ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 09 noiembrie 2022

Asupra recursului în casație de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 368 din 17.12.2021, Tribunalul Giurgiu, secția Penală, Cauze generale, în temeiul art. 386 C. proc. pen.. a admis cererea de schimbare a încadrării juridice invocată din oficiu.

În temeiul art. 211 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 41 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare.

În temeiul art. 67 C. pen. a fost interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și h) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, în condițiile art. 68 lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și h) C. pen. în condițiile și pe durata prev. de art. 65 alin. (3) C. pen.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen. s-a constatat că faptele deduse judecății sunt concurente cu cele pentru care același inculpat a fost condamnat prin sentința penală nr. 2044/23.12.2019 pronunțată de Judecătoria Bacău, definitivă prin decizia penală nr. 592/09.07.2020 a Curții de apel Bacău.

A fost descontopită această din urmă sentință în pedepsele componente, respectiv 1 an și 6 luni închisoare și 3 ani închisoare ca urmare a revocării pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 78/25.09.2014 a Judecătoriei Bolintin Vale, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1569/15.12.2014.

A fost menținută revocarea suspendării sub supraveghere pentru pedeapsa de 3 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare la care s-a adăugat 1/3 spor din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv 1 an și 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 9 ani și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 67 C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și h) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, în condițiile art. 68 lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și h) C. pen. în condițiile și pe durata prev. de art. 65 alin. (3) C. pen.

În temeiul art. 72 C. pen. a fost dedusă din pedeapsa rezultantă de 9 ani și 6 luni închisoare perioada deja executată de inculpat de la data de 07.09.2020 la 25.03.2021, reținerea din 30.08.2018, de la 14.12.2013 la 06.02.2014, de la 25.03.2021 la zi și de la 28.07.2021 la zi (arestul din prezenta cauză).

În temeiul art. 399 alin. (1) și (3) C. proc. pen.. a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului A..

S-a dispus anularea M.E.P.I nr. 935/25.06.2021 emis de Judecătoria Drobeta Turnu Severin și emiterea unui nou mandat de executare la data rămânerii definitive a sentinței.

În temeiul art. 397 C. proc. pen.. s-a luat act că persoana vătămată B. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen.. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 RON cheltuieli judiciare avansate de stat, onorariul avocatului din oficiu fiind avansat din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului Giurgiu.

În fapt, s-a reținut că inculpatul A., în cursul lunii martie 2020, a transportat-o pe persoana vătămată B., în vârstă de 17 ani, în scopul exploatării sexuale, aceasta întreținând relații sexuale cu mai mulți bărbați pe teritoriul unor localități de pe raza Județului Giurgiu, în schimbul unor sume de bani.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel, inculpatul A..

În principal, a solicitat admiterea apelului și desființarea în totalitate a sentinței penale atacate, iar în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.. achitarea pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, faptă prev. de art. 211 alin. (1) C. pen.

În subsidiar, a solicitat admiterea apelului și desființarea în parte a sentinței penale atacate și, rejudecând, reindividualizarea pedepsei și aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special.

Prin decizia penală nr. 616/A din 24.05.2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2020 în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen.. a fost admis apelul declarat de apelantul - inculpat A. împotriva sentinței penale nr. 368/17.12.2021 a Tribunalului Giurgiu, secția Penală, Cauze generale, pronunțate în dosarul nr. x/2020.

S-a desființat, în parte, sentința penală apelată și, rejudecând:

S-a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată de instanța de fond, de 9 ani și 6 luni închisoare, și s-au repus pedepsele în individualitatea lor:

- 8 ani închisoare pentru infracțiunea de trafic de minori în formă continuată și în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 211 alin. (1) C. pen., cu aplicarea aer. 35 alin. (1) și 41 alin. (1) C. pen., 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și h) C. pen. și interzicerea acelorași drepturi ca pedeapsă complementară,

- 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate, peste limita a 10.000 de țigarete, prev. de art. 452 alin. 1lit. h) din Legea nr. 227/2016, stabilit prin sentința penală nr. 2044/23.12.2019 a Judecătoriei Bacău, secția Penală, definitivă prin decizia penală nr. 592/09.07.2020 a Curții de Apel Bacău și

- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g) și alin. (3) lit. h) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și reținerea art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen. 1969, stabilită prin sentința penală nr. 78/25.09.2014 a Judecătoriei Bolintin Vale, definitivă prin decizia penală nr. 1569/15.12.2014 a Curții de Apel București, secția I Penală.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen.. și art. 211 alin. (1) C. pen., cu reținerea art. 5 alin. (1) C. pen. și art. 41 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori în stare de recidivă postcondamnatorie (faptă din martie 2020).

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. s-a constatat că infracțiunea dedusă judecății este concurentă cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare prin sentința penală nr. 2044/23.12.2019 pronunțată de Judecătoria Bacău, secția Penală, definitivă prin decizia penală nr. 592/09.07.2020 pronunțată de Curtea Apel Bacău și prin care s-a dispus în baza art. 96 alin. (4) C. pen. revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 78/25.09.2014 a Judecătoriei Bolintin Vale, definitivă prin decizia penală nr. 1569/15.12.2014 a Curții de Apel București, secția I Penală, revocare care a fost menținută.

În baza art. 43 alin. (1) și 40 alin. (1) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) C. pen. s-au contopit pedepsele de 4 ani închisoare și 1 an și 6 luni închisoare și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare la care s-a adăugat 1/3 din pedeapsa ce nu se execută, respectiv 6 luni, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare, pedeapsă rezultată care a fost adăugată la pedeapsa anterioară neexecutată, de 3 ani închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 7 (șapte) ani și 6 (șase) luni închisoare în regim de detenție conform art. 60 C. pen.

În baza art. 45 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și h) C. pen. pe o perioadă de 5 ani, ca pedeapsă complementară, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 45 alin. (1) și (5) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și h) C. pen. de la momentul rămânerii definitive a prezentei și până când pedeapsa principală este executată sau considerată ca executată.

În baza art. 40 alin. (3) și 72 alin. (1) C. pen. s-a dedus din durata pedepsei închisorii perioada executată și arestul preventiv de la 14.12.2013 - 06.02.2014 și de la 07.09.2020 la zi, precum și reținerea din 30.05.2018 (o zi).

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, în măsura în care nu contravin prezentei.

În baza art. 275 alin. (3) și (6) C. proc. pen.. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia și s-a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiției a onorariului parțial cuvenit avocatului din oficiu, în cuantum de 250 RON.

Decizia a fost pusă la dispoziția procurorului, persoanei vătămate și inculpatului prin mijlocirea grefei instanței la data de 24 mai 2022.

Împotriva hotărârii instanței de apel la data de 14 iunie 2022, a formulat cerere de recurs în casație, inculpatul A. prin care a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

În esență, au susținut că, hotărârea atacată este nelegală, întrucât pedeapsa a fost aplicată în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În acest sens a solicitat să i se aplice pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare condamnat prin decizia penală nr. 616/A din 24.05.2022 și 1/3 din pedeapsa de 1 an și 6 luni condamnat prin decizia penală nr. 592/09.07.2020 a Curții de Apel Bacău și aplicarea de 1/3 din pedeapsa aplicată prin decizia penală nr. 1569/15.12.2014 a Curții de Apel București.

Totodată, a făcut referire la omisiunea aplicării în cauză a dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Prin încheierea din 28 septembrie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 616/A din data de 24 mai 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2020.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casație formulat de inculpatul A. ca fiind nefondat, pentru motivele expuse în continuare.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție este obligată să verifice, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 C. proc. pen., pe această cale instanța examinează exclusiv legalitatea deciziei recurate.

Se constată, astfel, că recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege și exclusiv pentru motive de nelegalitate, strict circumscrise dispozițiilor art. 438 alin. (1) C. proc. pen.. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanța de fond și/sau apel intră în puterea lucrului judecat și excedează cenzurii Înaltei Curți învestită cu judecarea recursului în casație, fiind obligatoriu ca motivele de casare prevăzute limitativ de lege și invocate de recurent să se raporteze exclusiv la situația factuală și elementele care au circumstanțiat activitatea dedusă judecății astfel cum au fost stabilite prin hotărârea atacată, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză.

Cu alte cuvinte, recursul în casație nu presupune examinarea unei cauze sub toate aspectele, ci doar controlul legalității hotărârii atacate, respectiv al concordanței acesteia cu regulile de drept aplicabile, însă numai din perspectiva motivelor prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen., având, așadar, ca scop exclusiv sancționarea deciziilor neconforme cu legea materială și procesuală și nicidecum judecarea propriu-zisă a procesului penal prin reaprecierea faptelor și a vinovăției persoanei condamnate/achitate.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi examinată doar pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen., fără ca pe calea recursului în casație să poată fi invocate și, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casație și Justiție orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante. Cu alte cuvinte, nu orice aspect de nelegalitate constituie temei pentru casarea hotărârii recurate, ci numai acele încălcări ale normelor juridice care corespund unuia dintre cazurile de casare expres și limitativ reglementate de lege (deciziile nr. 340/RC din 11 octombrie 2018, nr. 231/RC din 11 iunie 2019, nr. 488/RC din 17 decembrie 2019, nr. 181/RC din 18 iunie 2020, nr. 238/RC din 22 iulie 2020, nr. 100/RC din 04 martie 2021, nr. 162/RC din 15 aprilie 2021 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală).

Aceste considerații sunt valabile și cu privire la cazul de recurs prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., invocat de recurentul inculpat A., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării când "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", acesta fiind incident numai în situația în care sancțiunea penală stabilită și aplicată este nelegală, excluzându-se criticile privind greșita sa individualizare de către instanțele de fond. Prin expresia "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege" legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt reglementate de textul de lege în raport cu încadrarea juridică dată faptei și cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită prin hotărârile date în fond și/sau apel, dând acestei sintagme o interpretare mai largă decât cea din cuprinsul art. 187 C. pen.

Rezultă, așadar, că examinarea ce poate fi realizată prin prisma acestui motiv de casare presupune efectuarea unei verificări matematice a cuantumului pedepsei aplicate de instanțele inferioare prin comparație cu limitele speciale prevăzute de norma de incriminare, astfel cum sunt reduse ori, după caz, majorate ca urmare a reținerii, cu titlu definitiv, a cauzelor care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În cauză, recurentul inculpat a criticat faptul că i-a fost aplicată o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege, motivat de faptul că trebuia să i se aplice pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare condamnat prin decizia penală nr. 616/A din 24.05.2022 și 1/3 din pedeapsa de 1 an și 6 luni condamnat prin decizia penală nr. 592/09.07.2020 a Curții de Apel Bacău și aplicarea de 1/3 din pedeapsa aplicată prin decizia penală nr. 1569/15.12.2014 a Curții de Apel București.

Înalta Curte, în acord cu instanța de apel constată că infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni (prin sentința penală nr. 2044/23.12.2019 a Judecătoriei Bacău, secția Penală, definitivă prin decizia penală nr. 592/09.07.2020 a Curții de Apel Bacău), a fost săvârșită la data de 30.05.2018, în termenul de încercare de 5 ani al suspendării executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 78/25.09.2014 a Judecătoriei Bolintin Vale, definitivă prin decizia penală nr. 1569/15.12.2014 a Curții de Apel București, secția I Penală. Pe de altă parte, infracțiunea dedusă judecății a fost comisă în martie 2020, înaintea rămânerii definitive a sentinței penale nr. 2044/23.12.2019 a Judecătoriei Bacău, secția Penală, definitivă prin decizia penală nr. 592/09.07.2020 a Curții de Apel Bacău (prin această din urmă hotărâre s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere în temeiul art. 96 alin. (4) C. pen., astfel că sunt aplicabile dispozițiile referitoare la recidivă).

Or, conform art. 43 alin. (2) C. pen., când înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată sunt săvârșite mai multe infracțiuni concurente, dintre care cel puțin una se află în stare de recidivă, pedepsele stabilite se contopesc potrivit dispozițiilor referitoare la concursul de infracțiuni, iar pedeapsa rezultată se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul neexecutat din aceasta.

Așadar, în baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a impus contopirea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată în cauza pendinte cu pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2044/23.12.2019 a Judecătoriei Bacău, secția Penală, definitivă prin decizia penală nr. 592/09.07.2020 a Curții de Apel Bacău, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, la care se adaugă un spor de 6 luni (1/3 din pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare), pedeapsa rezultantă fiind de 4 ani și 6 luni închisoare.

Apoi, în mod legal la pedeapsa astfel determinată s-a adăugat la pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 78/25.09.2014 a Judecătoriei Bolintin Vale, definitivă prin decizia penală nr. 1569/15.12.2014 a Curții de Apel București, secția I Penală, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare așa cum s-a aplicat de instanța de apel.

O altă critică a recurentului inculpat, invocată oral în fața instanței supreme vizează omisiunea reținerii dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, care ar fi avut drept consecință reducerea la jumătate a respectivelor limite.

Sub acest aspect Înalta Curte reține că, atâta timp cât instanța de apel nu a reținut, în favoarea inculpatului, această cauză legală de reducere a pedepsei, iar dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. sunt de strictă interpretare și vizează doar acele situații în care este înfrânt principiul legalității pedepsei ca urmare a stabilirii unei sancțiuni penale aflată în afara limitelor (minime sau maxime) prevăzute de textul de incriminare, prin raportare la normele de drept relevante pentru tratamentul sancționator a căror aplicabilitate a fost deja stabilită, reanalizarea fundamentului faptic care a condus organele judiciare la adoptarea respectivei soluții este exclusă din sfera de cenzură a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin intermediul acestei căi extraordinare de atac. Cu alte cuvinte, pe această cale nu se poate realiza verificarea conformității cu legea a constatărilor instanței de apel cu privire la îndeplinirea sau neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 19 din Legea nr. 682/2002, cu consecința aplicării, direct în recursul în casație, a acestui beneficiu, căci o asemenea operațiune ar presupune o nouă judecare a cauzei, prin reaprecierea unor împrejurări factuale ce țin de particularitățile speței, lucru care nu este permis din perspectiva prevederilor art. 433 și art. 447 C. proc. pen.

Astfel, aspectele invocate de recurentul inculpat în recurs în casație nu reprezintă, în fapt, împrejurări referitoare la aplicarea pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege, acestea nu se circumscriu cazului invocat, prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. sau vreunui alt caz de casare expres și limitativ prevăzut de lege.

De altfel, chiar dacă aplicarea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor nu ar fi fost invocată în cursul judecării apelului ori dacă, deși au fost invocate, instanța a omis să se pronunțe asupra lor, oportunitatea aplicării acestora reprezintă o chestiune de drept care tot nu ar fi putut face obiectul analizei instanței de recurs în actualul cadru procesual.

Individualizarea judiciară a pedepsei presupune un proces de evaluare a împrejurărilor concrete ale cauzei, care intră în atributul exclusiv al instanțelor de fond sau apel și care, prin urmare, nu poate fi cenzurat în cadrul prezentului demers judiciar, întrucât nu vizează nelegalitatea pedepsei la care inculpatul a fost condamnat, ci netemeinicia hotărârii sub aspectul cuantumului pedepsei principale stabilite în mod definitiv.

Astfel, în raport cu criticile formulate, se constată că nu este incident în speță cazul de recurs în casație menționat, pedeapsa aplicată recurentului inculpat fiind situată în limitele prevăzute de lege.

Având în vedere considerentele expuse, cum motivele invocate în susținerea căii de atac nu pot fi circumscrise cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 616/A din data de 24 mai 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2020.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A., în sumă de 680 RON va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 616/A din data de 24 mai 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2020.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A., în sumă de 680 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09 noiembrie 2022.