ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului în casație de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 101/F din data de 6 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2016, în baza art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În baza art. 67 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 396 alin. (10) Cod procesual penal, a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 67 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani. În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie. În baza art. 38 alin. (1) raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele principale stabilite și s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 2 luni închisoare, în final, s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și s-a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen. În baza art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus ca executarea pedepsei complementare aplicate inculpatului să înceapă la data rămânerii definitive a prezentei.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune București, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus inculpatului A. ca, pe durata termenului de supraveghere, să frecventeze un program de reintegrare socială organizat de Serviciul de Probațiune București.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Administrației Domeniului Public Sector 2 sau Centrului de Asistență Integrată în Adicții București. În baza art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.

În baza art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnată inculpata B., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În baza art. 67 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (constând în dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) (constând în dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnată inculpata B. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 67 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (constând în dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) (constând în dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen., ca pedeapsă accesorie. În baza art. 38 alin. (1) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele principale stabilite și s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 4 luni închisoare, în final, s-a aplicat inculpatei B. pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. s-a aplicat inculpatei B. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (constând în dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen., pe o perioadă de 3 ani. În baza art. 45 alin. (5) C. pen. s-au interzis inculpatei B. drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) (constând în dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și s-a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen. În baza art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus ca executarea pedepsei complementare aplicate inculpatei B. să înceapă la data rămânerii definitive a sentinței.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. a fost obligată inculpata B. ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Prahova, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus inculpatei B. ca, pe durata termenului de supraveghere, să frecventeze un program de reintegrare socială organizat de Serviciul de Probațiune Prahova.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata B. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Administrației Parcului Memorial "C." Ploiești sau SC D. SA. În baza art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenția inculpatei B. asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.

În baza art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnată inculpata E., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În baza art. 67 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (constând în dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) (constând în dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnată inculpata E. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.

În baza art. 67 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (constând în dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) (constând în dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen., ca pedeapsă accesorie. În baza art. 38 alin. (1) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele principale stabilite și s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 4 luni închisoare, în final, s-a aplicat inculpatei E. pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatei E. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (constând în dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen., pe o perioadă de 3 ani. În baza art. 45 alin. (5) C. pen., s-au interzis inculpatei E. drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) (constând în dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și stabilește un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen. În baza art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus ca executarea pedepsei complementare aplicate inculpatei E. să înceapă la data rămânerii definitive a prezentei.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a fost obligată inculpata E. ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune București, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus inculpatei E. ca, pe durata termenului de supraveghere, să frecventeze un program de reintegrare socială organizat de Serviciul de Probațiune București.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata E. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecție a Copilului Sector 1 sau Agenției Municipale pentru Ocuparea Forței de Muncă București. În baza art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenția inculpatei E. asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.

În baza art. 397 raportat la art. 25 alin. (1) C. proc. pen., au fost obligați inculpații A., B. și E., în solidar, la plata către partea civilă SC F. SA prin lichidator judiciar G., cu sediul în București, str. x, a sumei de 343.101 euro, în echivalent în RON, la cursul BNR, la data plății, precum și a dobânzii legale aferente, în raport de plățile parțiale efectuate, dobândă calculată începând din data de 30 martie 2010 și până la data plății debitului.

S-a constatat că inculpatul A. a achitat suma de 22.339,46 RON din prejudiciul cauzat.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen., s-au desființat înscrisurile falsificate și anume: contractul de prestări de servicii încheiat la data de 19 octombrie 2006 între SC F. SA și SC H. SRL, contractul încheiat la data de 19 octombrie 2006 între SC F. SA și SC H. SRL, înregistrat la SC F. SA sub nr. x din 19 octombrie 2006 și contractul de consultanță și asistență juridică încheiat la data de 9 noiembrie 2006 între SC F. SA și Cabinetul de Avocat "B.".

S-au menținut măsurile asigurătorii dispuse prin Ordonanțele nr. 852/P/2013 din datele de 25 iunie 2014 și 12 august 2014 emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

În baza art. 274 alin. (1) și (2) C. proc. pen., au fost obligați inculpatul A. la plata sumei de 2.700 RON, inculpata B. la plata sumei de 800 RON și inculpata E. la plata sumei de 900 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat. Onorariul parțial al avocatului din oficiu desemnat pentru inculpata E., în cuantum de 90 RON, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției. Onorariile interpreților de limbă greacă și limbă engleză s-au suportat din fondurile Ministerului Justiției.

Instanța de fond, analizând materialul probator administrat în cauză, a reținut următoarea situație de fapt:

SC F. SA a fost înființată în baza Legii nr. 15/1990 și H.G. nr. 1041/1990, ca o societate pe acțiuni, întregul capital social aparținând inițial statului român. La data de 5 noiembrie 1991, SC F. SA a absorbit SC I. SA, printre ale cărei active se afla și imobilul din Sinaia, str. x, jud. Prahova, intitulat "J.". Ulterior, SC F. SA a fost supusă procesului de privatizare, 74,52% dintre acțiuni fiind dobândite de K., societate cu răspundere limitată, înființată și controlată de familia A.

În anul 2007, L. a dobândit, în calitate de creditor senior al K., prin intermediul M., acțiunile deținute de K. la SC F. SA, în scopul garantării împrumuturilor pe care le-a oferit Grupului K.

În perioada 2007 - 2010, de administrarea SC F. SA s-a ocupat A., președinte al Consiliului de Administrație până la 15 martie 2007, directorul general N. și directorul executiv A., societatea ajungând în anul 2012 să intre în faliment.

În perioada 2005 - noiembrie 2008, sediul social al SC F. SA s-a aflat în București, bd. x, iar începând cu luna noiembrie 2008 o parte din activitatea societății s-a desfășurat în Hotelul O., unde, în luna octombrie 2009, a fost mutat și sediul social al acesteia.

Referitor la "J.", s-a constatat că martorul P. a chemat în judecată SC F. SA și, în temeiul Legii nr. 10/2001, a solicitat restituirea în natură a acestui imobil. În cadrul procesului declanșat, în faza procesuală a apelului, pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă, după casare cu trimitere spre rejudecare, s-a format Dosarul nr. x/2004, în care SC F. SA a fost asistată și reprezentată de avocat Q., potrivit Contractului de asistență juridică nr. 303766 din 21 noiembrie 2006, semnat din partea societății de N., pentru un onorariu de 500 RON, facturat la 4 ianuarie 2007.

S-a menționat depoziția martorei Q. care a declarat că nu a cunoscut niciun avocat pe nume B. în perioada în care a avut biroul în locația deținută de SC F. SA din București, Bd. x, pe care l-a subînchiriat până în anul 2008, nu a beneficiat de sprijinul avocatului E. sau al unui alt avocat în ceea ce privește asistența juridică acordată în cele două dosare de pe rolul Curții de Apel București, iar cu A., președintele societății, nu a discutat niciodată referitor la procesele pe care le avea societatea.

S-a precizat referitor la Decizia civilă nr. 125/A din 26 februarie 2007 pronunțată în apel, după rejudecare, ca urmare a casării cu trimitere, că a fost atacată cu recurs, iar SC F. SA a fost reprezentată în recurs de către inculpata E., fapt confirmat și de martorul P.

S-a mai constatat că, prin Decizia nr. 1730 din 14 martie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în Dosarul nr. x/2007 a fost obligată SC F. SA să restituie în natură persoanei fizice P. imobilul situat în Sinaia, str. x, jud. Prahova.

Pentru recuperarea prejudiciului produs prin această restituire, SC F. SA a acționat în judecată AVAS care, în baza Sentinței comerciale nr. 9295 din 12 iunie 2009 pronunțate de Tribunalul București, definitivă și irevocabilă la data de 24 septembrie 2009, a fost obligată să plătească SC F. SA suma de 535.000 euro, cu titlu de despăgubiri și dobânda legală aferentă acestei sume de la 10 martie 2009 și până la achitarea efectivă, inclusiv cheltuieli de judecată, în sumă de 32.851,68 RON. S-a menționat că cererea de chemare în judecată fiind semnată de N., în calitate de director general, redactată și trimisă prin poștă de apărătorul ales al societății, inculpata E., care a participat personal la termenele de judecată, potrivit Contractului de asistență juridică nr. 237.438 din 14 mai 2008 și împuternicirii avocațiale nr. 33028 din 14 mai 2008, depuse la dosarul instanței.

Curtea a constatat că, în nicio fază procesuală, SC F. SA nu a fost reprezentată de inculpata B. care nici nu a asigurat substituirea apărătorului ales, desemnat de reclamantă, inculpata E..

S-a reținut că, după pronunțarea Sentinței comerciale nr. 9295/2009 de către Tribunalul București, secția a VI-a Comercială, SC F. SA, prin director general N., potrivit Contractului de asistență juridică nr. 218851 din 25 septembrie 2009, a desemnat pe avocatul societății, inculpata E., să legalizeze hotărârea și să execute silit debitoarea AVAS pentru recuperarea creanței "J.", pentru un onorariu de 76.160 RON, împuternicirea avocațială nr. 218 855/2009 fiind semnată în acest sens, la data de 25 septembrie 2009, tot de către directorul general N., formându-se pe rolul B.E.J. "R." Dosarul de executare nr. 449/2009 la 25 septembrie 2009.

S-a constatat că a fost virată către SC F. SA o primă tranșă în cuantum de 291.575,11 RON, a doua tranșă, în sumă de 694.715,63 RON, la data de 3 martie 2010, iar suma de 1.428.505,20 RON a fost virată în contul SC H. SRL, urmare a unui contract de prestări servicii încheiat la data de 19 octombrie 2006 la București, între SC F. SA, prin reprezentant legal, A., și această societate, transmis de pe fax-ul din secretariatul SC F. SA, nr. 021.xxx, Biroului Executorului Judecătoresc "R.". Sub acest aspect, s-a precizat că nu existau semnăturile pe ultima pagină și că inculpata E. i-a cerut executorului judecătoresc să facă plata din banii primiți de la AVAS, aspect relatat de martorul R., precum și că martorul N. a susținut că nu a avut cunoștință de acest contract și nici de plata efectuată în baza lui, nefiind înregistrat în evidențele SC F. SA.

Referitor la contractul mai sus menționat încheiat cu SC H. SRL, martorul R. a arătat că a întrebat-o pe inculpata E. de ce nu i-a parvenit și ultima pagină, dar aceasta a arătat că era vorba despre o problemă tehnică și, întrucât până să ajungă ultima pagină, banii s-au întors în contul de consemnațiuni, nu i-a mai solicitat să trimită și această pagină.

S-a constatat că, în evidențele SC F. SA exista înregistrat sub nr. x din 19 octombrie 2016 un alt contract încheiat între SC H. SRL, în calitate de prestator și SC F. SA, prin A., președinte, în calitate de client, având ca obiect prestarea de servicii juridice în Dosarul nr. x/1995 al Tribunalului București, secția a VI-a comercială, care însă nu putea fi folosit în Dosarul de executare silită nr. x/2009 al Biroului Executorului Judecătoresc "R.", întrucât privea o altă cauză decât cea în care a fost emis titlul executoriu. Referitor la acest contract, s-a considerat că era fals și înregistrat ulterior, SC H. SRL neputând presta servicii juridice.

În continuare, pe firul evenimentelor, s-a menționat că suma de bani virată în contul SC H. SRL a fost transformată în euro și plătită unei firme, S., cu justificarea "avans pentru servicii turistice", dar, la un interval de câteva zile, banii au fost returnați, convertiți din nou în RON și virați de SC H. SRL în contul de consemnațiuni al Biroului Executorului Judecătoresc "R." la data de 12 martie 2010, cu mențiunea "refuzată încasarea".

S-a reținut că martorul R. în declarația dată a precizat că inculpata E. i-a spus să păstreze o perioadă banii în cont, pentru că va primi prin fax de la SC F. SA un contract de asistență juridică, titular fiind avocat B.. Sub acest aspect, s-a constatat că cererea Cabinetului de Avocat "B.", cu sediul în Boldești-Scăeni, str. x, jud. Prahova, contractul de consultanță și asistență juridică din data de 9 noiembrie 2006 și adresa din 24 martie 2010 pretins emisă către SC F. SA, sub semnătura inculpatei B., au fost transmise de la numărul 021.xxx, ca aparținând SC F. SA, către BEJ, R.", care, la data de 30 martie 2010, a plătit banii în contul acestui cabinet de avocat.

Deopotrivă, Curtea a constatat că atât contractul, cât și adresa mai sus menționate nu au fost înregistrate în evidențele SC F. SA, drept dovadă, suma privind onorariul avocațial nefigurând ca o datorie a societății, iar adresa nu a primit niciun răspuns. Mai mult, contractul a fost antedatat pentru a putea fi semnat de inculpatul A., în calitate de președinte al consiliului de administrație, în condițiile în care, după anul 2007, împuternicit să semneze astfel de contracte era directorul general, N..

Totodată, sub acest aspect, s-a reținut depoziția martorei T., contabilă la SC F. SA, care a arătat, în fața instanței, că a văzut-o pe inculpata B. la sediul SC F. SA, în jurul anului 2009, când se mutase sediul în Hotelul O.; toate contractele de asistență juridică se înregistrau, precum și aspectul că martorul N. nu avea cunoștință de plata efectuată, din suma de bani ce făcea obiectul executării silite, a onorariului către inculpata B., acesta întrebând-o de ce nu s-a încasat întreaga sumă, ceea ce demonstrează că acesta nu cunoștea că echivalentul în RON al sumei de 348.000 euro a fost plătit către Cabinetul de Avocat "B.", declarație care s-a considerat că se coroborează cu declarația martorului N..

De asemenea, s-a reținut din depoziția martorului N. că acesta a cunoscut-o pe inculpata B. în anul 2009, fiindu-i prezentată de inculpata E., pentru a o ajuta în cadrul societății, și nu a avut relații de muncă cu aceasta. În plus, a arătat că nu a avut cunoștință de contractul încheiat cu ea, contract pe care l-a văzut abia în ianuarie 2011 și că nu a fost anunțat de către inculpata E. cu privire la finalizarea executării silite. Pe de altă parte, acest martor a menționat că a împuternicit-o doar pe inculpata E. să efectueze demersurile legale pentru recuperarea integrală a debitului de la AVAS prin intermediul B.E.J. "R.", având încredere în aceasta, fiind asigurat că se derulează activitățile în acest sens, și, în momentul în care a constatat că banii nu au ajuns în totalitate în conturile societății, iar inculpata E. nu i-a oferit o justificare acceptabilă, a informat conducerea și și-a dat demisia.

De asemenea, Curtea a avut în vedere depoziția martorului U., membru al Consiliului de Administrație în perioada 2005 - 2007 și auditor intern între 2004 - 2010, care a arătat că nu a aprobat vreodată în calitatea pe care o deținea încheierea de către inculpatul A. a contractului de consultanță și asistență juridică cu inculpata B. și că aceasta nu a desfășurat activități de prestări servicii și nici nu a colaborat cu societatea în perioada în care apare încheiat contractul.

S-a mai menționat că martora V., asistentă a directorului general în perioada 2005 - 2015, a precizat că cele două contracte, atât cel încheiat în anul 2006 cu SC H. SRL, cât și cel încheiat cu Cabinetul de Avocat "B." nu au fost în posesia sa. Despre acest din urmă contract, s-a arătat că a luat cunoștință în momentul când a primit factura emisă de cabinetul de avocatură, respectiv în anul 2010, informând imediat conducerea societății, ceea ce a condus la declanșarea unei anchete interne. Aceeași martoră, a confirmat, la rândul său, că a văzut-o pe inculpata B., pentru prima oară, în vara anului 2009, la sediul societății și că, în perioada 2006 - 2007 nu a văzut-o vreodată, pe inculpată. Referitor la onorariu, această martoră a menționat că, față de alte contracte de asistență juridică, onorariul stabilit prin acel contract era prea mare pentru o persoană, iar, cu privire la ștampile, a specificat că acestea erau în posesia sa, dar le foloseau toți angajații, acestea aflându-se pe biroul său în timpul programului.

Curtea a constatat că falsitatea contractului de consultanță și asistență juridică a fost recunoscută de inculpatul A., care, audiat fiind de instanță, a declarat că semnarea acestui contract s-a făcut atunci când nu mai era președintele consiliului de administrație, aceasta fiind singura modalitate de a recupera banii pe care îi datora societatea acestuia, contractul fiind folosit fără știința conducerii consiliului de administrație. De asemenea, s-a arătat că inculpatul a precizat că a primit o parte din banii care au intrat în contul inculpatei B., această inculpată cunoscând și ea schema infracțională întrucât fusese prezentă când a avut loc discuția asupra acestui subiect.

De asemenea, s-a precizat că declarația martorei W., colegă cu inculpata B. în cadrul X., care a învederat că, în anul 2006, aceasta se deplasa la sediul SC F. SA, la inculpata E. sau aceasta din urmă venea la sediul X., nu a fost avută în vedere de instanță, necoroborându-se cu nicio altă probă administrată în cauză.

În privința modului de folosire a ștampilei, Curtea a reținut că martorul Y., angajat al SC F. SA în perioada 2005 - 2010, a arătat că ștampilele erau la dispoziția secretarei cabinetului directorului general, iar inculpata E. solicita ștampila de la secretară, ca, de altfel, toți cei care aveau nevoie de ea.

Astfel, instanța a reținut că, din probele administrate s-a confirmat că, în anul 2006, nu a fost încheiat contractul de consultanță și asistență juridică cu Cabinetul de Avocat "B.", fapt relevat și de auditul extern începând cu anul 2006, și nici celelalte două contracte cu SC H. SRL, pretins încheiate de același inculpat A., unul transmis parțial către B.E.J. "R.", iar altul nefolosit, dar înregistrat la SC F. SA.

S-a constatat că aceste manopere frauduloase constând în plăsmuirea integrală a unor contracte, antedatarea lor pentru a putea fi semnate de inculpatul A. cât încă mai era președinte al Consiliului de Administrație al SC F. SA și transmiterea lor, fără știința directorului general, N., către B.E.J. "R." de la numerele de fax având indicat antetul SC F. SA i-au creat convingerea executorului judecătoresc, menținută de inculpata E., că reprezintă voința creditorului, acesta virând banii în conturile indicate, deși avea nevoie de o cerere scrisă, însă, având în vedere buna colaborare cu inculpata E., a închis procedura de executare silită.

S-a mai constatat că, în privința caracterului fals al contractului de consultanță și asistență juridică, antedatat 19 noiembrie 2006, acesta rezultă și din aceea că singurul exemplar original predat la data de 18 iulie 2011 de Cabinetul de Avocat "B." organelor de urmărire penală nu poartă ștampila SC F. SA, iar onorariul stabilit este disproporționat de mare în raport cu cel plătit pentru asistența juridică acordată în procesul de pretenții și pentru faza executării silite inculpatei E., care a realizat în fapt întreaga activitate în condițiile în care inculpata B. nu a desfășurat niciun fel de serviciu juridic.

Totodată, s-a menționat că înregistrarea Contractului nr. x din 9 noiembrie 2006, în registrul evidență acte intrări - ieșiri al Cabinetului de Avocat "B.", cu sediul în localitatea Boldești - Scăieni, str. x, jud. Prahova, nu s-a realizat în ordinea actelor încheiate de acest avocat, ci ulterior.

În plus, s-a constatat că inculpata B. nu mai încheiase un alt contract pentru prestări servicii juridice cu SC F. SA în perioada în care a afirmat că a colaborat cu societatea, nefiind identificate plăți făcute de societate către cabinetul său de avocat pentru prestații juridice.

În acest context, s-a reținut că SC F. SA a fost prejudiciată cu suma de 1.428.505,20 RON, încasată de Cabinetul de Avocat "B.", pe care nu o avea de primit, dobândind astfel un folos patrimonial injust, ca urmare a acțiunii concertate a inculpaților A., E. și B. de inducere în eroare, desfășurate pe parcursul executării silite în dosarul nr. x/2009 al B.E.J. "R." - 12 martie 2010 - 30 martie 2010, prin falsificarea, prin plăsmuire integrală a unui contract de consultanță și asistență juridică pe care l-au antedatat și folosit ca mijloc fraudulos în acest scop.

Cu privire la inculpata E. s-a reținut că aceasta a arătat, în fața instanței, că inculpata B. a venit în biroul său în anul 2006, prezentându-i-o inculpatului A. și înțelegându-se cu privire la colaborarea acesteia în procesul de revendicare al "J." întrucât avea experiență în domeniu. Aceasta a menționat că niciun contract de asistență juridică nu era înregistrat în vreun registru de contracte, că rolul inculpatei B. în cadrul procesului de revendicare al "J." era acela de documentare. S-a mai arătat că martorul N. avea cunoștință despre plata efectuată către SC H. SRL, dar și că inculpata E. nu avea cunoștință despre contractul de consultanță și asistență juridică încheiat cu Cabinetul de Avocat "B.", fiind anunțată despre primirea acestuia de către executorul judecătoresc, prima oară văzând acel contract în integralitatea sa în cursul anului 2010, după ce executarea silită încetase.

De asemenea, s-a menționat depoziția inculpatei B. dată în fața instanței, în sensul că acel contract de consultanță și asistență juridică a fost valabil încheiat, depunându-l personal pentru a fi semnat de către conducerea SC F. SA și înregistrându-l în evidențele cabinetului său de avocat sub nr. 23 în luna noiembrie 2006. Aceasta a precizat că a colaborat în anul 2006 cu inculpata E., acordând consiliere în vederea formulării și depunerii cererii de chemare în judecată privind "J.", nefiind stipulată în contract reprezentarea în instanță, întâlnirile cu inculpata E. având loc după orele 17:00 - 18:00 la sediul SC F. SA din Bd. x, s-a arătat că a monitorizat litigiul privind "J.", iar conducerea SC F. SA a cunoscut activitatea sa întrucât o informa personal despre stadiul procesului.

Instanța a considerat că solicitările inculpatelor de achitare nu pot fi primite, apărările lor fiind infirmate de probele analizate mai sus, probe care dovedesc vinovăția acestora.

S-a reținut că, în drept, fapta inculpaților A. și B., care la o dată ulterioară pronunțării, definitivării și legalizării Sentinței civile nr. 9295 din 12 iunie 2009 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială în Dosarul nr. x/2008 și anume, în cursul desfășurării activității de punere în executare a acestei hotărâri - 12 martie 2010 - 29 martie 2010 - au falsificat, prin plăsmuire integrală, contractul de consultanță și asistență juridică pe care l-au antedatat, 9 noiembrie 2006, astfel încât să pară încheiat în perioada în care inculpatul A. era încă președinte al Consiliului de Administrație al SC F. SA, având astfel posibilitatea de a-l semna singur, și pe care l-au folosit, prin intermediul inculpatei E., în dosarul de executare, în vederea producerii de consecințe juridice, care, în fapt, s-au și produs, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 322 alin. (1) C. pen.

Instanța a reținut că fapta inculpatei E., care, cunoscând caracterul fals al contractului de consultanță și asistență juridică antedatat 09 noiembrie 2006, pretins încheiat între SC F. SA, reprezentată legal de președinte, inculpatul A., și Cabinetul de Avocat "B.", prin avocat, inculpata B., 1-a folosit în dosarul de executare nr. 449/2009 al B.E.J. "R." pentru a justifica plata sumei de 1.428.505,20 RON, echivalentul a 348.000 euro, în contul acestui cabinet de avocat, plată realizată la data de 30 martie 2010, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals, prevăzute de art. 323 C. pen.

De altfel, s-a constatat că fapta inculpaților A., B. și E., care în Dosarul de executare nr. x/2009 al B.E.J. "R.", fără știința și voința S.C F. SA, au folosit contractul de consultanță și asistență juridică, falsificat prin plăsmuire integrală pentru a justifica executorului judecătoresc R. plata sumei de 1.428.505,20 RON, echivalentul a 348.000 euro, în contul Cabinetului de Avocat "B.", plată nedatorată de SC F. SA, dar realizată efectiv de executorul judecătoresc la data de 30 martie 2010, inducând în eroare și prejudiciind societatea, care în acest dosar de executare avea calitate de creditor, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzute de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen.

Curtea a apreciat că, în cauză, legea penală mai favorabilă este legea nouă prin prisma regimului sancționator.

La individualizarea judiciară a pedepselor, Curtea a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 74 C. pen., împrejurările și modul de săvârșire a faptelor, cuantumul ridicat al prejudiciului, dar și persoana inculpaților, care nu erau cunoscuți cu antecedente penale și erau integrați social, inculpatul A. având o atitudine sinceră, fiind judecat în baza procedurii simplificate, aplicându-i-se dispozițiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen., și a considerat că pedepsele aplicate sunt apte să asigure prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.

Totodată, Curtea a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de detenție, raportat la circumstanțele personale ale inculpaților, măsurile de supraveghere și obligațiile impuse pe durata termenului de supraveghere al suspendării executării pedepsei sub supraveghere constituind garanții în acest sens.

În privința acțiunii civile exercitate, Curtea a reținut că, prin Adresa nr. x din 8 ianuarie 2016, SC F. SA a comunicat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 1.428.505,20 RON, echivalentul a 348.000 euro, cu dobânda legală, reprezentând prejudiciul cauzat prin plata onorariului încasat de Cabinetul de Avocat "B.", prin inculpata B., pentru servicii neprestate.

În consecință, apreciind ca fiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, Curtea a obligat în solidar inculpații la plata diferenței rămase în urma plății sumei de 22.339,46 RON efectuate de către inculpatul A.

Împotriva acestei sentințe, au declarat, apel în termenul legal, inculpatele E. și B.

Prin motivele formulate, în scris, inculpata E. a solicitat, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admiterea apelului, desființarea sentinței penale din data de 6 iunie 2017 a Curții de Apel București, secția I penală și, în rejudecare, în temeiul art. 396 alin. (1) și (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza l C. proc. pen. pronunțarea unei soluții de achitare.

S-a criticat sentința penală apelată din perspectiva faptului că prima instanță nu a evaluat apărările inculpaților, ci a preluat argumentele din rechizitoriu, fără o evaluare a probatoriului, fără o explicare a temeiurilor care au infirmat apărările inculpaților și, mai ales, fără a valorifica elementele probatorii rezultate în urma cercetării judecătorești.

Apreciind că prin sentința apelată nu s-a primit răspunsul așteptat din partea instanței de fond, apărarea a reiterat criticile în apel, astfel:

- încălcarea principiului securității raporturilor juridice, respectiv, următoarele decizii ale instanțelor de judecată civilă au analizat și tranșat aspectele repuse în discuție prin sesizarea instanței de judecată cu rechizitoriu: Decizia civilă nr. 1127/A din 20 noiembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă, Decizia civilă nr. 2014 din data de 6 decembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă, în Dosarul nr. x/2013, Sentința nr. 2187 din data de 6 iunie 2014 a Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2013, definitivă prin Decizia nr. 29 din data de 16 ianuarie 2015 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-civilă, de contencios administrativ și fiscal.

- ipoteze greșite pe care se întemeiază acuzațiile, preluate de prima instanță, precum: contractul ar fi fost falsificat în perioada existenței Dosarului de executare x/2009 (sfârșitul anului 2009 - martie 2010) și antedatat 9 noiembrie 2006, întrucât contractul nu ar fi fost înregistrat în evidentele F.; martorii angajați ai F. în diferite funcții nu ar fi văzut-o pe B. în sediul F., mai devreme de anul 2009 și nu ar fi știut de existența contractului de asistență juridică; reprezentanții legali ai F./martorul N., nu ar recunoaște existenta contractului; inculpata B. nu ar fi prestat vreo activitate dintre cele stipulate în contract și, implicit, plata ar fi nedatorată; contractul ar fi fost folosit în procedura de executare fără știința și voința SC F. SA; apelanta inculpată E. ar fi cunoscut caracterul fals al contractului; apelanta inculpată E. ar fi folosit contractul, transmițându-l executorului judecătoresc în scopul de a plăti suma de 348.000 € în contul Cabinetului de avocat B.

Din probele existente la dosarul cauzei, inculpata a considerat că se confirmă următoarele elemente de fapt: slaba organizare în ce privește înregistrarea, circuitul dosarelor, actelor, corespondenței și, în general, a administrării societății; lipsa unor proceduri unitare de înregistrare a documentelor; coexistența, până în anul 2009, a mai multor secretariate, care aveau o evidență distinctă a documentelor; lipsa unei predări-primiri a documentelor și registrelor de la secretariatul intimatului inculpat A. către secretariatul martorului N., după reorganizarea din anul 2009, când s-a desființat primul secretariat menționat, neînregistrarea contractelor de asistență juridică în evidențele SC F. În acest sens, a menționat: declarația apelantei inculpate E., declarația martorei V. dată în fața instanței, la data de 9 martie 2017, confruntarea dintre martorul N. și inculpata B., în faza urmăririi penale, la data de 7 noiembrie 2014, declarațiile martorilor T., U., membru al Consiliului de Administrație al F., în perioada 2005 - 2007, V., Z., W., secretară în cadrul X., în anul 2006, Y., fost angajat al F.

S-a făcut referire la poziția oscilantă, nesinceră a martorului N. în sensul că acesta este cunoscător al limbii române și că, în toate cazurile, semna doar dacă era sigur de conținutul înscrisului. Astfel, faptul că martorul N. și-a însușit în cunoștință de cauză conținutul întâmpinării din data de 2 iunie 2010, în opinia inculpatei infirmă faptul că acesta, în calitate de reprezentant legal al F., nu a avut cunoștință de existența contractului de asistență juridică și de folosirea acestuia în cadrul dosarului de executare. Tot cu privire la acest aspect, apărarea a subliniat teza imposibilității obiective a reprezentanților societății (cu precădere a martorului N.) de a cunoaște despre încheierea contractului de asistență juridică încă din 2006 din cauza înregistrării separate, pe fiecare secretariat, a documentelor, dar și din cauza altor împrejurări, și anume lipsa de comunicare, nediscutarea în consiliul de administrație ori absența prelungită din țară a martorului.

În opinia apărării, prezintă relevanță faptul că, pe contractul de asistență juridică încheiat cu B., se regăsește ștampila numărul 1 a F., fapt ce confirmă că martorul N. a avut cunoștință de înscris, din probele existente la dosarul cauzei rezultând, fără putință de tăgadă, că acest exemplar al ștampilei cu numărul 1 se afla exclusiv în posesia lui N. sau la secretariatul său, unde își desfășura activitatea doar V., persoană loială acestuia. Sub acest aspect, s-au apreciat relevante declarațiile martorilor T., V., A. (după anul 2007 acesta nu a mai avut acces la ștampilă).

S-a susținut că transmiterea contractelor în cauză s-a făcut din voința și știința reprezentaților legali ai F., aspect ce rezultă din declarațiile inculpatelor E. și B. - care afirmă că N., reprezentant al F., a cunoscut relația contractuală dintre F. și B. (acesta participând la discuțiile inițiale, conform declarației inculpatei), cât și de poziția reprezentantului legal al societății, martorul N., cu ocazia formulării întâmpinării din 2 iunie 2010, dar și de lipsa oricăror demersuri de recuperare a sumelor de bani de la inculpata B..

De astfel, s-a subliniat că demersurile juridice cu privire la aceste sume au fost declanșate la intervenția noii conduceri a F.

În ce privește posibilitatea inculpatei E. de a lua decizii, de a dispune cu privire la exercitarea drepturilor și executarea obligațiilor F., apărarea a susținut că probele au indicat că inculpata nu avea astfel de prerogative, că și-a exercitat mandatul în limitele conferite de contractul de asistență juridică și că, pe tot parcursul colaborării cu F. (colaborare îndelungată, de altfel, de peste 10 ani) a fost un om corect, loial și care a luptat pentru protejarea intereselor societății. În lumina dispozițiilor contractuale, inculpata a fost mandatată exclusiv pentru recuperarea creanței datorate de către AVAS, fără a fi abilitată să dispună și cu privire la executarea unor obligații ale F. față de creditori ai acestei societăți.

Pe parcursul executării, după recuperarea sumelor de la AVAS, reprezentanții F. au transmis către executor documente din care rezultă că F., la rândul său, era debitor, în vederea efectuării plăților respective. Nicio probă nu indică că decizia de transmitere a documentelor a aparținut inculpatei E. sau că aceasta a dat dispoziție să se efectueze plățile, în baza contractelor depuse, în mod independent de forurile decizionale ale F. de la acel moment.

În cauza de față, apărarea a precizat că niciun element probator nu indică aceea că apelanta inculpată E. a cunoscut presupusa natură falsă a contractului de asistență juridică încheiat la data de 9 noiembrie 2006 între F. și Cabinet de avocat B.. De altfel, declarațiile date în fața instanței de judecată de către apelanta inculpată E. sunt concordante cu toate declarațiile anterioare date de aceasta în cauză.

S-a arătat că probele administrate în cauză stabilesc următoarele elemente de fapt: inculpata E. nu a folosit efectiv contractul de asistență juridică încheiat în mod fals între F. și Cabinetul de avocat B.; nicio probă nu indică faptul că apelanta inculpată E. ar fi întreprins vreo acțiune de întrebuințare, utilizare sau prezentare a înscrisului presupus falsificat. Aceste aspecte au relevanță, în principal, în ce privește transmiterea contractului de prestări servicii încheiat între F. și SC H. SRL; doar din dispoziția lui N. se putea folosi faxul din secretariat pentru transmiterea documentelor executorului judecătoresc; orice persoană din cadrul F. putea folosi și transmite faxul respectiv.

La dosar, există o declarație expresă a apelantei inculpate B., care își asumă transmiterea documentelor în discuție și în lipsa altor probe care s-o indice pe apelanta inculpată E. ca fiind cea care le-a transmis, acuzațiile parchetului apar ca vădit nefondate. S-a arătat că probe în sensul că apelanta inculpată E. nu a folosit (nu a transmis) presupusul document falsificat respectiv contractul de asistență juridică din cauză, sunt și interceptările efectuate în cauză (procesul-verbal de redare rezumativă din data de 22 septembrie 2011 a discuțiilor purtate în data de 20 septembrie 2011 de către R. și inculpata E. de unde rezultă că inculpata a descifrat pentru prima oară, la momentul înregistrării convorbirii, contractul de asistență juridică).

Prin Decizia penală nr. 125/A din 16 mai 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2016, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatele B. și E. împotriva Sentinței penale nr. 101/F din data de 6 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2016.

Analizând apelurile, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 417 C. proc. pen., în raport cu situația de fapt expusă în rechizitoriu în baza probelor administrate, instanța de apel a reținut că, în concret, inculpații au găsit maniera eficientă prin care, eludând implicarea conducerii F., au asigurat plata în favoarea coinculpatei B. a sumei de 1.428.505,20 RON, în final, plata profitând acesteia și numitului A., astfel cum acesta din urmă a precizat în fața primei instanțe, detaliind mecanismul infracțional și contribuțiile participanților, a sa și a inculpatelor E. și B., susținând și că F., prin conducerea sa, nu a cunoscut existența contractului și punerea sa în executare.

În ceea ce privește circuitul financiar, inițial suma obținută din executarea silită, respectiv 1.428.505,20 RON (echivalentul a 348.000 euro) a ajuns, la data de 3 martie 2010 la H. SRL Banii au fost restituiți de societatea H. la data de 12 martie 2010, cu mențiunea "refuzată încasarea" și ajung înapoi în contul de consemnațiuni . Se înaintează la dosarul de executare contractul de asistență juridică la data de 29 martie 2010 și ulterior banii sunt transferați în contul cabinetului de avocat B., la data de 30 martie 2010.

Contractul de consultanță și asistență juridică, datat 9 noiembrie 2006, este încheiat între Cabinetul de avocatură "B." și societatea F., reprezentat de dl A., poartă ștampila F. cu mențiunea "1", și a avut ca obiect servicii de consultanță, asistență și reprezentare juridică, singură sau împreună cu alți specialiști (experți, avocați colaboratori, etc), în fața oricărei autorități, Curții de Apel București (unde cauza fusese retrimisă de ICCJ pentru reluarea judecății apelului). Onorariul a fost stabilit în cuantum fix (10.000 euro) în cazul eșecului demersului, iar, în caz contrar, onorariul de succes reprezenta 30% din valoarea imobilului .

Contractul de asistență juridică nu poartă nicio mențiune a înregistrării în societatea clientului, respectiv în cadrul F.. Probele administrate demonstrează că acest contract a fost redactat în cursul executării silite, în anul 2009, dar antedatat 2006, aspect ce excludea posibilitatea înregistrării în contabilitate sau aprobării în Consiliul de Administrație al F. Relevante pentru stabilirea momentului contrafacerii sunt datele privitoare la încetarea raporturilor numitului A. cu societatea F. (După anul 2007 a plecat din societate și nu a mai avut acces la ștampila - declarație în fața instanței de fond), precizarea inculpatei E., realizată în prezența apărătorului său ales referitoare la faptul ca ultima oară l-a văzut ce A. în anul 2009 (declarație, f. x, dup) și momentul declanșării procedurii executării silite, 2009.

Contractul de asistență poartă numai mențiunea înregistrării în registrul cabinetului de avocatură, sub nr. 23 din 9 noiembrie 2006 (anexa II), însă nu s-a regăsit la nivelul F. și nu a fost depus în vreun dosar civil. Acest nr. are însă corespondent în registrul de evidență acte 2006 - 2012, ținut de Cabinetul de avocat "B.", pentru anul 2006 - ieșiri, ultima poziție, 23. Inculpata B. a depus la dosar alte Contracte de asistență nr. x din 9 februarie 2007 și y din 9 februarie 2008, însă ambele poartă atât mențiunea înregistrării în registrul intrări/ieșiri al cabinetului sub nr. x/2007 și y/2008 ieșire, cât și nr. de înregistrare la UNBR . De asemenea, inculpata a depus la dosar o presupusă corespondență cu societatea F., care poată numai mențiunea înregistrării în registrul intrări/ieșiri al cabinetului, dar nu s-a regăsit la nivelul F. (anexa 1).

Contractele de prestări servicii încheiate cu societatea H. poartă ambele data de 19 octombrie 2006.

S-a constatat că, în registrul societății F., pentru perioada 2006, apar numai contracte pentru care sunt desemnați ca reprezentanți numiții A. și N.. Numele A. este menționat numai în dreptul contractului cu SC H. Contractul încheiat la data de 19 octombrie 2006, între H. SRL, în calitate de prestator și F. în calitate de client, a fost semnat de A. (președinte), este înregistrat în cadrul F. sub nr. C/19 din 10 octombrie 2006 și are ca obiect prestări servicii juridice pentru Dosar x/1995 .

În ceea ce privește contractul distinct încheiat cu societatea H., depus în dosarul de executare și care a generat întoarcerea plății în contul de consemnațiuni (la data de 12 martie 2010), menționează aceeași dată 19 octombrie 2006, nu este înregistrat în cadrul societății F. (lipsind nr. înregistrării) și are ca obiect procurarea și livrarea de componente și echipamente pentru înlocuirea celor existente în dotarea Hotelului I. din Sinaia. Acest contract, ce a fost depus în dosarul de executare, fără pagina finală cu precizarea numelor, semnăturilor și impresiunea ștampilelor, a fost înaintat la data de 3 martie 2010, prin fax, cu mențiunea "F. phone no: +40 1 xxx" .

În cadrul comisiei rogatorii, inculpatul A. a recunoscut semnăturile aplicate pe contractele datate 9 noiembrie 2006 și 19 octombrie 2006 (contractul încheiat cu F. ce are ca obiect prestări servicii juridice pentru Dosar nr. x/1995 și contractul de asistență juridică încheiat cu numita B.

Acte depuse de SC F. în susținerea plângerii includ și extras de pe registrul intern al F. pe anul 2006, pentru perioada relevantă, iar partea a negat constant încheierea contractului de asistență cu avocat B. și executarea contractului cu SC H. având ca obiect livrarea de componente și echipamente pentru înlocuirea celor existente în dotarea Hotelului I. din Sinaia, ca și cel ce viza asistența juridică pentru Dosarul nr. x/1995.

Prin Adresele nr. x din 21 ianuarie 2015 și y din 27 ianuarie 2015, societatea G. a atestat că în documentele arhivate aparținând societății F. SA nu au fost identificate mențiuni privind înregistrarea contractului de asistență juridică încheiat la data de 9 noiembrie 2006 cu Cabinet de avocat "B."

Apărarea a invocat încheierea de contracte de asistență juridică similare, de altfel la dosar sunt atașate astfel acte de asistență juridică, pentru perioada 2004 - 2007 . Apărarea a mai invocat și situația generată de contractul înregistrat de martora V. în cadrul Societății F. sub nr. x din 19 octombrie 2006, încheiat cu societatea H. la data de 19 octombrie 2006. Inculpata B. a vizat contribuția determinantă a participantului A., prin întrebarea adresată în cadrul audierii acestuia referitoare la folosirea inițială a acestui contract încheiat cu societatea H., abandonarea demersului și nașterea ideii contractului de asistență juridică ca maniera eficientă în raport cu scopul urmărit .

Acuzația emisă în prezenta cauză nu se referă la imposibilitatea legală de a încheia contracte de asistență juridică de către societăți comerciale cu cabinete de avocatură. Ceea ce generează conduita ilicită în cazul contractului de asistență juridică datat 9 noiembrie 2006 este plăsmuirea sa, lipsa realității prestațiilor rec