ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 15 decembrie 2022

Asupra cererii de recurs în casație de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 924 din data de 25 noiembrie 2020 a Judecătoriei Cluj-Napoca, pronunțată în dosarul nr. x/2019, s-au hotărât următoarele:

În temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I raportat la art. 396 alin. (5) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune, în formă continuată (2 acte materiale), prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 41 alin. (1) și art. 43 alin. (5) C. pen.

În temeiul art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 41 alin. (1) și art. 43 alin. (5) C. pen. și cu aplicarea art. 375 și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată (2 acte materiale).

În temeiul art. 67 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d) C. pen., s-a aplicat inculpatului, pe o perioadă de 3 ani, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și a dreptului de a alege.

În temeiul art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d) C. pen., au fost interzise inculpatului dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a alege.

În temeiul art. 585 C. proc. pen., s-au descontopit și s-au repus în individualitatea lor, înlăturându-se sporul de contopire, pedepsele aplicate inculpatului și contopite prin sentința penală nr. 44 din 14.01.2019 a Judecătoriei Cluj - Napoca, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 306 din 02.04.2019 a Curții de Apel Cluj, prin sentința penală nr. 947 din 02.11.2018 a Judecătoriei Cluj-Napoca, rămasă definitivă prin decizia penală a Curții de Apel Cluj, prin sentința penală nr. 1561 din 18.05.2018 a Judecătoriei Cluj - Napoca, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1160 din 16.10.2018 a Curții de Apel Cluj, prin sentința penală nr. 1075 din 07.12.2018 a Judecătoriei Gherla, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 94/A din 29.01.2019 a Curții de Apel Cluj, prin sentința penală nr. 1024 din 04.10.2019 a Judecătoriei Gherla, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1519 din 18.12.2019 a Curții de Apel Cluj și prin sentința penală nr. 590 din 11.02.2019 a Judecătoriei Cluj - Napoca, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 892 din 10.09.2019 a Curții de Apel Cluj.

În temeiul art. 40 alin. (1) raportat la art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a contopit pedeapsa de 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin prezenta sentință penală, cu pedepsele de 1 an și 4 luni închisoare și de 6 luni închisoare, aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 44 din 14.01.2019 a Judecătoriei Cluj-Napoca, cu pedepsele de 1 an și 3 luni închisoare și de 2 ani închisoare, aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 947 din 02.11.2018 a Judecătoriei Cluj -Napoca, cu pedepsele de 1 an și 4 luni închisoare, de 9 luni închisoare, de 1 an și 4 luni închisoare, de 9 luni închisoare, de 1 an și 4 luni închisoare, de 9 luni închisoare, de 9 luni închisoare și de 7 luni închisoare, aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 1561 din 18.05.2018 a Judecătoriei Cluj-Napoca, cu pedepsele de 1 an închisoare și de 1 an închisoare, aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 1075 din 07.12.2018 a Judecătoriei Gherla, cu pedepsele de 2 ani închisoare și de 1 an închisoare, aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 1024 din 04.10.2019 a Judecătoriei Gherla, cu pedepsele de 10 luni închisoare și de 9 luni închisoare, aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 590 din 11.02.2019 a Judecătoriei Cluj - Napoca, iar dintre aceste pedepse s-a ales pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 6 ani și 7 luni închisoare (reprezentând 1/3 din totalul celorlalte pedepse supuse contopirii), rezultând o pedeapsă de 8 ani și 7 luni închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (1)-(3) C. pen., s-a aplicat inculpatului, pe o perioadă de 3 ani, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și a dreptului de a alege.

În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen., a fost interzisă inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și a dreptului de a alege, drepturi prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d) C. pen.

În temeiul art. 40 alin. (3) și art. 72 C. pen., s-a scăzut din durata pedepsei rezultante a închisorii aplicate, durata reținerii de 24 de ore, începând din data de 17.04.2015.

În temeiul art. 25 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus desființarea înscrisurilor falsificate folosite de inculpații B. și C., respectiv: adeverința de venit nr. 47 din 19.02.2015, emisă în numele S.C. D. S.A., pentru inculpata B. și adeverința de venit nr. 48/20.02.2015, emisă în numele S.C. D. S.A., pentru inculpatul C. .

În temeiul art. 397 raportat la art. 25 alin. (5) C. proc. pen., s-a lăsat nesoluționată acțiunea civilă exercitată în procesul penal de partea civilă E. S.A., cu sediul în București, str. x.

În temeiul art. 274 alin. (1), (2) C. proc. pen., au fost obligați inculpații la plata sumei de câte 900 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

În temeiul art. 272 C. proc. pen., suma de 1663 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, avocat F., s-a avansat din fondul Ministerului Justiției, în favoarea Baroului Cluj.

Prin decizia penală nr. 703/A din data de 19 mai 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel Cluj – secția Penală și de Minori, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca împotriva sentinței penale nr. 924 din 25 noiembrie 2020 a Judecătoriei Cluj-Napoca, care a fost desființată, în parte, cu privire la latura penală și civilă a cauzei, precum și cu privire la măsura confiscării speciale, la sporul de pedeapsă aplicat inculpatului A. și, pronunțându-se o nouă hotărâre în aceste limite:

A fost condamnat inculpatul A. pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de înșelăciune, în formă continuată (2 acte materiale), prevăzută de art. 48 raportat la art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 41 alin. (1) raportat la art. 43 alin. (5) C. pen. și cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În temeiul art. 67 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d) C. pen., respectiv art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d) C. pen., s-a interzis inculpatului, pe lângă pedeapsa principală, exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și a dreptului de a alege, atât cu titlu de pedeapsă complementară, pentru o perioadă de 3 ani, cât și cu titlu de pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 40 alin. (1) C. pen., s-a constatat că infracțiunile pentru care inculpatul este cercetat în prezenta cauză se află în concurs cu infracțiunile pentru care acesta a fost condamnat prin:

- sentința penală nr. 44 din 14.01.2019 a Judecătoriei Cluj-Napoca, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 306 din 02.04.2019 a Curții de Apel Cluj, la pedepsele de 1 an și 4 luni închisoare și 6 luni închisoare;

- sentința penală nr. 947 din 02.11.2018 a Judecătoriei Cluj-Napoca, rămasă definitivă prin decizia penală a Curții de Apel Cluj, la pedepsele de 1 an și 3 luni închisoare și 2 ani închisoare;

- sentința penală nr. 1561 din 18.05.2018 a Judecătoriei Cluj-Napoca, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1160 din 16.10.2018 a Curții de Apel Cluj, la pedepsele de 1 an și 4 luni închisoare, 9 luni închisoare, 1 an și 4 luni închisoare, 9 luni închisoare, 1 an și 4 luni închisoare, 9 luni închisoare, 9 luni închisoare și 7 luni închisoare;

- sentința penală nr. 1075 din 07.12.2018 a Judecătoriei Gherla, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 94/A/29.01.2019 a Curții de Apel Cluj, la pedepsele de 1 an închisoare și 1 an închisoare;

- sentința penală nr. 1024 din 04.10.2019 a Judecătoriei Gherla, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1519/18.12.2019 a Curții de Apel Cluj, la pedepsele de 2 ani închisoare și 1 an închisoare;

- sentința penală nr. 590 din 11.02.2019 a Judecătoriei Cluj - Napoca, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 892 din 10.09.2019 a Curții de Apel Cluj, la pedepsele de 10 luni închisoare și 9 luni închisoare.

În temeiul art. 40 alin. (1) C. pen., art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în prezenta cauză cu pedepsele mai sus menționate, aflate în stare de concurs, în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din cuantumul celorlalte pedepse, rezultanta fiind de 8 ani și 3 luni închisoare, care urmează să fie executată în regim de detenție.

Potrivit art. 72 C. pen., s-a scăzut din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului durata reținerii de 24 de ore, din data de 17 aprilie 2015.

S-a înlăturat măsura confiscării speciale cu privire la inculpata B., dispusă în baza art. 112 alin. (1) lit. d) C. pen., referitor la suma de 1.200 RON, precum și cu privire la inculpatul C., referitor la suma de 800 RON.

Au fost obligați inculpații B., C. și A. să plătească, în solidar, părții civile E. S.A., absorbită în prezent de G., suma de 10.016,73 RON, reprezentând despăgubiri civile.

Împotriva deciziei penale nr. 703/A din 19 mai 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel Cluj – secția Penală și de Minori, a formulat contestație în anulare contestatorul A., întemeiată pe dispozițiile art. 426 lit. b) C. proc. pen., arătând, în esență, că a fost condamnat, deși existau probe/date cu privire la o cauză de încetare a procesului penal, respectiv ar fi intervenit prescripția răspunderii penale, deoarece infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 41 și art. 43 alin. (5) C. pen. (2 acte materiale), reținută în sarcina sa, a fost comisă în data de 21.02.2015, iar termenul general de prescripție s-ar fi împlinit la data pronunțării deciziei.

Contestația în anulare a fost admisă în principiu prin încheierea penală nr. 44/HI din 17 august 2022 pronunțată de Curtea de Apel Cluj – secția Penală și de Minori, în dosarul nr. x/2022, în baza art. 431 C. proc. pen.

Prin decizia penală nr. 1081/A din 24 august 2022 pronunțată de Curtea de Apel Cluj – secția Penală, în dosarul nr. x/2022, în temeiul art. 432 C. proc. pen., cu trimitere la art. 426 lit. b) C. proc. pen., a fost admisă contestația în anulare formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 703/A/19.05.2022 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr. x/2019, care a fost desființată, în parte, în latura penală, în ceea ce privește omisiunea reținerii incidenței cauzei de încetare a procesului penal prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen..(prescripția răspunderii penale), sub aspectul săvârșirii, de către acesta, a infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată (2 acte materiale), prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 41 alin. (1) și art. 43 alin. (5) C. pen. și a complicității la infracțiunea de înșelăciune, în formă continuată (2 acte materiale), prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 41 alin. (1) și art. 43 alin. (5) C. pen., și, rejudecându-se cauza în aceste limite:

În temeiul art. 396 alin. (6), cu trimitere la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A., pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată (2 acte materiale), prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 41 alin. (1) și art. 43 alin. (5) C. pen. și au fost înlăturate consecințele penale ale condamnării, respectiv pedeapsa de 6 luni închisoare, cu interzicerea, pe o perioadă de 3 ani, a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d) C. pen., ca efect al intervenirii prescripției răspunderii penale.

În temeiul art. 396 alin. (6), cu trimitere la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A., pentru comiterea complicității la infracțiunea de înșelăciune, în formă continuată (2 acte materiale), prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 41 alin. (1) și art. 43 alin. (5) C. pen. și au fost înlăturate consecințele penale ale condamnării, respectiv pedeapsa de 1 an închisoare, cu interzicerea, pe o perioadă de 3 ani, a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d) C. pen., ca efect al intervenirii prescripției răspunderii penale.

S-a constatat că acest condamnat a fost reținut în cauză pe o durată de 24 de ore, în data de 17.04.2015.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale deciziei penale nr. 703/A din 19.05.2022 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr. x/2019, urmând ca situația contopirilor, ca efect al admiterii contestației în anulare, să fie rezolvată de către instanța de executare.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, avocat H., în cuantum de 627 RON, s-a dispus a se avansa din fondurile Ministerului Justiției.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Curtea de Apel Cluj a reținut, în esență, că în ceea ce privește comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., termenul de prescripție a răspunderii penale curge, de la data ultimei acțiuni din cadrul infracțiunii continuate, respectiv din data de 21.02.2015, împlinindu-se la data de 21.02.2020, anterior pronunțării deciziei penale nr. 703/A din 19 mai 2022 a Curții de Apel Cluj – secția penală și de minori, care a făcut obiectul contestației în anulare.

Totodată, în mod similar, s-a arătat că termenul de prescripție a răspunderii penale pentru comiterea infracțiunii de complicitate la înșelăciune în formă continuată (două acte materiale), prevăzută de art. 48 raportat la art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. curge, de la data săvârșirii ultimei acțiuni din cadrul infracțiunii continuate de înșelăciune, respectiv 21.02.2015 și s-a împlinit la data de 21.02.2020.

Sub aspectul valabilității actelor presupus întreruptive de prescripție îndeplinite anterior publicării Deciziilor nr. 297/2018 și nr. 358/2022 ale Curții Constituționale, s-a arătat, în esență, că instanța de contencios constituțional a tranșat, în mod explicit, consecințele asociate pronunțării primei decizii anterior menționate, în lipsa intervenției active a legiuitorului, iar, dispozițiile art. 155 alin. (1) C. pen. nu mai puteau produce efecte juridice la momentul soluționării dosarului penal nr. x/2019, în apel.

Împotriva deciziei penale nr. 1081/A din data de 24 august 2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj – secția Penală în dosarul nr. x/2022, a declarat recurs în casație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.

În argumentare, s-a susținut nelegalitatea deciziei penale atacate, din perspectiva greșitei încetări a procesului penal față de inculpatul A., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată (2 acte materiale), prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 43 alin. (5) C. pen. și, respectiv, complicitate la infracțiunea de înșelăciune în formă continuată (2 acte materiale), prevăzută de art. 48 raportat la art. 244 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 43 alin. (5) C. pen., în mod eronat constatându-se împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale.

În acest sens, s-a arătat că, infracțiunile pentru care s-a dispus încetarea procesului penal au fost săvârșite în datele de 20.02.2015 și 21.02.2015.

S-a precizat că infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată este pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, iar infracțiunea de înșelăciune, cu închisoarea de la 1 an la 5 ani.

Raportat la pedepsele prevăzute de lege, termenul de prescripție generală pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, respectiv pentru infracțiunea de înșelăciune, este de 5 ani, potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., termenul de prescripție specială, pentru ambele infracțiuni, fiind de 10 ani, potrivit art. 155 alin. (4) C. pen.

Având în vedere datele la care au fost săvârșite infracțiunile, în formă continuată, respectiv 20.02.2015 și 21.02.2015, s-a susținut că termenul de prescripție specială nu era împlinit la data de 19.05.2022, când a fost pronunțată decizia penală nr. 703/A/2022, urmând a fi împlinit la 20.04.2025, ținând cont și de suspendarea termenului prescripției răspunderii penale pe durata stării de urgență (2 luni), pentru următoarele motive:

Potrivit doctrinei relevante (V. Dongoroz), în prezent, cvasiunanimitatea doctrinei consideră instituția prescripției ca aparținând dreptului penal substanțial și, ca atare, aplică în materia prescripției regula legii penale mai favorabile. Regula legii penale mai favorabile se aplică prescripției, nu și actelor întreruptive de prescripție. Într-adevăr, în timp ce prescripția este o instituție de drept substanțial, întreruperea prescripției este o instituție de drept procesual. De aceea, actele întreruptive de prescripție trebuie întotdeauna luate în considerare numai în raport cu legea sub imperiul căreia s-au produs (tempus regit actum).

La rândul său, Curtea Constituțională a reținut că așezarea normelor în C. pen. sau în C. proc. pen. nu constituie un criteriu pentru deosebirea lor, ci trebuie avute în vedere obiectul de reglementare și scopul normei.

De altfel, conform art. 155 din C. proc. pen. (forma în vigoare începând cu anul 2014), "cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură". Prin urmare, actul întreruptiv este esențialmente un act de procedură. Fiind un act de procedură, valabilitatea și efectele sale sunt guvernate de principiul tempus regit actum.

S-a arătat că, în cauza de față, în mod evident, au fost îndeplinite astfel de acte de procedură, subliniindu-se că, în dosarul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspectul A., prin ordonanța din 05.04.2016 și, ulterior, s-a întrerupt termenul prin procesul-verbal de prelevare probe de scris pentru comparație de la coinculpata B., din 25.04.2017 (actele de întrerupere producând efecte față de toți participanții la infracțiune, conform art. 155 alin. (3) C. pen.), precum și prin ordonanța din 20.11.2018, prin care s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului A..

Cum valabilitatea actului de procedură este guvernată de principiul tempus regit actum, și nu de principiul aplicării legii penale mai favorabile, s-a apreciat că urmează a fi examinat în ce condiții respectivul act de procedură a avut efect întreruptiv de prescripție.

Astfel, s-a precizat că, prin Decizia nr. 473/2018, instanța de control constituțional a preluat considerentele Deciziei nr. 511/2013, reiterând că, în lumina Convenției europene a drepturilor omului și a jurisprudenței dezvoltate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în aplicarea dispozițiilor art. 7, retroactivitatea legii penale nu poate afecta, în sensul agravării, condițiile de incriminare a faptei și pedeapsa pentru aceasta.

Ca atare, dincolo de controversele doctrinare cu privire la natura juridică a instituției prescripției, ceea ce este cert și constituie un reper juridic important în analiza controlului de constituționalitate este faptul că legislațiile statelor semnatare ale Convenției trebuie să respecte prevederile art. 7 paragraful 1 din această convenție, care reprezintă fundamentul protecției juridice sub aspectul neretroactivității legii.

Curtea Constituțională a reținut, de asemenea, că soluția legislativă criticată privește declararea imprescriptibilității executării pedepselor principale în cazul infracțiunilor de omor și al infracțiunilor intenționate urmate de moartea victimei, pentru care, la data intrării în vigoare a dispozițiilor legale criticate, nu s-a împlinit termenul de prescripție, iar opțiunea legiuitorului pentru aplicarea imediată a dispozițiilor din materia prescripției, mai severe, inclusiv pentru infracțiuni comise anterior, pentru care termenul de prescripție a executării pedepsei nu s-a împlinit încă, nu este de natură să încalce dispozițiile din art. 15 alin. (2) din legea fundamentală.

În concluzie, examinarea efectelor neconstituționalității art. 155 alin. (1) C. pen. nu antrenează principiul legii penale mai favorabile, iar actele de procedură îndeplinite în cauză și-au produs efectele de întrerupere a cursului termenului de prescripție, valabilitatea lor fiind guvernată de principiul tempus regit actum.

Ulterior întocmirii ordonanței din 05.04.2016, respectiv a procesului-verbal din 25.04.2017, a început să curgă un nou termen general de prescripție de 5 ani, care a fost întrerupt în 20.11.2018 (data punerii în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului), nefiind, astfel, împlinit termenul de prescripție specială a răspunderii penale la 19.05.2022, data soluționării definitive a cauzei, urmând a fi împlinit la data de 20.04.2025, ținând seama și de suspendarea termenului prescripției răspunderii penale pe durata stării de urgență (2 luni).

Totodată, s-a precizat că, în cuprinsul deciziei nr. 358/2022, Curtea Constituțională a reținut că, între 26 aprilie 2018 și 30 mai 2022, "fondul activ al legislației nu conține vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale".

Ca atare, s-a apreciat că, întrucât întreruperea cursului prescripției este o instituție de drept procesual, pretinsa inexistență a vreunui caz de întrerupere, în perioada mai 2018 - mai 2022, nu are vreo consecință asupra actelor întreruptive de prescripție îndeplinite în perioada 2014 - 2018, deoarece nu se aplică principiul legii penale mai favorabile.

S-a susținut că această concluzie este în acord cu constatările Curții Constituționale: "De asemenea, Curtea subliniază că rațiunea care a stat la baza pronunțării Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 nu a fost înlăturarea termenelor de prescripție a răspunderii penale sau înlăturarea instituției întreruperii cursului acestor termene, ci alinierea dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. la exigențele constituționale".

Per a contrario, interpretarea cauzelor întreruptive de prescripție ca fiind supuse principiului legii penale mai favorabile ar face ca deciziile Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022 să retroactiveze, producând efecte și pentru trecut, ceea ce contravine flagrant dispoziției constituționale prevăzute de art. 147 alin. (4) din legea fundamentală.

Pe de altă parte, s-a apreciat că art. 5 alin. (1) din C. pen. nu poate fi interpretat astfel încât să lipsească de eficiență dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituție.

Cât privește caracterul întreruperii prescripției, ca instituție de drept procesual penal, s-a menționat că rezultă și din faptul că, spre deosebire de prescripția răspunderii penale, care este de unică aplicare, în momentul în care termenul de prescripție este împlinit, cauzele de întrerupere sunt de aplicare în timp, pe durata întregului termen de prescripție și își produc efectele de îndată.

Odată prescripția întreruptă, procesul penal va continua, fiind dificil de motivat și de justificat, după întocmirea de acte procesuale, administrarea de probe, dispunerea unei soluții în cauză, că, de fapt, cauzele de întrerupere au fost altele decât cele avute în vedere în momentul judecării cauzei și că acestea nu și-au produs efectul.

O astfel de interpretare ar aduce grave atingeri și principiului securității raporturilor juridice și, implicit, drepturilor părții adverse.

În aceste condiții, s-a apreciat că se impune casarea deciziei penale nr. 1081/A din data de 24 august 2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj – secția Penală în dosarul nr. x/2022, respingerea, ca nefondată, a contestației în anulare formulate de contestatorul condamnat A. și înlăturarea dispoziției de încetare a procesului penal față de acesta.

Prin încheierea din 17 noiembrie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, constatându-se îndeplinite condițiile prevăzute de art. 434 C. proc. pen. – art. 438 C. proc. pen., în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, dispunându-se trimiterea la completul competent în vederea judecării pe fond a căii de atac.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării dacă "în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal".

Acest caz de casare poate fi invocat atunci când, față de actele și lucrările dosarului, prin hotărârea recurată s-a reținut în mod eronat incidența unuia dintre impedimentele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e)-j) din C. proc. pen., dispunându-se încetarea procesului penal.

În speță, cazul concret de împiedicare a exercitării acțiunii penale, valorificat de către instanța de apel subsecvent admiterii contestației în anulare formulate de condamnat, este cel prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., respectiv intervenirea prescripției răspunderii penale a inculpatului A., subsecvent adoptării, de către Curtea Constituțională, a Deciziilor nr. 297 din 26 aprilie 2018 și 358 din 26 mai 2022, ambele referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) C. pen.

În acest sens, sub aspectul situației de fapt, acuzațiile aduse inculpatului A. au constat în aceea că, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, ar fi completat, în datele de 20.02.2015 și 21.02.2015, adeverințele de venit nr. 47/19.02.2015 și nr. 48/20.02.2015 cu date nereale, în sensul că inculpații B. și C. ar fi angajații societății D. S.A. pentru ca aceștia să încheie ulterior contracte de credit cu societatea E. S.A., respectiv că, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a completat în datele de 20.02.2015 și 21.02.2015 adeverințele de venit nr. 47/19.02.2015 și nr. 48/20.02.2015 cu date nereale în sensul că inculpații B. și C. ar fi angajații societății D. S.A. pentru ca aceștia să utilizeze respectivele adeverințe pentru a induce în eroare societatea E. S.A., cu ocazia încheierii contractelor de credit.

Astfel, inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune în formă continuată (două acte materiale), prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) și alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată (două acte materiale), prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 38 alin. (1) C. pen.

Curtea a reținut că data de început a termenului de prescripție generală a răspunderii penale este 21.02.2015 (data ultimei acțiuni), pentru ambele infracțiuni reținute în sarcina inculpatului, iar, în absența din fondul activ al legislației penale a vreunui caz de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale în perioada 25 iunie 2018 – 30 mai 2022, termenul de prescripție s-a împlinit la data de 21.02.2020, anterior pronunțării deciziei penale nr. x/2019 a Curții de Apel Cluj.

În continuare, Înalta Curte reține că, prin decizia Curții Constituționale nr. 297/2018 (publicată în Monitorul Oficial nr. 518 din 25.06.2018), s-a constatat că soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituțională.

Ulterior, prin decizia Curții Constituționale nr. 358/2022 (publicată în Monitorul Oficial nr. 565 din 09.06.2022) s-a constatat că dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. sunt neconstituționale, în considerente reținându-se că: " ... în condițiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absența intervenției active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituție, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii și până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripției răspunderii penale, fondul activ al legislației nu conține vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale" (paragraful 73).

Anterior publicării acestei din urmă decizii, prin articolul unic al O.U.G. nr. 71/2022 (publicată în Monitorul Oficial nr. 531 din 30 mai 2022), a fost modificat art. 155 din C. pen. după cum urmează: "(1) Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului."

Prin hotărârea prealabilă adoptată în mecanismul de unificare a practicii judiciare prevăzut de art. 475 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit cu caracter obligatoriu că normele referitoare la întreruperea cursului prescripției sunt norme de drept penal material (substanțial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activității legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepția dispozițiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituția României, republicată și art. 5 din C. pen.

În considerentele hotărârii prealabile s-a arătat, printre altele, că dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma anterioară Deciziei nr. 297/2018, constituie o normă de drept penal material, iar nu o normă de procedură penală.

Or, date fiind argumentele expuse în Decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale (publicată în Monitorul Oficial Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014), în cauzele pendinte nu pot fi combinate dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma anterioară Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018, prin considerarea că actul de procedură a produs un efect întreruptiv al cursului prescripției, cu dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. ulterioare publicării deciziei menționate, care înlătură un asemenea efect, după cum s-a arătat în Decizia Curții Constituționale nr. 358/2022.

Aceasta deoarece o eventuală combinare a dispozițiilor legale ar însemna ca organele judiciare să aplice două acte normative referitoare la aceeași instituție juridică, exercitând un atribut care nu le revine și intrând în sfera de competență constituțională a legiuitorului.

Instanța supremă a reținut, de asemenea, că revine fiecărei instanțe de judecată învestite cu soluționarea cauzelor pendinte să determine caracterul mai favorabil sau nu al dispozițiilor legale incidente în raport cu particularitățile fiecărei situații în parte, respectând însă cerințele ce decurg din interdicția generării unei lex tertia.

Relativ la cele ce precedă, Înalta Curte constată că, în perioada cuprinsă între data publicării în Monitorul Oficial a deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018 - 25.06.2018 - și data publicării în Monitorul Oficial a O.U.G. nr. 71/2022 - 30.05.2022 - nu a existat o reglementare care să prevadă cazurile și condițiile întreruperii cursului prescripției răspunderii penale.

Astfel, în speță, Înalta Curte observă că, subsecvent admiterii contestației în anulare întemeiate pe cazul prevăzut de art. 426 lit. b) C. proc. pen. – soluție ce nu poate face, în sine, obiect de cenzură în recurs în casație – Curtea de Apel Cluj a rejudecat apelul, valorificând, în acest cadru procesual, prescripția generală a răspunderii penale ca efect al adoptării Deciziilor Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022.

Modalitatea de interpretare și aplicare, în apel, a normelor de drept penal pertinente sub acest aspect este cea regăsită ulterior și în hotărârea prealabilă anterior menționată.

În acest context jurisprudențial obligatoriu, rezultă că, raportat la aspectele factuale definitiv reținute prin hotărârea instanței de apel și care nu mai pot fi cenzurate de instanța de casație, termenul de prescripție generală a răspunderii penale pentru infracțiunile deduse judecății, prevăzute de 322 alin. (1) C. pen. și art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. este, potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., de 5 ani și a început să curgă la data de 21.02.2015, data săvârșirii ultimei acțiuni din cadrul infracțiunilor continuate.

De vreme ce, subsecvent deciziilor luate în contenciosul constituțional, legea penală în ansamblu mai favorabilă, astfel cum a fost identificată de instanța de apel (respectiv, C. pen. în vigoare în perioada 25 iunie 2018 – 30 mai 2022), nu a inclus cazuri de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale, termenul de prescripție generală s-a împlinit, în speță, la data de 21.02.2020, pentru ambele infracțiuni reținute în sarcina inculpatului A..

În consecință, în cauză este incidentă cauza de încetare a procesului penal prevăzută de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., soluția dispusă față de inculpat prin decizia recurată fiind legală sub aspectul criticat.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei penale nr. 1081/A din 24 august 2022 a Curții de Apel Cluj – secția Penală pronunțată în dosarul nr. x/2022, privind pe intimatul - condamnat A..

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj vor rămâne în sarcina statului

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul - condamnat A., în sumă de 680 RON, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei penale nr. 1081/A din 24 august 2022 a Curții de Apel Cluj – secția Penală pronunțată în dosarul nr. x/2022, privind pe intimatul - condamnat A..

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul-condamnat A., în sumă de 680 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 15 decembrie 2022.