ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Deliberând asupra recursului în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva Deciziei penale nr. 167/A din data de 8 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 725 din data de 2 octombrie 2018, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, în baza art. 233 - 234 alin. (1) lit. e) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. rap. la art. 43 alin. (1) C. pen. și a art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată în stare de recidivă postcondamnatorie.
În baza art. 104 alin. (2) C. pen. și a art. 43 alin. (1) C. pen., a fost revocată liberarea condiționată din executarea pedepsei de 3 ani și 5 luni închisoare, aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 351 din 13 iunie 2014, pronunțată în Dosarul penal nr. x/2014 al Judecătoriei sector 6 București, definitivă prin Decizia penală nr. 906 din 21 august 2014 a Curții de Apel București, secția I Penală, și s-a dispus executarea restului de pedeapsă de 216 zile închisoare - rezultat în urma liberării condiționate, rest pe care l-a adăugat la pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată în speță, pentru infracțiunea dedusă judecății, în final, inculpatul A. urmând să execute, în regim de detenție, pedeapsa rezultantă de 4 ani și 216 de zile închisoare.
În temeiul art. 67 alin. (2) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., a fost interzisă inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 4 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., a fost interzisă inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a sentinței și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
Prin Decizia penală nr. 167/A din data de 08 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-a admis apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București împotriva Sentinței penale nr. 725 din 2 octombrie 2018 a Judecătoriei Sectorului 2 București.
A desființat, în parte, sentința penală apelată și în rejudecare:
În baza art. 233 - 234 alin. (1) lit. e) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. rap. la art. 43 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 6 ani și 2 luni închisoare.
În temeiul art. 67 alin. (2) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 3 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
A constatat că prezenta infracțiune este concurentă cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 2410 din 2 octombrie 2017 a Judecătoriei Sectorului 5, definitivă prin Decizia penală nr. 1542 din 2 noiembrie 2017 a Curții de Apel București.
A descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani și 216 zile închisoare și a repus în individualitatea lor pedeapsa de 4 ani închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), d), h) și n) C. proc. pen. o durată de 3 ani, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), d), h) și n) C. pen. și restul rămas neexecutat de 216 zile închisoare.
În baza art. 38 lit. a), art. 39 lit. b), art. 45 C. pen. a contopit pedepsele și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 ani și 2 luni închisoare sporită cu o treime, respectiv 1 an și 4 luni închisoare, inculpatul urmând să execute în final 7 ani și 6 luni închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), d), h) și n) C. pen. (anume dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a alege, dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, dreptul de a comunica cu victima B. și dreptul de a se apropia de aceasta), pe o durată de 3 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), d), h) și n) C. pen. (anume dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a alege, dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, dreptul de a comunica cu victima B. și dreptul de a se apropia de aceasta).
În baza art. 551 din Legea nr. 254/2013 și Decizia nr. 7/2018 a ICCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a constatat că restul rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 5 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 351/2014 a Judecătoriei Sectorului 6 București, este de 18 zile închisoare.
În baza art. 104 C. pen. și 43 alin. (1) C. pen. a revocat liberarea condiționată și a dispus executarea restului de pedeapsă de 18 zile închisoare pe care l-a adăugat la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare, inculpatul urmând să execute, În final, pedeapsa de 7 ani, 6 luni și 18 zile închisoare.
A dedus din pedeapsă durata reținerii, arestării preventive și perioada executată de la 19 mai 2017, la zi.
A menținut restul dispozițiilor sentinței penale apelate care nu contravin prezentei decizii.
Împotriva Deciziei penale nr. 167/A din data de 8 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, a declarat recurs în casație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 8 iulie 2019, când s-a stabilit termen la data de 20 septembrie 2019, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 alin. (1) C. proc. pen.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a invocat cazul de recurs în casație prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".
În motivarea recursului în casație, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a criticat decizia recurată sub aspectul greșitei aplicări a dispozițiilor privind recidiva postcondamnatorie.
Astfel, în esență, a arătat că motivele recursului în casație vizează greșita aplicare a dispozițiilor art. 104 C. pen. și art. 43 alin. (1) C. pen., revocarea liberării condiționate din executarea pedepsei de 3 ani și 5 luni închisoare, aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 351 din 13 iunie 2014 pronunțată în Dosarul nr. x/2014 al Judecătoriei sector 6 București, definitivă prin Decizia penală nr. 906 din 21 august 2014 a Curții de Apel București, secția I Penală și dispunerea executării restului de pedeapsă de 18 zile închisoare, stabilit în baza art. 55
1
din Legea nr. 254/2013 și Decizia nr. 7 din 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
De asemenea, a precizat că instanța de apel a constatat în mod corect că restul rămas de executat din pedeapsa de 3 ani și 5 luni aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 351/2014 este de 18 zile, însă, având în vedere data la care inculpatul a fost liberat condiționat, respectiv 13 decembrie 2016, pedeapsa de 3 ani și 5 luni se consideră executată la data de 1 ianuarie 2017, ceea ce înseamnă că fapta din prezenta cauză, din data de 25 aprilie 2017 a fost săvârșită în stare de recidivă postexecutorie.
Prin încheierea pronunțată la data de 20 septembrie 2019, Înalta Curte a admis, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva Deciziei penale nr. 167/A din data de 8 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală și a trimis cauza în vederea judecării recursului în casație.
Examinând recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, Înalta Curte constată că acesta este întemeiat având în vedere următoarele considerente:
Preliminar examinării fondului prezentei cauze, Înalta Curte notează că potrivit C. proc. pen., recursul în casație este o cale extraordinară de atac prin care se atacă hotărâri definitive, care au intrat în autoritatea lucrului judecat și care poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege și numai pentru motive de nelegalitate. Astfel, potrivit art. 433 din C. proc. pen., scopul acestei căi de atac este judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar conform art. 447 din același cod, pe calea recursului în casație instanța verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate. Drept urmare, orice chestiune de fapt analizată de instanța de fond, respectiv de apel, intră în puterea lucrului judecat și excede cenzurii instanței învestită cu judecarea recursului în casație.
În același sens, se constată că fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac ce trebuie să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație vizează numai legalitatea anumitor hotărâri definitive indicate de lege și numai anumite motive expres și limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casație să se poată invoca și, corespunzător, Înalta Curte de Casație și Justiție să poată analiza, orice nelegalitate a hotărârilor, ci numai pe acelea pe care legiuitorul le-a prevăzut în mod expres.
Instanța de casație nu judecă procesul propriu - zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.
Se mai reține că, în cazul admiterii recursului în casație, potrivit dispozițiilor art. 448 C. proc. pen., instanța poate pronunța o soluție de achitare a inculpatului, încetarea procesului penal ori înlăturarea greșitei aplicări a legii, precum și rejudecarea cauzei de către instanța de apel ori instanța competentă material sau după calitatea persoanei, dacă sunt incidente cazurile de casare prev. de art. 438 C. proc. pen.
Prin motivele de recurs în casație formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost invocată incidența cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării dacă s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.
În ceea ce privește legalitatea pedepsei cu închisoarea aplicată inculpatului A., se constată că art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. reglementează ca și caz de casare situația în care s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, acesta fiind incident în cauza dedusă judecății.
Astfel, Înalta Curte constată că inculpatul A. a fost condamnat, prin decizia penală recurată, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată prev. de art. 233 - 234 alin. (1) lit. e) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. rap. la art. 43 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen. la pedeapsa de 6 ani și 2 luni închisoare, s-a constatat că această infracțiune este concurentă cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 2410 din 2 octombrie 2017 a Judecătoriei Sectorului 5, definitivă prin Decizia penală nr. 1542 din 2 noiembrie 2017 a Curții de Apel București astfel încât s-a procedat la descontopirea pedepsei rezultante de 4 ani și 216 zile închisoare, repunerea în individualitate a pedepsei de 4 ani închisoare și restul rămas neexecutat de 216 zile închisoare și au fost contopite pedepsele, aplicându-i-se inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 ani și 2 luni închisoare sporită cu o treime, respectiv 1 an și 4 luni închisoare, inculpatul urmând să execute în final 7 ani și 6 luni închisoare.
De asemenea, în baza art. 551 din Legea nr. 254/2013 și Decizia nr. 7/2018 a ICCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a constatat că restul rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 5 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 351/2014 a Judecătoriei Sectorului 6 București, este de 18 zile închisoare astfel încât, aplicând dispozițiile privind recidiva postcondamnatorie, a dispus executarea restului de pedeapsă de 18 zile închisoare pe care l-a adăugat la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare, inculpatul urmând să execute, În final, pedeapsa de 7 ani, 6 luni și 18 zile închisoare.
Analizând motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că în cauză, raportat la restul de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 5 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 351/2014 a Judecătoriei Sectorului 6 București, sunt incidente dispozițiile privind recidiva postexecutorie și nu cele privind recidiva postcondamnatorie.
În acest sens, se constată că, în mod corect, instanța de apel a constatat că, în baza art. 55
1
din Legea nr. 254/2013 și Decizia nr. 7/2018 a ICCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, restul rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 5 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 351/2014 a Judecătoriei Sectorului 6 București, este de 18 zile închisoare.
Însă, având în vedere faptul că inițial recurentul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 351/2014 a Judecătoriei Sector 6 București la o pedeapsă de 3 ani și 5 luni închisoare din executarea căreia a fost liberat condiționat la data de 13 decembrie 2016, raportat la numărul de 18 zile rămase ca rest de pedeapsă ca urmare a aplicării disp. art. 55
1
din Legea nr. 254/2013 și Decizia nr. 7/2018 a ICCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, pedeapsa de 3 ani și 5 luni se consideră executată la data de 1 ianuarie 2017, astfel încât fapta din prezenta cauză, săvârșită la data de 25 aprilie 2017 a fost săvârșită în stare de recidivă postexecutorie.
În consecință, Înalta Curte, constatând că în cauză sunt aplicabile dispozițiile privind recidiva postexecutorie, în temeiul art. 448 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., va admite recursul în casație în casație formulat de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, va casa în parte decizia recurată și, în înlăturarea greșitei aplicări a legii, va descontopi pedeapsa rezultantă de 7 ani 6 luni și 18 zile închisoare în pedepsele componente, va înlătura sporul de pedeapsă și, constatând că restul rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 5 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 351/2014 a Judecătoriei Sectorului 6 București, este de 18 zile închisoare, va înlătura aplicarea dispozițiilor legale privind recidiva postcondamnatorie, va aplica dispozițiile privind recidiva postexecutorie (art. 43 alin. (5) C. pen.) și în consecință, va condamna recurentul inculpat la pedeapsa de 6 ani și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 233 - 234 alin. (1) lit. e) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. rap. la art. 43 alin. (5) C. pen., va constata că această infracțiune este concurentă cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani și 216 zile prin Sentința penală nr. 2410 din 2 octombrie 2017 a Judecătoriei Sectorului 5, definitivă prin Decizia penală nr. 1542 din 2 noiembrie 2017 a Curții de Apel București și, aplicând regulile concursului de infracțiuni va stabili în sarcina inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 ani și 2 luni închisoare la care se adăugă 1 an și 4 luni închisoare (reprezentând 1/3 din cealaltă pedeapsă stabilită), în sarcina inculpatului stabilindu-se pedeapsa rezultantă de 7 ani și 6 luni închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), d), h) și n) C. pen. (anume dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a alege, dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, dreptul de a comunica cu victima B. și dreptul de a se apropia de aceasta), pe o durată de 3 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), d), h) și n) C. pen. (anume dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a alege, dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, dreptul de a comunica cu victima B. și dreptul de a se apropia de aceasta).
Având în vedere că infracțiunea din prezenta cauză este concurentă cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani și 216 zile prin Sentința penală nr. 2410 din 2 octombrie 2017 a Judecătoriei Sectorului 5, definitivă prin Decizia penală nr. 1542 din 2 noiembrie 2017 a Curții de Apel București, și pentru săvârșirea căreia acesta a fost reținut și arestat preventiv, va deduce din pedeapsă durata reținerii, arestării preventive și perioada executată de la 19 mai 2017, la zi.
Va menține celelalte dispozițiile ale deciziei penale recurate și va dispune anularea formelor de executare emise în baza deciziei atacate și emiterea de noi forme în baza prezentei decizii în ceea ce îl privește pe inculpatul A..
În temeiul art. 275 alin. (3) și alin. (6) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație formulat de parchet vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în sumă de 627 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva Deciziei penale nr. 167/A din data de 8 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.
Casează în parte decizia recurată și în înlăturarea greșitei aplicări a legii:
Descontopește pedeapsa rezultantă de 7 ani 6 luni și 18 zile închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), d), h) și n) C. pen. (anume dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a alege, dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, dreptul de a comunica cu victima B. și dreptul de a se apropia de aceasta), pe o durată de 3 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), d), h) și n) C. pen. (anume dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a alege, dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, dreptul de a comunica cu victima B. și dreptul de a se apropia de aceasta) aplicată inculpatului A. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor:
- pedeapsa principală de 6 ani și 2 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, pedeapsa complementară privind interzicerea exercitării drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 3 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale și pedeapsa accesorie privind interzicerea exercitării drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
- pedeapsa principală de 4 ani închisoare și 216 zile aplicată prin Sentința penală nr. 2410 din 2 octombrie 2017 a Judecătoriei Sectorului 5, definitivă prin Decizia penală nr. 1542 din 2 noiembrie 2017 a Curții de Apel București pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), d), h) și n) C. proc. pen. o durată de 3 ani, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), d), h) și n) C. pen.
- restul de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 5 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 351/2014 a Judecătoriei Sectorului 6 București de 18 zile închisoare.
Înlătură sporul de pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare aplicat în baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. raportat la art. 38 alin. (1) C. pen.
În baza art. 55
1
din Legea nr. 254/2013 și Decizia nr. 7/2018 a ICCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, constată că restul rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 5 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 351/2014 a Judecătoriei Sectorului 6 București, este de 18 zile închisoare.
Înlătură aplicarea dispozițiilor art. 104 C. pen. și 43 alin. (1) C. pen.
Constată că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 43 alin. (5) C. pen. și în consecință:
I. În baza art. 233 - 234 alin. (1) lit. e) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. rap. la art. 43 alin. (5) C. pen., condamnă pe inculpatul A. la pedeapsa de 6 ani și 2 luni închisoare.
În temeiul art. 67 alin. (2) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 3 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
II. Constată că prezenta infracțiune este concurentă cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani și 216 zile prin Sentința penală nr. 2410 din 2 octombrie 2017 a Judecătoriei Sectorului 5, definitivă prin Decizia penală nr. 1542 din 2 noiembrie 2017 a Curții de Apel București.
III. În temeiul art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., stabilește în sarcina inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 ani și 2 luni închisoare la care se adăugă 1 an și 4 luni închisoare (reprezentând 1/3 din cealaltă pedeapsă stabilită), în sarcina inculpatului stabilindu-se pedeapsa rezultantă de 7 ani și 6 luni închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), d), h) și n) C. pen. (anume dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a alege, dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, dreptul de a comunica cu victima B. și dreptul de a se apropia de aceasta), pe o durată de 3 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), d), h) și n) C. pen. (anume dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a alege, dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, dreptul de a comunica cu victima B. și dreptul de a se apropia de aceasta).
Deduce din pedeapsă durata reținerii, arestării preventive și perioada executată de la 19 mai 2017, la zi.
Menține celelalte dispozițiile ale deciziei penale recurate.
Dispune anularea formelor de executare emise în baza deciziei atacate și emiterea de noi forme în baza prezentei decizii în ceea ce îl privește pe inculpatul C.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație formulat de parchet rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în sumă de 627 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 octombrie 2019.
Procesat de GGC - LM