ÎCCJ, Secția penală

Deliberând, asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 2270 din 6 noiembrie 2017 pronunțată în dosarul nr. x/2015 (disjuns din dosarul nr. x/2014), Tribunalul București, secția I penală, a hotărât următoarele:

În baza art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și reținerea art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 3 ani închisoare, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune în formă continuată.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 65 C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, rep. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și reținerea art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de spălarea banilor.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 65 C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 38 alin. (1) - art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. au fost contopite cele două pedepse de câte 3 ani închisoare, aplicate în cauză, inculpatului A., dându-i-se spre executare pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de o treime din restul pedepselor concurente, respectiv 1 an închisoare, în final inculpatul A. având de executat pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. i s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, care va fi executată după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În baza art. 45 alin. (4) C. pen. rap. la art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive de la data de 18 octombrie 2013 până la data de 13 februarie 2014 inclusiv.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen. a fost menținută măsura preventivă a controlului judiciar pe cauțiune, luată față de inculpatul A. prin încheierea Tribunalului București, secția I penală, în dosarul nr. x/2014.

În baza art. 48 rap. la art. 244 alin. (1) și alin. (2) C. pen., cu aplic.art. 35 alin. (1) C. pen. și reținerea art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul B. ani închisoare, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la înșelăciune.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, a cărei executare începe cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

În baza art. 65 C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 91 C. pen. a fost suspendată executarea pedepsei sub supraveghere, pe un termen de supraveghere de 2 ani și 6 luni.

S-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere inculpatul B. va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere: - să se prezinte la serviciul de probațiune de la domiciliul acestuia, la datele fixate de acesta; - să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; - să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; - să comunice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. i s-a impus inculpatului să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de probațiune.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Căminului pentru persoane vârstnice "C." sau D., aflate în subordinea Primăriei Călărași, pe o perioadă de 80 de zile lucrătoare.

I-au fost puse în vedere inculpatului dispozițiile art. 96 C. pen. privitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

S-a constatat că inculpatul B. a fost reținut, și ulterior, arestat preventiv, din data de 18 octombrie 2013 până la data de 20 august 2014, inclusiv.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen. a fost menținută măsura preventivă a controlului judiciar luată față de inculpatul B. prin încheierea Tribunalului București, secția I penală, în dosarul nr. x/2014.

S-a constatat că inculpații A. și B. sunt ținuți, în solidar cu numiții E., F. și G. la plata către partea civilă SC H. and I. SRL a sumei de 1.250.000 RON, reprezentând despăgubiri civile, stabilită definitiv prin Sentința penală nr. 697 din 29 aprilie 2015 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. x/2014, din care s-a recuperat suma de 200.072 RON.

A fost menținută măsura asiguratorie a sechestrului judiciar cu privire la suma de 3.731 RON luată față de inculpatul A. prin ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul București nr. 176/P/2013 din data de 31 ianuarie 2014.

S-a dispus plata din cauțiunea în cuantum de 50.000 RON, stabilită în sarcina inculpatului A., prin încheierea Tribunalului București, secția I penală, în dosarul nr. x/2014, a despăgubirilor acordate părții civile SC H. and I. SRL.

În temeiul art. 274 alin. (2) C. proc. pen. au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Prin Decizia penală nr. 994/A din 29 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2015, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B. cu privire la Sentința penală nr. 2270/F din 6 noiembrie 2017 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală.

S-a admis apelul declarat de inculpatul A. cu privire la aceeași sentință penală.

S-a desființat în parte sentința penală apelată și rejudecând în fond:

S-au reținut în favoarea inculpatului A. dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor.

S-a redus pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 244 alin. (1), (2) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen. și art. 19 din Legea nr. 682/2002 de la 3 ani la 2 ani și 6 luni închisoare, cu menținerea pedepselor complementare și accesorii.

S-a redus pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, republic. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen. și art. 19 din Legea nr. 682/2002 de la 3 ani la 2 ani și 6 luni închisoare, cu menținerea pedepselor complementare și accesorii.

În baza art. 38 alin. (1) - art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului, acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare, la care se adaugă sporul obligatoriu de 10 luni închisoare, inculpatul A. urmând a executa în final pedeapsa rezultantă de 3 ani și 4 luni închisoare.

S-au menținut restul dispozițiilor sentinței penale apelate.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul B. la plata sumei de 500 de RON, cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva Deciziei penale nr. 994/A din 29 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2015, a formulat recurs în casație inculpatul A..

În motivarea cererii, inculpatul a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 pct. 12 C. proc. pen., susținând, în esență, că s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, având în vedere că instanța de apel nu a făcut o corectă aplicare a cauzei de reducere a pedepsei prevăzută de art. 19 din Legea nr. 682/2002, a cărei incidență s-a constatat direct în apel, calea de atac fiind exercitată exclusiv de inculpat

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 31 martie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus admiterea în principiu a cererii de recurs în casație formulată de inculpatul A. și trimiterea cauzei în vederea judecării acesteia completului competent pentru judecarea pe fond a recursului în casație, conform dispozițiilor art. 440 alin. (4) C. proc. pen.

Examinând recursul în casație formulat de inculpatul A., în limitele prevăzute în art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, când "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Pot fi încadrate în dispozițiile legale menționate, erorile care se produc în legătură cu stabilirea și aplicarea cuantumului pedepsei cu ignorarea limitei minime sau maxime deduse din incidența tuturor cauzelor sau stărilor de reducere sau agravare a pedepsei, ori din limitele pe care principiul non reformatio in pejus le generează (Decizia nr. 32/RC din 23 ianuarie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală; Decizia nr. 144/RC din 27 aprilie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală; Decizia nr. 203/RC din 17 iunie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală; Decizia nr. 218/RC din 23 iunie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală; Decizia nr. 390/RC din 26 noiembrie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală; Decizia nr. 142/RC din 25 aprilie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală; Decizia nr. 459/RC din 21 noiembrie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală).

În prezenta cauză, se reține că, prin Sentința penală nr. 2270 din 6 noiembrie 2017 pronunțată în dosarul nr. x/2015 al Tribunalul București, secția I penală, s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 3 ani închisoare și 3 ani interdicția drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și reținerea art. 5 C. pen.

Prin aceeași sentință, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare și la 3 ani interdicția drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de spălarea banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen.

Analizând regimul sancționator al infracțiunilor pentru care a fost condamnat inculpatul A., se constată că infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., este sancționată cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani, iar infracțiunea de spălarea banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, republicată, este sancționată cu pedeapsa închisorii de la 3 la 10 de ani.

Pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, prima instanță a aplicat inculpatului o pedeapsă al cărei cuantum este situat peste media limitelor speciale prevăzute de lege pentru această infracțiune, iar pentru infracțiunea de spălarea banilor, a aplicat inculpatului o pedeapsă al cărei cuantum este egal cu minimul special al pedepsei prevăzută de lege.

Prin aplicarea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, privind efectele cauzei legale de reducere a pedepsei, limitele de pedeapsă se reduc la jumătate, acestea fiind de la 6 luni închisoare la 2 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., și de la 1 an și 6 luni închisoare la 5 ani închisoare, pentru infracțiunea de spălarea banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, republicată.

Ca urmare a reținerii cauzei legale de reducere a pedepselor, prevăzută de dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002, și având în vedere că nu a existat un apel al procurorului cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor inculpatului, instanța de apel nu putea modifica, în defavoarea acestuia, aspectele legate de limitele individualizării judiciare.

Principiul non reformatio in pejus interzice crearea unei situații mai grele pentru cel ce a declarat apel (art. 418 C. proc. pen.). O situație mai grea poate fi rezultată din modificarea limitelor ori condițiilor individualizării judiciare.

Astfel, se impunea ca, la stabilirea pedepselor, instanța de apel să aibă în vedere limitele minime și maxime ale pedepselor prevăzute pentru infracțiunile săvârșite de inculpat, reduse la jumătate, cu păstrarea modalității de individualizare realizată de instanța de fond, respectiv într-un cuantum situat peste media limitelor speciale ale infracțiunii prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. și în cuantumul minimului special prevăzut de lege, pentru infracțiunea de spălarea banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, republicată.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată nelegalitatea hotărârii atacate, întrucât pedepsele aplicate de instanța de apel sunt stabilite în alte limite decât cele prevăzute de lege, inculpatului fiindu-i stabilit un regim sancționator mai sever.

În consecință, în cauză, este incident motivul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., în contextul căruia instanța poate evalua aplicarea principiilor ce au influență asupra cuantumului pedepsei, cum este non reformatio in pejus.

Stabilirea pedepselor principale în limitele de legalitate se realizează direct de instanța de recurs, fiind rezultatul exclusiv al calculului aritmetic, fără a fi necesară trimiterea cauzei spre rejudecare, în apel.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) teza a III-a C. proc. pen., va admite recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 994/A din 29 iunie 2018 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. x/2015.

Se va casa, în parte, decizia penală atacată și, rejudecând:

Se va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 ani și 4 luni închisoare, în pedepsele componente.

Se va reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 244 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen. și art. 19 din Legea nr. 682/2002, de la 2 ani și 6 luni închisoare, la 1 an și 6 luni închisoare, cu menținerea pedepselor complementare și accesorii.

Se va reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen. și art. 19 din Legea nr. 682/2002, de la 2 ani și 6 luni închisoare la 1 an și 6 luni închisoare, cu menținerea pedepselor complementare și accesorii.

În baza art. 38 alin. (1) - art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., se vor contopi pedepsele aplicate inculpatului A., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare, la care se adaugă sporul de 6 luni închisoare, în final având de executat pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare.

Se vor menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate.

Se va anula mandatul de executare a pedepsei închisorii emis în baza Sentinței penale nr. 2270 din 6 noiembrie 2017, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. x/2015 și dispune emiterea unui nou mandat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 160 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 994/A din 29 iunie 2018 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. x/2015.

Casează, în parte, decizia penală atacată și, rejudecând:

Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 ani și 4 luni închisoare, în pedepsele componente, după cum urmează:

- 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 244 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen. și art. 19 din Legea nr. 682/2002, cu menținerea pedepselor complementare și accesorii;

- 2 ani și 6 luni închisoare închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen. și art. 19 din Legea nr. 682/2002, cu menținerea pedepselor complementare și accesorii, și

- sporul de 10 luni închisoare.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 244 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen. și art. 19 din Legea nr. 682/2002, de la 2 ani și 6 luni închisoare, la 1 an și 6 luni închisoare, cu menținerea pedepselor complementare și accesorii.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen. și art. 19 din Legea nr. 682/2002, de la 2 ani și 6 luni închisoare la 1 an și 6 luni închisoare, cu menținerea pedepselor complementare și accesorii.

În baza art. 38 alin. (1) - art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., contopește pedepsele aplicate inculpatului A., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare, la care se adaugă sporul de 6 luni închisoare, în final având de executat pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate.

Anulează mandatul de executare a pedepsei închisorii emis în baza Sentinței penale nr. 2270 din 6 noiembrie 2017, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. x/2015 și dispune emiterea unui nou mandat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 160 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 aprilie 2019.

Procesat de GGC - CL