ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 06 noiembrie 2025

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1188/14.10.2024, în temeiul art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (1) din C. pen., Judecătoria Constanța l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea în perioada 07-11.08.2020 a infracțiunii de înșelăciune.

În temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. l-a achitat pe inculpatul A. sub aspectul săvârșirii în perioada 07-11.08.2020 a infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (1) din C. pen.

În temeiul art. 41 alin. (1) din C. pen. a constatat că infracțiunea din prezenta cauză este săvârșită în stare de recidivă față de pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, 4.500 RON amendă și interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. pe o durată de 1 an, cu suspendarea executării pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere de 3 ani și 6 luni, la care a fost condamnat inculpatul prin sentința penală 2050 din 29.11.2017 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul x/2015, definitivă prin decizia penală 502/A din 17.04.2018 pronunțată de Curtea de Apel Cluj.

În temeiul art. 96 alin. (4) din C. pen. a revocat suspendarea și a dispus executarea pedepsei rezultante de 3 ani închisoare stabilită prin S.P. 2050/2017 a Judecătoriei Cluj-Napoca.

În temeiul art. 43 alin. (1) din C. pen. a adăugat pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare stabilită prin prezenta sentință la pedeapsa anterioară stabilită prin S.P. 2050/2017 a Judecătoriei Cluj-Napoca, urmând ca, în final, inculpatul A. să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani și 6 luni închisoare și 4.500 RON amendă.

În temeiul art. 72 din C. pen. a scăzut din durata pedepsei pronunțate durata reținerii din data de 10.03.2021 din prezenta cauză, precum și durata arestării preventive și a arestului la domiciliu din dosarul x/2014, de la data de 06.05.2014 - la 04.12.2014.

A constatat că inculpatul a achitat integral amenda penală, respectiv suma de 2.700 RON cu chitanța seria x nr. x din 27.04.2016 și suma de 1.800 RON cu chitanța seria x nr. x din 02.07.2018, ambele emise de Trezoreria Cluj-Napoca.

În temeiul art. 45 alin. (1) din C. pen. a contopit pedepsele complementare aplicate și a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. pe o durată de 1 an după executarea pedepsei închisorii.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. b) din C. pen. a constatat executată pedeapsa complementară.

În temeiul art. 45 alin. (5) din C. pen. a contopit pedepsele accesorii aplicate și a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii.

A dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei.

În temeiul art. 397 din C. proc. pen. rap. la art. 25 din C. proc. pen. a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S.C. B. S.R.L.

A obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 135.660 RON reprezentând daune materiale.

A constatat că inculpatul a achitat către partea civilă suma de 9.873 Euro din totalul daunelor materiale acordate.

În temeiul art. 250

2

din C. proc. pen. a constatat legalitatea și temeinicia măsurii sechestrului asigurător dispus prin Ordonanța 9325/P/2020 din 19.04.2021 asupra contului x aparținând numitei C. până la concurența sumei de 12.200 de RON, măsură pe care a menținut-o.

A respins ca neîntemeiată cererea părții civile privind acordrea cheltuielilor de judecată.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, instanța a avut în vedere că inculpaul nu este la primul contact cu legea penală, din fișa de cazier judiciar rezultând că a suferit numeroase condamnări la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea de infracțiuni contra patrimoniului.

A reținut că infracțiunea din cauză este săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie față de pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, 4.500 RON amendă și interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. pe o durată de 1 an, cu suspendarea executării pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere de 3 ani și 6 luni, la care a fost condamnat inculpatul prin sentința penală 2050 din 29.11.2017 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul x/2015, definitivă prin decizia penală 502/A din 17.04.2018 pronunțată de Curtea de Apel Cluj.

Împotriva sentințe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța și inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 425/P din 16 aprilie 2025, Curtea de Apel Constanța, secția Penală și pentru Cauze Penale cu Minori și de Familie, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța și inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 1188/14.10.2024 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul nr. x/2021.

Instanța de apel a reținut că, în mod corect, prima instanță a constatat că infracțiunea dedusă judecății este săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie.

Împotriva hotărârii instanței de apel a declarat recurs în casație inculpatul A..

În motivarea cererii, inculpatul A. a invocat cazul de recurs în casație prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

În acest sens, a invocat faptul că în mod nelegal s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere și i s-a aplicat regimul recidivei postcondamnatorii, deși, în cauză, era incident regimul recidivei postexecutorii.

Astfel, a arătat că prin sentința penală nr. 1188/14.10.2024 a Judecătoriei Constanța, printre altele, s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare, stabilită prin sentința penală nr. 2050/29.11.2017 a Judecătoriei Cluj-Napoca, pronunțată în dosarul penal nr. x/2015 a acestei instanțe, definitivă prin decizia penală nr. 502/A/17.04.2018 a Curții de Apel Cluj.

Prin decizia penală nr. 502/A/17.04.2018 a Curții de Apel Cluj la care s-a raportat Curtea de Apel Constanța la momentul revocării suspendării sub supraveghere, pronunțată în faza de apel a dosarului penal nr. x/2025 a fost anulată suspendarea sub supraveghere dispusă printr-o hotărâre anterioară, respectiv prin sentința penala nr. 1427/4.12.2014 a Judecătoriei Cluj-Napoca, pronunțată în dosarul penal nr. x/2014, definitivă la data de 02.07.2015, prin decizia penală nr. 953/A/2015 a Curții de Apel Cluj și a fost dispusă o nouă suspendare sub supraveghere pe un termen de încercare de 3 ani și 6 luni.

Conform prevederilor art. 97 alin. (2) din C. pen., în cazul anulării suspendării sub supraveghere dispusă printr-o hotărâre anterioară și dispunerea unei noi suspendări sub supraveghere, termenul de supraveghere se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare prin care s-a pronunțat anterior suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Prin urmare, a considerat că termenul de 3 ani și 6 luni al suspendării sub supraveghere a pedepsei dispusă definitiv prin hotărârea Curții de Apel Cluj din 17.04.2018, nu se calculează de la această dată, cum greșit a calculat Curtea de Apel Constanța, ci de la data de 02.07.2015, când a rămas definitivă decizia penală nr. 953/A/2015 a Curții de Apel Cluj, respectiv cea prin care a rămas definitivă prima suspendare sub supraveghere a pedepsei.

Or, de la data de 02.07.2015, termenul de supraveghere de 3 ani și 6 luni s-a împlinit la data de 01.01.2019.

Prin urmare, în perioada 7.08.-11.08.2020 când se impută comiterea de către inculpat a infracțiunii de înșelăciune pentru care s-a pronunțat definitiv condamnarea în dosarul Curții de Apel Constanța, termenul de supraveghere era împlinit și nu putea fi dispusă, în mod legal, revocarea suspendării sub supraveghere.

Astfel, a menționat că fiind nelegal revocată suspendarea sub supraveghere a fost și nelegal aplicat regimul sancționator al recidivei postcondamnatorii, în locul celui al recidivei postexecutorii.

Prin încheierea din data de 26 iunie 2025, Înalta Curte de Casație și Justiție, judecătorul de filtru a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. și a dispus trimiterea cauzei la completul de trei judecători, în vederea judecării pe fond a căii de atac.

Analizând recursul în casație formulat de inculpatul A. în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 433 din C. proc. pen., scopul recursului în casație este acela de a supune Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Definind scopul recursului în casație, art. 433 din C. proc. pen. abilitează instanța competentă - Înalta Curte de Casație și Justiție - să examineze deciziile atacate sub toate aspectele de legalitate și să sancționeze, prin casare, orice nelegalitate a acestora, desigur cu observarea cazurilor de casare strict și limitativ enumerate la art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

În cauză, inculpatul A. a formulat recurs în casație, invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., respectiv că s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, întrucât în mod nelegal s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere și i s-a aplicat regimul recidivei postcondamnatorii, deși, în cauză, era incident regimul recidivei postexecutorii.

Criticile inculpatului sunt întemeiate.

Astfel, prin sentința penală nr. 1188/14.10.2024 a Judecătoriei Constanța, a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune.

Prin aceeași sentință, s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare, stabilită prin sentința penală nr. 2050/29.11.2017 a Judecătoriei Cluj-Napoca, pronunțată în dosarul penal nr. x/2015 a acestei instanțe, definitivă prin decizia penală nr. 502/A/17.04.2018 a Curții de Apel Cluj.

S-au contopit cele două pedepse în baza regimului recidivei postcondamnatorii și a fost dispusă executarea pedepsei rezultante de 5 ani și 6 luni închisoare.

Prin decizia penală nr. 502/A/17.04.2018 a Curții de Apel Cluj la care s-a raportat Curtea de Apel Constanța la momentul revocării suspendării sub supraveghere, pronunțată în faza de apel a dosarului penal nr. x/2025, a fost anulată suspendarea sub supraveghere dispusă printr-o hotărâre anterioară, respectiv prin sentința penala nr. 1427/4.12.2014 a Judecătoriei Cluj-Napoca, pronunțată în dosarul penal nr. x/2014, definitivă la data de 02.07.2015, prin decizia penală nr. 953/A/2015 a Curții de Apel Cluj și a fost dispusă o nouă suspendare sub supraveghere pe un termen de încercare de 3 ani și 6 luni.

Conform prevederilor art. 97 alin. (2) din C. pen., în caz de concurs de infracțiuni sau pluralitate intermediară, instanța poate dispune suspendarea executării pedepsei rezultante, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute în art. 91. Dacă se dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, termenul de supraveghere se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare prin care s-a pronunțat anterior suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Astfel, pentru suspendarea executării pedepsei sub supraveghere dispuse în urma anulării suspendării anterioare, termenul de supraveghere nu se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus anularea, ci de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronunțat anterior suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Stabilirea acestei date de la care se calculează termenul de supraveghere nu înseamnă că instanța nu stabilește un nou termen de supraveghere, ci numai că data de la care curge noul termen de supraveghere este cea a rămânerii definitive a hotărârii de condamnare prin care s-a pronunțat anterior suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, iar nu cea a rămânerii definitive a hotărârii de condamnare prin care s-a pronunțat suspendarea executării pedepsei rezultante sub supraveghere.

Prin urmare, noul termen de supraveghere a pedepsei stabilit prin hotărârea Curții de Apel Cluj din 17.04.2018 nu se calculează de la această dată, ci de la data de 02.07.2015, când a rămas definitivă decizia penală nr. 953/A/2015 a Curții de Apel Cluj, respectiv cea prin care a rămas definitivă prima suspendare sub supraveghere a pedepsei.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată fondat recursul în casație formulat de inculpat, având în vedere că instanța de apel a reținut și aplicat regimul sancționator al recidivei postcondamnatorii, pedeapsa fiind în alte limite decât cele prevăzute de lege, și, întrucât limitele rejudecării în calea de atac a recursului în casație nu permit reindividualizarea pedepsei aplicate în raport cu noua situație juridică, va dispune rejudecarea de către instanța de apel, Curtea de Apel Constanța.

Astfel, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) și alin. (4) din C. proc. pen., va admite recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 425/P din 16 aprilie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2021.

Va casa decizia atacată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Va dispune anularea formelor de executare emise în baza sentinței penale nr. 1188/14.10.2024 pronunțată de Judecătoria Constanța, definitivă prin decizia penală nr. 425/P din 16 aprilie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului A. de sub puterea mandatului emis în baza deciziei atacate, dacă nu este arestat sau reținut în altă cauză.

În baza art. 448 alin. (4) din C. proc. pen. va dispune luarea măsurii arestului la domiciliu față de inculpatul A. pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 06.11.2025 până la data de 05.12.2025, inclusiv.

Conform art. 221 alin. (1) din C. proc. pen., va obliga inculpatul A. să nu părăsească imobilul în care locuiește, respectiv, imobilul situat în mun. Cluj-Napoca, str. x, jud. Cluj, fără permisiunea organului judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza și de a se supune restricțiilor impuse de către acesta.

Conform art. 221 alin. (2) din C. proc. pen., pe durata măsurii arestului la domiciliu, inculpatul va avea următoarele obligații:

a) să se prezinte în fața organului de urmărire penală, a judecătorului de drepturi și libertăți, a judecătorului de cameră preliminară sau a instanței de judecată ori de câte ori este chemat;

b) să nu se apropie și să nu comunice, pe nicio cale, în mod direct sau indirect, cu celelalte părți din dosar, cu martori sau experți;

Conform art. 221 alin. (3) C. proc. pen., pe durata măsurii arestului la domiciliu, inculpatul A. va purta permanent un dispozitiv electronic de supraveghere și va comunica periodic informații relevante despre mijloacele lui de existență.

În baza art. 221 alin. (4) C. proc. pen., va atrage atenția inculpatului A., că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor care le revin, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.

În conformitate cu art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 425/P din 16 aprilie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2021.

Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Dispune anularea formelor de executare emise în baza sentinței penale nr. 1188/14.10.2024 pronunțată de Judecătoria Constanța, definitivă prin decizia penală nr. 425/P din 16 aprilie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului A. de sub puterea mandatului emis în baza deciziei atacate, dacă nu este arestat sau reținut în altă cauză.

În baza art. 448 alin. (4) din C. proc. pen. dispune luarea măsurii arestului la domiciliu față de inculpatul A. pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 06.11.2025 până la data de 05.12.2025, inclusiv.

Conform art. 221 alin. (1) din C. proc. pen., obligă inculpatul A. să nu părăsească imobilul în care locuiește, respectiv, imobilul situat în mun. Cluj-Napoca, str. x, jud. Cluj, fără permisiunea organului judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza și de a se supune restricțiilor impuse de către acesta.

Conform art. 221 alin. (2) din C. proc. pen., pe durata măsurii arestului la domiciliu, inculpatul are următoarele obligații:

a) să se prezinte în fața organului de urmărire penală, a judecătorului de drepturi și libertăți, a judecătorului de cameră preliminară sau a instanței de judecată ori de câte ori este chemat;

b) să nu se apropie și să nu comunice, pe nicio cale, în mod direct sau indirect, cu celelalte părți din dosar, cu martori sau experți;

Conform art. 221 alin. (3) C. proc. pen., pe durata măsurii arestului la domiciliu, inculpatul A. va purta permanent un dispozitiv electronic de supraveghere și va comunica periodic informații relevante despre mijloacele lui de existență.

În baza art. 221 alin. (4) C. proc. pen., atrage atenția inculpatului A., că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor care le revin, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06 noiembrie 2025.