ÎCCJ, Secția penală

I. Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 21 din 18 martie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2019, în baza art. 336 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., s-a stabilit în privința inculpatului A. pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe.

În baza art. 83 C. pen. s-a dispus amânarea aplicării pedepsei de 10 luni închisoare pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii, conform art. 84 alin. (1) C. pen.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere s-a impus inculpatului să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune București, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 85 alin. (2) lit. g) C. pen., pe durata termenului de supraveghere s-a impus inculpatului obligația de a nu conduce niciun vehicul.

În baza art. 83 alin. (4) C. pen. s-a atras atenția inculpatului cu privire la consecințele nerespectării măsurilor de supraveghere, a obligațiilor ce îi revin sau în cazul săvârșirii unei infracțiuni.

Pentru a pronunța această hotărâre, în esență, prima instanță de fond a reținut că, sub aspect obiectiv, fapta inculpatului A. care, la data de 4 noiembrie 2017, în jurul orei 22:00, a condus pe bulevardul x din Municipiul București, autovehiculul marca B. cu număr de înmatriculare x, având în sânge o îmbibație alcoolică de 1,95 gr.‰, întrunește condițiile de tipicitate ale infracțiunii prev. de art. 336 alin. (1) C. pen., apreciind că sub aspect subiectiv a săvârșit infracțiunea cu intenție directă prev. de art. 16 alin. (3) lit. a) C. pen.

Curtea de apel a considerat că pronunțarea unei soluții de condamnare nu se justifică în raport cu natura și gravitatea redusă a infracțiunii comise de inculpat care nu a periclitat în mod grav siguranța circulației pe drumurile publice față de circumstanțele concrete ale comiterii faptei, dar și cu periculozitatea inculpatului, reținând că este legală și oportună acordarea beneficiului amânării aplicării pedepsei, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 83 și următoarele din C. pen., supravegherea conduitei inculpatului în cadrul obligațiilor impuse conform art. 85 alin. (1) C. pen. fiind de natură să asigure scopul pedepsei.

S-a apreciat că, deși pregătirea profesională a inculpatului, magistrat judecător specializat în soluționarea cauzelor penale, poate conferi o gravitate sporită faptei, tot acesta, raportat la conduita ulterioară a inculpatului care și-a asumat fără rezerve responsabilitatea faptei, conduce la concluzia că a înțeles pe deplin consecințele acțiunii sale, fapta comisă putând fi apreciată, în raport de datele cauzei, ca fiind un incident izolat în conduita sa.

Curtea a reținut că înfăptuirea justiției penale impune stabilirea de pedepse care concomitent sunt rezultatul proporționalizării în raport de aplicarea criteriilor generale de individualizare și realizarea scopului sancțiunii penale. S-a considerat că legalitatea și temeinicia hotărârii este dată de existența proporției juste dintre riposta socială determinată în procesul de stabilire și aplicare a pedepsei și gradul de pericol social al faptei, precum și persoana inculpatului.

Totodată, s-a avut în vedere jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție în cauze similare celei deduse judecății (Deciziile nr. 181/A din data de 23 mai 2017, nr. 109/A din data de 4 aprilie 2017, nr. 295/A din data de 8 septembrie 2017, nr. 6/A din data de 6 ianuarie 2018, nr. 215/A din data de 13 septembrie 2018 și nr. 216/A din data de 14 septembrie 2018).

Împotriva acestei sentințe, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a declarat apel, la data de 21.03.2019, prin care a solicitat desființarea, în parte, a hotărârii apelate și, în rejudecare, condamnarea inculpatului în temeiul art. 336 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și a dispozițiilor art. 91 C. pen. privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Cererea de apel a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 22 aprilie 2019.

La data de 24 aprilie 2019, a fost înregistrată adresa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție prin care s-a precizat că, potrivit dispozițiilor art. 88

8

alin. (1) lit. d) din Legea nr. 304/2004 modificată prin O.U.G. nr. 7/2019 publicată în Monitorul Oficial al României din 20 februarie 2019, exercitarea și retragerea căilor de atac în cauzele de competența secției, inclusiv în cauzele aflate pe rolul instanțelor sau soluționate definitiv anterior operaționalizării acesteia prin O.U.G. nr. 90/2018, constituie atribuții ale secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție.

Invocând că trimiterea în judecată, în această cauză, s-a dispus de către procurorii din cadrul secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție și că exercitarea căii de atac este de competența acestei secții, s-a susținut că procurorii din cadrul parchetului de pe lângă instanța învestită cu judecarea cauzei nu aveau posibilitatea legală să exercite calea de atac împotriva hotărârii instanței de fond întrucât dispozițiile art. 88

1

- 88

9

din Legea privind organizarea judiciară sunt dispoziții speciale și derogatorii de imediată aplicare.

Deopotrivă, s-a menționat că, dacă instanța consideră că procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești au dreptul să exercite calea de atac împotriva hotărârii instanței care a judecat cauza în fond, să se ia act că secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție retrage apelul declarat prin Adresa nr. x/2019, la data de 21 martie 2019, de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești împotriva Sentinței nr. 21 din 18 martie 2019 a Curții de Apel Ploiești.

În ședință publică, procurorul din cadrul secției judiciare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a precizat că susține solicitarea secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție de retragere a căii de atac a apelului exercitat în cauză, în temeiul art. 88

8

alin. (1) lit. d) din Legea 304/2004 privind organizarea judiciară republicată, menționând că retragerea apelului are prioritare față de excepția inadmisibilității căii de atac întemeiate pe lipsa calității persoanei care a declarat apelul.

Deopotrivă, procurorul a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 88

8

alin. (1) lit. d) din Legea 304/2004 privind organizarea judiciară, modificate prin dispozițiile art. 14 pct. 4 și pct. 6 din O.U.G. nr. 7/2019.

II. Deliberând asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale formulate de reprezentantul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția judiciară, instanța de apel reține următoarele:

Prin cererea formulată în scris și susținută oral la termenul de judecată din 15 mai 2019, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția judiciară a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 88

8

alin. (1) lit. d) din Legea 304/2004 privind organizarea judiciară, modificată prin dispozițiile art. 14 pct. 4 și pct. 6 din O.U.G. nr. 7/2019, în raport de dispozițiile art. 1 alin. (3), art. 131 și art. 132 alin. (1) din Constituția României.

În motivarea cererii, referitor la condițiile de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții Constituționale, procurorul a susținut că sunt îndeplinite toate cerințele prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, astfel: cauza se află în fața unei instanțe judecătorești învestită cu judecarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești împotriva sentinței penale nr. 21 din 18 martie 2019 a Curții de Apel Ploiești, în dosarul nr. x/2019; dispozițiile indicate mai sus nu au fost declarate neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale; au legătură cu soluționarea cauzei, atât în ceea ce privește exercitarea căii de atac, cât și în privința retragerii apelului declarat în cauză.

S-a susținut că dispozițiile art. 88

8

alin. (1) lit. d) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, modificate prin dispozițiile art. 14 pct. 4 și pct. 6 din O.U.G. nr. 7/2019, și anume "Atribuțiile secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție sunt următoarele: "(...) exercitarea și retragerea căilor de atac în cauzele de competența secției, inclusiv în cauzele aflate pe rolul instanțelor sau soluționate definitiv anterior operaționalizării acesteia potrivii Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 90/2018 privind unele masuri pentru operaționalizarea secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție", încalcă dispozițiile art. 132 din Constituție privind Statutul procurorului, art. 131 din Constituție privind rolul Ministerului Public și art. 1 alin. (3) din Constituție privind statul de drept.

Pornind de la textul legal enunțat, s-a arătat că procurorul-șef al secției de investigare a infracțiunilor din justiție are dreptul de a declara și de a retrage căile de atac exercitate de alte parchete, deși nu participă la judecata cauzelor.

Însă, prin motivarea cererii de sesizare a Curții Constituționale s-a considerat că această reglementare încalcă principiul controlului ierarhic și al legalității, întrucât, deși procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția judiciară sau din alte parchete competente nu sunt subordonați procurorului-șef al secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție, acesta din urmă are dreptul să dispună asupra activității lor.

În susținerea excepției de neconstituționalitate, s-a mai învederat că secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție are competența exclusivă de a efectua urmărirea penală pentru infracțiunile săvârșite de judecători și procurori, inclusiv judecători și procurori militari și cei care au calitatea de membri ai C.S.M. (art. 88

1

alin. (1) din Legea nr. 304/2004), având ca atribuții efectuarea urmăririi penale (art. 88

8

alin. (1) lit. a) din Legea nr. 304/2004), sesizarea instanței (art. 88

8

alin. (1) lit. b) din Legea nr. 304/2004), precum exercitarea și retragerea căilor de atac în cauzele de competența acestei secții (art. 88

8

alin. (1) lit. d) din Legea nr. 304/2004, modificată prin art. 14 pct. 6 din O.U.G. nr. 7/2019).

S-a subliniat că procurorii din cadrul secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție nu participă la ședințele de judecată în cauzele de competența secției, participarea la ședințele de judecată revenind procurorilor din cadrul secției judiciare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (art. 88

8

alin. (2) din Legea nr. 304/2004).

În acest context, s-a evidențiat faptul că participarea procurorului la ședința de judecată implică un complex de activități judiciare reglementate de procedura penală, respectiv ridicarea de excepții, formularea de cereri și concluzii în cursul soluționării fondului cauzei, analiza legalității și temeiniciei hotărârilor pronunțate în cauzele în care a participat, exercitarea căii de atac împotriva acestor hotărâri și eventual, retragerea acesteia, activități guvernate de principiile legalității și imparțialității, configurarea particulară a acestor principii constituționale în activitatea de participare a procurorului la ședința de judecată fiind materializată de principiul libertății concluziilor (art. 67 alin. (2) din Legea nr. 304/2004).

S-a mai invocat că, în contextul necesității realizării echilibrului între principiul controlului ierarhic și principiul libertății concluziilor, această activitate este normată/detaliată și prin acte cu caracter intern ale Ministerului Public - ordine ale procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (de pildă, retragerea unei căi de atac este propusă și motivată de către procurorul care a participat la ședința de judecată procurorului ierarhic superior; acesta din urmă procedează la propria analiză a legalității și temeiniciei propunerii, decizia urmând a fi luată astfel încât să nu fie prejudiciat niciunul dintre principiile incidente, anterior menționate; în cazul secției judiciare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, decizia finală aparține prim-adjunctului procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție).

Pe linia aceleiași argumentații, în privința principiului subordonării ierarhice în raporturile secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție cu celelalte secții ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și cu celelalte parchete, s-a arătat că niciun procuror (cu funcție de execuție sau cu funcție de conducere) din cadrul secțiilor menționate sau al celorlalte parchete nu este subordonat ierarhic procurorului-șef al secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție, ci exclusiv conducătorului parchetului din care fac parte (în cazul secțiilor Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, procurorului-șef al acestor secții), iar prin intermediul conducătorului parchetului/secției Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție din care fac parte, se subordonează conducătorului parchetului ierarhic superior/procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În consecință, s-a precizat că procurorii din cadrul secției judiciare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu sunt subordonați procurorului-șef al secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție, însă, prin efectul dispoziției criticate, aceștia (inclusiv, procurorii cu funcții de conducere, chiar și la același nivel ierarhic cu procurorul-șef al secției în discuție) devin practic subordonați procurorului-șef al secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție.

S-a considerat că norma criticată este lipsită de previzibilitate, are aptitudinea de a crea confuzie cu privire la declararea și exercitarea căilor de atac și contravine principiului controlului ierarhic, întrucât deși această structură nu participă la ședințele de judecată, este singurul titular al declarării/retragerii căilor de atac care vizează hotărâri pronunțate în aceste ședințe, încălcând principiile legalității și imparțialității materializate în principiul libertății concluziilor, precum și principiul controlului ierarhic.

Deopotrivă, s-a precizat că asemenea situații nu ar putea fi lămurite nici de Consiliul Superior al Magistraturii și nici de Ministerul Public, prin adoptarea de hotărâri ori regulamente, întrucât s-ar adăuga la dispozițiile cuprinse în legi, pentru motivul că ar fi neclare sau incomplete, contrar art. 38 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 astfel cum a fost modificată prin art. 14 pct. 1 din O.U.G. nr. 7/2019, inclusiv Deciziei Curții Constituționale nr. 685/2018, paragrafele 125 - 130 (M. Of. nr. 1021 din 29 noiembrie 2018).

Înalta Curte, în ceea ce privește admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale, reține dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, care prevăd ca:

a) excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele în care participă;

b) excepția să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

c) excepția să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale;

d) excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

În analiza acestor condiții, referitor la cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 88

8

alin. (1) lit. d) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, modificată prin dispozițiile art. 14 pct. 4 și pct. 6 din O.U.G. nr. 7/2019, instanța de apel constată că excepția a fost invocată de reprezentantul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția judiciară, în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, în cauza având ca obiect apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești împotriva sentinței penale nr. 21 din 18 martie 2019 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțate în Dosarul nr. x/2019 privind pe intimatul inculpat A..

Excepția vizează neconstituționalitatea unor dispoziții dintr-o lege în vigoare, respectiv dispozițiile art. 88

8

alin. (1) lit. d) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, modificată prin dispozițiile art. 14 pct. 4 și pct. 6 din O.U.G. nr. 7/2019, iar textul legal nu a fost declarat neconstituțional printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Totodată, dispozițiile legale a căror constituționalitate este contestată au legătură cu soluționarea cauzei, în condițiile în care, calea ordinară de atac a apelului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a fost retrasă de secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin cererea de sesizare a Curții Constituționale s-a precizat că dispozițiile art. 88

8

alin. (1) lit. d) din Legea 304/2004 privind organizarea judiciară, modificată prin dispozițiile art. 14 pct. 4 și pct. 6 din O.U.G. nr. 7/2019 sunt în conflict cu dispozițiile art. 131, art. 132 alin. (1) și art. 1 alin. (3) din Constituția României.

În consecință, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate pentru sesizarea Curții Constituționale, astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, va admite cererea formulată de reprezentantul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția judiciară și va sesiza Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 88

8

alin. (1) lit. d) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, modificată prin dispozițiile art. 14 pct. 4 și pct. 6 din O.U.G. nr. 7/2019.

Opinia instanței cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 88

8

alin. (1) lit. d) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, modificată prin dispozițiile art. 14 pct. 4 și pct. 6 din O.U.G. nr. 7/2019.

Textele de lege incidente:

Art. 88

8

alin. (1) lit. d) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, modificată prin dispozițiile art. 14 pct. 4 și pct. 6 din O.U.G. nr. 7/2019: "Atribuțiile secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție sunt următoarele: "(...) exercitarea și retragerea căilor de atac în cauzele de competența secției, inclusiv în cauzele aflate pe rolul instanțelor sau soluționate definitiv anterior operaționalizării acesteia potrivit Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 90/2018 privind unele măsuri pentru operaționalizarea secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție".

Art. 1 alin. (3) din Constituție privind statul de drept: "România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradițiilor democratice ale poporului român și idealurilor Revoluției din decembrie 1989, și sunt garantate".

Art. 131 din Constituție privind Rolul Ministerului Public: "(1) În activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societății și apără ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor.

(2) Ministerul Public își exercită atribuțiile prin procurori constituiți în parchete, în condițiile legii.

(3) Parchetele funcționează pe lângă instanțele de judecată, conduc și supraveghează activitatea de cercetare penală a poliției judiciare, în condițiile legii".

Art. 132 din Constituție privind statutul procurorului:"(1)Procurorii își desfășoară activitatea potrivit principiului legalității, al imparțialității și al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiției".

Înalta Curte apreciază că dispozițiile art. 88

8

alin. (1) lit. d) din Legea 304/2004 privind organizarea judiciară, modificată prin dispozițiile art. 14 pct. 4 și pct. 6 din O.U.G. nr. 7/2019 nu respectă exigențele constituționale referitoare la calitatea legii, respectiv nu întrunesc condițiile de claritate, precizie, previzibilitate și accesibilitate, fiind contrare dispozițiilor art. 1 alin. (3) din Constituție privind statul de drept, art. 131 privind rolul Ministerului Public și art. 132 din Constituție privind statutul procurorului.

Astfel, potrivit art. 88

8

alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, modificată prin O.U.G. nr. 7/2009, secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție se înființează și funcționează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție care are competența exclusivă de a efectua urmărirea penală pentru infracțiunile săvârșite de judecători și procurori, inclusiv judecătorii și procurorii militari și cei care au calitatea de membri ai Consiliului Superior al Magistraturii.

În ceea ce privește participarea la ședințele de judecată în cauzele de competența secției, art. 88

8

din aceeași lege prevede că se asigură de procurori din cadrul secției Judiciare a Parchetului de pe lângă Curtea de Casație și Justiție sau de către procurori din cadrul parchetului de pe lângă instanța învestită cu judecarea cauzei.

În conformitate cu art. 88

1

alin. (6) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, modificată prin O.U.G. nr. 7/2009, ori de câte ori C. proc. pen. sau alte legi speciale fac trimitere la procurorul ierarhic superior în cazul infracțiunilor de competența secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție, prin acesta se înțelege procurorul-șef al secției, inclusiv în cazul soluțiilor dispuse anterior operaționalizării acesteia.

Deopotrivă, art. 88

2

din aceeași lege prevede că secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție își desfășoară activitatea potrivit principiului legalității, al imparțialității și al controlului ierarhic.

În același act normativ, prin dispozițiile art. 62 se prevede că Ministerul Public își exercită atribuțiile în temeiul legii și este condus de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar conform alin. (2) al aceluiași articol, procurorii își desfășoară activitatea potrivit principiilor legalității, imparțialității și controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiției, în condițiile legii.

În continuare, prin dispozițiile art. 65 este reglementată structura ierarhică a Ministerului Public, fiind prevăzut că procurorii din fiecare parchet sunt subordonați conducătorului parchetului respectiv, iar conducătorul unui parchet este subordonat conducătorului parchetului ierarhic superior din aceeași circumscripție. Controlul exercitat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, de procurorul-șef al Direcției Naționale Anticorupție, de procurorul-șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism sau de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel asupra procurorilor din subordine se poate realiza direct sau prin procurori anume desemnați.

Potrivit art. 75 din aceeași lege, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție are în structură secții conduse de procurori-șefi, care pot fi ajutați de adjuncți. În cadrul secțiilor pot funcționa servicii și birouri conduse de procurori-șefi.

Conform art. 67 alin. (1) și (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, modificată procurorul participă la ședințele de judecată, în condițiile legii, și are rol activ în aflarea adevărului, fiind liber să prezinte în instanță concluziile pe care le consideră întemeiate, potrivit legii, ținând seama de probele administrate în cauză.

În privința căilor de atac, potrivit art. 68 din aceeași lege, procurorul exercită, în condițiile legii, căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești pe care le consideră netemeinice și nelegale, iar în conformitate cu dispozițiile art. 415 alin. (3) C. proc. pen., apelul declarat de procuror poate fi retras de procurorul ierarhic superior.

În opinia instanței, modificările legislative aduse Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară prin art. 14 pct. 4 și pct. 6 din O.U.G. nr. 7/2019 fac dificilă exercitarea atribuțiilor judiciare instituite ex lege, în considerarea rolului judiciar complex al procurorilor, ce presupune participarea procurorului în ședințele de judecată, dreptul acestuia de a formula cereri, a ridica excepții, a pune concluzii, a evalua soluția pronunțată de instanță, a exercita căile de atac și a le retrage.

În condițiile în care exercitarea căilor de atac și retragerea acestora sunt atribuții ale secției specializate, iar nu ale procurorului care a participat la ședința de judecată și procurorului cu funcție de conducere al parchetului din care face parte procurorul de ședință, pe linie ierarhică, această situație reprezintă o încălcare a principiilor care guvernează activitatea Ministerului Public, venind în conflict cu prevederile art. 1 alin. (3), art. 131 și art. 132 alin. (1) din Constituția României.

Dispozițiile art. 88

8

alin. (1) lit. d) din Legea 304/2004 sunt confuze, imprecise și imprevizibile prin crearea unei subordonări ierarhice a procurorilor care participă la ședințele de judecată și a procurorului cu funcție de conducere din aceeași unitate de parchet (inclusiv din parchetul general), față de procurorul-șef al secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Îndeplinirea condițiilor prevăzute de textul de lege criticat trebuie analizată, în concret, pornind de la normele constituționale în materie care reglementează statutul procurorilor și rolul acestora într-un stat de drept cu referire la principiile care guvernează echilibrul între principiul controlului ierarhic și principiile libertății concluziilor procurorilor care participă în ședințele de judecată în cauzele în care efectuarea urmăririi penale este dată în competența secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție.

Din modul de reglementare a Secțiunii a 2

1

-a din Capitolul II al Titlului I din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, modificată, secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție este o structură specializată din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție care se supune aceluiași principiu constituțional al controlului ierarhic pe care se fundamentează întreaga activitate a procurorilor și al cărei procuror-șef se subordonează procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Funcția decizională acordată instanței de contencios constituțional servește pentru a îndepărta îndoielile ce ar putea exista în privința interpretării normelor care guvernează statutul și rolul procurorilor în statul de drept, cu condiția ca rezultatul să fie unul coerent, având aptitudinea de a produce un efect decisiv asupra modului în care își desfășoară sarcinile corespunzătoare inclusiv pe linie ierarhică, cu consecințe asupra respectării principiului legalității în activitatea judiciară.

Raportat la obiectul excepției de neconstituționale, o normă de drept este previzibilă atunci când oferă o anumită garanție contra atingerilor arbitrare în exercitarea atribuțiilor de către procurori, fără a face incert și limitat rolul procurorilor de ședință, prin amplificarea unei stări de ambiguitate și neclaritate în asigurarea unui comportament corect față de domeniul și destinatarii vizați de conținutul textului supus interpretării instanței de contencios constituțional.

III. Examinând cererea de retragere a apelului formulată de secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, constată următoarele:

Potrivit art. 88

8

alin. (1) lit. d) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, modificată prin dispozițiile art. 14 pct. 4 și pct. 6 din O.U.G. nr. 7/2019, secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție are atribuția de a retrage căile de atac în cauzele de competența acestei secții, inclusiv în cauzele aflate pe rolul instanțelor sau soluționate definitiv anterior operaționalizării acesteia potrivit Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 90/2018 privind unele măsuri pentru operaționalizarea secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție.

În cauză, intimatul inculpat A. a fost trimis în judecată prin Rechizitoriul nr. x/2018 din 20 decembrie 2018 emis de secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru comiterea infracțiunii de prev. de art. 336 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, la data de 4 noiembrie 2017, în jurul orei 22:00, a condus pe bulevardul x din București, autovehiculul marca B. cu nr. deînmatriculare x, având în sânge o îmbibație alcoolică de 1,95 gr‰.

Prin Sentința penală nr. 21 din 18 martie 2019 pronunțată în Dosarul nr. x/2019 de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 336 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. s-a dispus amânarea aplicării pedepsei de 10 luni închisoare stabilită pentru inculpatul A., acesta urmând să respecte măsurile de supraveghere pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, în conformitate cu art. 84 alin. (1) și art. 85 alin. (1) C. pen.

Apelul declarat la data de 21 martie 2019 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a fost retras de secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Adresa nr. x/2018 înregistrată la data de 24 aprilie 2019, instanța de apel urmând să ia act de retragerea căii de atac.

În privința excepției inadmisibilității apelului promovat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești împotriva Sentinței penale nr. 21 din 18 martie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, invocată de intimatul inculpat A. și motivată pe lipsa calității procesuale a acestei unități de parchet de a exercita calea de atac a apelului, Înalta Curte consideră că actul retragerii căii de atac primează excepției inadmisibilității întrucât retragerea apelului înlătură cadrul procesual care ar fi putut permite inclusiv analiza condițiilor de admisibilitate a căii de atac.

Pentru considerentele expuse, în raport de manifestarea de voință a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție, transmisă în scris și susținută oral de procurorul de ședință din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția judiciară, în sensul retragerii apelului formulat împotriva Sentinței penale nr. 21 din 18 martie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în Dosarul nr. x/2019, în baza art. 88

8

alin. (1) lit. d) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, modificată prin dispozițiile art. 14 pct. 4 și pct. 6 din O.U.G. nr. 7/2019, Înalta Curte va lua act de retragerea de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție a apelului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești împotriva Sentinței penale nr. 21 din 18 martie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în Dosarul nr. x/2019 privind pe intimatul inculpat A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

I. Admite cererea formulată de reprezentantul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția judiciară de sesizare a Curții Constituționale.

Dispune sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 88

8

alin. (1) lit. d) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară modificate prin dispozițiile art. 14 pct. 4 și pct. 6 din O.U.G. nr. 7/2019.

Definitivă.

II. Ia act de retragerea de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție a apelului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești împotriva Sentinței penale nr. 21 din 18 martie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în Dosarul nr. x/2019 privind pe intimatul inculpat A.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 mai 2019.

Procesat de GGC -LM