ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

ÎCCJ

ÎCCJ, Secția penală

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra apelului penal de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 138/F din data de 23 iulie 2019 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, în baza art. 46 alin. (1) din C. proc. pen. s-a disjuns acțiunea penală formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigații a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism împotriva inculpatului A. și s-a dispus formarea unui nou dosar.

S-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute prin actul de sesizare, formulată de inculpatul B..

În baza art. 269 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea făptuitorului.

În baza art. 66, 67 din C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita profesia de avocat, de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, pe o perioadă de 2 ani, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

În baza art. 65 din C. pen. s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen., pe durata executării pedepsei principale, acestea urmând a se executa în cazul în care se va dispune revocarea sau anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale aplicate.

În baza art. 322 alin. (1) din C. pen. cu ref. la art. 320 din C. pen. și art. 321 din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată.

În baza art. 322 alin. (1) din C. pen. cu ref. la art. 320 din C. pen. și art. 321 din C. pen., cu aplic. art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 65 din C. pen. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen., pe durata executării pedepsei principale, acestea urmând a se executa în cazul în care se va dispune revocarea sau anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale aplicate.

În baza art. 38 alin. (1) - art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-au contopit cele 3 pedepse aplicate, de 1 an și 6 luni închisoare, de 9 luni închisoare și de 9 luni închisoare, urmând ca inculpatul B. să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare, sporită cu 1/3 din totalul celorlalte pedepse, respectiv 6 luni închisoare, în final 2 ani închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen. rap. la art. 66, 67 din C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita profesia de avocat, de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, pe o perioadă de 2 ani, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

În baza art. 45 alin. (5) din C. pen. rap. la art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen. și art. 65 din C. pen. s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen., pe durata executării pedepsei principale, acestea urmând a se executa în cazul în care se va dispune revocarea sau anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale aplicate.

În art. 91 din C. pen. s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei principale de 2 ani închisoare pe durata termenului de supraveghere de 3 ani, care se calculează potrivit dispozițiilor. art. 92 din C. pen.

În baza art. 93 din C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: - să se prezinte la Serviciul de Probațiune București, la datele fixate de acesta; - să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; - să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; - să comunice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) din C. pen. s-a impus inculpatului să frecventeze unul dintre programele de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituțiile din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta 60 de zile muncă neremunerată în folosul comunității, în cadrul C. sau în cadrul Poliției Locale a Sectorului 1 București, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

În baza art. 94 alin. (1) din C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c) - e) s-au comunicat Serviciului de Probațiune București.

În baza art. 91 alin. (4) din C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere, obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.

S-a luat act că inculpatul B. a fost reținut și arestat preventiv de la data de 11.08.2017 până la data de 22.08.2017, inclusiv.

Prin aceeași sentință, în baza art. 322 alin. (1) din C. pen., cu ref. la art. 320 din C. pen. și art. 321 din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul D. la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată.

În baza art. 66, 67 din C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 1 an, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

În baza art. 65 din C. pen. s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., pe durata executării pedepsei principale, acestea urmând a se executa în cazul în care se va dispune revocarea sau anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale aplicate.

În art. 91 din C. pen. s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei principale de 9 luni închisoare pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, care se calculează potrivit dispozițiilor art. 92 din C. pen.

În baza art. 93 din C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: - să se prezinte la Serviciul de Probațiune Teleorman, la datele fixate de acesta; - să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; - să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; - să comunice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta 60 de zile muncă neremunerată în folosul comunității, în cadrul Primăriei Alexandria sau în cadrul Primăriei Poroschia, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

În baza art. 94 alin. (1) din C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c)-e) s-au comunicat Serviciului de Probațiune Teleorman.

În baza art. 25 alin. (3) din C. proc. pen. s-au desființat următoarele înscrisuri: contractul de asistență juridică serie x din data de 18.05.2017, împuternicirea avocațială emisă în baza acestuia, serie x din data de 19.05.2017, actul adițional nr. x din data de 25.05.2017, împuternicirea avocațială emisă în baza acestuia, serie x din data de 25.05.2017 și 5 procese-verbale de discuții cu clienții din datele de 18.05.2017, 18.05.2017, 25.05.2017, 25.05.2017 și 29.05.2017.

În baza art. 274 alin. (1) și (2) din C. proc. pen. au fost obligați inculpații B. și D. la plata sumei de câte 3.000 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul din data de 18 aprilie 2018, emis în Dosarul de urmărire penală nr. x/D/P/2017 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigații a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (verificat, conform art. 328 alin. (1) din C. proc. pen. și art. 16 alin. (3) din O.U.G. nr. 78/2016, sub aspectul legalității și temeiniciei, de către procurorul-șef de secție), s-a dispus, în temeiul art. 327 lit. a) din C. proc. pen., trimiterea în judecată a următorilor inculpați:

- inculpatul B. (avocat în cadrul Baroului București) sub acuzația săvârșirii, în concurs real, a unei infracțiuni de favorizarea făptuitorului, prev. de art. 269 alin. (1) din C. pen., a unei infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 320 din C. pen. și art. 321 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și respectiv, a unei infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 320 din C. pen. și art. 321 din C. pen., toate faptele în condițiile art. 38 alin. (1) din C. pen.

- inculpatul D. sub acuzația săvârșirii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 320 din C. pen. și art. 321 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

- inculpatul A. sub acuzația săvârșirii, în concurs real, a unei infracțiuni de instigare la favorizarea făptuitorului, prev. de art. 47 din C. pen. rap. la art. 269 alin. (1) din C. pen. și respectiv, a unei infracțiuni de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 48 alin. (1) rap. la art. 322 alin. (1) din C. pen. cu ref. la art. 320 din C. pen. și art. 321 din C. pen., ambele în condițiile art. 38 alin. (1) din C. pen.

Potrivit actului de sesizare, acuzațiile aduse inculpaților anterior menționați se întemeiază pe următoarea situație de fapt, stabilită pe baza probatoriului administrat în faza de urmărire penală:

I. Inculpatul B., în vederea obținerii de date și informații de la inculpatul E. și din actele Dosarului penal cu nr. x/2013 al DIICOT, pe parcursul lunii mai 2017, la intervale diferite de timp și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a procedat după caz, în mod direct sau prin determinarea intenționată a stagiarei sale F., precum și cu ajutorul determinant din partea numitului D., la falsificarea prin contrafacerea scrierii, subscrierii și atestării unor împrejurări necorespunzătoare adevărului a mai mult înscrisuri sub semnătură privată, respectiv contract de asistență juridică, act adițional la acesta, precum și două împuterniciri avocațiale aferente, acte încheiate în mod aparent de către mama inc. E. pentru a-și putea justifica interesul legitim și pe care inculpatul le-a utilizat mai departe sau după caz le-a înmânat stagiarei spre utilizare, atât la arestul secției 15 poliție cât și la arhiva Curții de Apel București - faptă încadrată juridic în infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 320 din C. pen. și art. 321 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

Inculpatul B., în continuare, la data de 29.05.2017, a determinat-o pe stagiara sa F. să-l substituie și să se prezinte la arhiva Curții de Apel București pentru a studia Dosarul de instanță cu nr. x/2017 având ca obiect contestația formulată de E. împotriva prelungirii măsurii arestării preventive, iar ulterior a obținut de la stagiară mențiunile olografe (efectuate de aceasta fără vinovăție) privind datele și informațiile necesare din dosar, respectiv aspectele de fapt reținute în cauză, probele administrate, precum și date referitoare la persoanele cercetate, inclusiv datele care au reieșit din reaudierea în calitate de inculpat a numitului E. referitoare la implicarea în activități infracționale a numitului D., date pe care la rândul său, inculpatul le-a furnizat și predat persoanei interesate și astfel favorizate, respectiv numitul D., prin acest ajutor efectiv și concret, inculpatul B. acționând astfel în scopul îngreunării cercetărilor penale în Dosarul nr. x/2013 instrumentat de DIICOT - SC și tragerii la răspundere penală a numitului D. - faptă încadrată juridic în infracțiunea de favorizarea făptuitorului, prev. de art. 269 alin. (1) din C. pen.

Inculpatul B., pe parcursul lunii iulie 2017, și în susținerea apărărilor sale făcute cu ocazia audierii din data de 29.06.2017 (de natură să confirme întâlnirile și discuțiile avute cu cei doi presupuși intermediari, pentru clientul E.) a procedat după caz, în mod direct sau prin determinarea intenționată a stagiarei sale F. (aflată în eroare de fapt) la contrafacerea prin plăsmuire a unui număr de cinci procese-verbale de discuții client ale căror rubrici erau completate olograf, acte antedatate după caz, din 18.05, 25.05 și respectiv 29.05.2017 și care ar fi redat în acele zile toate discuțiile purtate de către avocat cu numiții D. și A. cu ocazia întâlnirilor avute la sediul cabinetului, documente depuse în continuare la dosarul cauzei și care nu reprezintă altceva decât înscrisuri "pro causa" plăsmuite și folosite de către inculpatul B., în scopul susținerii apărărilor făcute de acesta cu ocazia audierii și îngreunării astfel a aflării adevărului judiciar - faptă încadrată juridic în infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 320 din C. pen. și art. 321 din C. pen.

II. Inculpatul D., pe parcursul lunii mai 2017, în vederea obținerii de date și informații de la inculpatul E. și din actele Dosarului penal cu nr. x/2013 al DIICOT, la intervale diferite de timp și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a procedat în mod direct și cu contribuția determinantă din partea avocatului B., la falsificarea prin contrafacerea scrierii, subscrierii și atestării unor împrejurări necorespunzătoare adevărului a mai mult înscrisuri sub semnătură privată, respectiv contract de asistență juridică, act adițional la acesta, precum și două împuterniciri avocațiale aferente, acte pe care inculpatul le-a semnat olograf în locul clientului E., creându-se astfel aparența că au fost încheiate de către mama inc. E., demers efectuat în scopul justificării unui interes legitim, documente false pe care în continuare avocatul B. le-a utilizat, atât direct, cât și indirect, după caz, la arestul secției 15 poliție cât și la arhiva Curții de Apel București - faptă încadrată juridic în infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 320 din C. pen. și art. 321 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

III. Inculpatul A., pe parcursul lunii mai 2017, l-a însoțit pe inculpatul D. la cabinetul avocatului B.

B. și i-au solicitat acestuia din urmă obținerea de date și informații de la inculpatul E. și din actele Dosarului penal cu nr. x/2013 al DIICOT (respectiv date și informații referitoare la implicarea în activități infracționale și a persoanei interesate D.), determinându-l, obținându-i în prealabil o copie după cartea de identitate a martorei G. (ale cărei date de stare civilă urmau a fi folosite cu ocazia falsificării unor documente de asistență juridică în numele acesteia) și în continuare, chiar însoțindu-l cu mașina personală pe avocat la arestul secției 15 poliție unde acesta a reușit obținerea unei grefe cu inculpatul E., arestat preventiv la acea dată, încercându-se astfel obținerea de la acesta a informațiilor dorite, demers infracțional efectuat în scopul îngreunării cercetărilor penale în Dosarul nr. x/2013 instrumentat de DIICOT - SC și tragerii la răspundere penală a numitului D. - faptă încadrată juridic în infracțiunea de instigare la favorizarea făptuitorului, prev. de art. 47 din C. pen. rap. la art. 269 alin. (1) din C. pen.

Inculpatul A., pe parcursul lunii mai 2017, în vederea obținerii respectivelor date și informații și favorizării implicite a inculpatului D., după ce în prealabil a obținut și a pus la dispoziția avocatului B. o copie după cartea de identitate a martorei G. (ale cărei date de stare civilă urmau a fi folosite cu ocazia falsificării unor documente de asistență juridică în numele acesteia), în data de 19.05.2017 a asistat și a încurajat de la început demersul infracțional al inculpaților B. și D., cu ocazia contrafacerii de către aceștia a unor documente de asistență juridică (contract de asistență juridică și împuternicirea aferentă), creându-se astfel aparența că au fost încheiate de către mama inc. E., demers efectuat în scopul justificării unui interes legitim, documente false pe care în continuare avocatul B. le-a utilizat direct la arestul secției 15 poliție cu ocazia grefei avute cu arestatul E. - faptă încadrată juridic în infracțiunea de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 48 alin. (1) rap. la art. 322 alin. (1) din C. pen. cu ref. la art. 320 din C. pen. și art. 321 din C. pen.

Ca urmare a trimiterii în judecată a inculpaților, cauza a fost înregistrată pe rolul acestei Curți la data de 19 aprilie 2018, constituind obiectul Dosarului nr. x/2018.

Prin încheierea din data de 10 iulie 2018, judecătorul de cameră preliminară al Curții a respins, ca nefondate, cererile și excepțiile formulate de inculpatul B. cu privire la legalitatea sesizării instanței, efectuării actelor și administrării probelor în faza de urmărire penală, a constatat că inculpații D. și A. nu au formulat astfel de cereri și excepții, a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății, cu privire la toți cei trei inculpați.

Contestația formulată de inculpatul B. împotriva acestei soluții a fost respinsă, ca nefondată, prin încheierea nr. 914 din data de 26 noiembrie 2018, pronunțată de Completul de 2 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2018.

În cursul judecății, după prezentarea în ședință publică a actului de sesizare, Curtea a procedat, în mod nemijlocit, la termenul din 6 iunie 2019, la ascultarea inculpaților B. și D., în timp ce inculpatul A. a refuzat să dea declarație, prevalându-se de dreptul la tăcere, recunoscut de art. 83 lit. a) din C. proc. pen.

Inculpații B. și D. au formulat cereri de aplicare a procedurii simplificate, potrivit art. 374 alin. (4) din C. proc. pen., precizând, cu ocazia ascultării lor nemijlocite de către Curte, în prezența apărătorilor aleși care le-au asigurat asistența juridică, că recunosc, în totalitate, faptele care li se rețin în sarcină prin actul de sesizare, dar și că nu contestă probele administrate în faza de urmărire penală, solicitând să fie judecate numai pe baza acelor probe.

Aceste cereri au fost puse în discuție, conform art. 375 alin. (1) din C. proc. pen., la termenul din data de 6 iunie 2019 (după ascultarea celor doi inculpați trimiși în judecată care au consimțit să dea declarații) și au fost admise, la același termen, în baza art. 375 alin. (2) din C. proc. pen., pentru motivele arătate în încheierea de ședință de la acea dată, pronunțată în Dosarul nr. x/2018.

De asemenea, la cererile celor doi inculpați, puse în discuție, a fost încuviințată, conform art. 377 alin. (1), (2) rap. la art. 374 alin. (4) și art. 375 alin. (2) din C. proc. pen., administrarea probei cu înscrisurile prezentate de aceștia.

În considerarea argumentelor expuse în încheierile de ședință, au fost admise cererile formulate de inculpatul B. de emitere a unor adrese către Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și Serviciul Român de Informații pentru a comunica dacă a existat o colaborare între acestea în cauză, în baza Protocolului din 4 februarie 2009, și respectiv, de emitere a unei adrese către Parchetul de pe lângă Judecătoria Alexandria pentru obținerea de informații cu privire la rezultatul cercetărilor efectuate ca urmare a unui denunț formulat de inculpat la data de 14.09.2017 la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală.

În răspunsurile primite de la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și Serviciul Român de Informații s-a comunicat că nu a existat o cooperare între instituții în cauză, iar în răspunsul primit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Alexandria s-a comunicat că în Dosarul penal cu nr. x/2017 se efectuează cercetări în rem pentru săvârșirea infracțiunilor de fraudă informatică și fals informatic, fapte prev. și ped. de art. 249 din C. pen. și art. 325 din C. pen.

Tot la termenul din data de 6 iunie 2019, Curtea a pus în discuție și a dispus, în baza art. 46 alin. (1) din C. proc. pen., pentru motivele arătate în încheierea întocmită la acel termen, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2018, disjungerea cauzei cu privire la inculpatul A. și formarea unui nou dosar care să fie soluționat potrivit procedurii comune de judecată.

În urma analizării probatoriului din faza de urmărire penală, a cărui legală administrare a fost constatată, prin încheiere definitivă, în procedura de cameră preliminară și al cărui conținut nu a fost contestat, în cursul judecății, de către inculpații care au formulat cererile, admise, de aplicare a procedurii simplificate, în raport cu acuzațiile aduse acestora, Curtea reține următoarea situație de fapt:

În Dosarul penal de bază cu nr. x/2015 s-a dispus prin ordonanța din data de 14.02.2017, efectuarea în continuare a urmăririi penale în cauză, față de numiții H. și E., sub aspectul săvârșirii mai multor infracțiuni informatice, respectiv fraudă informatică, prevăzută de art. 249 din C. pen., înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1), (2) din C. pen. și fals informatic, prevăzută de art. 325 din C. pen., iar prin ordonanțele din data de 28.03.2017, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de numiții H. și E., pentru săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor, în continuare fiind cercetați în stare de arest preventiv (măsură preventivă ce a fost ulterior înlocuită).

Pe parcursul urmăririi penale efectuate în acest dosar, respectiv la data de 08.06.2017, s-a procedat la reaudierea în calitate de inculpat a numitului E. care a făcut următoarele afirmații: la începutul lunii mai 2017, în timp ce se afla în stare de arest preventiv în arestul secției 15 Poliție, în dosarul D.I.I.C.O.T. nr. x/2015, a fost anunțat că s-a prezentat un avocat în vizită/grefă. Inițial, numitul E. a crezut că este vorba de apărătorul său ales, avocatul I., însă la camera de vizite, a constatat că avocatul era B. pe care îl cunoștea deoarece îl reprezentase în cursul anului 2013 într-un dosar instrumentat de D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Teleorman. A fost întrebat de inculpatul B. cum se descurcă în arest, dacă are probleme, ce a declarat în fața organelor de urmărire penală, dacă a spus despre alte persoane implicate în activitatea infracțională și că s-a interesat despre avocatul său, spunându-i despre acesta că nu îl reprezintă în mod corespunzător. La întrebarea de ce a venit în vizită la numitul E., inculpatul B. i-a spus că vecinul său D. i-a solicitat să se intereseze de situația sa juridică, spunându-i să stea liniștit că "vom avea grija de tine și te vom ajuta". Totodată l-a îndemnat să încheie un acord de recunoaștere a vinovăției.

Inculpatul B. l-a mai întrebat dacă a dat o declarație cu privire la D. și dacă da, ce a declarat. După răspunsul negativ al numitului E. care a precizat că nici nu intenționează în viitor să dea o astfel de declarație, inculpatul B. l-a întrebat în continuare dacă cunoaște persoane pe care să le denunțe, întrebare la care numitul E. a răspuns că nu se gândește să formuleze niciun denunț.

În data de 30.05.2017, cu ocazia judecării contestației formulate de numitul E. împotriva soluției de prelungire a măsurii arestului preventiv s-a format un Dosar cu nr. x/2017, care a fost conexat la dosarul privind contestația formulată de celălalt arestat preventiv în dosar, H..

Cu această ocazie numitul E. a aflat că la dosar (x/2/2017) a fost depusă o împuternicire avocațială emisă de Cabinetul de Avocat B. pentru studiu dosar, că în dimineața acelei zile s-a prezentat inculpatul B. care a studiat dosarul și a fotografiat referatul cu propunere de prelungire a măsurii arestului preventiv, fiind surprins de această situație, având în vedere că nu îl angajase să îl reprezinte în niciun fel, cu atât mai mult cu cât cunoștea că inculpatul D. îi solicitase acestui avocat să se intereseze de situația sa juridică.

Numitul E. a solicitat să vadă împuternicirea avocațială și a constatat că acest avocat fusese împuternicit de mama sa, însă semnătura de pe împuternicirea avocațială nu aparținea mamei sale.

Numitul E. a arătat că nu a semnat nicio împuternicire avocațială și nici nu a discutat cu inculpatul B. să îl reprezinte, singurul avocat ales pentru asistarea/reprezentare sa fiind avocatul I..

După terminarea ședinței de judecată, cu prima ocazie când a avut posibilitatea să apeleze telefonic membrii familiei din arest, a vorbit cu mama sa pe care a întrebat-o dacă a discutat cu avocatul B. și dacă a semnat vreo împuternicire avocațială acestuia, ca să îl reprezinte, iar mama sa i-a confirmat ca nu a discutat cu avocatul B., nici nu a semnat vreo împuternicire avocațială și nici vreo altă rudă sau cunoștință.

Tot atunci a apelat-o telefonic pe prietena sa, J., pe care a întrebat-o dacă știe ceva despre avocatul B. și despre faptul că acesta a depus la dosar o împuternicire avocațială pentru a-l reprezenta în procesul penal, iar aceasta i-a răspuns că nici ea nici mama lui nu au vorbit și nici nu au semnat vreo împuternicire avocațială avocatului B..

Numitul E. a mai arătat că are convingerea că avocatul B. nu a avut niciodată intenția să îl reprezinte, singura intenție fiind de a afla informații din dosar și dacă a dat declarații cu privire la D., de la acel moment nemaifiind contactat de avocatul B..

Fiind audiată de către organele de urmărire penală martora G., mama numitului E. a făcut, la rândul său, următoarele afirmații, care se coroborează cu cele ale fiului său: după reținerea și arestarea preventivă a fiului său E. în data de 28.03.2017, nu a venit nicio persoană la aceasta și nici nu a discutat cu cineva, avocați, rude sau prieteni, despre angajarea vreunui avocat care să îl reprezinte pe fiul său în fața organelor de urmărire penală sau a instanței de judecată.

Martora G. a arătat că nu a semnat nicio împuternicire avocațială sau contract de asistență juridică, îl cunoaște pe inculpatul B., de când era copil, deoarece a copilărit pe strada unde locuiește martora, iar în anul 2012 - 2013 a fost avocatul fiului său într-un dosar care a fost pe rolul Tribunalului Teleorman. De atunci a declarat martora G. că nu l-a mai văzut pe inculpatul B..

Martora G. a mai declarat că după reținerea și arestarea fiului său nu a vorbit niciodată cu inculpatul B. și nici nu l-a angajat pe acesta să îl reprezinte pe fiul său. De asemenea, nu a vorbit nici cu o altă persoana să îl angajeze pe inculpatul B. să îl reprezinte pe fiul său.

După ce a văzut cele două împuterniciri avocațiale, conform cărora martora l-ar fi împuternicit pe inculpatul B. să îl reprezinte pe fiul său, martora G. a arătat că nu l-a împuternicit pe acesta, nu cunoaște nimic despre aceste împuterniciri, iar semnăturile de la poziția client de pe cele două împuterniciri avocațiale nu îi aparțin.

Martora G. cunoaște că singurul apărător ales al fiului său este avocatul I..

Fiind audiată de către organele de urmărire penală martora K., grefier în cadrul secției a II-a penală a Curții de Apel București, a relatat următoarele aspect faptice relevante: în data de 29.05.2017, cu o zi înainte de a intra în ședința de judecată din data de 30.05.2017, de la arhivă a primit un telefon prin care i se aducea la cunoștință de către un coleg arhivar că există o solicitare de consultare a dosarului de instanță având ca obiect contestația formulată de inculpatul E. împotriva încheierii tribunalului prin care s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive. Față de această solicitare a dus dosarul spre studiu la arhivă după care s-a întors în birou. După un anumit timp i s-a comunicat că poate veni să ia dosarul. În continuare și-a verificat încă o dată dosarele pregătindu-le pentru ședința de a doua zi, ocazie cu care a constatat că la dosar fusese depusă o împuternicire pentru consultare dosar de către avocatul B.. A doua zi, conform procedurii, a intrat în sală cu o jumătate de oră înainte de începerea ședinței pentru a putea pune la dispoziția părților/avocaților acestora dosarele pentru studiu. Cu această ocazie s-a prezentat din nou același avocat, respectiv B. care i-a prezentat legitimația de avocat și i-a solicitat același dosar menționat mai sus, spre consultare. Martora a verificat atunci dosarul constatând că acesta avea împuternicire din partea mamei inculpatului, în scopul consultării dosarului penal, motiv pentru care i-a pus acestuia la dispoziție dosarul. Acesta s-a așezat pe banca avocaților și a consultat dosarul. După puțin timp în sală a intrat și avocata celuilalt inculpat, H., care avea de asemenea împuternicire depusă la dosarul cauzei, solicitându-i, de asemenea, un alt dosar spre studiu, având ca obiect contestația formulată de clientul său, dosare care în timpul ședinței au fost de altfel conexate, ele privind același dosar de urmărire penală și aceeași încheiere contestată. La un moment dat, avocatul B. i-a restituit dosarul privind pe inculpatul E. și a plecat din sală. În continuare, înainte de a începe ședința s-a prezentat un alt avocat pentru inculpatul E., respectiv, avocat I., același avocat care l-a reprezentat și în fața primei instanțe a tribunalului. Acesta i-a depus și el împuternicire pentru Curtea de Apel București și i-a solicitat același dosar la studiu. Acesta a văzut la dosar și cealaltă delegație avocațială depusă anterior de avocat B. aducându-i martorei la cunoștință acest aspect. Martora i-a confirmat că acea împuternicire fusese depusă la dosar. În timpul ședinței de judecată în momentul în care s-au luat la ordine cauzele privind pe inculpații E. și H., instanța a dispus conexarea celor două dosare, acordând cuvântul avocaților și inculpaților pe fond. În continuare, având cuvântul, avocatul I., pentru inculpatul E. a învederat instanței un incident, invocând faptul că dosarul fusese consultat de un avocat care ar fi depus la dosar o împuternicire care în realitate nu era semnată de mama inculpatului, așa cum se menționa în cuprinsul delegației. Atunci judecătorul l-a întrebat pe inculpatul E. dacă persoana/doamna din împuternicirea respectivă este mama sa, acesta confirmând acest lucru însă acesta a declarat că nu știe la acel moment dacă mama sa a semnat sau nu respectiva delegație. A spus doar că în urmă cu câteva zile avusese o discuție cu mama sa, însă aceasta nu îi comunicase nimic în sensul angajării altui avocat.

Pe parcursul cercetărilor, la data de 05.07.2017, după ce ofițerul de poliție delegat în cauză s-a deplasat la sediul cabinetului său de avocatură în vederea predării/ridicării unui anumit document, în aceeași zi, inculpatul B. s-a prezentat din proprie inițiativă la sediul organului de poliție și în susținerea apărărilor sale făcute cu ocazia audierii din data de 29.06.2017 (de natură să confirme întâlnirile și discuțiile avute cu cei doi presupuși intermediari, pentru clientul G.), a procedat la predarea benevolă către lucrătorul de poliție a unor înscrisuri, respectiv a unui număr de nouă documente: cinci procese-verbale de discuții client (și respectiv copii după 2 facturi fiscale și x chitanțe ce atestau primirea și încasarea unor onorarii de la numitul A.), ale căror rubrici erau completate olograf, acte datate după caz din 18.05., 25.05. și respectiv 29.05.2017, cu precizarea că în conținutul acestor procese-verbale ar fi fost redate în acele zile toate discuțiile purtate de către avocat cu numiții D. și A. cu ocazia întâlnirilor avute la sediul cabinetului și legate de serviciile de asistență juridică solicitate în Dosarul nr. x/2017 (inclusiv predarea și ulterior primirea documentației de asistență semnate de clientul real) procese-verbale semnate și parafate doar de către avocat și nu și de presupușii clienți intermediari.

Prin activitatea de comparare și suprapunere a celulelor celor trei numere de telefon aparținând inculpaților, a reieșit faptul că la datele și la orele, când, conform declarației inculpatului B., din data de 11.07.2017, acesta a avut întâlniri cu inculpații D. și A., conform proceselor-verbale de discuție client încheiate, la sediul punctului de lucru al cabinetului său de avocatură din București, - L., numerele de telefon ale celor trei au celulele de localizare din zone diferite ale municipiului București sau de pe raza județului Prahova și a municipiului Ploiești, de unde a rezultat faptul că cei trei se aflau în locuri diferite, la datele și la orele, când conform declarației inculpatului B., din data de 11.07.2017, acesta a avut întâlniri cu inculpații D.

D. și A., conform proceselor-verbale de discuție client încheiate, la sediul punctului de lucru al cabinetului său de avocatură din București, - L..

De asemenea, pe parcursul cercetărilor, după momentul luării măsurilor preventive, atât inculpatul B., cât și inculpatul D. au revenit în mare parte asupra celor declarate inițial, de această dată fiecare dintre ei recunoscându-și propria implicare și contribuție la săvârșirea infracțiunilor (inclusiv semnarea olografă a actelor de către inculpatul D. pentru a se crea aparența că au fost încheiate de către mama inculpatului E.), declarații care se coroborează, atât cu ultima declarație a inculpatului A., cât și cu celelalte probe administrate în cauză și inclusiv cu declarația ulterioară a numitei F. care fiind audiată în calitate de suspectă în Dosarul de bază cu nr. x/2015, a avut o atitudine sinceră, recunoscându-și vinovăția numai în ceea ce privește împrejurările în care au fost completate pe parcursul lunii iulie 2017 procesele-verbale de discuții client, în realitate fictive și antedatate pentru luna mai 2017. Aceasta nu a recunoscut însă că ar fi avut cunoștință de cele discutate și negociate inițial de inculpatul B. și D., precum și A. cu privire la aceste aspecte incipiente aceasta aflându-se în eroare, acționând doar la solicitarea avocatului său titular, inculpatul B.. Numita F. a mai recunoscut că la solicitarea avocatului său titular, inculpatul B. care i-a dat o delegație de substituire în ziua de 29.05.2017 s-a deplasat la Curtea de Apel București în vederea consultării unui dosar penal în care era cercetat numitul E., a făcut un rezumat al dosarului notând informațiile pe hârtie, consemnări pe care în continuare le-a predat inculpatului B..

Referitor la modalitatea în care inculpatul B. a intrat în posesia copiei cărții de identitate a martorei G. care a fost folosită în cadrul activităților infracționale, Curtea a reținut drept relevante afirmațiile inculpatului M., care se coroborează cu declarațiile martorelor G. și J., potrivit cărora a recunoscut că după momentul obținerii de la martora G. a documentelor medicale necesare avocatului I., la solicitarea inculpatului A., a obținut de la martora G. și o copie după C.I. în vederea angajării unui alt avocat pentru E., copie C.I. care a fost predată mamei inculpatului A. potrivit indicațiilor acestuia.

Situația de fapt a fost confirmată și de analiza datelor informatice obținute din unitatea desktop marca x seria x folosit de avocat F., fosta stagiară a inculpatului B., în care a fost identificat un fișier în format word denumit "act adițional E.", care conține un act adițional la contractul de asistență juridică dintre G. și B., precum și de percheziția telefonului mobil marca x cu seria x cu o cartelă SIM N. cu seria x, aparținând inculpatului D., în secțiunea "Chat-uri - O.", fiind identificate convorbiri prin intermediul aplicației O. avute de inculpatul D., despre reținerea și arestarea inculpatului E.: cu inculpatul B. (din discuții rezultând că cei doi au luat cunoștință din presă la scurt timp despre reținerile și arestările din Dosarul D.I.I.C.O.T. x/2015, printre aceștia figurând și amicul lor, E.. În acest sens, inculpatul B. îi trimite inculpatului D. link-uri către articolele de presă în care se difuzau informații referitoare la respectiva acțiune. De asemenea, a rezultat că în data de 02.05.2017, a avut loc o primă întâlnire la sediul avocatului, între cei trei inculpați din prezenta cauză) și cu inculpatul A. (Discuțiile au început în perioada imediat următoare reținerilor și arestărilor preventive din Dosarul nr. x/2015 și au privit inițial propunerea inculpatului A. de a se lua legătura cu "B." - avocatul B. -, atât în scop personal, angajarea sa pentru un dosar distinct, cât și în scopul determinării avocatului de a obține mai multe informații din dosar și a încerca să-l ajute și pe inculpatul E.. De asemenea, în cadrul comunicărilor electronice din dimineața zilei de 30.03.2017, inculpatul A. îi trimite inculpatului D., copii după mandatul de percheziție domiciliară precum și procesul-verbal de percheziție domiciliară emise/întocmite cu privire la inculpatul E., documente obținute probabil în prealabil de la inculpatul B., aflat la acel moment, conform discuțiilor, la instanța care judeca contestația la măsura arestului preventiv a inculpatului E.. În continuare, între cei doi au loc discuții referitoare la întâlnirile cu avocatul B. la cabinetul acestuia, pe parcursul lunii mai 2017 și faptul că în final, avocatul trebuia să "le dea ceva"..- informațiile pe care a reușit să le obțină din Dosarul nr. x/2015).

Raportat la considerentele Deciziei nr. 4/2019 cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul competent să judece recursul în interesul legii "din interpretarea dispozițiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. rezultă că noua codificare procesual penală nu exclude de plano pronunțarea de către instanță a unei hotărâri de achitare în cazul în care judecata s-a efectuat în procedura simplificată a recunoașterii învinuirii, însă cazurile în care aceasta se poate dispune sunt limitate chiar de condițiile de admisibilitate ale cererii de parcurgere a unei atare proceduri (cu referire, în special, la recunoașterea în totalitate a faptelor și aprecierea caracterului suficient al probelor pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cazului), așa încât, dacă se consideră că acestea sunt îndeplinite și se face aplicarea art. 375 alin. (2) din C. proc. pen., o eventuală soluție de achitare nu va putea depinde de evaluarea pe fond a probatoriului administrat (altfel decât prin prisma suficienței probelor în stabilirea existenței faptei și a vinovăției inculpatului în comiterea ei), ci exclusiv de intervenția unor cauze evidente care împiedică exercitarea, în continuare, a acțiunii penale, cum ar fi, spre exemplu, intrarea în vigoare a unei legi de dezincriminare, declararea neconstituționalității normei de incriminare și neintervenția legiuitorului în termen de 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, absența discernământului în comiterea faptei, lipsa calității speciale prevăzute de lege pentru subiectul activ al infracțiunii etc." Curtea a constatat vădit nefondată apărarea inculpatului B. (expusă cu ocazia dezbaterilor de la termenul din data de 6 iunie 2019), în sensul că faptele nu sunt prevăzute de legea penală (situație invocată de apărare drept temei de achitare, conform art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen.), pe motiv că încheierea contractului de asistență juridică în favoarea unei persoane de către alte persoane decât cele care apar în cuprinsul actului și care semnează în mod efectiv acest document, întocmirea și completarea împuternicirilor avocațiale și a actului adițional nu sunt producătoare de efecte juridice în alte circumstanțe decât dacă ar fi fost vorba despre o simplă înțelegere verbală, rugăminte sau solicitare venită din partea oricui, având în vedere că prin legea avocaturii nu este obligatorie formalizarea contractului de asistență între avocat și client. Cu aceleași concluzii inculpatul B. a solicitat achitarea și pentru cea de-a doua componentă a infracțiunii, invocând semnificația juridică și efectul întocmirii unor procese-verbale de discuție cu clienții, iar referitor la infracțiunea de favorizarea făptuitorului a susținut, în esență, că nu există niciun element care să ajute împiedicarea tragerii la răspundere penală a inculpatului D..

De altfel, raportat la probatoriul anterior prezentat, a rezultat următoarele:

Infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 320 din C. pen. și art. 321 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

Inculpatul B. nu a avut acordul martorului E. și nici a mamei acestuia, martora G., pentru încheierea contractului de asistență juridică și a actelor subsecvente, astfel încât orice analiză a susținerilor referitoare la faptul că prin legea avocaturii nu este obligatorie formalizarea contractului de asistență între avocat și client apare ca fiind inutilă. Chiar și în situația ipotetică în care inculpatul B. ar fi avut cunoștință în mod eronat că are acordul martorului E. și a mamei acestuia, martora G., pentru încheierea contractului de asistență juridică și a celorlalte acte, astfel cum a sugerat inculpatul cu ocazia dezbaterilor, prin intermediul apărătorului său ales (deși inculpatul a recunoscut că nu a avut împuternicirea niciunuia dintre cei 2 martori), față de dezlegarea dată problemelor de drept prin Decizia nr. 4/2019 cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul competent să judece recursul în interesul legii, dezlegare obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin care s-a statuat că în ipoteza în care instanța a admis cererea inculpatului de judecare în procedura simplificată a recunoașterii învinuirii, iar cauza a fost judecată potrivit acestei proceduri, nu ar fi posibilă pronunțarea unei hotărâri de achitare întemeiate pe dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen.. Este adevărat că inculpatul B. a solicitat achitarea în baza dispozițiilor art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen., însă, față de motivarea în fapt, se vizează teza a II-a, respectiv săvârșirea faptei fără vinovăție.

Infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 320 din C. pen. și art. 321 din C. pen.

Curtea a constatat că sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, procesele-verbale de discuții clienți reprezentând înscrisuri sub semnătură privată antedatate care au fost plăsmuite în mod direct de inculpatul B., în calitate de avocat, sau prin determinarea intenționată a unei alte persoane și care conțin discuții fictive care ar fi avut loc cu ocazia întâlnirilor avute la sediul cabinetului între inculpatul B. și ceilalți doi coinculpați, prin care se atestă că ar fi avut împuternicirea martorei G., conținutul acestora fiind de natură a produce consecințe juridice, respectiv să susțină poziția inculpatului B. în ceea ce privește existența consimțământului martorei G. și faptul că acesta nu ar fi cunoscut că ceilalți doi inculpați nu o reprezentau pe această persoană.

Infracțiunea de favorizare a făptuitorului, prev. de art. 269 alin. (1) din C. pen.

Curtea a reținut că inculpatul E. a dat declarații cu privire la implicarea în activități infracționale a inculpatului D.. Deși inculpatul B. cunoștea că inculpații D. și E. aveau interese contrare, s-a deplasat, atât la arestul secției 15 poliție unde se afla încarcerat inculpatul E. și i-a comunicat că împreună cu inculpatul D. o să aibă grijă de el, cât și la sediul Curții de Apel București, unde a studiat personal dosarul de urmărire penală, a luat la cunoștință că inculpatul D. avea calitatea de făptuitor, întrucât inculpatul E. formulase un denunț cu privire la acesta și a furnizat și predat persoanei interesate datele referitoare la implicarea sa în activități infracționale care se regăseau în referatul cu propunerea de prelungire a arestului preventiv, ajutorul efectiv și concret fiind acordat de inculpatul B. în scopul evident al îngreunării cercetărilor penale și al evitării tragerii la răspundere penală a numitului D. în Dosarul nr. x/2013 instrumentat de D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală.

În consecință, Curtea a constatat că faptele analizate și recunoscute în totalitate există și au fost săvârșite de inculpatul B. cu vinovăție, în forma intenției directe, acestea întrunind, atât pe latură obiectivă, cât și pe latură subiectivă, elementele constitutive ale infracțiunilor de favorizarea făptuitorului, prev. de art. 269 alin. (1) din C. pen., a unei infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 320 din C. pen. și art. 321 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și respectiv, a unei infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 320 din C. pen. și art. 321 din C. pen., toate faptele în condițiile art. 38 alin. (1) din C. pen., pentru care inculpatul B. a fost condamnat, potrivit art. 396 alin. (2) din C. proc. pen.

Săvârșirea de către inculpatul D. a faptei pentru care a fost trimis în judecată, recunoscută fără rezerve de acesta, a rezultat din probatoriul anterior prezentat, care a dovedit, în afara oricărui dubiu, nu doar săvârșirea faptei, în materialitatea ei, ci și comiterea acesteia cu vinovăție, în forma intenției directe, impunându-se, deopotrivă, condamnarea acestuia, potrivit art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., întrucât fapta pentru care a fost trimisă în judecată există, a fost săvârșită cu vinovăție și constituie infracțiune.

Cererea apărării, de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului B., din infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 320 din C. pen. și art. 321 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 320 din C. pen. și art. 321 din C. pen., în infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 320 din C. pen. și art. 321 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., este vădit nefondată,