ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra apelurile declarate de inculpatele A. și B. împotriva sentinței penale nr. 101/F din data de 06 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2016 (xx/2016), în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 101/F din data de 06 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2016 (xx/2016), în baza art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen. fost condamnat inculpatul C.,  la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În baza art. 67 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului drepentruurile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 396 alin. (10) Cod procesual penal, a fost condamnat inculpatul C. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 67 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepentruurilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani. În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie. În baza art. 38 alin. (1) rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele principale stabilite și s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 2 luni închisoare, în final, s-a aplicat inculpatului C. pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepentruurilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și s-a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen. În baza art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus ca executarea pedepsei complementare aplicate inculpatului să înceapă la data rămânerii definitive a prezentei.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune București, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus inculpatului C. ca, pe durata termenului de supraveghere, să frecventeze un program de reintegrare socială organizat de Serviciul de Probațiune București.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Administrației Domeniului Public Sector 2 sau Centrului de Asistență Integrată în Adicții București. În baza art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.

În baza art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnată inculpata B., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În baza art. 67 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepentruurilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (constând în drepentruul de a exercita profesia de avocat) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) (constând în drepentruul de a exercita profesia de avocat) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnată inculpata B. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 67 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (constând în dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatei drepentruurile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) (constând în dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen., ca pedeapsă accesorie. În baza art. 38 alin. (1) C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele principale stabilite și s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 4 luni închisoare, în final, s-a aplicat inculpatei B. pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. s-a aplicat inculpatei B. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (constând în dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen., pe o perioadă de 3 ani. În baza art. 45 alin. (5) C. pen. s-au interzis inculpatei B. drepentruurile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) (constând în dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și s-a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen. În baza art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus ca executarea pedepsei complementare aplicate inculpatei B. să înceapă la data rămânerii definitive a sentinței.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. a fost obligată inculpata B. ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Prahova, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus inculpatei B. ca, pe durata termenului de supraveghere, să frecventeze un program de reintegrare socială organizat de Serviciul de Probațiune Prahova.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata B. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Administrației Parcului Memorial "Constantin Stere" Ploiești sau S.C. S.G.U. Ploiești S.A. În baza art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenția inculpatei B. asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.

În baza art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnată inculpata A., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În baza art. 67 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (constând în dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) (constând în dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.

În baza art. 67 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (constând în dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatei drepentruurile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) (constând în dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen., ca pedeapsă accesorie. În baza art. 38 alin. (1) C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele principale stabilite și s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 4 luni închisoare, în final, s-a aplicat inculpatei A. pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatei A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (constând în dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen., pe o perioadă de 3 ani. În baza art. 45 alin. (5) C. pen., s-au interzis inculpatei A. drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) (constând în dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și stabilește un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen. În baza art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus ca executarea pedepsei complementare aplicate inculpatei A. să înceapă la data rămânerii definitive a prezentei.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a fost obligată inculpata A. ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune București, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus inculpatei A. ca, pe durata termenului de supraveghere, să frecventeze un program de reintegrare socială organizat de Serviciul de Probațiune București.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata A. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecție a Copilului Sector 1 sau Agenției Municipale pentru Ocuparea Forței de Muncă București. În baza art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenția inculpatei A. asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.

În baza art. 397 rap. la art. 25 alin. (1) C. proc. pen., au fost obligați inculpații C., B. și A., în solidar, la plata către partea civilă S.C. E. S.A. prin lichidator judiciar F., cu sediul în București, str. x, a sumei de 343.101 euro, în echivalent în lei, la cursul BNR, la data plății, precum și a dobânzii legale aferente, în raport de plățile parțiale efectuate, dobândă calculată începând din data de 30.03.2010 și până la data plății debitului.

S-a constatat că inculpatul C. a achitat suma de 22.339,46 lei din prejudiciul cauzat.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen., s-au desființat înscrisurile falsificate și anume: contractul de prestări de servicii încheiat la data de 19.10.2006 între S.C. E. S.A. și S.C. G. S.R.L., contractul încheiat la data de 19.10.2006 între S.C. E. S.A. și S.C. G. S.R.L., înregistrat la S.C. E. S.A. sub nr. C/219/1 din 19.10.2006 și contractul de consultanță și asistență juridică încheiat la data de 09.11.2006 între S.C. E. SA și Cabinetul de Avocat "B.".

S-au menținut măsurile asigurătorii dispuse prin ordonanțele nr. 852/P/2013 din datele de 25.06.2014 și 12.08.2014 emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

În baza art. 274 alin. (1) și (2) C. proc. pen., au fost obligați inculpatul C. la plata sumei de 2.700 lei, inculpata B. la plata sumei de 800 lei și inculpata A. la plata sumei de 900 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat. Onorariul parțial al avocatului din oficiu desemnat pentru inculpata A., în cuantum de 90 lei, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției. Onorariile interpreților de limbă greacă și limbă engleză s-au suportat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. x/2013 din data de 31.05.2016 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaților: C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 322 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. B., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 322 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune și uz de fals, prevăzute de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

În fapt, prin actul de sesizare s-a reținut că inculpații C. și B., la o dată ulterioară pronunțării, definitivării și legalizării sentinței civile nr. 9295 din 12.06.2009 a Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr. x/2008 și anume, în cursul desfășurării activității de punere în executare a acestei hotărâri (12.03.2010 - 29.03.2010), au falsificat, prin plăsmuire integrală, contractul de consultanță și asistență juridică pe care l-au antedatat, 09.11.2006, astfel încât să pară încheiat în perioada în care inculpatul C. era încă președinte al Consiliului de Administrație al S.C. "E." S.A., având astfel posibilitatea de a-1 semna singur și pe care l-au folosit, prin intermediul inculpatei A., în dosarul de executare nr. x/2009 al B.E.J. "H." pentru a justifica plata sumei de 1.428.505,20 lei, echivalentul a 348.000 euro, în contul Cabinetului de Avocat "B.", plată realizată la 30.03.2010.

S-a reținut că, după comunicarea copiei certificate a rechizitoriului către inculpați, la datele de 22.08.2016, 23.08.2016 și 05.09.2016, prin intermediul Compartimentului Registratură, inculpații B., A. și C. au formulat cereri și excepții în procedura camerei preliminare.

S-a precizat că, la data de 12.09.2016, prin intermediul Compartimentului Registratură, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a înaintat răspunsul scris cu privire la cererile și excepțiile formulate de către inculpați, solicitând respingerea acestora.

Prin încheierea de ședință din data de 23.09.2016 pronunțată de Judecătorul de cameră preliminară în dosarul nr. x/2016, s-au respins ca neîntemeiate cererile și excepțiile invocate de inculpații C., B. și A., s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. x/2013 din data de 31.05.2016 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, dispunându-se începerea judecății.

S-a menționat că, la termenul de judecată din data de 12.12.2016, inculpatul C., prezent personal și asistat de apărător ales, a învederat instanței că dorește soluționarea cauzei potrivit procedurii simplificate, întrucât recunoaște fapentruele reținute în sarcina sa prin rechizitoriu. În acest sens, Curtea a procedat la audierea inculpatului C., declarația acestuia fiind atașată la dosar.

Prin încheierea din data de 27.01.2017, s-a admis cererea inculpatului C. în sensul soluționării cauzei potrivit procedurii simplificate.

În același context, coinculpatele A. și B., au arătat că nu recunosc săvârșirea faptelor cercetate, solicitând soluționarea cauzei potrivit procedurii de drepentru comun.

În fața primei instanțe, inculpata B. a fost audiată în ședința publică de la termenul de judecată din data de 15.02.2017, iar inculpata A. la data de 12.04.2017. Instanța de fond a procedat la administrarea probei cu înscrisuri, a probei cu martorii propuși prin rechizitoriu, a probei cu martora I., solicitate de inculpata B., precum și cu martorul J., solicitate de inculpata A..

Instanța de fond, analizând materialul probator administrat în cauză, a reținut următoarea situație de fapt:

S.C. E. S.A. a fost înființată în baza Legii nr. 15/1990 și H.G. nr. 1041/1990, ca o societate pe acțiuni, întregul capital social aparținând inițial statului român. La data de 05.11.1991, S.C. E. S.A. a absorbit S.C. K. S.A., printre ale cărei active se afla și imobilul din Sinaia,  jud. Prahova, intitulat "L.". Ulterior, S.C. E. S.A. a fost supusă procesului de privatizare, 74,52% dintre acțiuni fiind dobândite de M., societate cu răspundere limitată, înființată și controlată de familia D..

În continuare, s-a reținut că, în anul 2007, N. a dobândit, în calitate de creditor senior al M., prin intermediul O., acțiunile deținute de M. la S.C. E. S.A., în scopul garantării împrumuturilor pe care le-a oferit P..

S-a precizat că, în perioada 2007-2010, de administrarea S.C. E. S.A. s-a ocupat C., președinte al Consiliului de Administrație până la 15.03.2007, directorul general Q. și directorul executiv QQ., societatea ajungând în anul 2012 să intre în faliment.

În perioada 2005 - noiembrie 2008, sediul social al S.C. E. S.A. s-a aflat în București, bd. x,  sector 1, iar începând cu luna noiembrie 2008 o parte din activitatea societății s-a desfășurat în Hotelul S., unde, în luna octombrie 2009, a fost mutat și sediul social al acesteia.

Referitor la "L.", s-a constatat că martorul RR. a chemat în judecată S.C. E. S.A. și, în temeiul Legii nr. 10/2001, a solicitat restituirea în natură a acestui imobil. În cadrul procesului declanșat, în faza procesuală a apelului, pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă, după casare cu trimitere spre rejudecare, s-a format dosarul nr. x/2004, în care S.C. E. S.A. a fost asistată și reprezentată de avocat U., potrivit contractului de asistență juridică din 21.11.2006, semnat din partea societății de Q., pentru un onorariu de 500 lei, facturat la 04.01.2007.

S-a menționat depoziția martorei U. care a declarat că nu a cunoscut niciun avocat pe nume B. în perioada în care a avut biroul în locația deținută de S.C. E. S.A. din București, Bd. x, sector 1, pe care l-a subînchiriat până în anul 2008, nu a beneficiat de sprijinul avocatului A. sau al unui alt avocat în ceea ce privește asistența juridică acordată în cele două dosare de pe rolul Curții de Apel București, iar cu C., președintele societății, nu a discutat niciodată referitor la procesele pe care le avea societatea.

S-a precizat referitor la decizia civilă nr. 125/A din 26.02.2007 pronunțată în apel, după rejudecare, ca urmare a casării cu trimitere, că a fost atacată cu recurs, iar S.C. E. S.A. a fost reprezentată în recurs de către inculpata A., fapt confirmat și de martorul RR.

S-a mai constatat că, prin decizia nr. 1730 din 14.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2007 a fost obligată S.C. E. S.A. să restituie în natură persoanei fizice RR. imobilul situat în Sinaia, str. x, , jud. Prahova.

Pentru recuperarea prejudiciului produs prin această restituire, S.C. E. S.A. a acționat în judecată AVAS care, în baza sentinței comerciale nr. 9295 din 12.06.2009 pronunțate de Tribunalul București, definitivă și irevocabilă la data de 24.09.2009, a fost obligată să plătească S.C. E. S.A. suma de 535.000 euro, cu titlu de despăgubiri și dobânda legală aferentă acestei sume de la 10.03.2009 și până la achitarea efectivă, inclusiv cheltuieli de judecată, în sumă de 32.851,68 lei. S-a menționat că cererea de chemare în judecată fiind semnată de Q., în calitate de director general, redactată și trimisă prin poștă de apărătorul ales al societății, inculpata A., care a participat personal la termenele de judecată, potrivit contractului de asistență juridică nr. 237.438/14.05.2008 și împuternicirii avocațiale din 14.05.2008, depuse la dosarul instanței.

Curtea a constatat că, în nicio fază procesuală, S.C. E. S.A. nu a fost reprezentată de inculpata B. care nici nu a asigurat substituirea apărătorului ales, desemnat de reclamantă, inculpata A.

S-a reținut că, după pronunțarea sentinței comerciale nr. x/2009 de către Tribunalul București, secția a VI-a comercială, S.C. E. S.A., prin director general Q., potrivit contractului de asistență juridică din 25.09.2009, a desemnat pe avocatul societății, inculpata A., să legalizeze hotărârea și să execute silit debitoarea AVAS pentru recuperarea creanței "L.", pentru un onorariu de 76.160 lei, împuternicirea avocațială nr. x/2009 fiind semnată în acest sens, la data de 25.09.2009, tot de către directorul general Q., formându-se pe rolul B.E.J. "H." dosarul de executare nr. x/2009 la 25.09.2009.

S-a constatat că a fost virată către S.C. E. S.A. o primă tranșă în cuantum de 291.575, 11 lei, a doua tranșă, în sumă de 694.715, 63 lei, la data de 03.03.2010, iar suma de 1.428.505,20 lei a fost virată în contul S.C. G. S.R.L., urmare a unui contract de prestări servicii încheiat la data de 19.10.2006 la București, între S.C. E. S.A., prin reprezentant legal, C., și această societate, transmis de pe fax-ul din secretariatul S.C. E. S.A., nr. 021.3144058, Biroului Executorului Judecătoresc "H.". Sub acest aspect, s-a precizat că nu existau semnăturile pe ultima pagină și că inculpata A. i-a cerut executorului judecătoresc să facă plata din banii primiți de la AVAS, aspect relatat de martorul H., precum și că martorul Q. a susținut că nu a avut cunoștință de acest contract și nici de plata efectuată în baza lui, nefiind înregistrat în evidențele S.C. E. S.A.

Referitor la contractul mai sus menționat încheiat cu S.C. G. S.R.L., martorul H. a arătat că a întrebat-o pe inculpata A. de ce nu i-a parvenit și ultima pagină, dar aceasta a arătat că era vorba despre o problemă tehnică și, întrucât până să ajungă ultima pagină, banii s-au întors în contul de consemnațiuni, nu i-a mai solicitat să trimită și această pagină.

S-a constatat că, în evidențele S.C. E. S.A. exista înregistrat sub nr. C/219/1 din 19.10.2016 un alt contract încheiat între S.C. G. S.R.L., în calitate de prestator și S.C. E. S.A., prin C., președinte, în calitate de client, având ca obiect prestarea de servicii juridice în dosarul nr. x/1995 al Tribunalului București, secția a VI-a comercială, care însă nu putea fi folosit în dosarul de executare silită nr. 449/2009 al Biroului Executorului Judecătoresc "H.", întrucât privea o altă cauză decât cea în care a fost emis titlul executoriu. Referitor la acest contract, s-a considerat că era fals și înregistrat ulterior, S.C. G. S.R.L. neputând presta servicii juridice.

În continuare, pe firul evenimentelor, s-a menționat că suma de bani virată în contul S.C. G. S.R.L. a fost transformată în euro și plătită unei firme, V. Cipru, cu justificarea "avans pentru servicii turistice", dar, la un interval de câteva zile, banii au fost returnați, convertiți din nou în lei și virați de S.C. G. S.R.L. în contul de consemnațiuni al Biroului Executorului Judecătoresc "H." la data de 12.03.2010, cu mențiunea "refuzată încasarea".

S-a reținut că martorul H. în declarația dată a precizat că inculpata A. i-a spus să păstreze o perioadă banii în cont, pentru că va primi prin fax de la S.C. E. S.A. un contract de asistență juridică, titular fiind avocat B. Sub acest aspect, s-a constatat că cererea Cabinetului de Avocat "B.", cu sediul în Boldești-Scăeni, str. x , jud. Prahova, contractul de consultanță și asistență juridică din data de 09.11.2006 și adresa din 24.03.2010 pretins emisă către S.C. E. S.A., sub semnătura inculpatei B., au fost transmise de la numărul 021.31xxxxx, ca aparținând S.C. E. S.A., către BEJ "H.", care, la data de 30.03.2010, a plătit banii în contul acestui cabinet de avocat.

Deopotrivă, Curtea a constatat că atât contractul, cât și adresa mai sus menționate nu au fost înregistrate în evidențele S.C. E. S.A., drept dovadă, suma privind onorariul avocațial nefigurând ca o datorie a societății, iar adresa nu a primit niciun răspuns. Mai mult, contractul a fost antedatat pentru a putea fi semnat de inculpatul C., în calitate de președinte al consiliului de administrație, în condițiile în care, după anul 2007, împuternicit să semneze astfel de contracte era directorul general, Q.

Totodată, sub acest aspect, s-a reținut depoziția martorei W., contabilă la S.C. E. S.A., care a arătat, în fața instanței, că a văzut-o pe inculpata B. la sediul S.C. E. S.A., în jurul anului 2009, când se mutase sediul în Hotelul S.; toate contractele de asistență juridică se înregistrau, precum și aspectul că martorul Q. nu avea cunoștință de plata efectuată, din suma de bani ce făcea obiectul executării silite, a onorariului către inculpata B., acesta întrebând-o de ce nu s-a încasat întreaga sumă, ceea ce demonstrează că acesta nu cunoștea că echivalentul în lei al sumei de 348.000 euro a fost plătit către Cabinetul de Avocat "B.", declarație care s-a considerat că se coroborează cu declarația martorului Q.

De asemenea, s-a reținut din depoziția martorului Q. că acesta a cunoscut-o pe inculpata B. în anul 2009, fiindu-i prezentată de inculpata A., pentru a o ajuta în cadrul societății, și nu a avut relații de muncă cu aceasta. În plus, a arătat că nu a avut cunoștință de contractul încheiat cu ea, contract pe care l-a văzut abia în ianuarie 2011 și că nu a fost anunțat de către inculpata A. cu privire la finalizarea executării silite. Pe de altă parte, acest martor a menționat că a împuternicit-o doar pe inculpata A. să efectueze demersurile legale pentru recuperarea integrală a debitului de la AVAS prin intermediul B.E.J. "H.", având încredere în aceasta, fiind asigurat că se derulează activitățile în acest sens, și, în momentul în care a constatat că banii nu au ajuns în totalitate în conturile societății, iar inculpata A. nu i-a oferit o justificare accepentruabilă, a informat conducerea și și-a dat demisia.

De asemenea, Curtea a avut în vedere depoziția martorului X., membru al Consiliului de Administrație în perioada 2005 - 2007 și auditor intern între 2004 - 2010, care a arătat că nu a aprobat vreodată în calitatea pe care o deținea încheierea de către inculpatul C. a contractului de consultanță și asistență juridică cu inculpata B. și că aceasta nu a desfășurat activități de prestări servicii și nici nu a colaborat cu societatea în perioada în care apare încheiat contractul.

S-a mai menționat că martora Y., asistentă a directorului general în perioada 2005-2015, a precizat că cele două contracte, atât cel încheiat în anul 2006 cu S.C. G. S.R.L., cât și cel încheiat cu Cabinetul de Avocat "B." nu au fost în posesia sa. Despre acest din urmă contract, s-a arătat că a luat cunoștință în momentul când a primit factura emisă de cabinetul de avocatură, respectiv în anul 2010, informând imediat conducerea societății, ceea ce a condus la declanșarea unei anchete interne. Aceeași martoră, a confirmat, la rândul său, că a văzut-o pe inculpata B., pentru prima oară, în vara anului 2009, la sediul societății și că, în perioada 2006-2007 nu a văzut-o vreodată, pe inculpată. Referitor la onorariu, această martoră a menționat că, față de alte contracte de asistență juridică, onorariul stabilit prin acel contract era prea mare pentru o persoană, iar, cu privire la ștampile, a specificat că acestea erau în posesia sa, dar le foloseau toți angajații, acestea aflându-se pe biroul său în timpul programului.

Curtea a constatat că falsitatea contractului de consultanță și asistență juridică a fost recunoscută de inculpatul C., care, audiat fiind de instanță, a declarat că semnarea acestui contract s-a făcut atunci când nu mai era președintele consiliului de administrație, aceasta fiind singura modalitate de a recupera banii pe care îi datora societatea acestuia, contractul fiind folosit fără știința conducerii consiliului de administrație. De asemenea, s-a arătat că inculpatul a precizat că a primit o parte din banii care au intrat în contul inculpatei B., această inculpată cunoscând și ea schema infracțională întrucât fusese prezentă când a avut loc discuția asupra acestui subiect.

De asemenea, s-a precizat că declarația martorei I., colegă cu inculpata B. în cadrul Companiei de Transport Feroviar București, care a învederat că, în anul 2006, aceasta se deplasa la sediul S.C. E. S.A., la inculpata A. sau aceasta din urmă venea la sediul Companiei de Transport Feroviar București, nu a fost avută în vedere de instanță, necoroborându-se cu nicio altă probă administrată în cauză.

În privința modului de folosire a ștampilei, Curtea a reținut că martorul J., angajat al S.C. E. S.A. în perioada 2005-2010, a arătat că ștampilele erau la dispoziția secretarei cabinetului directorului general, iar inculpata A. solicita ștampila de la secretară, ca, de altfel, toți cei care aveau nevoie de ea.

Astfel, instanța a reținut că, din probele administrate s-a confirmat că, în anul 2006, nu a fost încheiat contractul de consultanță și asistență juridică cu Cabinetul de Avocat "B.", fapt relevat și de auditul extern începând cu anul 2006, și nici celelalte două contracte cu S.C. G. S.R.L., pretins încheiate de același inculpat C., unul transmis parțial către B.E.J. "H.", iar altul nefolosit, dar înregistrat la S.C. E. S.A.

S-a constatat că aceste manopere frauduloase constând în plăsmuirea integrală a unor contracte, antedatarea lor pentru a putea fi semnate de inculpatul C. cât încă mai era președinte al Consiliului de Administrație al S.C. E. S.A. și transmiterea lor, fără știința directorului general, Q., către B.E.J. "H." de la numerele de fax având indicat antetul S.C. E. S.A. i-au creat convingerea executorului judecătoresc, menținută de inculpata A., că reprezintă voința creditorului, acesta virând banii în conturile indicate, deși avea nevoie de o cerere scrisă, însă, având în vedere buna colaborare cu inculpata A., a închis procedura de executare silită.

S-a mai constatat că, în privința caracterului fals al contractului de consultanță și asistență juridică, antedatat 19.11.2006, acesta rezultă și din aceea că singurul exemplar original predat la data de 18.07.2011 de Cabinetul de Avocat "B." organelor de urmărire penală nu poartă ștampila S.C. E. S.A., iar onorariul stabilit este disproporționat de mare în raport cu cel plătit pentru asistența juridică acordată în procesul de pretenții și pentru faza executării silite inculpatei A., care a realizat în fapt întreaga activitate în condițiile în care inculpata B. nu a desfășurat niciun fel de serviciu juridic.

Totodată, s-a menționat că înregistrarea contractului nr. 23/09.11.2006, în registrul evidență acte intrări - ieșiri al Cabinetului de Avocat "B.", cu sediul în localitatea Boldești - Scăieni,  jud. Prahova, nu s-a realizat în ordinea actelor încheiate de acest avocat, ci ulterior.

În plus, s-a constatat că inculpata B. nu mai încheiase un alt contract pentru prestări servicii juridice cu S.C. E. S.A. în perioada în care a afirmat că a colaborat cu societatea, nefiind identificate plăți făcute de societate către cabinetul său de avocat pentru prestații juridice.

În acest context, s-a reținut că S.C. E. S.A. a fost prejudiciată cu suma de 1.428.505, 20 lei, încasată de Cabinetul de Avocat "B.", pe care nu o avea de primit, dobândind astfel un folos patrimonial injust, ca urmare a acțiunii concertate a inculpaților C., A. și B. de inducere în eroare, desfășurate pe parcursul executării silite în dosarul nr. x/2009 al B.E.J. "H." - 12.03.2010 - 30.03.2010, prin falsificarea, prin plăsmuire integrală a unui contract de consultanță și asistență juridică pe care l-au antedatat și folosit ca mijloc fraudulos în acest scop.

Cu privire la inculpata A. s-a reținut că aceasta a arătat, în fața instanței, că inculpata B. a venit în biroul său în anul 2006, prezentându-i-o inculpatului C. și înțelegându-se cu privire la colaborarea acesteia în procesul de revendicare al "L." întrucât avea experiență în domeniu. Aceasta a menționat că niciun contract de asistență juridică nu era înregistrat în vreun registru de contracte, că rolul inculpatei B. în cadrul procesului de revendicare al"L." era acela de documentare. S-a mai arătat că martorul Q. avea cunoștință despre plata efectuată către S.C. G. S.R.L., dar și că inculpata A. nu avea cunoștință despre contractul de consultanță și asistență juridică încheiat cu Cabinetul de Avocat "B.", fiind anunțată despre primirea acestuia de către executorul judecătoresc, prima oară văzând acel contract în integralitatea sa în cursul anului 2010, după ce executarea silită încetase.

De asemenea, s-a menționat depoziția inculpatei B. dată în fața instanței, în sensul că acel contract de consultanță și asistență juridică a fost valabil încheiat, depunându-l personal pentru a fi semnat de către conducerea S.C. E. S.A. și înregistrându-l în evidențele cabinetului său de avocat sub nr. 23 în luna noiembrie 2006. Aceasta a precizat că a colaborat în anul 2006 cu inculpata A., acordând consiliere în vederea formulării și depunerii cererii de chemare în judecată privind "L.", nefiind stipulată în contract reprezentarea în instanță, întâlnirile cu inculpata A. având loc după orele 17:00-18:00 la sediul S.C. E. S.A. din Bd. x. Totodată, s-a arătat că a monitorizat litigiul privind "L.", iar conducerea S.C. E. S.A. a cunoscut activitatea sa întrucât o informa personal despre stadiul procesului.

Instanța a considerat că solicitările inculpatelor de achitare nu pot fi primite, apărările lor fiind infirmate de probele analizate mai sus, probe care dovedesc vinovăția acestora.

S-a reținut că, în drept, fapta inculpaților C. și B., care la o dată ulterioară pronunțării, definitivării și legalizării sentinței civile nr. 9295/12.06.2009 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, în dosarul nr. x/2008 și anume, în cursul desfășurării activității de punere în executare a acestei hotărâri - 12.03.2010 - 29.03.2010 - au falsificat, prin plăsmuire integrală, contractul de consultanță și asistență juridică pe care l-au antedatat, 09.11.2006, astfel încât să pară încheiat în perioada în care inculpatul C. era încă președinte al Consiliului de Administrație al S.C. E. S.A., având astfel posibilitatea de a-1 semna singur, și pe care l-au folosit, prin intermediul inculpatei A., în dosarul de executare, în vederea producerii de consecințe juridice, care, în fapt, s-au și produs, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 322 alin. (1) C. pen.

Instanța a reținut că fapta inculpatei A., care, cunoscând caracterul fals al contractului de consultanță și asistență juridică antedatat 09.11.2006, pretins încheiat între S.C. E. S.A., reprezentată legal de președinte, inculpatul C., și Cabinetul de Avocat "B.", prin avocat, inculpata B., 1-a folosit în dosarul de executare nr. 449/2009 al B.E.J. "H." pentru a justifica plata sumei de 1.428.505, 20 lei, echivalentul a 348.000 euro, în contul acestui cabinet de avocat, plată realizată la data de 30.03.2010, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals, prevăzute de art. 323 C. pen.

De altfel, s-a constatat că fapta inculpaților C., B. și A., care în dosarul de executare nr. 449/2009 al B.E.J. "H.", fără știința și voința S.C E. S.A., au folosit contractul de consultanță și asistență juridică, falsificat prin plăsmuire integrală pentru a justifica executorului judecătoresc H. plata sumei de 1.428.505,20 lei, echivalentul a 348.000 euro, în contul Cabinetului de Avocat "B.", plată nedatorată de S.C. E. S.A., dar realizată efectiv de executorul judecătoresc la data de 30.03.2010, inducând în eroare și prejudiciind societatea, care în acest dosar de executare avea calitate de creditor, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzute de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen.

Curtea a apreciat că, în cauză, legea penală mai favorabilă este legea nouă prin prisma regimului sancționator.

La individualizarea judiciară a pedepselor, Curtea a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 74 C. pen., împrejurările și modul de săvârșire a fapentruelor, cuantumul ridicat al prejudiciului, dar și persoana inculpaților, care nu erau cunoscuți cu antecedente penale și erau integrați social, inculpatul C. având o atitudine sinceră, fiind judecat în baza procedurii simplificate, aplicându-i-se dispozițiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen., și a considerat că pedepsele aplicate sunt apte să asigure prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.

Totodată, Curtea a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de detenție, raportat la circumstanțele personale ale inculpaților, măsurile de supraveghere și obligațiile impuse pe durata termenului de supraveghere al suspendării executării pedepsei sub supraveghere constituind garanții în acest sens.

În privința acțiunii civile exercitate, Curtea a reținut că, prin adresa nr. 23 din 08.01.2016, S.C. E. S.A. a comunicat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 1.428.505,20 lei, echivalentul a 348.000 euro, cu dobânda legală, reprezentând prejudiciul cauzat prin plata onorariului încasat de Cabinetul de Avocat "B.", prin inculpata B., pentru servicii neprestate.

În consecință, apreciind ca fiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, Curtea a obligat în solidar inculpații la plata diferenței rămase în urma plății sumei de 22.339,46 lei efectuate de către inculpatul C..

II. Împotriva acestei sentințe, au declarat, apel în termenul legal, inculpatele A. și B.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 02.02.2017, sub nr. x/2/2016.

Prin motivele formulate, în scris" inculpata B. a solicitat admiterea apelului conform art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., desființarea sentinței penale nr. 101/F din 06.06.2017 a Curții de Apel București și rejudecând, pe latură penală, în temeiul art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. a), c) și i) C. proc. pen., achitarea sa pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, prevăzute de art. 244 alin. (1) și (2) Cu aplicarea art. 5 C. pen. și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. pe latură civilă, în temeiul art. 397 rap. la art. 25 alin. (5) C. proc. pen., respingerea acțiunii civile, ca urmare a pronunțării soluției achitării.

Inculpata a arătat că admiterea apelului se impune raportat la probele administrate, la aspectele reliefate de martori și de înscrisurile depuse în probațiune, la efectele autorității de lucru judecat și ale principiului ne bis in idem, în acord și cu practica Curții EDO.

S-a apreciat că sentința a fost dată cu nesocotirea dispozițiilor art. 6 C. proc. civ.pen., interpretate și aplicate în acord cu practica Curții EDO, respectiv cu hotărârile pronunțate în cauzele Lungu și alții c. României, Lucky Dev c. Suediei și Aklagaren/Hans Akerberg Fransson c. Suediei, invocând ne bis in idem în raport cu o altă judecată, vizânbd aceeași fapentruă, deși pronunțată în contencios administrativ. În acest context, s-a reamintit că prin sentința civilă nr. 2187/2014 Tribunalul Prahova- Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, definitivă prin decizia nr. 29/16.01.2015 a Curții de Apel Ploiești - Secția a II-a civilă, s-a respins cererea formulată de societatea E. SA. prin care a solicitat să se constate caracterul nedatorat al sumei încasate de inculpata B., lipsa oricărei prestații juridice din partea acesteia și antedatarea contractului de asistență juridică.

Pe de altă parte, s-a susținut că sentința nr. 101/F din 06.06.2017 a fost pronunțată cu aplicarea greșită a art. 396 alin. (2) C. proc. pen. și s-a dispus condamnarea fără ca din probele administrate să rezulte, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de aceasta. Sub acest aspect, s-a apreciat că instanța de fond a interpretat greșit materialul probator administrat în cauză, a înlăturat fără temei depozițiile unor martori audiați și a valorificat trunchiat depozițiile martorilor W., Y. și Q., omițând declarația martorei U. sub o serie de aspecte esențiale și astfel soluția de condamnare a precizat că nu are la bază o probă certă de vinovăție, ci doar o serie de împrejurări circumstanțiale, o serie de speculații făcute în baza interpretării trunchiate și incomplete a probelor. Așa fiind, întrucât din probele administrate a rezultat că și alte acte juridice valabil încheiate de societate nu au fost înregistrate în registrele acesteia, neînregistrarea contractului de asistență juridică din data de 09.11.2016 nu poate reprezenta o dovadă a falsificării acestui contract.

Mai mult, în contra celor susținute fără temei de instanța de fond, inculpata a precizat că, în privința contractului de asistență juridică din data de 09.11.2016, s-a aplicat stampila nr. 1, folosită de C. în perioada în care acesta a ocupat funcția de președinte al SC E. S.A., iar un mecanism al contrafacerii ar fi presupus ștampilarea documentului la un moment la care C. nu mai avea calitatea de președinte și implicit, nu mai avea acces la ștampilă.

S-a menționat că instanța a valorificat trunchiat și subiectiv declarația martorului X., membru al Consiliului de Administrație în perioada 2005 - 2007 și auditor intern între 2004 - 2010, în sensul că nu ar fi aprobat vreodată încheierea de către inculpatul C. a contractului de asistență juridică, aspect irelevant în dovedirea falsității contractului.

Referitor la faptul ca actuala și vechea conducere a societății E. S.A. nu ar fi cunoscut inculpata la momentul încheierii contractului de asistență juridică, ci abia în 2009, se datorează faptului că aceasta și-a desfășurat activitatea asumată prin contract la sediul SC E. S.A. după orele de program, iar contractul semnat cu C. era clar în privința obiectului și a mandatului acordat, nefiind necesară acordarea unei împuterniciri din partea noii conduceri a societății pentru diverse faze de judecată.

Referitor la faptul că parte a angajaților E. S.A. nu ar fi cunoscut inculpata până în anul 2009, deși contractul de asistență juridică a fost încheiat în anul 2006, se datorează faptului că interacțiunea avea loc direct cu avocata A., după orele de program, când ceilalți angajați ai E. nu se mai aflau la lucru.

Inculpata a precizat că prin contractul încheiat nu și-a asumat obligația reprezentării societății în fața instanțelor judecătorești, ci numai de a acorda consultanță și asistență juridică, inclusiv prin colaborare cu alți avocați și specialiști, pentru atingerea unei obligații de rezultat, respectiv pentru câștigarea litigiului și obținerii unor despăgubiri de cel puțin 210.000 euro.

S-a mai susținut că onorariul perceput nu a avut un cuantum neobișnuit (din declarația martorului Q. a reieșit că era o obișnuință să plătească onorarii mari avocaților, existând chiar cazuri în care societatea a plătit aproape 1 milion de euro onorariu și din înscrisurile existente la dosarul de insolvență rezultă sumele cu care avocații s-au înscris la masa credală a SC E. S.A.).

În pofida celor reținute la fond, s-a menționat că societatea a cunoscut și a beneficiat de serviciile acesteia, cunoscând chiar și creanța pretinsă și încasată în baza contractului de asistență juridică.

S-a reamintit că la dosar există o cerere expresă a societății E. S.A. adresată executorului judecătoresc după achitarea onorariului de avocat, în vederea închiderii dosarului de executare ca urmare a încasării în integralitate a sumei urmărite.

În plus, s-a arătat că la dosarul nr. x/2009 al Judecătoriei Sectorului 1, s-a depus întâmpinare semnată de E. S.A. prin martorul Q., prin care la 02.06.2010 societatea a recunoscut încasarea în integralitate a sumei la care debitoarea AVAS a fost obligată prin sentința nr. 9295/2009 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială.

S-a precizat că după încasarea sumei convenite prin contractul de asistență juridică, societatea a continuat colaborarea cu aceasta, asigurând, în parte, asistența juridică în contestațiile la executare formulate de AVAS. O confirmare în plus a legalității contractului a reprezentat-o atitudinea pasivă a societății.

Prin motivele formulate, în scris, inculpata A., s-a solicitat, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admiterea apelului, desființarea sentinței penale din data de 06 iunie 2017 a Curții de Apel București, secția I penală și, pronunțând o nouă hotărâre, în temeiul art. 396 alin. (1) și (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza l C. proc. pen. pronunțarea unei soluții de achitare.

S-a criticat sentința penală apelată din perspectiva faptului că prima instanță nu a evaluat apărările inculpaților, ci a preluat argumentele din rechizitoriu, fără o evaluare a probatoriului, fără o explicare a temeiurilor care au infirmat apărările inculpaților și, mai ales, fără a valorifica elementele probatorii rezultate în urma cercetării judecătorești.

Examinând sentința apelată inculpata a susținut că expunerea nu cuprinde motivarea soluției în sensul dispozițiilor art. 403 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., instanța de fond limitându-se doar să preia din Rechizitoriul cu care a fost sesizată starea de fapentru, fără a face o analiză concretă a probelor administrate și fără a răspunde apărărilor invocate de inculpați.

S-a arătat că prima instanță de judecată nu și-a respectat obligația de motivare, sentința penală apelată nu se evidențiază printr-o contribuție personală a judecătorului fondului.

De asemenea, apărarea a apreciat că prin sentința apelată, nu s-a primit răspunsul aștepentruat din partea instanței de fondceea ce impune reiterarea criticilor în apel, astfel:

- încălcarea principiului securității raporturilor juridice. Acest principiu vizeză derularea simultan a două proceduri independente având ca obiect aceleași fapentrue, cu pronunțarea în mod definitiv și irevocabil a unor soluții de către instanțele de judecată în materie civilă și, ca urmare, cu încălcarea drepentruului la un proces echitabil în sensul art. 6 § 1 din Convenție, în materie penală. Astfel, următoarele decizii ale instanțelor de judecată civilă au analizat și tranșat aspectele repuse în discuție prin sesizarea instanței de judecată cu rechizitoriu: decizia civilă nr. 1127/A din 20 noiembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă, decizia civilă nr. 2014 din data de 6 decembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2013, sentința nr. 2187 din data de 6 iunie 2014 a Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2013, definitivă prin decizia nr. 29 din data de 16 ianuarie 2015 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-civilă, de contencios administrativ și fiscal.

- ipoteze greșite pe care se întemeiază acuzațiile, preluate de prima instanță:

Reprezentanții legali ai E./martorul Q., nu ar recunoaște existența contractului; inculpata B. nu ar fi prestat vreo activitate dintre cele stipulate în contract și, implicit, plata ar fi nedatorată.

Din examinarea probelor existente la dosarul cauzei, inculpata a considerat că se confirmă următoarele elemente de fapentru: slaba organizare în ce privește înregistrarea, circuitul dosarelor, actelor, corespondenței și, în general, a administrării societății; lipsa unor proceduri unitare de înregistrare a documentelor;

Coexistența, până în anul 2009, a mai multor secretariate, care aveau o evidență distinctă a documentelor; lipsa unei predări-primiri a documentelor și registrelor de la secretariatul intimatului inculpat C. către secretariatul martorului Q., după reorganizarea din anul 2009, când s-a desființat primul secretariat menționat, neînregistrarea contractelor de asistență juridică în evidențele SC E..

S-a precizat că probele în sensul menționat sunt următoarele: declarația apelantei inculpate A., declarația martorei Y. dată în fața instanței, la data de 9 martie 2017, confruntarea dintre martorul Q. și inculpata B., în faza urmăririi penale, la data de 07.11.2014, declarațiile martorilor W., X., membru al Consiliului de Administrație al E., în perioada 2005-2007, Y., AA., I., secretară în cadrul Companiei de transport feroviar București, în anul 2006, J., fost angajat al E.

S-a făcut referire la poziția oscilantă, nesinceră a martorului Q. în sensul că acesta este cunoscător al limbii române și că, în toate cazurile, semna doar dacă era sigur de conținutul înscrisului. Astfel, faptul că martorul Q. și-a însușit în cunoștință de cauză conținutul întâmpinării din data de 2 iunie 2010, în opinia inculpatei infirmă faptul că acesta, în calitate de reprezentant legal al E., nu a avut cunoștință de existența