ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 18 februarie 2025

Deliberând asupra recursurilor în casație declarate de inculpații A., B. și C. împotriva deciziei penale nr. 955 din data de 10 octombrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2019, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 212 din data de 30.09.2022 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, printre alții, în baza art. 289 alin. (1) C. pen., rap.lart. 6 din Legea 78/2000, cu aplic art. 35 alin. (1) C. pen. (6 acte materiale), art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare. În baza art. 289 alin. (1) C. pen., rap.la rt. 67 alin. (1) și (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice); lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) și lit. g) (dreptul de a ocupa o funcție, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii) pe o durată de 3 ani. În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. la art. 66 alin. (1) lit. a) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice); lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) și lit. g) (dreptul de a ocupa o funcție, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii).

În baza art. 91 alin. (1) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. În baza art. 92 alin. (1) C. pen., s-a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, care se va calcula de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe. În baza art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a. să se prezinte la Serviciul de Probațiune Dâmbovița, la datele fixate de acesta; b. să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa.; c. să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței sau orice deplasare care depășește 5 zile; d. să comunice schimbarea locului de muncă; e. să comunice informații și documentele de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență. În baza art. 93 alin. (2) C. pen., s-a impus inculpatului ca pe durata termenului de supraveghere să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probațiune Dâmbovița sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate. În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Primăriei comunei Dragomirești, județul Dâmbovița sau Școala Gimnazială Râncaciov, județul Dâmbovița. În baza disp.art. 94 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c)-e) C. pen., se comunică Serviciului de Probațiune Dâmbovița.

În baza art. 94 alin. (2) C. pen., s-a încredințat supravegherea executării obligațiilor impuse în temeiul disp.art. 93 alin. (2) C. pen. (obligația de a frecventa unul sau mai multe programe de reintegrare socială) și art. 93 alin. (3) C. pen. (obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității) Serviciului de Probațiune Dâmbovița. În baza art. 95 C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra posibilităților de modificare sau încetare a obligațiilor stabilite în sarcina acestuia, dacă pe parcursul termenului de încercare intervin motive care să le justifice. S-a atras atenția inculpatului asupra disp.art. 96 alin. (1) C. pen., anume, că dacă pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse sau stabilite de lege se dispune revocarea suspendării și executarea pedepsei.

În baza art. 72 C. pen., s-a scăzut din durata pedepsei aplicată reținerea de 24 de ore, din 30.01.2018 ora 01:30 până la 31.01.2018 ora 01:30 și arestul la domiciliu de la 31.01.2018 până la 03.04.2018.

În baza art. 289 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (3 acte materiale), art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 2 ani și 8 luni. În baza art. 289 alin. (1) C. pen., rap. la art. 67 alin. (1) și (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice); lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) și lit. g) (dreptul de a ocupa o funcție, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii) pe o durată de 3 ani. În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. la art. 66 alin. (1) lit. a) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice); lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) și lit. g) (dreptul de a ocupa o funcție, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii).

În baza art. 91 alin. (1) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. În baza art. 92 alin. (1) C. pen., s-a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, care se va calcula de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe. În baza art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a. să se prezinte la Serviciul de Probațiune Dâmbovița, la datele fixate de acesta; b. să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa.; c. să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței sau orice deplasare care depășește 5 zile; d. să comunice schimbarea locului de muncă; e. să comunice informații și documentele de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență. În baza art. 93 alin. (2) C. pen., s-a impus inculpatului ca pe durata termenului de supraveghere să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probațiune Dâmbovița sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate. În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Primăriei comunei Cobia, județul Dâmbovița sau Școala Gimnazială Căpșuna, comuna Cobia, județul Dâmbovița. În baza disp.art. 94 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c)-e) C. pen., se comunică Serviciului de Probațiune Dâmbovița. În baza art. 94 alin. (2) C. pen., s-a încredințat supravegherea executării obligațiilor impuse în temeiul disp.art. 93 alin. (2) C. pen. (obligația de a frecventa unul sau mai multe programe de reintegrare socială) și art. 93 alin. (3) C. pen. (obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității) Serviciului de Probațiune Dâmbovița. În baza art. 95 C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra posibilităților de modificare sau încetare a obligațiilor stabilite în sarcina acestuia, dacă pe parcursul termenului de încercare intervin motive care să le justifice. S-a atras atenția inculpatului asupra disp.art. 96 alin. (1) C. pen., anume, că dacă pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse sau stabilite de lege se dispune revocarea suspendării și executarea pedepsei.

În baza art. 72 C. pen., s-a scăzut din durata pedepsei aplicată reținerea de 24 de ore, din 29.01.2018 ora 23:00 până la 30.01.2018 ora 23:00 și arestul la domiciliu de la 30.01.2018 până la 01.03.2018.

În baza art. 289 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic.art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul C. la pedeapsa închisorii de 2 ani. În baza art. 289 alin. (1) C. pen., rap .la rt. 67 alin. (1) și (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice); lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) și lit. g) (dreptul de a ocupa o funcție, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii) pe o durată de 3 ani. În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. la art. 66 alin. (1) lit. a) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice); lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) și lit. g) (dreptul de a ocupa o funcție, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii).

În baza art. 91 alin. (1) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. În baza art. 92 alin. (1) C. pen., s-a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, care se va calcula de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe. În baza art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a. să se prezinte la Serviciul de Probațiune Dâmbovița, la datele fixate de acesta; b. să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c. să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței sau orice deplasare care depășește 5 zile; d. să comunice schimbarea locului de muncă; e. să comunice informații și documentele de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență. În baza art. 93 alin. (2) C. pen., s-a impus inculpatului ca pe durata termenului de supraveghere să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probațiune Dâmbovița sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate. În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Arhiepiscopiei Târgoviștei - Mânăstirea Stelea sau Ansamblul Muzeal Curtea Domnească din Târgoviște. În baza disp.art. 94 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c)-e) C. pen., se comunică Serviciului de Probațiune Dâmbovița. În baza art. 94 alin. (2) C. pen., s-a încredințat supravegherea executării obligațiilor impuse în temeiul disp.art. 93 alin. (2) C. pen. (obligația de a frecventa unul sau mai multe programe de reintegrare socială) și art. 93 alin. (3) C. pen. (obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității) Serviciului de Probațiune Dâmbovița. În baza art. 95 C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra posibilităților de modificare sau încetare a obligațiilor stabilite în sarcina acestuia, dacă pe parcursul termenului de încercare intervin motive care să le justifice. S-a atras atenția inculpatului asupra disp.art. 96 alin. (1) C. pen., anume, că dacă pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse sau stabilite de lege se dispune revocarea suspendării și executarea pedepsei.

În baza art. 249 alin. (1), (2) și 5 C. proc. pen., s-a menținut măsura sechestrului asigurător instituit prin ordonanțele Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița din 6.02.2019. În baza art. 289 alin. (3) C. pen., rap. la art. 112 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a următoarelor sume de bani care au făcut obiectul infracțiunilor de corupție, printre alții, de la inculpatul C. suma de 50 de RON. În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., au fost obligați inculpații în mod egal la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de urmărirea penală, în sumă de 6198,69 RON și la plata sumei de câte 1600 RON, cheltuieli ocazionate de cercetarea judecătorească.

În fapt, în esență, s-a reținut că inculpatul B., funcționar public în cadru Registrul Auto Român Dâmbovița, la data de 17.11.2017, a pretins și a primit suma de 200 RON de la investigatorul cu identitate sub acoperire D. în legătură cu îndeplinirea atribuțiunilor sale de serviciu referitoare la efectuarea verificării tehnice în vederea eliberării certificatului de autenticitate și a cărții de identitate pentru un autoturism. Inculpatul B., funcționar public în cadru Registrul Auto Român Dâmbovița, la data de 30.06.2017, a primit foloase necuvenite (produse alimentare - roșii și castraveți evaluate de suspectă la suma de 10 RON) de la suspecta E., din comuna Cornești, sat. Cornești, Dâmbovița, în legătură cu îndeplinirea atribuțiunilor sale de serviciu referitoare la efectuarea verificării tehnice în vederea eliberării certificatului de autenticitate și a cărții de identitate pentru un autoturism. Inculpatul B., funcționar public în cadru Registrul Auto Român Dâmbovița, la data de 27.06.2017, a primit suma de 40 RON de la suspectul F. care a plasat suma de bani în torpedoul autoturismului pe care îl deținea, în legătură cu îndeplinirea atribuțiunilor sale de serviciu referitoare la efectuarea Inspecției Tehnice Periodice a autoturismului G. cu nr. x. Inculpatul B., funcționar public în cadru Registrul Auto Român Dâmbovița, în luna septembrie 2017, a primit de la suspectul H. foloase ce nu i cuveneau constând în produse alimentare (o sticlă cu țuică și brânză evaluate de către suspect la suma de 45 RON), în legătură cu îndeplinirea atribuțiunilor sale de serviciu referitoare la efectuarea Inspecției Tehnice Periodice pentru un autoturism. Inculpatul B., funcționar public în cadrul Registrul Auto Român Dâmbovița, în luna februarie 2017, a pretins și a primit suma de 50 RON de la suspectul I. care a plasat suma de bani în apropierea schimbătorului de viteze al autoturismului pe care îl deținea, în legătură cu îndeplinirea atribuțiunilor sale de serviciu referitoare la efectuarea verificării tehnice a unui autovehicul în vederea emiterii Cărții de Identitate și a Certificatului de Autenticitate.

Inculpatul A., în perioada noiembrie 2017 - ianuarie 2018, mai precis la datele de 17.11.2017, 23.11.2017 și 25.01.2018, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în calitate de funcționar public în cadrul Registrului Auto Român Dâmbovița a pretins și a primit suma de 700 RON, (200 RON la 17.11.2017,200 RON la 23.11.2017, respectiv 300 RON la 25.01.2018), de la investigatorul sub acoperire J. în legătură cu îndeplinirea atribuțiunilor sale de serviciu referitoare la efectuarea verificării tehnice în vederea eliberării certificatului de autenticitate și a cărții de identitate pentru două autovehicule mărcile Renault Megane și Mercedes și pentru efectuarea Inspecției Tehnice Periodice pentru un autovehicul.

Inculpatul C., la data de 30.06.2017, în calitate de funcționar public în cadrul Registrului Auto Român Dâmbovița a primit suma de 50 RON, de la suspectul K. din comuna Ocnița, sat Ocnița, Dâmbovița în legătură cu îndeplinirea atribuțiunilor sale de serviciu referitoare la efectuarea verificării tehnice în vederea eliberării certificatului de autenticitate și a cărții de identitate pentru un autoturism.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița și inculpații B., L., A. și C..

Prin decizia penală nr. 955 din data de 10 octombrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în baza art. 421 alin. (1) pct. 1) lit. b) din C. proc. pen., s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații B., L., A. și C. împotriva sentinței penale nr. 212 din data de 30.09.2022 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.

În baza art. 421 alin. (1) pct. 2) lit. a) din C. proc. pen., s-a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița împotriva sentinței penale nr. 212 din data de 30.09.2022 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, desființează în parte sentința penală apelată și rejudecând în fond:

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. și art. 5 C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) C. pen., interpretat prin Deciziile Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022, s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului M. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 291 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea 78/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale), art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și art. 308 C. pen., ca urmare a prescripției răspunderii penale.

S-a menținut confiscarea specială a sumei de 350 RON de la inculpatul M.. În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de urmărirea penală, camera preliminară, judecarea fondului și apelului cu privire la intimatul inculpat M. au rămas în sarcina statului. S-a menținut în rest sentința penală atacată. În baza art. 275 alin. (2), (4) din C. proc. pen., au fost obligați apelanții-inculpați B., L., A. și C. la plata a 700 de RON, fiecare, cheltuieli judiciare către stat.

Decizia penală nr. 955 din data de 10 octombrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a fost comunicată, printre alții, către inculpatul C. la data de 18.10.2024, dosar curtea de apel. De asemenea, a fost comunicată inculpaților A. la data de 18.10.2024 și B. la data de 18.10.2024.

Pentru inculpatul inculpații A., B. și C. termenul s-a împlinit la data de 18.11.2024.

Împotriva deciziei penale nr. 955 din data de 10 octombrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie au declarat recurs în casație inculpatul C. la data de 28.10.2024 și inculpații A. și B. la data de 18.11.2024.

Cererea de recurs în casație formulată de inculpatul C. a fost comunicată către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești la data de 31.10.2024, inculpaților M. la data de 05.11.2024, A. la data de 04.11.2024, L. la data de 04.11.2024 și B. la data de 05.11.2024.

Cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. a fost comunicată către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești la data de 22.11.2024, inculpaților C. la data de 25.11.2024, M. la data de 26.11.2024, L. la data de 25.11.2024 și B. la data de 26.11.2024.

Cererea de recurs în casație formulată de inculpatul B. a fost comunicată către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești la data de 22.11.2024, inculpaților C. la data de 25.11.2024, M. la data de 26.11.2024, L. la data de 25.11.2024 și A. la data de 26.11.2024.

În cauză, nu au fost depuse concluzii scrise.

Judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea verificării admisibilității cererii, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen., la data de 17.12.2024.

În cuprinsul cererii de recurs în casație formulată, inculpatul C., cu privire la admisibilitatea în principiu a recursului în casație, a solicitat să se constate că cererea îndeplinește condițiile pentru admiterea în principiu prevăzute de art. 434 - 438 din C. proc. pen., solicitând admiterea acesteia și trimiterea cauzei completului de judecată învestit în vederea judecării recursului în casație, în conformitate cu prevederile art. 440 alin. (4) din C. proc. pen.

În ceea ce privește motivarea recursului, a invocat cazul de recurs în casație prev de art. 438 pct. 7 din C. proc. pen., susținând că la data de 30 iunie 2017, fiind angajat la R.A.R. - Reprezentanța Dâmbovița, în funcția de specialist în reglementări/cărți de identitate vehicule/verificare/înmatriculare/inspecție tehnică/omologări oficiale, nu avea calitatea de funcționar public, astfel cum este definit de art. 175 alin. (1) din C. pen. și, deci, nu putea fi subiect activ al infracțiunii de luare de mită, situație în care pretinsa faptă săvârșită nu este prevăzută de legea penală, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 175 alin. (1) din C. pen., funcționar public, în înțelesul legii penale, este persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără o remunerație: exercită atribuții și responsabilități, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor puterii legislative, executive sau judecătorești;exercită o funcție de demnitate publică sau o funcție publică de orice natură; exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat ori al unei persoane juridice declarate ca fiind de utilitate publică, atribuții legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia.

De asemenea, este considerată funcționar public, în sensul legii penale, persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autoritățile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public.

Pe de altă parte, art. 308 din C. pen. prevede că dispozițiile art. 289 -292, 295, 297 - 300 și art. 304 privitoare la funcționarii publici se aplică în mod corespunzător și faptelor săvârșite de către sau în legătura cu persoanele care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remunerație, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice prevăzute la art. 175 alin. (2) ori în cadrul oricărei persoane juridice, caz în care limitele speciale ale pedepsei se reduc cu o treime. Conform art. 1 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, acest act normativ se aplică următoarelor persoane: care exercită o funcție publică, indiferent de modul în care au fost învestite, în cadrul autorităților publice sau instituțiilor publice; care îndeplinesc, permanent sau temporar, potrivit legii, o funcție sau o însărcinare, în măsura în care participă la luarea deciziilor sau le pot influența, în cadrul serviciilor publice, regiilor autonome, societăților comerciale, companiilor naționale, societăților naționale, unităților cooperatiste sau al altor agenți economici; care exercită atribuții de control, potrivit legii; care acordă asistență specializată unităților prevăzute la lit. a) și b), în măsura în care participă la luarea deciziilor sau le pot influența; care, indiferent de calitatea lor, realizează, controlează sau acordă asistență specializată, în măsura în care participă la luarea deciziilor sau le pot influența, cu privire la: operațiuni care antrenează circulația de capital, operațiuni de bancă, de schimb valutar sau de credit, operațiuni de plasament, în burse, în asigurări, în plasament mutual ori privitor la conturile bancare și cele asimilate acestora, tranzacții comerciale interne și internaționale; care dețin o funcție de conducere într-un partid sau într-o formațiune politică, într-un sindicat, într-o organizație patronală ori într-o asociație fără scop lucrativ sau fundație; g) alte persoane fizice decât cele la lit. a)-f), în condițiile prevăzute de lege.

Or, din cuprinsul adresei nr. x/30 ianuarie 2018, eliberată de Registrul Auto Român, rezultă că angajații R.A.R. nu au statut de funcționar public, acestora fiindu-le aplicabile dispozițiile art. 3 și art. 41 alin. (2) din Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 98/8 august 1990, de art. 1, art. 7 și art. 12 din H.G. nr. 768/1991 privind înființarea și funcționarea Regiei Autonome, Registrul Auto Român, republicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 307/1 noiembrie 1994 și ale art. 1-3, art. 6, art. 11 pct. 11.8 și art. 26 din Regulamentul de organizare și funcționare a Regiei Autonome "Registrul Auto Român" din 8 noiembrie 1991, parte integrantă din Hotărârea nr. 768/1991, dosar urmărire penală.

De asemenea, potrivit adresei nr. x/2023, eliberată de Agenția Națională a Funcționarilor Publici, pe care a depus-o în apel, rezultă că, în calitate de angajat al Regiei Autonome - Registrul Auto Român, Reprezentanța Dâmbovița, nu deține calitatea de funcționar public în înțelesul Statutului funcționarilor publici, reglementat de Titlul II, Partea a VI - a din O.U.G. nr. 57/2019, privind Codul administrativ, cu modificările și completările ulterioare.

Pentru a avea calitatea de funcționar public potrivit dispozițiilor art. 175 alin. (1) din C. pen., ar fi trebuit să exercite atribuții legate de realizarea obiectului de activitate al Regiei autonome - Registrul Auto Român R.A., ca împuternicit al Ministerului Transporturilor (art. 1 - 3 din H.G. nr. 768/1991), să exercite atribuții de control (art. 1 lit. b) și c) din Legea nr. 78/2000) sau că dețină o funcție de conducere, de la director inclusiv, în sus, în cadrul regiei conform art. 3 din Legea nr. 78/2000.

În cauză, a susținut că a avut, însă, calitatea de funcționar public asimilat astfel cum este definit de art. 175 alin. (2) din C. pen., având în vedere faptul că atribuțiile legate de realizarea obiectului de activitate al R.A.R. S.A. sunt exercitate de organele de conducere ale persoanei juridice, de la director inclusiv, în sus, și nu de către acesta în calitate de specialist R.A.R. (art. 3 din Legea nr. 78/2000).

În consecință, în cazul în care s-ar fi dispus schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 289 alin. (2) din C. pen., care reglementează acea situație în care fapta prevăzută în alin. (1) (al art. 289 din C. pen.) este săvârșită de una din persoanele prevăzute în art. 175 alin. (2) și care constituie infracțiune numai (atunci) când este comisă în legătură cu neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale legale sau în legătură cu efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri, instanța de apel ar fi constatat că acțiunile sale nu se încadrează în niciuna din modalitățile normative prevăzute de art. 289 alin. (2) din C. pen., având în vedere faptul că la data de 30 iunie 2017, în calitate de specialist R.A.R. și-a îndeplinit, fără întârziere, îndatoririle de serviciu privind verificarea tehnică a autoturismului, aparținând suspectului K. și fără să efectueze vreun act contrar acestor îndatoriri, deoarece autovehiculul corespundea din punct de vedere tehnic (a întocmit raportul de verificare tehnică, folosind aparatura din dotare, împreună cu alți angajați și a atribuit autoturismului număr de omologare în vederea eliberării cărții de identitate vehicul), dovadă că nu a fost trimis în judecată și pentru infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 321 din C. pen., astfel că, în sarcina sa nu putea fi reținută infracțiunea de luare de mită, chiar dacă instanța de control judiciar ar fi considerat că ar fi primit suma de 50 RON.

Făcând aplicarea dispozițiilor art. 289 alin. (1) și (2) combinat cu art. 175 alin. (2) din C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cele două instanțe ar fi trebuit să dispună achitarea sa, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

Pentru aceste motive, a solicitat admiterea recursului în casație potrivit dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) și alin. (3) din C. proc. pen., casarea hotărârilor atacate și achitarea în temeiul art. 396 alin. (1) și (5) combinat cu art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din același act normativ.

Prin cererile de recurs în casație, inculpații A. și B. au invocat cazul de recurs în casație prev de art. 438 pct. 7 din C. proc. pen., și au solicitat, în principal, admiterea recursului în casație și achitarea pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 289 alin. (1) din C. proc. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, fapta nefiind prevăzută de legea penală, iar în subsidiar, admiterea recursului în casație formulat și în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) din C. proc. pen., cu aplicarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, desființarea deciziei penale nr. 955/10.10.2024 a Curții de Apel Ploiești, pentru motive de nelegalitate, și trimiterea cauzei către rejudecare în fața instanței de apel pentru remedierea neregularităților sesizate prin prezenta.

Cu privire la admisibilitatea în principiu a cererilor de recurs în casație, s-a susținut că la nivel normativ art. 440 din C. proc. pen. prevede criteriile minime care trebuie îndeplinite de cererea de recurs în casație pentru a putea fi admisă în principiu, indicându-se inter alia și prevederile art. 438 din C. proc. pen. care definesc cazurile de recurs în casație.

În ceea ce privește primul motiv de recurs, prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., s-a solicitat să se constate că cererile sunt întemeiate pe unul din motivele de recurs în casație prevăzute de lege, sunt formulate în termenul prevăzut de lege, de persoana prevăzută la art. 436 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., împotriva unei hotărâri care respectă criteriile inserate în cadrul art. 434 alin. (1) din C. proc. pen., fiind îndeplinite astfel toate condițiile cerute de lege pentru promovarea în ceea ce privește admisibilitatea cererii. S-a menționat că pentru reținerea calității de funcționar public, s-au avut în vedere prevederile art. 175 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., prin raportare la exercitarea în cadrul regiei autonome (RAR Dâmbovița) atribuții legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia.

Prin adresa nr. x/30.01.2018 eliberată de Registrul Auto Român, rezultă că angajații RAR nu au statut de funcționar public, acestora fiindu-le aplicabile prevederile art. 3 și art. 41 alin. (2) din Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale. Alte acte de egală importanță pentru criticile aduse prin prezentul recurs în casație (H.G. nr. 768/1991, Regulamentul de organizare și funcționare a Regiei Autonome "Registrul Auto Român"), expun lipsa calității de funcționar public per se al lucrătorilor din cadrul Registrului Auto Român.

Pentru întărirea argumentului, în cursul cercetării judecătorești din apel, a fost eliberată adresa nr. x/2023 de către Agenția Națională a Funcționarilor Publici, din care a reieșit faptul ca în calitate de angajați al Registrului Auto Român, recurenții nu puteau deține calitatea de funcționar public, prin raportare la Statutul funcționarilor publici, reglementat de prevederile O.U.G nr. 57/2019 privind Codul administrativ.

În aceste condiții, optica privitoare la încadrarea juridică ar fi trebuit să se rezume la analiza prevederilor art. 175 alin. (2) din C. pen., ce descrie calitatea de funcționar public asimilat, și care, în raport cu prevederile art. 289 alin. (1) din C. pen. restrânge sfera de acțiune a textului de incriminare, faptele descrise constituind infracțiune numai în legătură cu "neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale legale sau în legătură cu efectuarea unui act contrar", iar prin raportare la elementul material per se al faptelor sesizate instanțelor de judecată, s-ar fi observat lipsa prevederii penale a faptei, incidența art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen.

Motivele de recurs vizează, pe cale de consecință, încadrarea juridică a faptelor, și, în continuare, existența în plan penal a faptelor imputate recurenților. În cauză recurenții și-au îndeplinit activitățile profesionale pentru care erau angajați de R.A.R. Reprezentanța Dâmbovița, actele materiale imputate nevizând condiționarea actului. S-a făcut referire la art. 1 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, arătând persoanele cărora se aplică, iar recurenții nu au deținut calitatea de funcționar public, în înțelesul normelor anterior menționate, astfel că, era necesar ca instanța Curtea de Apel Ploiești sa dispună achitarea conform art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen.

Dintr-o altă perspectivă, se constată că funcția publică reprezintă ansamblul atribuțiilor și responsabilităților stabilite de autoritatea sau instituția publică, în temeiul legii, în scopul realizării competențelor sale, iar interesul public este acel interes care implică garantarea și respectarea de către instituțiile și autoritățile publice a drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale cetățenilor, recunoscute de Constituție, legislația internă și tratatele internaționale la care România este parte. Așadar, conceptul de funcție publică se află în strânsă corelație cu noțiunea de interes public, ambele urmărind satisfacerea trebuințelor de interes general, în baza prerogativelor constituționale care fac să prevaleze interesul public față de cel privat.

De altfel, determinante pentru includerea sau excluderea persoanelor de la incidența normei penale, sunt criterii precum natura serviciului prestat, temeiul juridic în baza căruia se prestează respectiva activitate sau raportul juridic dintre persoana în cauză și autoritățile publice, instituțiile publice, instituțiile sau alte persoane juridice de interes public.

Cu privire la subsidiarul recursurilor în casație, respectiv remediul prevăzut de art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) din C. proc. pen., respectiv trimiterea cauzei spre rejudecare în fața instanței de apel, s-a menționat că poate fi invocată direct în recurs, față de jurisprudența recentă a I.C.C.J. în materia recursurilor în casație.

Prin încheierea din 17 decembrie 2024, s-au admis în principiu cererile de recurs în casație formulate de inculpații C., A. și B. împotriva deciziei penale nr. 955 din data de 10 octombrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2019. S-a trimis cauza Completului 2, în compunere de 3 judecători. S-a acordat termen la data de 18 februarie 2025, cu citarea recurenților-inculpați și încunoștințarea apărătorilor aleși ai recurenților.

Procedând la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de lege, Înalta Curte a constatat că cererile de recurs în casație formulate de recurenții inculpați C., A. și B. sunt introduse în termenul legal prevăzut de art. 435 din C. proc. pen. și îndeplinesc condiția de admisibilitate prevăzută de art. 434 din C. proc. pen., hotărârea recurată nefăcând parte din categoria celor care nu pot fi atacate cu recurs în casație.

Din examinarea cererilor de recurs în casație rezultă și îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 436 alin. (1) și (6) din C. proc. pen., fiind formulate de inculpații C., A. și B., care au declarat și apel în cauză, precum și a cerințelor de formă prevăzute la art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) din C. proc. pen., în cuprinsul acestora fiind menționate numele și prenumele inculpaților, hotărârea care se atacă, domiciliul, precum și semnătura apărătorilor aleși (cu împuterniciri avocațiale aflate în original la dosar, fila x și dosare RP Curtea de Apel Ploiești).

În cauza de față, recurenții inculpați C., A. și B. au invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Procedând, în aceste coordonate de principiu, la verificarea respectării dispozițiilor art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., s-a reținut că din modul în care recurenții inculpați au formulat criticile împotriva deciziei penale recurate rezultă că se circumscriu, formal, cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. chestiunile privind neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de luare de mită din perspectiva realizării unei corespondențe depline între fapta săvârșită și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune, datorită împrejurării că faptele pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a recurenților nu întrunesc elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, drept pentru care recursurile în casație sunt admisibile în principiu sub acest aspect.

În concret, s-a reținut că recurenții, în esență, critică tipicitatea infracțiunii de luare de mită prev de art. 289 alin. (1) din C. pen., în considerarea faptului că angajații RAR nu au statut de funcționar public, fiind aplicabile disp. art. 3 și art. 41 din Legea nr. 15/1990, iar pentru a avea calitatea de funcționar public în sensul art. 175 alin. (1) din C. pen. ar fi trebuit să exercite atribuții legate de obiectul de activitate RAR, ca împuternicit al Ministerului Transporturilor, să exercite atribuții de control sau să dețină o funcție de conducere.

Ca atare, în raport de motivele cererilor de recurs în casație coroborat cu prevederile art. 447 din C. proc. pen., potrivit cărora, pe calea recursului în casație, instanța verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate, în ceea ce privește îndeplinirea condiției prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., astfel cum a fost consacrată în jurisprudență, s-a constatat că, formal, criticile invocate de recurenții inculpați C., A. și B. se circumscriu în conținutul dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, judecătorul de filtru, în temeiul art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., a admis, în principiu, și a dispus trimiterea cauzei completului 2, în compunere de 3 judecători.

Examinând recursurile în casație declarate de inculpații A., B. și C. împotriva deciziei penale nr. 955 din data de 10 octombrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție este obligată să verifice, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 din C. proc. pen., pe această cale instanța examinează exclusiv legalitatea deciziei recurate.

Se constată, astfel, că recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege și exclusiv pentru motive de nelegalitate, strict circumscrise dispozițiilor art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanța de fond și/sau apel intră în puterea lucrului judecat și nu pot face obiectul cenzurii Înaltei Curți învestită cu judecarea recursului în casație, fiind obligatoriu ca motivele de casare prevăzute limitativ de lege și invocate de recurent să se raporteze exclusiv la situația factuală și elementele care au circumstanțiat activitatea imputată astfel cum au fost stabilite prin hotărârea atacată, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză.

Astfel, calea de atac extraordinară a recursului în casație nu presupune examinarea unei cauze sub toate aspectele, ci doar controlul legalității hotărârii atacate, respectiv al concordanței acesteia cu regulile de drept aplicabile, însă exclusiv din perspectiva motivelor prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., având, așadar, ca scop exclusiv sancționarea deciziilor neconforme cu legea materială și procesuală și nicidecum judecarea propriu-zisă a procesului penal prin reaprecierea faptelor și a vinovăției persoanei condamnate/achitate.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi examinată doar pentru motivele expres și limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casație să poată fi invocate și, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casație și Justiție orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante.

Conform art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., hotărârile definitive sunt supuse casării dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

Prin sintagma "fapta nu este prevăzută de legea penală" legiuitorul a avut în vedere atât lipsa incriminării (neprevederea faptei ca infracțiune sau lipsa de tipicitate a faptei în sensul că nu corespunde modelului abstract de incriminare, fiind incident alt tip de răspundere, după caz, civilă, contravențională, materială sau disciplinară), cât și situația în care lipsesc anumite elemente constitutive ale infracțiunii, altele decât cele referitoare la "vinovăția prevăzută de lege".

În aceste coordonate de principiu, evaluând prezenta cale de atac, Înalta Curte constată că aceste considerații sunt valabile și cu privire la cazul de recurs prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., invocat de inculpații A., B. și C. ce au susținut, în esență, că nu aveau calitatea de funcționar public, astfel cum este definită de art. 175 alin. (1) din C. pen. și, deci, nu puteau fi subiecți activi ai infracțiunii de luare de mită, situație în care pretinsa faptă săvârșită nu este prevăzută de legea penală.

Înalta Curte reține că în ceea ce privește infracțiunea de luare de mită, acțiunea care constituie elementul material trebuie să îndeplinească următoarele condiții: pretinderea, primirea, acceptarea promisiunii să aibă ca obiect bani sau alte foloase, condiție îndeplinită în speță, având în vedere că instanța de apel a reținut că din probele administrate în cauză a rezultat că elementul material s-a realizat printr-o acțiune de pretindere, respectiv primire de bani și bunuri. De asemenea, banii sau celelalte foloase pretinse ori primite să fie necuvenite, să nu fie legal datorate, ci cu titlu de contraechivalent al conduitei pe care făptuitorul se angajează să o aibă pentru îndeplinirea, neîndeplinirea sau întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu, condiția fiind îndeplinită în cauză, reținându-se de către instanța de apel că inculpații au pretins și primind sume de bani, respectiv produsele agricole în mod necuvenit pentru avizarea tehnică favorabilă a mașinilor supuse verificării. Totodată, banii sau foloasele să fie pretinse, primite sau acceptate pentru sine sau pentru altul, respectiv să reprezinte o contraprestație pentru activitatea care se cere funcționarului public în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea sau efectuarea unui act contrar îndatoririlor de serviciu, de asemenea, condiția este îndeplinită în cauză, instanța de apel a reținut că inculpații au pretins și primit sume de bani în legătură cuexercitarea atribuțiilor lor de serviciu, iar actul pentru a cărui îndeplinire, neîndeplinire, se pretinde, se acceptă să facă parte din sfera atribuțiilor de serviciu ale funcționarului public, condiție, de asemenea, îndeplinită în speță potrivit fișei postului inculpaților.

Mai mult, potrivit dispozițiilor art. 175 alin. (1) lit. c) din C. pen., funcționar public, în sensul legii penale, este persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără o remunerație: exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat, atribuții legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia.

Registrul Auto Român (RAR) este organismul tehnic de specialitate desemnat de Ministerul Transporturilor ca autoritate competentă în domeniul vehiculelor rutiere, siguranței rutiere, protecției mediului înconjurător și asigurării calității fiind înființat în anul 1991 și organizai sub forma unei regii autonome.

În conformitate cu legislația în vigoare, Registrul Auto Român are următoarele atribuții principale: acordarea omologărilor de tip naționale pentru vehicule rutiere, sistemele, componentele și entitățile tehnice separate ale acestora; acordarea certificatelor de conformitate pentru sisteme componente și entități tehnice separate ale vehiculelor rutiere; acordarea omologărilor individuale pentru vehicule rutiere; autorizarea stațiilor de inspecție tehnică și controlul activității de inspecții tehnice periodice; efectuarea inspecției tehnice periodice pentru anumite categorii de autovehicule.

Regia Autonomă Registrul Auto Român este înființată și funcționează în conformitate cu Hotărârea nr. 768/8.11.1991 a Guvernului României. Registrul Auto Român are sediul în municipiul București și are în structura sa reprezentanțe pe teritoriul României, una dintre acestea regăsindu-se în județul Dâmbovița.

Conform fișei postului, inculpatul B. - îndeplinește funcția de specialist RAR în cadrul Reprezentanței RAR Dâmbovița, având relații de subordonare cu șeful de reprezentanță pe linie administrativă în cadrul Registrului Auto Român Dâmbovița și având printre altele următoarele atribuții de serviciu (rezultate din fișele postului): efectuează activitatea de inspecție tehnică periodică; efectuează activitatea de redobândire certificat de înmatriculare; efectuează activitatea de inspecție tehnică cu recunoaștere internațională; efectuează verificările necesare înscrierii în CI V a sistemelor de alimentare cu combustibil alternativi; efectuează activitatea de reverificare tehnică și poate dispune anularea inspecției tehnice periodice; efectuează activitatea de certificare a autenticității vehiculelor; efectuează activitatea de eliberare și modificare CIV;

De asemenea, inculpatul A. - îndeplinește funcția de specialist RAR în cadrul Reprezentanței RAR Dâmbovița având relații de subordonare cu șefii de (reprezentanță pe linie administrativă în cadrul Registrului Auto Român Dâmbovița și având printre altele următoarele atribuții de serviciu (rezultate din fișele postului): efectuează activitatea de inspecție tehnică periodică; efectuează activitatea de redobândire certificat de înmatriculare; efectuează activitatea de inspecție tehnică cu recunoaștere internațională; efectuează verificările necesare înscrierii în CIV a sistemelor de alimentare cu combustibil alternativi; efectuează activitatea de reverificare tehnică și poate dispune anularea inspecției tehnice periodice; efectuează activitatea de certificare a autenticității vehiculelor; efectuează activitatea de eliberare și modificare CIV; efectuează activitatea de verificare și eliberare a certificatelor de clasificare pe categorii de confort a autobuzelor.

Inculpatul C. - îndeplinește funcția de specialist RAR în cadrul Reprezentanței RAR Dâmbovița având relații de subordonare cu șeful de reprezentanță pe linie administrativă în cadrul Registrului Auto Român Dâmbovița și având printre altele următoarele atribuții de serviciu(rezultate din fișele postului): efectuează activitatea de inspecție tehnică periodică; efectuează activitatea de redobândire certificat de înmatriculare; efectuează activitatea de inspecție tehnică cu recunoaștere internațională; efectuează verificările necesare înscrierii în CIV a sistemelor de alimentare cu combustibil alternativi; efectuează activitatea de reverificare tehnică și poate dispune anularea inspecției tehnice periodice; efectuează activitatea de certificare a autenticității vehiculelor; efectuează activitatea de eliberare și modificare CIV; efectuează activitatea de omologare individuală;

Astfel specialiștii RAR se încadrează în dispozițiile art. 175 alin. (1) lit. c) din C. pen., în sensul că exercită, în cadrul unei regii autonome, atribuții legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia, aspecte analizate și de instanța de apel prin încheierea din 19 septembrie 2023.

Pe cale de consecință, contrar susținerilor recurenților, apreciază Înalta Curte că inculpații sunt funcționari publici, în sensul dispozițiilor art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., astfel că, sunt neîntemeiate criticile formulate.

Pentru considerentele prezentate, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile în casație declarate de inculpații A., B. și C. împotriva deciziei penale nr. 955 din data de 10 octombrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2019.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata sumei de câte 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile în casație declarate de inculpații A., B. și C. împotriva deciziei penale nr. 955 din data de 10 octombrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2019.

Obligă recurenții-inculpați la plata sumei de câte 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 februarie 2025.