:

A fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 8 luni închisoare sub aspectul infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

În baza art. 91 C. pen., s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei de 8 luni închisoare, pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit potrivit art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Botoșani, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 94 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca, pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c) - e) să se comunice Serviciului de Probațiune Botoșani.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus ca inculpatul să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 60 de zile, în una din următoarele două instituții: Primăria Botoșani sau Spitalul Județean de Urgență Mavromati Botoșani.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în caz de nerespectare a măsurilor de supraveghere sau a obligațiilor impuse ori în caz de comitere a unei noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare deciziei pronunțate (cele privind cheltuielile judiciare).

Împotriva Deciziei penale nr. 249 din 28 februarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, a declarat recurs în casație inculpatul A., la data de 14 aprilie 2020, prin apărător ales.

Prin cererea de recurs în casație, s-a invocat incidența cazului de casare prevăzut art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., respectiv când, în cursul judecății nu au fost respectate dispozițiile privind competența după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente.

În cadrul motivelor de recurs în casație formulate, inculpatul a arătat, în esență, că este incident cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., întrucât, la data săvârșirii infracțiunii, respectiv 5 ianuarie 2019, avea calitatea de militar cu gradul de plutonier major în cadrul Ministerului Afacerilor Interne - Direcția Generală de Protecție Internă.

Inculpatul A. a precizat că a deținut această calitate de militar pe toată durata judecării cauzei, până în data de 28 februarie 2020 când a fost trecut în rezervă, ca efect al condamnării pronunțate de Curtea de Apel Suceava.

În acest sens, recurentul inculpat a invocat dispozițiile art. 37 alin. (1) C. proc. pen. care prevăd că infracțiunile comise de militari se judecă în prima instanță de Tribunalul Militar, iar instanța care a judecat cauza în fond este Judecătoria Botoșani, instanță inferioară în grad Tribunalului Militar competent în cauză.

În ceea ce privește judecarea apelului, inculpatul A. a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile art. 39 C. proc. pen., iar competența de judecare a apelului revenea Curții Militare de Apel.

În susținerea motivelor invocate, recurentul a precizat faptul că nu a invocat excepția de necompetență în cursul judecății, întrucât, prin raporturile de serviciu și obligațiile militare aferente calității sale, nu avea dreptul să divulge calitatea de militar și funcția unde își desfășura activitatea.

Prin Încheierea penală din data de 10 iulie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a admis, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 249 din data de 28 februarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori și s-a trimis cauza Completului 10, în compunere de 3 judecători, fiind acordat termen la data de 4 septembrie 2020, Sala secției Penale, cu citarea recurentului inculpat.

Pentru a dispune astfel, Înalta Curte, judecătorul de filtru, a reținut că, raportat la criteriile de exigență ale condiției supuse analizei și la sfera cazului de recurs în casație invocat, astfel cum a fost consacrată în practică și jurisprudență, formal, criticile invocate de recurentul inculpat A. se circumscriu în conținut dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., respectiv când "în cursul judecății nu au fost respectate dispozițiile privind competența după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente.

Totodată, s-a constatat că cererea de recurs în casație formulată de recurentul inculpat A. împotriva Deciziei penale nr. 249 din data de 28 februarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori a fost introdusă în termenul prevăzut de lege și respectă condițiile prevăzute de art. 434, art. 436 alin. (1) și (6) C. proc. pen. și pe cele cuprinse în art. 437 alin. (1) lit. c) și art. 438 C. proc. pen.

Analizând recursul în casație în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție este obligată să verifice, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac ce trebuie să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație vizează numai legalitatea anumitor hotărâri definitive indicate de lege și numai anumite motive expres și limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casație să se poată invoca și, corespunzător, Înalta Curte de Casație și Justiție să poată analiza orice nelegalitate a hotărârilor, ci numai pe acelea pe care legiuitorul le-a considerat importante.

Așadar, recursul în casație are ca scop verificarea conformității hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de curțile de apel, ca instanțe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege.

În cauza de față, recurentul inculpat A. a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când " în cursul judecății nu au fost respectate dispozițiile privind competența după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente".

Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție a statuat că acest caz de recurs în casație este incident atunci când judecata a fost făcută de o instanță inferioară celei legal competente, după materie sau după calitatea persoanei, nerespectarea dispozițiilor privind competența intervenind în cursul judecății.

Mai exact, atunci când nu se respectă dispozițiile privind competența după materie (ratione materiae) și competența după calitatea persoanei (ratione personae) și judecata a fost efectuată de instanță inferioară celei legal competente, este incident cazul de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen.

În continuare, Înalta Curte constată că acest caz de casare este incident numai atunci când judecata a fost făcută de o instanță inferioară celei legal competente, respectiv după materie sau după calitatea persoanei, nerespectarea dispozițiilor privind competența având loc în cursul judecății, reglementarea fiind corespunzătoare modificărilor aduse de noua lege cu privire la condițiile în care poate fi invocată excepția de necompetență materială sau după calitatea persoanei a instanței, precum și cu privire la sancțiunea nulității absolute care poate fi invocată în orice stare a procesului, sancțiune ce intervine în cazul nerespectării dispozițiilor referitoare la tipurile de competență menționate, potrivit dispozițiilor art. 281 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din C. proc. pen.

În sfera acestui caz de recurs în casație, recurentul inculpat A. a invocat necompetența după calitatea persoanei a instanței de fond (Judecătoria Botoșani), susținând că, la data săvârșirii infracțiunii, respectiv 5 ianuarie 2019, acesta avea calitatea de militar cu gradul de plutonier major în cadrul Ministerului Afacerilor Interne - Direcția Generală de Protecție Internă, calitate deținută până în data de 28 februarie 2020 când a fost trecut în rezervă, ca efect al condamnării prin decizia recurată, pronunțată de Curtea de Apel Suceava.

În acest sens, recurentul inculpat a invocat dispozițiile art. 37 alin. (1) C. proc. pen. care prevăd că infracțiunile comise de militari se judecă în prima instanță de Tribunalul Militar și, pe cale de consecință, calea de atac a apelului trebuia soluționată de Curtea Militară de Apel.

Înalta Curte constată că, în raport de circumstanțele concrete ale cauzei, susținerile recurentului inculpat sunt întemeiate, fiind incidente dispozițiile care reglementează competența materială și competența personală a instanțelor militare în raport cu instanțele civile.

Astfel, potrivit art. 37 alin. (1) din C. proc. pen., Tribunalul militar judecă în primă instanță, toate infracțiunile comise de militari până la gradul de colonel inclusiv, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe.

Totodată, prin dispozițiile art. 39 alin. (2) din C. proc. pen. este stabilită competența curții militare de apel de soluționare a apelului împotriva hotărârilor penale pronunțate de tribunalele militare.

Instanța mai are în vedere și dispozițiile art. 20 alin. (1), (4) și (5) din Legea nr. 255/2013 potrivit cărora, la data intrării în vigoare a acestei legi, Tribunalul Militar București și Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar București se desființează; (...) prin aplicarea dispozițiilor alin. (1)-(4), tribunalele militare București, Cluj, Iași și Timișoara devin echivalente în grad tribunalelor.

Înalta Curte constată că recurentul inculpat A. a fost condamnat în mod definitiv de către Curtea de Apel Suceava la pedeapsa de 8 luni închisoare sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

În urma demersurilor efectuate în cauză de către instanța supremă, se constată că din adresa din 9 septembrie 2020, emisă de Ministerul Afacerilor Interne, Direcția Generală de Protecție Internă rezultă că, în perioada 3 februarie 2017 - 27 februarie 2020, recurentul inculpat A. a deținut calitatea de cadru militar activ la Direcția Generală de Protecție Internă, iar la data de 28 februarie 2020 a fost trecut în rezervă, în conformitate cu dispozițiile art. 87 alin. (1) teza a II-a, art. 91 - art. 109 alin. (1) și (2) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare.

Se reține, astfel, că la data săvârșirii faptei, respectiv 5 ianuarie 2019, recurentul inculpat A. avea calitatea de cadru militar activ în cadrul Ministerului Afacerilor Interne, Direcția Generală de Protecție Internă.

Înalta Curte reține că legea procesual penală folosește termenul de militar, fără a face distincție între militarii activi sau în rezervă, competența instanțelor militare fiind atrasă de calitatea de militar, fără alte condiții sau excepții.

Astfel, competența de judecată aparține instanțelor militare ori de câte ori o persoană aparținând categoriei "cadrelor militare" a efectuat acțiuni sau inacțiuni ce sunt incriminate de legea penală, în orice formă de participație și indiferent de contribuția concretă pe care acesta a avut-o la comiterea faptei.

Înalta Curte apreciază că, la stabilirea competenței instanțelor militare se are în vedere atât calitatea de militar deținută de către inculpat cât și gradul său militar, neputându-se face o disociere între cele două calități.

În acest sens, Înalta Curte arată că, privitor la calitatea de militar, aceasta atrage competența personală a organelor judiciare, iar gradul ierarhic al inculpatului militar determină și competența organelor militare pe linie verticală, între organe de grade diferite.

Ca urmare, legiuitorul a stipulat în mod expres și fără echivoc faptul că, tribunalul militar judecă în primă instanță toate infracțiunile comise de militari până la gradul de colonel, respectiv, atât infracțiunile comise în legătură cu serviciul, cât și cele comise în afara acestuia.

Cum în cauză recurentul inculpat A. a fost judecat în fond de către Judecătoria Botoșani, ca instanță de drept comun, iar calea de atac a apelului a fost soluționată de către Curtea de Apel Suceava, de asemenea, instanță de drept comun, se constată că recurentul inculpat A. a fost judecat de către o instanță necompetentă material și după calitatea persoanei, inferioară celei legal competente.

Instanța supremă nu poate primi alegațiile reprezentantul Ministerului Public în sensul în care tribunalul militar este egal în grad cu judecătoria față de împrejurarea că din punct de vedere material, ambele instanțe judecă aceleași categorii de infracțiuni, întrucât într-o asemenea situație s-ar încălca principiul ierarhiei sistemului judiciar român care are o structură piramidală determinată, așa cum s-a arătat, de criteriul competenței materiale a instanțelor de judecată, dar și de competența după calitatea persoanei ca o derogare de la competența materială și ierarhia căilor de atac, precum și a principiului dublului grad de jurisdicție.

Așadar, constatând că recurentul inculpat A. a fost judecat de către o instanță inferioară celei legal competente, nefiind respectate dispozițiile privind competența după materie sau după calitatea persoanei, Înalta Curte apreciază întemeiate criticile invocate de către recurent circumscrise dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., instanța supremă urmând a stabili Tribunalul Militar Iași ca fiind instanța competentă material și după calitatea persoanei în a soluționa prezenta cauză.

Totodată, având în vedere soluția care se prefigurează în cauză, în considerarea dispozițiilor art. 449 alin. (4) din C. proc. pen., care obligă la indicarea ultimului act procedural rămas valabil de la care procesul penal trebuie să-și reia cursul, Înalta Curte are în vedere dispozițiile art. 451 din C. proc. pen. care stabilesc limitele rejudecării cauzei după casarea hotărârii recurate, respectiv capitolul II din titlul III al părții speciale care reglementează judecata în primă instanță.

Așadar, în considerarea tuturor argumentelor anterior expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) din C. proc. pen., va admite recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 249 din data de 28 februarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Va casa decizia recurată și Sentința nr. 1196 din data de 4 octombrie 2019, pronunțată de Judecătoria Botoșani și va dispune rejudecarea cauzei de către instanța competentă, respectiv Tribunalul Militar Iași.

Totodată, va anula toate formele de executare emise în baza hotărârilor casate, față de recurentul inculpat A..

În raport de dispozițiile art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 249 din data de 28 februarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează decizia recurată și Sentința nr. 1196 din data de 4 octombrie 2019, pronunțată de Judecătoria Botoșani și dispune rejudecarea cauzei de către instanța competentă, respectiv Tribunalul Militar Iași.

Anulează formele de executare emise în baza hotărârilor casate.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 octombrie 2020.

Procesat de GGC - LM