ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 23 septembrie 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 363 din 03 aprilie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2021, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 423 pronunțată la data de 10 noiembrie 2022 de Judecătoria Târgoviște, printre altele, în baza art. 396 alin. (2) și alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism prev. de art. 213 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) rap. la 43 alin. (1) C. pen. (B. și C.).

În baza art. 62 C. pen. coroborat cu art. 61 alin. (4) lit. c) C. pen. s-a aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa închisorii și pedeapsa amenzii penale de 250 zile de amendă penală într-un cuantum de câte 200 RON/zi amendă, în total 50.000 RON.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și h) C. pen. constând în interzicerea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a deține, purta și folosi orice categorie de arme.

Conform art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și h) C. pen.

În baza art. 396 alin. (2) și alin. (10) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și munițiilor prev. de art. 342 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) rap. la 43 alin. (1) C. pen.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. h) C. pen. constând în interzicerea dreptului de a deține, purta și folosi orice categorie de arme.

Conform art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. h) C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. s-a constatat că faptele din prezenta cauză se află în concurs real.

În baza art. 39 alin. (1) lit. e) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa închisorii de 2 ani și 6 luni închisoare și amenda penală în cuantum de 300 zile amendă penală la care s-a adăugat în 1/3 din pedeapsa de 6 luni, în total 2 ani și 8 luni închisoare și amendă penală în cuantum de 50000 RON (300 de zile într-un cuantum de câte 150 RON/zi amendă).

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen. cu referire la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și h) C. pen. au fost contopite pedepsele complementare aplicate și au fost interzise inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și h) interzice constând în interzicerea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. cu referire la art. 65 alin. (1) și alin. (3) C. pen. și art. 66 alin. (1) lit. a) b și h C. pen. au fost interzise inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și h) din C. pen. pe durata executării pedepsei.

S-a constatat că fapta de proxenetism din prezenta cauză a fost săvârșită în termenul de liberare condiționată dispusă prin sentința penală nr. 2921/11.12.2019 pronunțată de Judecătoria Giurgiu în dosarul nr. x/2019, din executarea unei pedepse rezultante de 3 ani și 3 luni și 10 zile, închisoare pronunțată prin sentința penală nr. 218/2018 a Judecătoriei Buftea în dosarul nr. x/2018, cu un rest de pedeapsă de 394 de zile.

În temeiul art. 104 alin. (2) raportat la art. 43 alin. (1) C. pen. s-a dispus revocarea liberării condiționate dispusă prin sentința penală nr. 2921/11.12.2019 pronunțată de Judecătoria Giurgiu în dosarul nr. x/2019 și adăugarea restului de pedeapsă de 392 de zile la pedeapsa rezultantă din prezenta cauză, inculpatul urmând să execute în total 2 ani, 8 luni și 392 de zile închisoare și amendă penală în cuantum de 50000 RON (250 de zile într-un cuantum de câte 200 RON/zi amendă).

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. cu referire la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și h) C. pen. au fost contopite pedepsele complementare aplicate și va interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și h) C. pen. constând în interzicerea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. cu referire la art. 65 alin. (1) și alin. (3) C. pen. și art. 66 alin. (1) lit. a) b și h C. pen. au fost interzise inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și h) C. pen. pe durata executării pedepsei

S-a dedus din pedeapsa rezultantă măsura reținerii de 24 de ore din data de 22.06.2021 și arestul preventiv de la data de 30.06.2021 până la data de 16.01.2022.

De asemenea, s-a dedus din pedeapsa complementară rezultantă pedeapsa complementară executată de la data 27.12.2018 până la data 13.04.2020 și de la data de 13.06.2022 la zi.

Împotriva acestei sentințe, printre alții, au declarat apel inculpatul A. și persoana vătămată D..

Prin decizia penală nr. 363 din 03 aprilie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2021, printre altele, fiind admis apelul, în temeiul prevederilor art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a încetat procesul penal față de apelantul inculpat A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 342 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) rap. la 43 alin. (1) C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

A fost înlăturată pedeapsa complementară aplicată de prima instanță apelantului inculpat A., constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. h) C. pen. (dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme), ca urmare a încetării procesului penal pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 342 alin. (2) C. pen.

De asemenea, au fost înlăturate din cuprinsul sentinței apelate dispozițiile privind contopirea pedepselor complementare în cazul inculpatului A..

S-a redus pedeapsa amenzii penale aplicate apelantului inculpat A. de la 50.000 RON (250 zile amendă penală în cuantum de 200 RON/zi) la 30.000 RON (200 zile amendă penală în cuantum de 150 RON/zi).

S-a menținut pedeapsa de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare aplicată de prima instanță apelantului inculpat A. pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism prev. de art. 213 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) rap. la 43 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și s-a revocat liberarea condiționată dispusă prin sentința penală nr. 2921/11.12.2019 pronunțată de Judecătoria Giurgiu în dosarul nr. x/2019, urmând ca apelantul inculpat A. să execute o pedeapsă de 2 (doi) ani, 6 (șase) luni și 392 zile închisoare, în regim de detenție, și o pedeapsă a amenzii penale în cuantum de 30.000 RON (200 zile amendă penală în cuantum de 150 RON/zi).

S-a menținut deducerea din pedeapsa rezultantă a măsurii reținerii de 24 de ore din data de 22.06.2021 și a arestului preventiv de la data de 30.06.2021 până la data de 16.01.2022, așa cum a fost dispusă de prima instanță.

Hotărârea din apel a fost comunicată inculpatului A. la data de 23.04.2025, la domiciliu, unde a semnat de primire o rudă a acestuia, decizia nefiind comunicată la locul de deținere, prin administrația acestuia (recurentul inculpat, conform evidențelor, a fost încarcerat la data de 03.04.2025).

Având în vedere că nu s-a procedat la comunicarea deciziei din apel la locul de deținere, potrivit art. 424 alin. (5) C. proc. pen., termenul de declarare a recursului în casație de 30 de zile prevăzut de art. 435 C. proc. pen. nu a început să curgă.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs în casație, la data de 22.05.2025, inculpatul A., prin avocat ales E. (fără împuternicire avocațială), invocând cazul de casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., cu argumentarea că nu au fost aplicate în mod efectiv dispozițiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen., în sensul că, după ce limitele de pedeapsă au fost reduse cu 1/3, a fost aplicată o pedeapsă orientată spre maximul special astfel redus, pentru infracțiunea de proxenetism.

De asemenea, au fost formulate critici în sensul că nu era justificată aplicarea dispozițiilor art. 61 alin. (5) C. pen., în condițiile în care inculpatul nu a avut niciun beneficiu din practicarea prostituției de către cele două persoane vătămate.

Totodată, recurentul inculpat a solicitat suspendarea executării pedepsei.

Cererea de recurs în casație a fost comunicată tuturor participanților, iar până la expirarea termenul de 10 zile, prevăzut de art. 439 alin. (2) C. proc. pen., nu au fost depuse concluzii scrise.

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 24.06.2025, procedura de comunicare a recursului în casație fiind îndeplinită.

La data de 10.09.2025 a fost întocmit raportul de magistratul-asistent.

Examinând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate în principiu a cererii de recurs în casație formulate de inculpatul A., conform dispozițiilor art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte reține următoarele:

În această etapă procesuală, instanța examinează îndeplinirea condițiilor de admitere în principiu a recursului în casație, care rezultă din dispozițiile art. 434, art. 435, art. 436, art. 437 și art. 438 din C. proc. pen.. Astfel, se verifică dacă hotărârea atacată este susceptibilă de recurs în casație, dacă cererea de recurs în casație a fost formulată în termenul prevăzut de lege și de o persoană care are calitate procesuală activă, dacă cererea este motivată sau are conținutul prevăzut de lege, dacă sunt invocate și motivate cazurile de casare prevăzute de art. 438 din C. proc. pen. și dacă procurorul sau partea a mai formulat anterior vreo cerere de recurs în casație.

Astfel, se constată că recursul în casație este promovat de inculpatul A. împotriva unei hotărâri care este susceptibilă de a fi atacată cu această cale extraordinară de atac, respectiv decizia penală nr. 363 din 03 aprilie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2021.

La aprecierea formulării recursului în casație în termen legal, se are în vedere faptul că nu s-a procedat la comunicarea deciziei din apel la locul de deținere potrivit art. 424 alin. (5) C. proc. pen., motiv pentru care termenul de declarare a recursului în casație de 30 de zile prevăzut de art. 435 C. proc. pen. nu a început să curgă.

Cererea de recurs în casație întrunește condițiile de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) C. proc. pen., în cuprinsul acestora fiind menționate numele și prenumele inculpatului care a exercitat calea de atac, domiciliul acestuia, hotărârea atacată, precum și semnătura persoanei care a redactat cererea, în speță, avocatul inculpatului.

În ceea ce privește condiția reglementată de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., aceasta nu este îndeplinită, având în vedere că deși a fost invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., motivele de fapt expuse nu se circumscriu acestui caz, întrucât recurentul inculpat a adus critici referitoare la individualizarea pedepsei.

Or, dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. vizează doar stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege în raport de încadrarea juridică dată faptei și de incidența unor cauze de agravare sau atenuare a pedepsei reținute prin hotărârea definitivă, instanța de recurs în casație neavând posibilitatea legală să dispună reindividualizarea pedepsei, textul permițând cenzurarea doar a unor aspecte de nelegalitate care situează pedeapsa aplicată în alte limite speciale prevăzute de C. pen. pentru o anumită infracțiune.

În jurisprudența constantă a instanței supreme s-a stabilit că pot fi încadrate în dispozițiile legale menționate erorile care se produc în legătură cu aplicarea pedepsei sau a măsurilor educative, prin stabilirea unei sancțiuni neprevăzute de lege, prin nerespectarea limitelor legale ori a tratamentului sancționator. În toate cazurile însă, legalitatea sancțiunilor a fost examinată prin raportare la încadrarea juridică dată faptei prin decizia definitivă, astfel cum a fost stabilită prin hotărârea recurată (relevante în acest sens sunt deciziile nr. 66, 230, 246, 249, 250, 267, 367 din 2014; nr. 27, 32, 75, 115, 124, 349, 404 din 2015; nr. 51, 63, 327, 522, 554 din 2016; nr. 23, 150 din 2017 ale I.C.C.J., secția penală, publicate, www.x.ro).

Starea de fapt reținută în cauză, materialul probator administrat, încadrarea juridică a faptelor, precum și reținerea sau nu a unei cauze de reducere a pedepsei ori a circumstanțelor atenuante/agravante, nu mai pot constitui motive de cenzură din partea instanței supreme în procedura recursului în casare, după cum nu se poate realiza o reindividualizare a pedepselor, având în vedere scopul recursului în casație reglementat ca și o cale extraordinară de atac de reformare numai sub aspect legal, de drept și nu faptic, excluzând rejudecarea pentru a treia oară a unei cauze în parametrii în care a avut loc judecata în fond și apel.

Înalta Curte reamintește că formularea unor critici care nu se subsumează cazului de casare invocat ori atunci când acestea nu privesc un caz dintre cele prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen., echivalează cu nemotivarea în fapt a recursului în casație, ce atrage nerespectarea cerinței prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

În raport cu soluția care urmează a fi dispusă, instanța supremă constată că cererea de suspendare a executării hotărârii rămâne fără obiect.

Relativ la cele ce precedă, apreciind că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 434-438 C. proc. pen. în ceea ce privește cererea de recurs în casație formulată de inculpat, instanța constată că este inadmisibilă în principiu.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 363 din 03 aprilie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat recurentul-inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 363 din 03 aprilie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2021.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 septembrie 2025.