ÎCCJ, Secția penală

Persoanei vătămate S.C. B. S.R.L. suma de 5.392,25 RON .

Persoanei vătămate S.C. C. S.R.L. suma de 128.475,64 RON.

Persoanei vătămate S.C. D. S.R.L. suma de 32.970,01 RON.

Persoanei vătămate S.C. E. S.R.L. suma de 46.953,78 RON.

Persoanei vătămate S.C. F. S.R.L. suma de 7.162,45 RON.

Persoanei vătămate G. S.R.L. suma de 37.164,13 RON.

Persoanei vătămate H. S.R.L. Oradea suma de 13.449,99 RON.

Persoanei vătămate S.C. I. S.R.L. suma de 9.519,45 RON.

Persoanei vătămate S.C. J. S.R.L. suma de 42.770,27 RON.

Persoanei vătămate S.C. K. S.R.L. suma de 19.423,61 RON.

Persoanei vătămate S.C. L. S.R.L. suma de 11.599,09 RON.

Persoanei vătămate S.C. M. S.R.L. suma de 14.136,00 RON.

Persoanei vătămate S.C. N. S.R.L. suma de 33.097,46 RON.

Persoanei vătămate S.C. O. S.R.L. suma de 7.710,05 RON.

Persoanei vătămate S.C. P. S.R.L. suma de 55.070,99 RON.

Persoanei vătămate S.C. Q. S.R.L. suma de 1.799,59 RON.

Persoanei vătămate S.C. R. S.R.L. suma de 6.732,90 RON.

Persoanei vătămate S.C. S. S.R.L. suma de 113.649,53 RON.

Persoanei vătămate S.C. T. S.R.L. suma de 14.186,98 RON.

Persoanei vătămate S.C. U. S.R.L. suma de 14.823,23 RON.

Persoanei vătămate S.C. V. S.R.L. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 8.193,11 RON. În temeiul art. 397 C. proc. pen.. raportat la art. 25 alin. (6) C. proc. pen.., a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă exercitată în procesul penal de persoana vătămată S.C. W. S.R.L.. S-a luat act de împrejurarea că persoanele vătămate S.C. X. S.R.L. și S.C. Y. S.R.L. nu s-au constituit parte civilă în procesul penal. În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen.., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3000 RON reprezentând cheltuieli judiciare în favoarea statului, față de reținerea culpei procesuale. În baza art. 272 C. proc. pen.., onorariul avocatului din oficiu, aferent fazei camerei preliminare [potrivit delegației de asistență obligatorie nr. 2235/12.08.2019 în cuantum de 627 RON], s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției. În baza art. 272 C. proc. pen.., onorariul avocatului din oficiu, aferent fazei de judecată [potrivit delegației de asistență obligatorie nr. 2236/12.08.2019, în cuantum de 868 RON ] s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției. În baza art. 272 C. proc. pen.., onorariul avocatului din oficiu, aferent fazei de judecată [potrivit delegației de asistență obligatorie nr. 3024/14.08.2020 în cuantum de 2758 RON ] s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției. În baza art. 272 C. proc. pen.., onorariul avocatului din oficiu, aferent fazei camerei preliminare [potrivit delegației de asistență obligatorie nr. 2762/24.06.2016 în cuantum de 230 RON ] s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției. În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen.., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3000 RON reprezentând cheltuieli judiciare în favoarea statului. Împotriva sentinței penale nr. 174/2022 din data de 11 februarie 2022, pronunțate de către Judecătoria Oradea, a declarat apel inculpatul A.. Prin decizia penală nr. 248 din 12 mai 2022 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.., s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A., împotriva sentinței penale nr. 174/2022 din data de 11 februarie 2022, pronunțate de către Judecătoria Oradea, pe care o menține. Conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., a fost obligat inculpatul apelant A., la plata sumei de 200 RON, cheltuieli judiciare în favoarea statului. Onorariul apărătorului din oficiu, conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. 606 emisă de Baroul Bihor la data de 03.03.2022, în cuantum de 868 RON, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției. Decizia penală nr. 248 din 12 mai 2022 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea la data de 17 mai 20222, condamnatului A. la data de 18 mai 2022, la adresa de domiciliu, în Zalău, județ Sălaj, pe dovada de primire fiind menționat că a primit A., destinatar, fiind menționată seria și numărul actului de identitate și semnătura destinatarului. De asemenea, decizia a fost comunicată celorlalte părți din dosar. Cererea de recurs în casație a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea la data de 14 februarie 2025 și celorlalte părți din dosar Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală la data de 19 martie 2025. Prin referatul întocmit în cauză, judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent, în vederea discutării admisibilității cererilor de recurs în casație, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen.., la data de 25 martie 2025. Având în vedere data deciziei recurate și dovada de comunicare către condamnat, aflată la dosar, s-au efectuat verificări în rețeaua A.N.P. rezultând că A. [ ] se află, în prezent în Penitenciarul Oradea, fiind încarcerat la data de 12 mai 2022 (anterior comunicării deciziei penale nr. 248 din 12 mai 2022 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, la domiciliul din municipiul Zalău, județul Sălaj) De asemenea, s-a emis adresă către Penitenciarul Oradea pentru a transmite, din evidențele deținute, data comunicării deciziei penale nr. 248 din 12 mai 2022 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Prin adresa nr. x/21.03.2025, Penitenciarul Oradea a transmis că A. a fost încarcerat în penitenciar, în data de 12.05.2022 în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. x/12.0512022 emis de Judecătoria Oradea în baza sentinței penale nr. 174/11.02.2022, rămasă definitivă prin decizia penală a Curții de Apel Oradea nr. 248/12.0512022, în dosarul cu nr. x/2019, la data de 12.05.2022. Având în vedere că decizia penală nr. 248 din 12 mai 2022 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori nu a fost comunicată condamnatului la locul de detenție, iar la data când a primit comunicarea la domiciliu se afla deja încarcerat, referitor la cererea de recurs în casație s-a apreciat că este îndeplinită condiția prevăzută de art. 435 C. proc. pen.., fiind formulată în termen legal. Prin încheierea din 25 martie 2025, Înalta Curte, în vederea publicării în Monitorul Oficial a deciziei Curții Constituționale din data de 18 februarie 2025 referitoare la excepția de neconstituționalitate a art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.., a amânat cauza și a fixat termen pentru verificarea admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1151/A din 22 noiembrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, la data de 06 mai 2025, C 7 filtru. Prin încheierea din 06 mai 2025, s-a admis cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 248/A din 12 mai 2022 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2019 și s-a trimis cauza Completului 7 în vederea soluționării cererii de recurs în casație la data de 17 iunie 2025, cu citarea recurentului inculpat. În dezbateri, la data de 17 iunie 2025, apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A. a solicitat admiterea recursului în casație formulat pentru cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.., susținând că în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal, în condițiile în care în cauză intervenise prescripția răspunderii penale, având în vedere că faptele au fost săvârșite în anul 2015, iar inculpatul a fost condamnat în anul 2022. Reprezentantul Ministerului Public a solicitat respingerea recursului în casație arătând că la data de 14 octombrie 2022 recurentul a formulat o altă cerere de recurs în casație, fără a indica un temei juridic și fără a invoca excepția de neconstituționalitate a art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.., astfel că nu poate beneficia de decizia nr. 50/2025 a Curții Constituționale, din cauza principiului autorității de lucru judecat. Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.. și având în vedere îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casație, Înalta Curte constată următoarele: După admiterea în principiu a cererii de recurs în casație, observându-se că numărul de înregistrare în baza de date ECRIS a dosarului din prezentul recurs în casație este diferit de numărul de înregistrare din aceeași bază de date cu privire la dosarul în care s-a pronunțat decizia recurată, au fost efectuate verificări cu privire la căile de atac declarate de A. (aceeași chestiune a apărut și în legătură cu dosarul nr. x/2025 soluționat la data de 12 iunie 2025, cu privire la alte părți, astfel că jurisprudența anterioară va determina și soluția în prezentul dosar). Din verificările bazei de date ECRIS cu privire la căile de atac declarate de A. împotriva deciziei penale nr. 248/A din 12 mai 2022, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, au rezultat următoarele dosare înregistrate la Înalta Curte: dosarul nr. x/2019 (recurs în casație) și dosarul nr. x/2025 (recurs în casație). De asemenea, din baza de date ECRIS rezultă că inculpatul A. a formulat anterior contestații în anulare împotriva aceleiași decizii nr. 248/A din 12 mai 2022, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza cazului prevăzut de art. 426 lit. b) C. proc. pen.., soluționate de curțile de apel prin deciziile penale nr. 827/A/2022, nr. 398/A/2022, nr. 444/A/2022, nr. 523/A/2022 și nr. 101/A/2024 (Curtea de Apel Oradea); deciziile penale nr. 49/CA/2024 și 1/CA/2025 (Curtea de Apel Timișoara) și decizia nr. 230/2023 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia. În consecință, anterior admiterii în principiu prezentei cereri de recurs în casație, a mai fost declarat un recurs în casație de către inculpatul A. la data de 14 octombrie 2022, cu privire la același caz de casație invocat [art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen..], fără să fie susținute chestiuni de neconstituționalitate, care să determine evaluarea de către Curtea Constituțională a unei excepții de neconstituționalitate cu privire la dispozițiile invocate. Recursul în casație declarat împotriva deciziei penale nr. 248/A din 12 mai 2022, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost soluționat prin încheierea nr. 186/RC din 15 martie 2023 pronunțată de Înalta Curte în dosarul nr. x/2019, anterior sesizării printr-un nou recurs în casație în cauza de față. Astfel, prin încheierea nr. 186/RC din 15 martie 2023 pronunțată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte a respins, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 248/A din 12 mai 2022, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori și a obligat recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, Înalta Curte a constatat că inculpatul nu a înțeles să indice temeiul de drept al cererii sale (cazul de casare), nesocotind art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., însă, s-a apreciat că aspectele invocate ar putea fi circumscrise cazului prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.. care prevede că posibilitatea formulării recursului în casație atunci când în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal. Acest caz de casare este incident, în raport de actele și lucrările existente la dosar la data pronunțării hotărârii definitive, dacă se constată reținerea eronată a unuia dintre impedimentele la exercitarea acțiunii penale, prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e)-j) C. proc. pen.., și, în temeiul cărora s-ar fi pronunțat o soluție nelegală de încetare a procesului penal. Or, criticile indicate în cererea de recurs în casație, vizează ipoteza pronunțării unei soluții de condamnare ce se dorește a fi reformată într-o soluție de încetarea procesului penal, situație ce nu se circumscrie cazului de casare analizat (prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen..). Soluția de condamnare poate fi cenzurată pentru alte considerente de nelegalitate enumerate expres și limitativ (art. 438 alin. (1) pct. 7,11, 12 C. proc. pen..) Înalta Curte a amintit că pe rolul Curții Constituționale a României se află sesizări de neconstituționalitate cu privire la art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.., instanța de trimitere apreciind că viciul de neconstituționalitate este atras de forma de legiferare a temeiului căii de atac, legiuitorul prevăzând că doar aprecierea eronată în sensul afirmării existenței cauzei de încetare poate declanșa calea de atac, nu și aprecierea eronată în sensul negării existenței cauzei de încetare (ICCJ, încheierea din 1 noiembrie 2022, dosar nr. x/2016). În egală măsură, Înalta Curte a reținut, analizând baza de date ECRIS și în raport cu critica referitoare la incidența instituției prescripției răspunderii penale, urmare a pronunțării deciziilor CCR, că inculpatul A. a formulat anterior contestații în anulare împotriva aceleiași decizii nr. 248/A din 12 mai 2022, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în cadrul cazului prevăzut de art. 426 lit. b) C. proc. pen.. - "când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal" (deciziile penale nr. 398/A/2022, 444/A/2022 și 523/A/2022 pronunțate de Curtea de Apel Oradea). Ulterior, la data de 03 februarie 2025, împotriva aceleiași decizii penale nr. 248/A din 12 mai 2022, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, a mai formulat o cerere de recurs în casație condamnatul A., fiind transmisă prin Poșta Română la data de 10 februarie 2025, conform ștampilei aflate pe plicul de la dosar recurs în casație și înregistrată la Curtea de Apel Oradea la data de 12 februarie 2025. La data de 19 martie 2025, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost înregistrată, sub numărul x/2025, cererea de recurs în casație formulată de condamnatul A. împotriva aceleiași decizii nr. 248/A din 12 mai 2022, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. În motivarea recursului în casație condamnatul a indicat temeiul de drept prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.. (în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal), invocând Decizia nr. 297/2018 a CCR Recurentul a precizat că a fost condamnat prin sentința nr. 174 din 01.02.2022 a Judecătoriei Oradea pronunțată în dosarul nr. x/2019 la pedeapsa de 4 ani pentru infracțiunea prev. de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. și s-a dispus încetarea procesului penal pentru infracțiunea prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu mențiunea că termenul de prescripție a răspunderii penale a fost împlinit în 2021, iar faptele au fost săvârșite în anul 2015. Recurentul a susținut că apelul său a fost respins în mod greșit prin decizia penală nr. 248/A din 12 mai 2022 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, pentru motivul că Decizia nr. 297/2018 a CCR este interpretativă. Prin încheierea din 06 mai 2025, s-a admis cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 248/A din 12 mai 2022 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2019 având în vedere Decizia nr. 50 a Curții Constituționale din data de 18 februarie 2025 referitoare la excepția de neconstituționalitate a art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. Prin Decizia nr. 50 a Curții Constituționale din data de 18 februarie 2025 referitoare la excepția de neconstituționalitate a art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.., publicată în Monitorul Oficial din data de 11 aprilie 2025, s-a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de Z. în Dosarul nr. x/2016/a8 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală și constată că soluția legislativă din cuprinsul art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.., care exclude inculpatul de la dreptul de a formula recurs în casație în ipoteza în care în mod greșit nu a fost dispusă încetarea procesului penal, este neconstituțională. Astfel, se observă că din baza de date ECRIS rezultă că nu au fost înregistrate dosare pe rolul instanței având ca obiect o cerere de sesizare a Curții Constituționale formulată de inculpatul A. cu excepția de neconstituționalitate a art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.. Prin urmare, cererea de recurs în casație nu ar putea fi calificată ca fiind o cerere de revizuire împotriva încheierii nr. 186/RC din 15 martie 2023 pronunțată de Înalta Curte în dosarul nr. x/2019, întemeiată pe art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. În consecință, examinând prezenta cerere de recurs în casație, se observă că în baza de date ECRIS nu au fost înregistrate dosare având ca obiect cereri de sesizare a Curții Constituționale, formulate de A. cu privire la cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.. Având în vedere că o cerere de recurs în casație întemeiată pe art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.. a fost deja soluționată de către Înalta Curte de Casație și Justiție (încheierea nr. 186/RC din 15 martie 2023 pronunțată de Înalta Curte în dosarul nr. x/2019) reluarea criticilor formulate de recurent nu poate fi examinată într-o nouă cale de atac cu același obiect. Suplimentar argumentelor menționate mai sus, prezenta cerere de recurs în casație nu respectă termenul prevăzut de art. 435 C. proc. pen.., întrucât acesta a luat cunoștință despre decizie la momentul când a formulat prima cerere de recurs în casație la data de 14 octombrie 2022. Prin Decizia nr. 126 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 185 din 11 martie 2016, Curtea Constituțională a statuat că o decizie de constatare a neconstituționalității unei prevederi legale trebuie să profite, în formularea căii de atac a revizuirii, numai acelei categorii de justițiabili care a ridicat excepția de neconstituționalitate în cauze soluționate definitiv până la publicarea în Monitorul Oficial a deciziei prin care se constată neconstituționalitatea, precum și autorilor aceleiași excepții, invocate anterior publicării deciziei Curții, în alte cauze, soluționate definitiv (paragraful 33 din decizie). Înalta Curte subliniază că, deși hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituțională ca urmare a admiterii unei excepții de neconstituționalitate ridicate într-o altă cauză, aceasta nu profită inculpatului A., întrucât nu s-a folosit de acest mijloc procesual în apărare, în scopul valorificării drepturilor și intereselor sale legitime, în dosarul având ca obiect judecata recursului său în casație, astfel că nu se impune recunoașterea beneficiului efectelor Deciziei nr. 50 din 18 februarie 2025 a Curții Constituționale în favoarea sa. Având în vedere că Înalta Curte de Casație și Justiție a soluționat deja un recurs în casație împotriva deciziei penale nr. 248/A din 12 mai 2022, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, prin încheierea nr. 186/RC din 15 martie 2023 pronunțată în dosarul nr. x/2019, față de jurisprudența dezvoltată în jurul aceleiași probleme de drept în dosarul nr. x/2025, soluționat la data de 12 iunie 2025, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 248/A din 12 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019. În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 753 RON, va rămâne în sarcina statului și se va suporta din fondurile Ministerului Justiției. PENTRU ACESTE MOTIVE,