ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 25 ianuarie 2023

Deliberând asupra recursului în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei penale nr. 1102/A din data de 06 septembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Cluj – secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2022, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1602 pronunțată la data de 21.12.2021 de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. x/2020, în baza art. 396 alin. (1), (2) și 10 C. proc. pen.., cu reținerea art. 76 alin. (1) rap. la art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la următoarele pedepse:

- 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen.;

- 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (3 acte materiale);

În baza art. 40 alin. (1) C. pen., s-a constatat că infracțiunile din prezenta cauză au fost comise în stare de concurs real cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat definitiv la următoarele pedepse rezultante:

- 2 ani 11 luni 20 zile închisoare și pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării, pe o durata de 1 an, a drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) C. pen., din S.P. nr. 1343/2016 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin neapelare la 11.10.2016 și

- 2 ani 3 luni 10 zile închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și a dreptului de a alege, drepturi prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d) C. pen., pe o durată de 2 ani, din S.P. nr. 30/2017 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin D.P. nr. 1661/13.12.2017 pronunțată de Curtea de Apel Cluj.

În baza art. 97 alin. C. pen., a fost anulată suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor de 2 ani, 11 luni, 20 zile închisoare- din S.P. nr. 1343/2016 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin neapelare la 11.10.2016 și 2 ani, 3 luni, 10 zile închisoare - din S.P. nr. 30/2017 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin D.P. nr. 1661/13.12.2017 pronunțată de Curtea de Apel Cluj.

Au fost descontopite pedepsele rezultante din hotărârile menționate anterior și s-au repus pedepsele componente în individualitatea lor, astfel:

S.P. nr. 1343/2016 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin neapelare la 11.10.2016:

- 2 ani 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată (șase acte materiale);

- pedeapsa accesorie prev. de art. 71 rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. de la 1969, respectiv interzicerea pe perioada executării pedepsei închisorii a dreptului de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat;

- 1 an 8 luni închisoare, stabilită prin S.P. nr. 937/2015 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin neapelare la data de 28.07.2015.

S.P. nr. 30/2017 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin D.P. nr. 1661/13.12.2017 pronunțată de Curtea de Apel Cluj:

- 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la tentativă la înșelăciune;

- 1 an 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată (12 acte materiale);

- pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și a dreptului de a alege, pe o durată de 2 ani, prev. de art. 67 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d) C. pen.; pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d) C. pen.;

- 1 an 8 luni închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, a dreptului de a alege, prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d) C. pen., dispuse prin S.P. nr. 937/2015 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin neapelare la data de 28.07.2015.

În baza art. 40 alin. (1) rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în prezenta cauză cu pedepsele stabilite anterior pentru infracțiunile concurente, repuse în individualitatea lor, astfel că inculpatul va executa pedeapsa mai grea, de 2 ani, 4 luni închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de o treime din restul pedepselor cu închisoarea- 1 an, 8 luni- pedeapsa rezultantă fiind 4 ani închisoare, în regim de detenție.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d) C. pen., stabilite anterior prin S.P. nr. 30/2017 a Judecătoriei Cluj-Napoca, pe o durată de 2 ani, a cărei executare va începe după executarea pedepsei închisorii.

În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen., cu titlu de pedeapsa accesorie s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a alege, pe durata executării pedepsei.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen.. rap. la art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus, din pedeapsa principală aplicată inculpatului A. durata reținerii din data de 20.03.2015.

Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație în anulare contestatorul A..

Prin decizia penală nr. 1102/A/, din data de 6 septembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția Penală și de Minori, în baza art. 431 alin. (1) din C. proc. pen. și a art. 432 alin. (1) din C. proc. pen., cu aplicarea art. 426 lit. b) din C. proc. pen. a fost admisă în principiu și în fond contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva deciziei penale nr. 719/A/20.05.2022 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2020 care a fost desființată în parte pe latura penală cu privire la acest condamnat și, a fost pronunțată o nouă hotărâre în aceste limite:

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. f) din C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. sub aspectul săvârșirii la data de 28.02.2014 a infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. și cu reținerea art. 76 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 75 alin. (2) lit. a) din C. pen. ca efect al intervenirii prescripției răspunderii penale, înlăturând toate consecințele condamnării pentru această infracțiune, respectiv pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. f) din C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. sub aspectul săvârșirii la data de 28.02.2014 a infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 322 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și a art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. și cu reținerea art. 76 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 75 alin. (2) lit. a) din C. pen. ca efect al intervenirii prescripției răspunderii penale, înlăturând toate consecințele condamnării pentru această infracțiune, respectiv pedeapsa de 3 luni închisoare.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 3 ani și 9 luni închisoare aplicată prin decizia penală nr. 719/A/20.05.2022 a Curții de Apel Cluj în pedepsele componente de:

- 2 ani 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1343/2016 a Judecătoriei Cluj-Napoca pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată (șase acte materiale);

- 1 an 8 luni închisoare stabilită prin S.P. nr. 937/2015 a Judecătoriei Cluj-Napoca (inclusă în contopirea efectuată în cadrul sentințelor penale nr. 1343/2016 și nr. 30/2017 ale Judecătoriei Cluj-Napoca);

- 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 30/2017 a Judecătoriei Cluj-Napoca pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la tentativă la înșelăciune;

- 1 an, 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 30/2017 a Judecătoriei Cluj-Napoca pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată (12 acte materiale);

- 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1602/2021 a Judecătoriei Cluj-Napoca pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. și cu reținerea art. 76 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 75 alin. (2) lit. a) din C. pen.

- 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1602/2021 a Judecătoriei Cluj-Napoca pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 322 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și a art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. și cu reținerea art. 76 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 75 alin. (2) lit. a) din C. pen.

În temeiul art. 40 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. au fost contopite pedepsele de 2 ani și 4 luni închisoare, 1 an și 8 luni închisoare, 4 luni închisoare și 1 an și 6 luni închisoare în pedeapsa cea mai grea de 2 ani si 4 luni închisoare la care s-a adăugat sporul obligatoriu de 1/3 din restul pedepselor aplicate, respectiv 1 an și 2 luni închisoare, urmând ca în final condamnatul A. să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare.

Împotriva deciziei penale nr. 1102/A, din data de 06 septembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția Penală și de minori în dosarul nr. x/2022, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, a declarat recurs în casație invocând, cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.

Prin încheierea din data de 23 noiembrie 2022, apreciindu-se îndeplinite condițiile prevăzute de art. 434-438 C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație și a fost fixat termen de judecată la data de 25 ianuarie 2023, pentru judecarea recursului în casație de Completul nr. 8, în compunere de 3 judecători.

În motivarea recursului, s-a invocat cazul de casare prev. de art. 438 pct. 8 din C. proc. pen., solicitând admiterea recursului formulat, casarea hotărârii atacate, înlăturarea greșitei aplicări a legii, respectiv a soluției prin care s-a constatat împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale și s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. pentru săvîrșirea infracțiunilor de înșelăciune prev. de art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen. și fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de ar. 322 alin. (1) din C. pen. cu consecința menținerii dispozițiilor deciziei penale nr. 719/A/20.05.2022 a Curții de Apel Cluj pronunțată la data de 20 mai 2022 în dosarul nr. x/2020 privind pe inculpatul A..

Ministerul Public a susținut că infracțiunile de înșelăciune reținute în sarcina inculpatului A., cu privire la care s-a dispus încetarea procesului penal au fost savîrșite în data de 28 februarie 2014 și ele sunt pedepsite conform art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu închisoarea de la 1 la 5 ani, iar conform art. 322 alin. (1) C. pen., cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

Raportat la limitele maxime speciale ale pedepsei închisorii, termenul de prescripție generală este de 5 ani, potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. iar termenul de prescripție specială pentru aceste infracțiuni este de 10 ani, potrivit art. 155 alin. (4) C. pen.

A arătat că, ținând cont de data săvârșirii infracțiunii, 28.02.2014, acest termen de prescripție specială nu era împlinit la data de 20.05.2022, când a fost pronunțată decizia penală nr. 719/A/2022.

De altfel, examinarea efectelor neconstituționalității art. 155 alin. (1) C. pen. nu antrenează principiul legii penale mai favorabile, iar actele de procedură îndeplinite înainte de 25.06.2018 și-au produs efectele de întrerupere a cursului termenului de prescripție, valabilitatea lor fiind guvernată de principiul tempus regit actum. Ulterior efectuării în continuare a urmăririi penale și audierii ca suspect din data de 28.02.2018 a început să curgă un nou termen general de prescripție de 5 ani, care în mod evident nu a fost împlinit la 20.05.2022, data soluționării definitive a cauzei.

Analizând recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, în temeiul art. 448 alin. (1) din C. proc. pen. Înalta Curte constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție este obligată să verifice, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 din C. proc. pen., pe această cale instanța examinează exclusiv legalitatea deciziei recurate.

Se constată, astfel, că recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege și exclusiv pentru motive de nelegalitate, strict circumscrise dispozițiilor art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanța de fond și/sau apel intră în puterea lucrului judecat și excedează cenzurii Înaltei Curți învestită cu judecarea recursului în casație, fiind obligatoriu ca motivele de casare prevăzute limitativ de lege și invocate de recurent să se raporteze exclusiv la situația factuală și elementele care au circumstanțiat activitatea imputată astfel cum au fost stabilite prin hotărârea atacată, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză.

Cu alte cuvinte, recursul în casație nu presupune examinarea unei cauze sub toate aspectele, ci doar controlul legalității hotărârii atacate, respectiv al concordanței acesteia cu regulile de drept aplicabile, însă exclusiv din perspectiva motivelor prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., având, așadar, ca scop exclusiv sancționarea deciziilor neconforme cu legea materială și procesuală și nicidecum judecarea propriu-zisă a procesului penal prin reaprecierea faptelor și a vinovăției persoanei condamnate/achitate.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi examinată doar pentru motivele expres și limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casație să poată fi invocate și, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casație și Justiție orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante.

Aceste considerații sunt valabile și cu privire la cazul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării dacă "în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal".

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, în condițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, în situațiile în care s-a dispus în mod greșit încetarea procesului penal pentru oricare dintre motivele prevăzute în art. 16 alin. (1) lit. e) - j) din C. proc. pen., respectiv lipsește plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiție prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale; a intervenit amnistia sau prescripția, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică; a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracțiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condițiile legii; există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege; există autoritate de lucru judecat; a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii.

În speță, în limitele procesuale menționate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că argumentele invocate de parchet în susținerea cererii sale de recurs în casație vizând faptul că, raportat la perioada în care a fost săvârșită fapta, respectiv

28.02.2014 termenul de prescripție specială nu era împlinit la data de 20.05.2022, când a fost pronunțată decizia nr. 719 din 20 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2020, sunt nefondate raportat la considerentele deciziei nr. 67/25.10.2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.

Prin Decizia Curții Constituționale nr. 297/2018 s-a constatat neconstituționalitatea soluției legislative circumscrisă sintagmei "oricărui act de procedură în cauză", întrucât aceasta era lipsită de previzibilitate și, totodată, contrară principiului legalității incriminării, pentru că sintagma are în vedere și acte ce nu sunt comunicate suspectului sau inculpatului, nepermițându-i acestuia să cunoască aspectul întreruperii cursului prescripției și al începerii unui nou termen de prescripție a răspunderii sale penale (paragraful 31). Această decizie a avut natura unei decizii simple/extreme, întrucât instanța de contencios constituțional a sancționat unica soluție legislativă reglementată prin dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. (aspect statuat prin Decizia Curții Constituționale nr. 358/2022, paragraful 61). Referirea la soluția legislativă cuprinsă în C. pen. anterior a avut un rol orientativ, iar nu obligatoriu, destinat legiuitorului, iar nu organelor judiciare (paragrafele 68, 70) și aceasta nu putea fi interpretată ca o permisiune acordată de către instanța de contencios constituțional organelor judiciare de a stabili ele însele cazurile de întrerupere a prescripției răspunderii penale (paragraful 72);

De la data publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018, respectiv 25 iunie 2018, "fondul activ al legislației nu a conținut vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale", rămânând neafectate termenele de prescripție generală reglementate de dispozițiile art. 154 din C. pen. (Decizia nr. 358/2022, paragraful 73, 74);

Prin decizia Curții Constituționale nr. 358/2022 s-a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., reținându-se că norma supusă controlului de constituționalitatea nu este susceptibilă de o aplicare clară și previzibilă în absența intervenției legiuitorului (paragrafele 60, 75).

În dreptul român normele referitoare la întreruperea cursului prescripției sunt norme de drept penal material (substanțial), supuse din perspectiva aplicării lor în timp principiului activității legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepția dispozițiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție și art. 5 din C. pen.

În consecință, având în vedere aspectele reținute cu privire la efectele deciziilor Curții Constituționale, Înalta Curte constată că dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. în forma în vigoare ulterior Deciziei nr. 297/2018 (a cărei natură a fost stabilită prin Decizia nr. 358/2022) constituie lege penală mai favorabilă, ca efect al inexistenței unui caz de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale cu consecința incidenței exclusiv a termenelor generale de prescripție prevăzute de art. 154 din C. pen.

În sensul celor de mai sus este și Decizia nr. 67 din data de 25 octombrie 2022 a Înalte Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală prin care s-a statuat că "Având în vedere delimitarea efectelor prescripției răspunderii penale astfel cum rezultă din considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 1.092/2012 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 67 din 31 ianuarie 2013) într-un efect principal, reprezentat de înlăturarea răspunderii penale și, respectiv, un efect derivat, de ordin procesual, constând în înlăturarea acțiunii penale, se reține că, la rândul său, întreruperea cursului prescripției răspunderii penale are un efect de drept material, modificând regimul răspunderii penale prin prelungirea intervalului de timp în care statul își poate exercita dreptul de a trage la răspundere penală, și un efect derivat, de ordin procesual, respectiv repunerea organelor judiciare într-un nou termen în care își pot exercita rolul activ, conferit de dispozițiile art. 5 din C. proc. pen., de stabilire a adevărului, în cauzele penale, pe baza probelor administrate.

Cele două efecte nu se confundă și nu sunt reglementate de aceleași categorii de norme legale.

În consecință, nu este posibilă extinderea regulilor referitoare la aplicarea în timp a legii procesuale care reglementează condițiile de legalitate ale actului procedural care constituie cauza la efectul de drept material al întreruperii cursului prescripției. Mai concret, dacă s-ar admite că întreruperea prescripției este reglementată de norme procesuale întrucât cauza ei este un act de procedură, ar însemna să se confunde cauza în sine cu efectul principal constând în întreruperea cursului prescripției penale. Or, așa cum s-a arătat, cauza prevăzută de art. 155 alin. (1) din C. pen. (îndeplinirea unui act de procedură) are ca efect de drept material întreruperea termenului de prescripție, care produce consecința prelungirii termenului în care poate fi atrasă răspunderea penală.

Așadar, nu pot fi extinse dispozițiile procesuale care reglementează cauza (actul de procedură) la întreaga instituție a întreruperii cursului prescripției, efectul acesteia fiind prevăzut în mod distinct de legea penală de drept material și constând în prelungirea termenului în care poate fi atrasă răspunderea penală."

Înalta Curte constată că pentru faptele inculpatului A. s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale. Astfel, potrivit art. 153 alin. (1) din C. pen., "prescripția înlătură răspunderea penală", atunci când termenele prevăzute la art. 154 din C. pen. sunt îndeplinite.

Se reține din decizia recurată că inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. și fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (3 acte materiale), totul cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen., constând în aceea că la data de 28.02.2014, inculpatul a indus în eroare instituția bancară B. cu ocazia încheierii contractului de credit bancar nr. x/28.02.2014, folosindu-se de înscrisuri falsificate în baza aceleiași rezoluții infracționale, documente ce reflectă în mod nereal calitatea sa de salariat și veniturile lunare- adeverința de venit nr. 1011/25.02.2014, angajament de plată și contract individual de muncă încheiat cu C. și înregistrat sub nr. x/14.09.2011- fără a avea intenția de a înapoia creditul bancar, cauzând astfel un prejudiciu în cuantum de 20.200 RON.

Înalta Curte constată că pedeapsa prevăzută de lege pentru sancționarea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 322 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda raportat și la pedeapsa prevăzută de lege de la 1 la 5 ani pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. și conform art. 154 alin. (2) din C. pen., termenul de prescripție a răspunderii penale curge de la data încetării acțiunii ilicite de natură penală.

Prin urmare, termenul de prescripție incident în cauză este cel prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., și anume de 5 ani, care a început să curgă de la data de 28.02.2014, și s-a împlinit la data de 28.02.2019 anterior pronunțării deciziei penale nr. 719/A/20.05.2022 a Curții de Apel Cluj.

Raportat la cele arătate, Înalta Curte constată că răspunderea penală pentru fapta inculpatului A. a fost înlăturată, prin urmare motivul de casare invocat de către parchet este nefondat.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei penale nr. 1102/A din data de 06 septembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Cluj – secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2022.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație formulat de parchet, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei penale nr. 1102/A din data de 06 septembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Cluj – secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2022.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în cuantum de 680 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 ianuarie 2023.