ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Deliberând asupra cauzei de față,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 44 din 14 ianuarie 2019 pronunțată în Dosarul nr. x/2018, al Judecătoriei Gherla, alături de inculpații: A. și B. a fost condamnat inculpatul C. la:
- 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (5) C. pen., cu aplicarea art. 396, alin. (10) C. proc. pen.
- 1 an închisoare pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de înșelăciune, faptă prevăzută de art. 48 raportat la art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (5) C. pen., cu aplicarea art. 396, alin. (10) C. proc. pen.
În baza art. 38 alin. (2) și art. 39 lit. c) C. pen., s-au contopit pedepsele de 1 an închisoare și 6 luni închisoare stabilite prin prezenta, în final aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare la care s-a adăugat sporul de 2 luni închisoare, în final rezultând pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare.
În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) și alin. (3) din C. pen. au fost interzise inculpatului dreptul de a fi ales în cadrul autorităților publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani care va curge în condițiile art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen.
În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și alin. (3) din C. pen. au fost interzise inculpatului dreptul de a fi ales în cadrul autorităților publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pedeapsă ce se va executa în condițiile art. 65 alin. (3) din C. pen.
În temeiul art. 14 și 346 din C. proc. pen. s-a admis acțiunea civilă formulată în cadrul procesului penal de către partea vătămată SC D. SA și în consecință au fost obligați inculpații în solidar să plătească în favoarea acesteia suma de 2.792,64 RON cu titlul de daune materiale pentru prejudiciul cauzat prin săvârșirea infracțiunii.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. fiecare inculpat a fost obligat la plata sumei de câte 1.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarea stare de fapt:
La începutul lunii martie 2014, inculpații A. și B. l-au contactat pe inculpatul C., solicitându-i celui din urmă să îi ajute pentru a achiziționa, pe bază de creditare, aparatură electrocasnică, prin folosirea unor adeverințe de venit falsificate.
Inculpatul C. a fost de acord "să-i ajute" pe primii doi inculpați, îndrumându-i să ridice formulare pentru adeverințe de venit, de la magazinul din municipiul Gherla aparținând persoanei vătămate SC D. SA.
După ce A. și B. i-au adus inculpatului C. formularele adeverințelor de venit, acesta a completat în fals, cu prilejul întocmirii, Adeverințele de venit nr. 186 din 10 martie 2014 (pentru inculpatul A.) și nr. 169 din 10 martie 2014 (pentru inculpatul B.). În cuprinsul Adeverinței nr. x din 10 martie 2014, C. a atestat în mod necorespunzător adevărului că numitul A. era angajat al SC E. SRL, în calitate de electrician, obținând un venit net de 956 RON (în cele trei luni anterioare comiterii faptei). În cuprinsul Adeverinței nr. x din 10 martie 2014, C. a atestat în mod necorespunzător adevărului că numitul B. era angajat al SC F. SRL, în calitate de prelucrător așchiere, obținând un venit net de 1.100 RON (în cele trei luni anterioare comiterii faptei).
S-a mai reținut că inculpatul C. a ștampilat adeverințele de venit falsificate, utilizând ștampile cu însemnele celor două societăți comerciale, încredințând apoi înscrisurile astfel falsificate inculpaților A. și B., în vederea folosirii. Pentru ajutorul acordat celorlalți doi inculpați, C. a primit de la aceștia suma de 250 RON, după obținerea creditului.
După completarea adeverințelor de venit, în data de 10 martie 2014, inculpații A. și B. s-au deplasat la punctul de lucru din Gherla al SC D. SA unde, prin folosirea adeverințelor falsificate, au indus în eroare persoana vătămată cu privire la faptul că realizează venituri din salarii, determinând-o astfel să încheie Contractul de credit nr. x din 10 martie 2014, în cadrul căruia persoana vătămată avea calitatea de împrumutător, A. avea calitatea de împrumutat iar B. pe cea de "girant", ultimii doi inculpați obținând astfel, de la persoana vătămată, un credit în cuantum de 2.599,98 RON, sumă cu care au achiziționat un televizor și un laptop, adițional achitând din surse proprii suma de 300 RON. Atât contractul de credit cât și vânzarea bunurilor achiziționate s-au realizat la data depunerii înscrisurilor necesare obținerii creditului, respectiv 10 martie 2014.
După obținerea creditului, nici împrumutatul, nici girantul nu au restituit suma de bani obținută cu acest titlu.
Inculpatul C., audiat în cauză în această calitate a confirmat starea de fapt expusă în cele ce precedă, arătând, în esență, că, la cererea celorlalți doi inculpați, a completat cu date necorespunzătoare adevărului două adeverințe de venit ce atestau că cei doi sunt salariați ai SC E. SRL și SC F. SRL, încredințându-le adeverințele astfel falsificate pentru ca aceștia să le folosească în vederea obținerii unui credit de nevoi personale. Totodată, inculpatul susține că i-a însoțit pe coinculpați la magazinul "Practic" din Gherla, unde A. a depus actele necesare obținerii creditului, creditul fiindu-i aprobat "pe loc", în același context fiind achiziționate de către A. și B., prin creditul contractat, două bunuri electrocasnice (televizor și laptop). C. arată, totodată, că, pentru ajutorul dat celorlalți inculpați la obținerea creditului, a primit de la aceștia suma de 250 RON.
Audiați fiind, în fața instanței, inculpații C., B. și A. au recunoscut săvârșirea faptei, la termenul din data de 7 ianuarie 2019, solicitând aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.
În drept: Fapta inculpatului C. care, la începutul lunii martie 2014, dar cel târziu la data de 10 martie 2014 a completat în fals, cu prilejul întocmirii, Adeverințele de venit nr. 186 din 10 martie 2014 și 169 din 10 martie 2014 prin care a atestat în mod necorespunzător adevărului că numiții A. și B. erau angajați ai SC E. SRL, respectiv SC F. SRL, calitate în care fiecare dintre aceștia ar fi obținut un venit net lunar de 956 RON, respectiv 1.100 RON, încredințând apoi înscrisurile astfel falsificate coinculpaților A. și B., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. .
Fapta inculpatului C. care, la data de 10 martie 2014 a încredințat coinculpaților A. și B. Adeverințele de venit nr. 186 din 10 martie 2014 și 169 din 10 martie 2014, pe care le falsificase în prealabil, ajutându-i astfel să inducă în eroare persoana vătămată SC D. SA Satu Mare, cu ocazia încheierii contractului de credit nr. 000048 din 10 martie 2014 și să-i cauzeze acesteia un prejudiciu în cuantum de 2.599,98 RON întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la înșelăciune, faptă prev. de art. 48 raportat la art. 244 alin. (1) și (2) C. pen.
La individualizarea pedepsei s-a avut în vedere împrejurarea că inculpatul C. a comis faptele cercetate după considerarea ca executată a pedepsei de 1 an și o lună închisoare pronunțată prin Sentința penală nr. 542 din 16 martie 2011 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin nerecurare, din executarea căreia a fost liberat condiționat la data de 4 octombrie 2011, cu un rest de pedeapsă de 107 zile închisoare, însă anterior împlinirii termenului de reabilitare, urmează a se reține în sarcina acestuia dispozițiile art. 41 alin. (1) C. pen. raportat la art. 43 alin. (5) C. pen., privind recidiva postexecutorie.
Împotriva mai sus menționatei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Gherla și inculpații A. și C.
Ministerul Public a solicitat admiterea căii de atac promovate, desființarea sentinței penale atacate ca nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:
- aspectele de nelegalitate vizează: -pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de înșelăciune, este în afara limitelor legale, în condițiile în care minimul prevăzut de lege raportat la cauzele de atenuare - art. 396 alin. (10). C. proc. pen. și agravare - starea de recidivă - era de an închisoare; - omisiunea desființării adeverințelor de venit falsificate; - omisiunea confiscării sumei de 500 RON.
- aspectele de netemeinicie vizează individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, prea blânde raportat la modalitatea de comitere, la antecedentele penale ale acestora, la gradul de pericol social concret al faptelor comise.
În fața instanței de apel, inculpații apelanți A. și C. au depus o declarație notarială prin care partea civilă D. SA a arătat că se împacă cu inculpații mai sus menționați solicitând a se dispune încetarea procesului penal față de aceștia, arătând, în plus, că prejudiciul ce i-a fost cauzat a fost recuperat în întregime.
Raportat la acest înscris nou, cu prilejul dezbaterilor, reprezentanta Ministerului Public a arătat că se impune încetarea procesului penal urmare a intervenirii împăcării, menținând doar restul motivelor de apel invocate în scris.
Inculpații apelanți A. și C. au solicitat instanței de control judiciar admiterea căii de atac promovate, desființarea în parte a sentinței penale atacate și pronunțând o nouă hotărâre: să se dispună încetarea procesului penal sub aspectul comiterii infracțiunii de înșelăciune constatând că a intervenit împăcarea cu partea civilă D.; reducerea cuantumului pedepselor aplicate, iar inculpatul A. a solicitat și reindividualizarea modalității de executare a pedepsei raportat la situația sa familială.
Prin Decizia penală nr. 360/A din data de 2 aprilie 2019 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Gherla și inculpații A. și C.
Au fost extinse efectele apelurilor declarate de inculpați și cu privire la inculpatul B., împotriva Sentinței penale nr. 44 din 14 ianuarie 2019 a Judecătoriei Gherla, care a fost desființată, în parte, atât sub aspectul laturii penale, cât și a laturii civile și, pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite:
Au fost majorate pedepsele aplicate inculpaților pentru comiterea infracțiunilor de:
- complicitate la înșelăciune, faptă prevăzută de art. 48 raportat la art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (5) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. de la 1 an închisoare la 1 an și 4 luni închisoare pentru inculpatul C.;
- înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (5) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. de la 6 luni închisoare la 1 an închisoare pentru inculpatul A. și
- înșelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (5) C. pen., cu aplicarea art. 396, alin. (10) C. proc. pen. de la 6 luni închisoare la 1 an și 4 luni închisoare pentru inculpatul B..
Au fost menținute pedepsele de:
- 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (5) C. pen., cu aplicarea art. 396, alin. (10) C. proc. pen. aplicată inculpatului C. prin sentința atacată;
- 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prev. de art. 323 teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (5) C. pen., cu aplicarea art. 396, alin. (10) C. proc. pen. aplicată inculpatului A. și
- 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prev. de art. 323 teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (5) C. pen., cu aplicarea art. 396, alin. (10) C. proc. pen. aplicată inculpatului B..
În baza art. 38 alin. (2) și art. 39 lit. c) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpaților prin prezenta de
- 1 an închisoare și 4 luni închisoare și 6 luni închisoare stabilite prin prezenta, în final aplicând inculpatului C. pedeapsa cea mai grea, de 1 an 4 luni închisoare la care se adaugă sporul de 2 luni închisoare, în final rezultând pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, cu executare în detenție.
- 1 an închisoare și 1 an închisoare stabilite prin prezenta, în final aplicând inculpatului A. pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare la care se adaugă sporul de 4 luni închisoare, în final rezultând pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare, cu executare în detenție.
- 1 an închisoare și 4 luni închisoare și 1 an închisoare stabilite prin prezenta, în final aplicând inculpatului B. pedeapsa cea mai grea, de 1 an 4 luni închisoare la care se adaugă sporul de 4 luni închisoare, în final rezultând pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare, cu executare în detenție.
S-a dispus în temeiul art. 112 alin. (1) lit. d) C. pen. confiscarea de la inculpatul C. a sumei de 500 RON.
S-a dispus desființarea înscrisurilor false- adeverințe de venit nr. 186/10 martie 2014 și 169/10 martie 2014 aflate la dosar urmărire penală.
S-a constatat recuperat în întregime prejudiciul cauzat părții civile D., cu sediul în Satu Mare, str. x prin achitarea de către inculpatul A. a sumei de 2.792,64 RON și înlătură obligarea inculpaților la plata acestei sume.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței atacate.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că împăcarea intervenită între persoana vătămată și inculpații apelanți a avut loc doar în fața instanței de apel, împrejurare care nu poate atrage soluția de încetare a procesului penal, deoarece împăcarea trebuia să aibe loc până la citirea actului de sesizare al instanței, "la primul termen la care procedura de citare este legal îndeplinită și cauza este în stare de judecată" - conform art. 374 alin. (1) C. proc. pen.
Instanța a apreciat apelul Ministerului Public fondat și în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate inculpatului C. pentru comiterea infracțiunii de complicitate la înșelăciune pe care a apreciat-o insuficientă pentru a asigura reabilitarea inculpatului și prevenirea comiterii de noi infracțiuni, raportat la gradul de participație penală a cestuia, la acțiunile ilicite concrete desfășurate de acesta, la antecedentele penale.
Totodată, instanța de apel a apreciat întemeiată și critica Ministerului Public referitoare la omisiunea confiscării, de la inculpatul C., a sumei de 500 RON primită pentru comiterea unei infracțiuni și a anulării adeverințelor de venit falsificate.
Împotriva Deciziei penale nr. 360/A din data de 2 aprilie 2019 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, la data de 10 mai 2019 (data poștei, din Penitenciarul Gherla - dosar) inculpatul C. a declarat recurs în casație.
În motivarea scrisă a cerii sale inculpatul a susținut, în esență, că prin decizia recurată, urmare a apelului formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Gherla, i-a fost majorată pedeapsa rezultantă de la 1 an și 2 luni închisoare, la 1 an și 6 luni închisoare, în condițiile în care prejudiciul a fost acoperit și a intervenit împăcarea părților.
Prin încheierea din data de 25 septembrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul C. împotriva Deciziei penale nr. 360/A din data de 2 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în Dosarul nr. x/2018. S-a reținut că, deși inculpatul nu a indicat în cererea de recurs în casație cazul de casare, din motivele expuse, acestea se circumscriu celui prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.:
"s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", fiind îndeplinite totodată și celelalte condiții de admisibilitate prevăzute de art. 434 - art. 438 C. proc. pen.
Cauza a fost trimisă în vederea judecării recursului în casație la Completul 8 și s-a fixat termen la data de 6 noiembrie 2019, cu citarea recurentului inculpat.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
La termenul de judecată din data de 6 noiembrie 2019, legal citat, recurentul inculpat a lipsit, solicitând potrivit art. 364 alin. (4) C. proc. pen., judecarea cauzei în lipsă, fiind reprezentat de apărător desemnat din oficiu.
Apărătorul inculpatului C., susținând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., a apreciat că se impune admiterea căii de atac exercitate de recurent, întrucât pedeapsa aplicată acestuia este nelegală.
Analizând recursul în casație formulat de inculpatul C. împotriva Deciziei penale nr. 360/A din data de 2 aprilie 2019 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, Înalta Curte apreciază că este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., scopul recursului în casație este acela de a supune Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Este în afara oricărei îndoieli rezonabile că înțelesul expresiei "în condițiile legii" este lămurit de prevederile textelor de lege subsecvente, în special, de prevederile art. 434 C. proc. pen., referitoare la hotărârile supuse recursului în casație și ale art. 438 alin. (1) C. proc. pen., referitoare la cazurile în care se poate face recurs în casație.
Cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., inculpatul a arătat că instanța de apel a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Gherla și i-a majorat pedeapsa rezultantă la 1 an și 6 luni închisoare, în condițiile în care a intervenit împăcarea părților și prejudiciul a fost acoperit.
Înalta Curte reamintește că este motiv de casare aplicarea unei alte pedepse principale decât cea prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, aplicarea unei pedepse principale care depășește limitele generale ale pedepsei prevăzute de art. 60, art. 61 sau art. 137 C. pen. ori care se situează sub aceste limite, aplicarea unei pedepse principale care depășește sau se situează sub limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită.
De asemenea, constituie motiv de casare stabilirea pedepsei sub sau peste limitele prevăzute de lege în cazul reținerii circumstanțelor atenuante și, respectiv a circumstanțelor agravante sau nerespectarea dispozițiilor prevăzute de lege pentru stabilirea pedepsei în caz de pluralitate de infracțiuni ori infracțiune continuată.
Cazul de casare analizat poate privi și aplicarea unei pedepse accesorii sau complementare neprevăzute de lege sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Din actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constă că inculpatul C. a fost trimis în judecată și condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., pentru care legea prevede pedeapsa cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă și pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de înșelăciune, faptă prevăzută de art. 48 raportat la art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., pentru care legea prevede pedeapsa cu închisoare de la 1 la 5 ani.
Audiat în fața instanței, inculpatul C. a recunoscut săvârșirea faptelor, la termenul din data de 7 ianuarie 2019, solicitând aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.
Totodată instanța a avut în vedere că inculpatul C. a comis faptele cercetate după considerarea ca executată a pedepsei de 1 an și o lună închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 542 din 16 martie 2011 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin nerecurare, din executarea căreia a fost liberat condiționat la data de 4 octombrie 2011, cu un rest de pedeapsă de 107 zile închisoare, însă anterior împlinirii termenului de reabilitare, motiv pentru care a reținut în sarcina acestuia dispozițiile art. 41 alin. (1) C. pen. raportat la art. 43 alin. (5) C. pen., privind recidiva postexecutorie.
Astfel, pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 48 raportat la art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., conform art. 79 alin. (3) din C. pen., urmare a reținerii art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., limitele de pedeapsă erau cuprinse între 8 luni închisoare și 3 ani și 4 luni închisoare care se majorează, potrivit art. 43 alin. (5) C. pen. cu jumătate, adică între 1 an și 5 ani închisoare.
Prin urmare, pedeapsa aplicată inculpatului de instanța de apel pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune, de 1 an și 4 luni închisoare, este în limitele prevăzute de lege.
Totodată, Înalta Curte constată că și pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., pedeapsa de 6 luni aplicată de prima instanță și menținută de instanța de apel, se situează în limitele prevăzute de lege.
Inculpatul mai susține că pedeapsa aplicată este nelegală în condițiile în care a intervenit împăcarea părților și prejudiciul a fost acoperit.
Într-adevăr, infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. se numără printre infracțiunile pentru care acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu și pentru care este posibilă împăcarea.
Dar, potrivit art. 159 C. pen. împăcarea produce efecte numai cu privire la persoanele între care a intervenit și dacă are loc până la citirea actului de sesizare al instanței.
Or, după cum în mod corect a arătat și instanța de apel împăcarea intervenită între persoana vătămată și inculpat a avut loc doar în fața instanței de apel, împrejurare care nu putea atrage soluția de încetare a procesului penal dorită de inculpat.
În concluzie, urmare a aplicării art. 38 alin. (2) și art. 39 lit. c) C. pen. pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare și cea de 6 luni închisoare au fost contopite rezultând o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare la care a fost adăugat un spor de 2 luni, în final rezultând pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pedeapsă care este în limitele prevăzute de lege.
Pentru considerentele expuse, potrivit art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de recurentul inculpat C. împotriva Deciziei penale nr. 360/A din data de 2 aprilie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în Dosarul nr. x/2018.
Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Conform art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorului din oficiu, pentru recurentul inculpat, în sumă de 627 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de recurentul inculpat C. împotriva Deciziei penale nr. 360/A din data de 2 aprilie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în Dosarul nr. x/2018.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 627 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20 noiembrie 2019.
Procesat de GGC - LM