ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 06.06.2024

ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE
06.06.2024
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 06 iunie 2024

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 371 din 16.02.2023 pronunțată de Judecătoria Ploiești, între altele, în baza art. 396 alin. (1), (2) și 10 C. proc. pen., art. 77 lit. a) si d), art. 35 și 36 și art. 79 C. pen. a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa închisorii de 7 ani și 8 luni (șapte ani si opt luni) pentru comiterea infracțiunii de complicitate la furt calificat în formă continuată (3 acte materiale), prevăzută de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b), d), e) și alin. (2) lit. b), cu aplicarea art. 35 alin. (1), raportat la art. 77 lit. a) și d) C. pen.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor de la art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), h), j), m) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a alege, dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, dreptul de a părăsi teritoriul României, dreptul de a se afla sau participa la orice manifestări sportive, culturale ori la orice alte adunări sau manifestări publice), pe o perioadă de cinci ani.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor de la art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), h), j), m) C. pen., a căror exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară.

În baza art. 396 alin. (1), (2) și 10 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 3 ani (trei ani) închisoare, pentru comiterea infracțiunii tăinuire, prevăzută de art. 270 alin 1 C. pen.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa închisorii de 7 ani si 8 luni la care s-a adăugat un spor obligatoriu de un an (sporul reprezintă o treime din pedeapsa închisorii de 3 ani), inculpatul fiind condamnat la pedeapsa închisorii rezultante de 8 ani și 8 luni (opt ani și opt luni), cu executare în regim de detenție.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) cu referire la alin. (5) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor de la art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), h), j), m) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a alege, dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, dreptul de a părăsi teritoriul României, dreptul de a se afla sau participa la orice manifestări sportive, culturale ori la orice alte adunări sau manifestări publice,), pe o perioadă de cinci ani, alături de pedeapsa închisorii rezultante de 8 opt si 8 luni (opt ani si opt luni).

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor de la art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), h), j), m) din C. pen., a căror exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară.

În baza art. 72 C. pen., s-a scăzut din pedeapsa închisorii rezultante de 8 ani și 8 luni perioadele în care inculpatul s-a aflat sub imperiul măsurilor preventive.

În baza art. 399 alin. (1) si 4, raportat la art. 223 alin. (2) C. proc. pen., s-a constatat legalitatea și temeinicia arestului la domiciliu și s-a menținut măsura preventivă până la o nouă verificare, dar nu mai mult de 60 de zile, termen care curge de la data pronunțării sentinței.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel, între alții, inculpatul A., pentru motive de netemeinicie, solicitând în raport de poziția de recunoaștere adoptată, să se dea o mai mare eficientă circumstanțelor atenuante, cu consecința reducerii cuantumului pedepsei aplicate.

Prin decizia penală nr. 1143 din 16.08.2023 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins, între altele, apelul declarat de inculpatul A., împotriva sentinței penale nr. 371 din 16.02.2023 pronunțată de Judecătoria Ploiești.

Împotriva hotărârii instanței de apel, la data de 18.03.2024 (data poștei), a declarat recurs în casație inculpatul A., personal, invocând motivul de casare reglementat de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., cu argumentarea că instanțele de fond și apel au aplicat inculpatului o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Astfel, s-a arătat că, limitele de pedeapsă în urma aplicării cauzei de reducere a pedepsei prevăzută de art. 396 alin. (1), (2) și 10 C. proc. pen., precum și a circumstanțelor agravante prevăzute de art. 77 lit. a) și d) C. proc. pen., sunt de la 1 an, 9 luni și 10 zile la 6 ani, 2 luni și 20 zile, motiv pentru care, în opinia recurentului, pedeapsa de 7 ani și 8 luni închisoare i-a fost aplicată cu încălcarea limitelor prevăzute de lege.

Prin încheierea din 23 mai 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2021,constatându-se îndeplinite condițiile prevăzute de art. 434 C. proc. pen. - art. 438 C. proc. pen., în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1143 din 16 august 2023 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2021, dispunându-se, totodată, trimiterea cauzei Completului nr. 6, în vederea judecării pe fond a căii extraordinare de atac.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casație formulat de inculpatul A. ca fiind nefondat, pentru motivele expuse în continuare.

Astfel, din interpretarea dispozițiilor art. 433 și art. 447 C. proc. pen., rezultă că recursul în casație este o cale extraordinară de atac ce are ca scop verificarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, respectiv îndreptarea erorilor de drept comise de curțile de apel și de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanțe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege. Prin urmare, recursul în casație nu presupune examinarea cauzei sub toate aspectele, ci doar controlul legalității hotărârii atacate, respectiv al concordanței acesteia cu dispozițiile legii materiale și procesuale aplicabile, pornind de la situația de fapt avută în vedere de instanța de apel.

Aceste considerații sunt valabile și cu privire la motivul de recurs reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., invocat de recurentul inculpat A. cu argumentarea că în urma aplicării cauzei de reducere a pedepsei prevăzută de art. 396 alin. (1), (2) și 10 C. proc. pen., precum și a circumstanțelor agravante prevăzute de art. 77 lit. a) și d) C. proc. pen., sunt de la 1 an, 9 luni și 10 zile la 6 ani, 2 luni și 20 zile, motiv pentru care, pedeapsa de 7 ani și 8 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat în formă continuată, prevăzută de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b), d), e) și alin. (2) lit. b) i-a fost aplicată cu încălcarea limitelor prevăzute de lege.

Analizând dispozițiile legale incidente în speță, se constată că, potrivit art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în situația în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", cazul de casare fiind incident atunci când pedeapsa stabilită și aplicată este nelegală. Prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege" legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport cu încadrarea juridică și cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită de instanța de apel.

În speță, se constată că prin sentința penală nr. 371 din 16.02.2023 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în dosarul nr. x/2021, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1143 din 16.08.2023 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie inculpatului A. i-au fost stabilite pedepse de 7 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat în formă continuată (3 acte materiale), prevăzută de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b), d), e) și alin. (2) lit. b) cu aplicarea art. 396 alin. (1), (2) și 10 C. proc. pen., art. 77 lit. a) și d), art. 35 și 36 C. pen. și art. 79 C. pen., respectiv 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire, prevăzută de art. 270 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (1), (2) și 10 C. proc. pen.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa închisorii cea mai grea de 7 ani și 8 luni închisoare, la care a fost adăugat un spor de 1/3 din cealaltă pedeapsă, rezultând, astfel, o pedeapsă de 8 ani și 8 luni închisoare.

Potrivit art. 79 C. pen., când în cazul aceleiași infracțiuni sunt incidente două sau mai multe dispoziții care au ca efect reducerea pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită se reduc prin aplicarea succesivă a dispozițiilor privitoare la tentativă, circumstanțe atenuante și cazuri speciale de reducere a pedepsei, în această ordine; dacă sunt incidente două sau mai multe dispoziții care au ca efect agravarea răspunderii penale, pedeapsa se stabilește prin aplicarea succesivă a dispozițiilor privitoare la circumstanțe agravante, infracțiune continuată, concurs sau recidivă; când în cazul aceleiași infracțiuni sunt incidente una sau mai multe cauze de reducere a pedepsei și una sau mai multe cauze de majorare a pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită se reduc conform alin. (1), după care limitele de pedeapsă rezultante se majorează conform alin. (2).

Conform art. 396 alin. (10) C. proc. pen., când judecata s-a desfășurat în condițiile art. 375 alin. (1) și (2), când cererea inculpatului ca judecata să aibă loc în aceste condiții a fost respinsă sau când cercetarea judecătorească a avut loc în condițiile art. 377 alin. (5) ori art. 395 alin. (2), iar instanța reține aceeași situație de fapt ca cea descrisă în actul de sesizare și recunoscută de către inculpat, în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime.

Potrivit art. 36 C. pen., infracțiunea continuată se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, al cărei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei închisorii, respectiv cu cel mult o treime în cazul pedepsei amenzii.

Pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului A., respectiv complicitate la furt calificat în formă continuată, prevăzută de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b), d), e) și alin. (2) lit. b), este închisoarea de la 2 la 7 ani și tăinuire, prevăzută de art. 270 alin. (1) C. pen., este închisoarea de la 1 la 5 ani.

Ca atare se constată că instanța de fond a individualizat în mod corect tratamentul sancționator aplicat recurentului A. reducând pedeapsa conform procedurii simplificate și ulterior, majorând, limitele de pedeapsă conform art. 78 privind circurmstanțele agravante și art. 36 C. pen. privind tratamentul sancționator al infracțiunii continuate, pedeapsa rezultantă fiind, așadar, în limitele prevăzute de lege.

Față de cele ce preced, constatând că, din perspectiva criticilor invocate, nu rezultă aspecte de nelegalitate care să poată fi îndreptate prin prisma dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte, temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1143 din 16 august 2023 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2021.

Totodată, față de culpa sa procesuală, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., se va dispune obligarea recurentului inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A., în sumă de 720 de RON, va rămâne în sarcina statului.

Respinge, ca nefondată, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1143 din 16 august 2023 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A., în sumă de 720 de RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06 iunie 2024.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă