ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelului de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele;

Prin Sentința penală nr. 46/F din 12 martie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în temeiul art. 396 alin. (1) și (4) C. proc. pen. raportat la art. 83 C. pen. s-a stabilit în sarcina inculpatului A., pedeapsa de 1 an închisoare, pentru infracțiunea de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., iar, în temeiul art. 83 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus amânarea aplicării acestei pedepse pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit în condițiile art. 84 C. pen.

În temeiul art. 85 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul să respecte următoarele măsuri: să se prezinte la Serviciul de Probațiune București, la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea lui; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 85 alin. (2) lit. g) C. pen. s-a impus inculpatului ca pe durata termenului de supraveghere să nu conducă autovehicule pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere.

În temeiul art. 404 alin. (3) C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor și obligației anterior menționate și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la 1.000 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin Rechizitoriul nr. x/2017 din 13 decembrie 2017 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului A., pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.

S-a reținut, în esență, că, la data de 23 februarie 2017, pe Calea xxx la intersecția cu str. xxx, în jurul orei 01:43 (indicate de inculpat ca fiind aceea a coliziunii autoturismului său cu autoturismul condus de B., la ora 1:50 fiind sesizat S.N.A.U. 112), a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare B-11-xxx, având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală de 0,80 g/L (fapt confirmat de rezultatului testării respirației cu aparatul alcooltest Printer - 0,82 mg/L și de rezultatul probelor biologice de sânge: 1,65g/L prima probă, recoltată la ora 03:05 și 1,50 gr/L la a doua probă, recoltată la ora 04:05).

Prin încheierea din 23 ianuarie 2018, rămasă definitivă prin necontestare, s-a constatat legalitatea sesizării instanței, a efectuării actelor și a administrării probelor în faza de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății, luându-se act că inculpatul nu a formulat cereri și nu a ridicat excepții cu privire la aceste chestiuni.

După ce la termenul de judecată din 26 februarie 2018 s-a dat citire actului de sesizare a instanței, Curtea a pus în vedere inculpatului A. dispozițiile art. 374 alin. (4) C. proc. pen., context în care, acesta a precizat, în prezența apărătorului său ales, că dorește să uzeze de procedura simplificată de judecare a cauzei, bazată pe recunoașterea învinuirii, astfel încât s-a procedat, potrivit art. 375 alin. (1) C. proc. pen., în mod nemijlocit, în condiții de publicitate și contradictorialitate, la ascultarea sa, prin declarația dată, asumându-și, fără rezerve, responsabilitatea faptei comise.

Analizând și coroborând întregul probatoriu administrat în cauză, prin prisma obiectului judecății, Curtea a stabilit ca și situație de fapt că, la data de 23 februarie 2017, pe Calea xxx, la intersecția cu str. xxx, în jurul orei 01:43, s-a produs o coliziune între autoturismul cu nr. de înmatriculare B-13-xxx condus de numitul B. și autoturismul cu nr. de înmatriculare B-11-xxx condus de inculpatul A., care circulau pe același sens de mers, în ordinea menționată, accidentul fiind soldat cu vătămarea corporală a lui B. care a fost transportat cu ambulanța SMURD la Spitalul de Urgență Floreasca pentru acordare de îngrijiri și efectuare de analize, precum și cu avarierea celor două autovehicule.

Din înregistrările video ridicate de organele de poliție din zona în care a avut loc accidentul a rezultat că autoturismul taxi condus regulamentar de numitul B. a fost lovit, din spate, pe aceeași bandă de deplasare, de cel condus de A.

Evenimentul rutier pe care l-a provocat a fost anunțat telefonic la serviciul SNUAU 112 chiar de către inculpatul A., care, după prezentarea la fața locului a unui echipaj al poliției rutiere, a fost testat cu aparatul alcooltest, constatându-se că acesta avea o alcoolemie în aerul expirat de 0,82 mg/l (la ora 02:06 din data de 23 februarie 2017), ulterior fiind condus de către organele de poliție la sediul I.N.M.L. "Mina Minovici", unde i-au fost recoltate mostre biologice (probe de sânge) în vederea stabilirii gradului de îmbibație cu alcool.

Conform Buletinului de analiză toxicologică nr. x, inculpatul avea în sânge o alcoolemie de 1,65g la mie (prima probă, recoltată la ora 03:05), respectiv 1,50 gr la mie (a doua probă, recoltată la ora 04:05).

Fiind audiat de către procuror la 17 august 2017, B., conducătorul a declarat că nu a formulat și nici nu formulează plângere penală prealabilă împotriva acestuia, sub aspectul infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 196 C. pen., întrucât nu a suferit vătămări grave și nu a fost examinat medico-legal, fiind externat în aceeași zi, la cererea sa, astfel încât, prin Ordonanța nr. 515/P/2017 din 23 august 2017, s-a dispus clasarea cauzei în privința infracțiunii prevăzută de art. 196 alin. (1), (2), (3) C. pen. întrucât B. nu a formulat plângere penală prealabilă în termenul prevăzut de lege și, totodată, disjungerea cauzei sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) C. pen., posibil comisă de inculpatul A.

Prin ordonanța din 9 octombrie 2017, organul de urmărire penală a dispus, din oficiu, efectuarea unei expertize medico-legale pentru estimarea (teoretică) retroactivă a alcoolemiei, în cuprinsul său fiind specificate datele de consum comunicate de inculpat prin declarația din 4 octombrie 2017 și anume faptul că nu își amintește ce alimente a consumat în jurul orei 12, la masa de prânz (ultima dată când a consumat alimente solide înainte de momentul producerii accidentului), că în bar a consumat cu fratele său circa 4-5 sticle de bere, fiecare la 500 ml, nu contestă rezultatul testării alcooltest și nici al analizei probelor biologice de sânge, intervalul de consum fiind de aproximativ 2 ore cuprinse între ora 23:00, din 22 februarie 2017 și ora 01:30, din 23 februarie 2017.

Drept urmare, I.N.M.L. "Mina Minovici", prin adresa din 20 noiembrie 2017, a transmis Raportul de expertiză medico-legală nr. x din 16 noiembrie 2017 prin care a răspuns la obiectivul stabilit de procuror (nivelul alcoolemiei la ora 01:43 din data de 23 februarie 2017), în sensul că, potrivit Normelor metodologice cu privire la expertiza medico-legală aprobate prin Hotărârea nr. 2 din 18 septembrie 2015, nu se poate estima retroactiv alcoolemia pentru ora 01:43, însă având în vedere intervalul mare de consum și în condițiile în care alcoolemia maximă ar fi fost atinsă la orele 02:00 - 02:15 (la scurt timp după producerea evenimentului rutier), se poate estima că la ora 01:43 în data de 23 februarie 2017 numitul A., ar fi avut o alcoolemie situată peste limita legală de 0,80 g % stabilită pentru pragul infracțiunii.

Fiind audiat în cursul urmăririi penale, atât în calitate de suspect, cât și de inculpat, iar apoi în faza cercetării judecătorești, acesta a declarat că recunoaște și regretă fapta, înțelegând să suporte rigorile legii, totodată, arătând că înainte de a produce acest accident a avut anumite probleme legate de consumul de alcool, astfel că după acest eveniment a cărui cauză a constituit-o consumul de băuturi alcoolice, a realizat că este necesar să se trateze împotriva acestei dependențe și să beneficieze de consiliere din partea unei persoane calificate, respectiv un psihiatru, iar ca urmare a acestor demersuri a reușit ca de circa 8 luni de zile să renunțe cu desăvârșire la consumul de băuturi alcoolice.

Cu privire la împrejurările comiterii faptei, a precizat că în ziua precedentă, copilul său în vârstă de 2 ani și jumătate, fusese internat în stare gravă la C., cu pneumonie și stare generală precară, context în care a stat cu el acolo și cu prietena sa mult timp pentru a se clarifica diagnosticul, după care, întrucât era ziua sa de naștere, s-a întâlnit cu fratele său pentru a celebra acest eveniment, el personal consumând 5 sticle cu bere a câte 500 ml.

În susținerea celor afirmate, inculpatul a prezentat, în cursul urmăririi penale, acte medicale privind starea de sănătate a fiului său, precum și înscrisuri care atestă că la data de 6 octombrie 2017, personal, i s-a eliberat o rețetă pentru diagnosticul de:

"uz nociv de etanol. Tulburare polimorfă de personalitate.", iar în cursul cercetării judecătorești, printre înscrisurile în circumstanțiere depuse la dosar, a depus declarația numitei D. (partenera sa de viață și mama copilului său), care relatează despre problemele cu care s-au confruntat din pricina stării grave de sănătate a copilului lor minor, cât și despre determinarea cu care inculpatul a renunțat la consumul de alcool încă din luna iunie 2017.

Despre starea în care se afla inculpatul A. la momentul producerii accidentului rutier, a declarat în cursul urmăririi penale și martorul B., conducătorul auto al autoturismului implicat în accidentul provocat de inculpat, care a precizat că acesta se afla în stare de ebrietate.

În raport cu datele ce au rezultat din probatoriul administrat în cauză, avându-se în vedere sub acest aspect declarațiile (sincere) date inculpat privind consumul de alcool și admiterea consecințelor acestui consum, rezultatul testării respirației cu aparat omologat și rezultatele probelor de sânge a căror recoltare s-a realizat imediat după încheierea activității de cercetare la fața locului a accidentului cu victimă și nu la foarte mult timp de la momentul evenimentului rutier, precizările formulate de INML "Mina Minovici" cu privire la obiectivul stabilit de procuror prin ordonanța de estimare retroactivă a alcoolemiei, Curtea a constatat că toate acestea conturează ceea ce în practica judiciară a fost definit ca fiind "o prezumție judiciară de fapt".

O astfel de prezumție, potrivit căreia la momentul depistării inculpatul avea o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/L alcool pur în sânge, nu intră în contradicție cu Decizia Curții Constituționale nr. 732/2014 prin care a fost declarată neconstituțională sintagma:

"la momentul prelevării mostrelor de sânge" din cuprinsul art. 336 alin. (1) C. pen. întrucât nu s-a dezincriminat însăși fapta de conducere sub influența alcoolului peste limita de 0,80 g/L.

Curtea a apreciat că toate datele rezultate din ansamblul probator strâns în cauză converg înspre concluzia că, la momentul în care conducând autovehiculul propriu pe drumurile publice, din cauza stării de ebrietate în care se afla, a acroșat din spate un autoturism taxi ce circula regulamentar în aceeași direcție de mers, acesta avea o alcoolemie peste limita de 0,80 g/L în sânge, deci peste limita legală admisă.

În raport cu situația de fapt descrisă, Curtea a constatat că fapta reținută în sarcina inculpatului A., avocat în cadrul Baroului București, constând în aceea că, la data de 23 februarie 2017, pe Calea Victoriei la intersecția cu str. Știrbei Vodă, în jurul orei 01:43 (indicate de inculpat ca fiind aceea a coliziunii autoturismului său cu autoturismul condus de B., la ora 1:50 fiind sesizat S.N.A.U. 112), a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare B-11-xxx, având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală de 0,80 g/L (fapt confirmat de rezultatului testării respirației cu aparatul alcooltest Printer - 0,82 mg/L și de rezultatul probelor biologice de sânge: 1,65g/L prima probă, recoltată la ora 03:05 și 1,50 gr/L la a doua probă, recoltată la ora 04:05), se circumscrie atât sub aspectul laturii obiective, cât și sub aspectul laturii subiective, conținutului constitutiv al infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.

În procesul de individualizare a pedepsei principale, Curtea a avut în vedere dispozițiile de art. 74 alin. (1) C. pen., gravitatea infracțiunii săvârșite de inculpat și periculozitatea sa, evaluate prin prisma criteriilor enunțate în același text de lege.

Astfel, s-a constatat că infracțiunea comisă de inculpat prezintă o gravitate ce nu poate fi totuși ignorată, întrucât acesta, fiind conștient că se afla sub influența alcoolului (după ce consumase cinci sticle cu bere, potrivit propriilor afirmații), nu a ezitat să plece, la volanul propriului autoturism, pe care l-a condus pe o arteră intens circulată din capitală, iar din cauza stării de ebrietate în care se afla a pierdut controlul asupra direcției de mers și a acroșat din spate un autoturism taxi care se deplasa regulamentar în aceeași direcție, în urma acestui eveniment rutier rezultând avarierea celor două autovehicule implicate în coliziune și rănirea ușoară a conducătorului auto al autoturismului acroșat de inculpat.

Pe de altă parte, s-a avut în vedere ansamblul referințelor ce caracterizează în mod favorabil personal inculpatului, sub acest aspect impunându-se a fi relevată cu prioritate conduita ireproșabilă manifestată de inculpat imediat după comiterea faptei și apoi pe parcursul procesului penal. Sub acest aspect, este de remarcat faptul că, dând dovadă de maximă responsabilitate, inculpatul însuși a sesizat organele de poliție cu privire la producerea evenimentului rutier pe care l-a provocat, prin apelarea serviciului de urgență 112, iar după sosirea echipajului de poliție rutieră la fața locului a dat toate detaliile necesare stabilirii împrejurărilor în care s-a produs coliziunea și a fost de acord cu testarea sa cu aparatul etilotest, precum și cu prelevarea mostrelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei. Totodată, în perioada imediat următoare comiterii faptei, inculpatul s-a interesat de starea de sănătate a celuilalt conducător auto implicat în accident, iar pe parcursul procesului penal a adoptat o atitudine sinceră și cooperantă, asumându-și fără rezerve responsabilitatea faptei comise și prezentându-se cu regularitate în fața organelor judiciare care au instrumentat cauza, la fiecare chemare a acestora.

În același sens, Curtea a reținut și datele privitoare la vârsta inculpatului (de 38 de ani), pregătirea profesională superioară a acestuia (avocat în cadrul Baroului București), lipsa antecedentelor penale (care nu constituie, totuși, un merit personal, ce ar trebui recompensat, ci o stare de normalitate), existența unei relații stabile de conviețuire cu o persoană care îi oferă sprijinul moral necesar reintegrării sociale și împreună cu care are un copil minor de a cărui creștere și îngrijire se ocupă în mod corespunzător, buna apreciere de care se bucură din partea colegilor de breaslă, astfel cum rezultă din caracterizările scrise depuse la dosar, precum și preocuparea pe care acesta a dovedit că o manifestă pentru abandonarea dependenței de alcool.

Ținând seama de toate aspectele anterior menționate, Curtea a apreciat că stabilirea unei pedepse cu închisoarea orientată către minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea dedusă judecății, redus cu o treime în condițiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen., respectiv de 1 an închisoare, este adecvată și proporțională pentru justa sancționare a inculpatului.

În ceea ce privește modalitatea în care a fost angajată răspunderea penală Curtea a considerat că pronunțarea unei soluții de condamnare, ar reprezenta o măsură prea severă în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite, care, totuși, nu a periclitat ordinea de drept într-o măsură semnificativă, dar și cu periculozitatea autorului acesteia, constatând totodată că, în aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. (4) C. proc. pen., în speță este deopotrivă legală și oportună acordarea beneficiului amânării aplicării acestei pedepse, în condițiile în care sunt îndeplinite cumulativ toate condițiile (pozitive și negative) pentru aplicarea acestei măsuri de clemență, conform art. 83 și următoarele C. pen.

Sub acest aspect, Curtea a observat, în primul rând, că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 83 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen., în sensul că pedeapsa stabilită în sarcina inculpatului este mai mică de 2 ani închisoare, iar acesta nu a mai suferit vreo condamnare anterioară și totodată, și-a exprimat consimțământul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității.

În al doilea rând, Curtea a reținut că nu există motive pertinente care să conducă la identificarea vreuneia dintre situațiile care potrivit art. 83 alin. (2) C. pen., întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită de inculpat este mai mică de 7 ani închisoare, iar acesta nu s-a sustras de la urmărirea penală sau de la judecată și nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului, ci, dimpotrivă, s-a prezentat la fiecare chemare în fața organelor judiciare.

În cât privește cerința prevăzută de art. 83 alin. (1) lit. d) C. pen., având în vedere buna conduită a inculpatului manifestată anterior săvârșirii infracțiunii, precum și celelalte referințe care circumstanțiază în mod pozitiv persoana acestuia, constând în aceea că este bine integrat din punct de vedere socio-familial și profesional, în sensul că are o relație de conviețuire stabilă și un copil minor, are un nivel superior de instruire și o carieră profesională apreciabilă și își câștigă existența prin mijloace oneste, circumstanțe care pledează în favoarea ideii că dispune de resursele necesare înțelegerii și conștientizării reale și efective a consecințelor negative ale comportamentului său antisocial, astfel încât pe viitor să nu mai reitereze o astfel de conduită, Curtea a apreciat că nu este necesară aplicarea imediată a pedepsei stabilite, supravegherea atentă a conduitei sale pentru o perioadă determinată prin intermediul măsurilor de supraveghere aferente fiind aptă să contribuie la reeducarea și reinserția socială a acestuia.

Având însă în vedere imperativul evitării oricărui risc viitor ca inculpatul să mai pună în pericol siguranța circulației rutiere, mai ales în contextul problemelor pe care potrivit propriilor afirmații, acesta le-a avut la un moment dat cu consumul de băuturi alcoolice, Curtea i-a impus, în temeiul art. 85 alin. (2) lit. g) C. pen., obligația de a nu conduce pe durata termenului de supraveghere autovehicule pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul A., care a solicitat, cu ocazia dezbaterilor, admiterea căii de atac, desființarea, în parte, a hotărârii atacate și, rejudecând, înlăturarea interdicției prevăzută art. 85 alin. (2) lit. g) C. pen., apreciind că acesta este excesivă și disproporționată în raport cu circumstanțele cauzei, persoana și conduita sa procesuală.

În plus, numai prin motivele scrise, s-a solicitat, în subsidiar, reducerea perioadei pentru care a fost dispusă interdicția prevăzută de art. 85 alin. (2) lit. g) C. pen., ori înlăturarea/modificarea acesteia și impunerea altei obligații dintre celelalte reglementate de art. 85 alin. (2) C. pen.

Examinând sentința apelată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 alin. (1) și (2) C. proc. pen., și în limitele impuse de art. 418 și art. 419 C. proc. pen., Înalta Curte constată că apelul inculpatului A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că instanța de fond a reținut în mod corect și complet situația de fapt și a realizat o justă interpretare și apreciere a mijloacelor de probă administrate din care rezultă atât existența faptei pentru care inculpatul A. a fost trimis în judecată, cât și săvârșirea acesteia cu vinovăție, în forma cerută de lege, de către acuzat, mijloacele de probă coroborându-se cu declarația de recunoaștere a învinuirii.

Pe baza mijloacelor de probă, astfel cum au fost evidențiate de către prima instanță în considerentele sentinței atacate, respectiv procesul-verbal de constatare din 23 februarie 2017, procesul-verbal de cercetare la fața locului din 23 februarie 2017, rezultatul testării respirației cu aparatul Drager Alcooltest Printer din 23 februarie 2017, ora 02:06, proces-verbal de recoltare mostre biologice din 23 februarie 2017, buletin de analiză toxicologică nr. x emis de INML Mina Minovici, Raport de expertiză medico-legală nr. 1554 din 16 noiembrie 2017 emis de INML Mina Minovici, dar și în raport de poziția de recunoaștere a vinovăției de către apelant, în mod corect s-a reținut și rezultă, în esență, că inculpatul, la data de 23 februarie 2017, pe Calea xxx la intersecția cu str. xxx, în jurul orei 01:43 (indicate de inculpat ca fiind aceea a coliziunii autoturismului său cu cel condus de B., la ora 1:50 fiind sesizat S.N.A.U. 112), a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare B-11-xxx, având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală de 0,80 g/L (fapt confirmat de rezultatului testării respirației cu aparatul alcooltest Printer - 0,82 mg/L și de rezultatul probelor biologice de sânge: 1,65g/L prima probă, recoltată la ora 03:05 și 1,50 gr/L la a doua probă, recoltată la ora 04:05).

Din coroborarea declarațiilor inculpatului cu restul probatoriilor administrate în cauză, Înalta Curte constată că existența faptei și vinovăția apelantului sunt în afara oricărui dubiu și ca atare, soluția de amânarea aplicării pedepsei este legală, iar sub acest aspect nici nu au fost formulate critici de către autorul faptelor.

Cu atât mai mult, existența faptei și vinovăția apelantului A. sunt confirmate de împrejurarea că, așa cum s-a arătat, aceasta a recunoscut și regretat comiterea faptelor așa cum au fost descrise în actul de sesizare a instanței, declarațiile sale coroborându-se cu restul probatoriilor administrate în cauză, judecătorul fondului făcând în mod corect aplicarea dispozițiilor art. 374 C. proc. pen. raportat la art. 396 alin. (10) C. proc. pen., în raport de manifestarea de voință exprimată personal de către inculpat.

În ceea ce privește proporționalizarea pedepsei aplicate inculpatului de judecătorul fondului, Înalta Curte constată că, în cauză, s-a realizat o evaluare judicioasă a criteriilor prevăzute de art. 74 alin. (1) C. pen., fiind valorificate în mod corespunzător toate împrejurările ce țin de fapta comisă și de persoana apelantului, situație în care a fost stabilită o sancțiune penală corect individualizată, aptă să asigure realizarea scopului preventiv-educativ.

În acest sens, Înalta Curte are în vedere gradul relativ ridicat al faptei comise, ce rezultă din natura și importanța deosebită a valorilor sociale lezate prin săvârșirea infracțiunii (referitoare la siguranța circulației pe drumurile publice), dar și consecințele produse, respectiv coliziunea autoturismului inculpatului cu cel condus de B. și rănirea ușoară a acestui conducător auto, ca urmare a faptului că apelantul a condus sub influența alcoolului, iar, din cauza stării de ebrietate în care se afla, a pierdut controlul asupra direcției de mers. Nu poate fi, de asemenea, omis în procesul de stabilire a tratamentului sancționator aplicat inculpatului, conduita sa după producerea accidentului și pe parcursul procesului penal (a dat dovadă de maximă responsabilitate, el însuși sesizând organele de poliție prin apelarea serviciului de urgență 112, a oferit toate detaliile necesare stabilirii împrejurărilor în care s-a produs coliziunea, a fost de acord cu testarea sa cu aparatul etilotest și cu prelevarea mostrelor biologice, pentru stabilirea alcoolemiei, s-a interesat de starea de sănătate a celuilalt conducător auto, a avut o atitudine sinceră și cooperantă, și-a asumat responsabilitatea faptei și s-a prezentat în fața organelor judiciare la fiecare chemare a acestora), nivelul său de educație, pregătirea profesională (avocat în cadrul Baroului București), vârsta (de 38 de ani), situația familială (se află într-o relație stabilă de conviețuire cu o persoană care îi oferă sprijinul moral necesar reintegrării sale sociale și împreună cu care are un copil minor de a cărui creștere și îngrijire se ocupă în mod corespunzător) și socială (buna apreciere de care se bucură din partea colegilor, potrivit caracterizărilor depuse la dosar), preocuparea manifestată pentru abandonarea dependenței de alcool (prin consilierea psihologică și psihiatrică la care s-a supus pe parcursul procesului penal), precum și faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale, împrejurări ce au condus, în mod corect, la stabilirea unei pedepse orientată către minimul special prevăzut de textul incriminator.

În ceea ce privește modalitatea în care a fost angajată răspunderea penală a inculpatului, Înalta Curte constată că, în mod corect, judecătorul fondului a apreciat că nu se impune pronunțarea unei soluții de condamnare, potrivit art. 396 alin. (2) C. proc. pen., ci este oportună acordarea beneficiului amânării aplicării pedepsei, fiind îndeplinite atât condițiile prevăzute de art. 83 alin. (1) lit. a), b) și c) și alin. (2) C. pen. (pedeapsa stabilită este mai mică de 2 ani închisoare, inculpatul nu a mai suferit vreo condamnare anterioară la pedeapsa închisorii, și-a exprimat consimțământul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității - declarație, fila 16 verso, ds. Fond -, nu s-a sustras de la urmărire penală și nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită nu depășește 7 ani), cât și cerința menționată la lit. d) a alin. (1) al art. 83 C. pen., în sensul că a avut o bună conduită atât anterior, cât și ulterior săvârșirii faptei, fiind, totodată, bine integrat socio-profesional și familial, așa cum, de altfel, s-a menționat și anterior. Mai mult, amânarea aplicării pedepsei, prin obligațiile impuse, este aptă, raportat la situația concretă din speță, să asigure realizarea scopului preventiv-educativ, precum și un control regulat al conduitei sale, dar și atenționarea constantă asupra modului în care trebuie să se comporte, pentru a evita săvârșirea unei noi infracțiuni, astfel încât acesta să constituie un avertisment suficient pentru ca, în viitor, să nu mai comită alte fapte penale.

Examinând critica inculpatului referitoare la greșita aplicare a interdicției prevăzută de art. 85 alin. (2) lit. g) C. pen., Înalta Curte o apreciază ca fiind nefondată, în procesul de individualizare a sancțiunii, prima instanță dând dovadă de clemență, prin alegerea unei soluții alternative condamnării, anume cea a amânării aplicării pedepsei, potrivit dispozițiilor art. 83 C. pen.

Prin urmare, cu privire la obligația de a nu conduce, pe durata termenului de supraveghere, autovehicule pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, Înalta Curte apreciază, în acord cu judecătorul fondului, dat fiind împrejurările comiterii faptei, mai sus descrise, că numai astfel poate fi înlăturată, pentru o anumită perioadă de timp, o stare de pericol de pe drumurile publice și, doar în acest mod, se poate atrage atenția inculpatului, în mod eficient, asupra necesității de revizuire a comportamentului său rutier, în condițiile în care, potrivit propriilor afirmații, a avut, la un moment dat, probleme legate de consumul de alcool.

Raționând astfel, Înalta Curte nu poate reține apărarea inculpatului în sensul că, impunerea obligației în discuție este excesivă și disproporționată în raport cu circumstanțele cauzei și persoana sa dat fiind că supravegherea conduitei sale este asigurată prin obligațiile impuse la alin. (1) al art. 85 C. pen.. Dacă s-ar interpreta astfel dispozițiile art. 85 alin. (2) C. pen., ar însemna că nu i se poate impune inculpatului față de care s-a dispus amânare aplicării pedepsei nici una dintre măsurile de supraveghere și obligațiile reglementate de acest text de lege. Mai mult, trebuie observat că dispozițiile art. 85 alin. (2) C. pen. se referă la alte interdicții decât cele reglementate de prevederile art. 85 alin. (1) C. pen.

Pe de altă parte, nu pot fi primite nici criticile invocate, în subsidiar - prin motivele de apel -, referitoare la reducerea perioadei pentru care respectiva obligație a fost impusă, durata de 2 ani a termenului de supraveghere fiind una suficientă, pe parcursul căreia inculpatul are timp să reflecteze asupra conduitei sale trecute și să aleagă a se conforma, pe viitor, regulilor de circulație.

Pentru același considerente anterior menționate, Înalta Curte apreciază ca nefondată și solicitarea apelantului de înlăturare/modificare a acestei obligații și impunerea altei interdicții dintre celelalte prevăzute de art. 85 alin. (2) C. pen.

În consecință, având în vedere toate aceste considerente anterior expuse, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 46/F din 12 martie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, și, având în vedere că acesta este cel care se află în culpă procesuală, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 46/F din 12 martie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 13 septembrie 2018.

Procesat de GGC - LM