- Instanța
- Înalta Curte de Casație și Justiție (România) · Secția penală
- Data
- 20 ianuarie 2026
ÎCCJ, Secția penală, decizia din 20.01.2026 — cale de atac împotriva sentinței nr. 106/2025 a Tribunalului București
Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulată de recurentul inculpat A., constată următoarele: Prin sentința penală nr. 106/F din data de 07.02.2025 pronunțată de Tribunalul București, secția I Penală, în baza art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen. și art. 32 C. pen. rap. la art. 188 alin. (1) C. pen. rap. la art. 189 alin. (1) lit. h) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen. și reținerea art. 43 alin. (2) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 11 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat. În baza art. 67 alin. (2) C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și h) C. pen.
a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, respectiv de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, pe o perioadă de 5 ani, termen ce va începe să curgă conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen. În baza art. 65 alin. (1) și (3) C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și h) C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, respectiv de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.
În baza art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen. și art. 205 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și reținerea art. 43 alin. (2) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal. În baza art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen. și art. 335 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen. și reținerea art. 43 alin. (2) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere. În baza art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen. și art. 336 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen.
și art. 41 alin. (1) C. pen. și reținerea art. 43 alin. (2) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau altor substanțe. În baza art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen. și art. 253 alin. (1) și (4) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen. și reținerea art. 43 alin. (2) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere. În baza art. 38 alin. (1) C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele principale stabilite prin prezenta hotărâre și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 11 ani închisoare, la care a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse cu închisoarea stabilite, respectiv un spor de 3 ani și 4 luni, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 14 ani și 4 luni închisoare.
A constatat că infracțiunile deduse judecății au fost săvârșite în stare de recidivă postcondamnatorie față de infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 2 ani și 4 luni închisoare, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere pe un termen de supraveghere de 3 ani, prin sentința penală nr. 604/13.08.2021 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. x/2021, definitivă prin neapelare la data de 09.09.2021. În baza art. 96 alin. (4) C. pen. a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 2 ani și 4 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr. 604/13.08.2021 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. x/2021, definitivă prin neapelare la data de 09.09.2021.
În baza art. 43 alin. (2) C. pen., a adăugat pedeapsa rezultantă parțială de 14 ani și 4 luni închisoare stabilită prin prezenta hotărâre la pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare stabilită prin sentința penală nr. 604/13.08.2021 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. x/2021, definitivă prin neapelare la data de 09.09.2021, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa de 16 ani și 8 luni închisoare. A stabilit că pedeapsa rezultantă a închisorii se va executa în regim de detenție potrivit art. 60 C. pen.
În baza art. 45 alin. (2) și (3) lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, respectiv de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, pe o perioadă de 5 ani, prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și h) C. pen., care se va executa după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale a închisorii, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.
A constatat că a fost executată pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și n) C. pen., respectiv a drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și de a comunica cu victimele infracțiunii, B. și C., ori de a se apropia de acestea la o distanță mai mică de 10 metri, pe o perioadă de 3 (trei) ani, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 604/13.08.2021 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. x/2021, definitivă prin neapelare la data de 09.09.2021. În baza art. 45 alin. (5) rap.
la art. 45 alin. (2), (3) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) și n) C. pen., respectiv de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, respectiv de a comunica cu victimele infracțiunii, B. și C., ori de a se apropia de acestea la o distanță mai mică de 10 metri (conform s. pen. nr. 604/13.08.2021 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. x/2021, definitivă prin neapelare la data de 09.09.2021), care se va executa de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale a închisorii.
În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 72 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A. perioada reținerii și arestării preventive, de la data de 06.02.2023 la zi. În baza art. 404 alin. (4) lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 399 alin. (1) C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive dispusă cu privire la inculpatul A. până la o nouă verificare, dar nu mai târziu de 60 de zile. Împotriva acestei sentințe penale a formulat apel inculpatul A., Parchetul de pe lângă Tribunalul București și partea civilă D.. Prin decizia penală nr. 1203/A din data de 05 septembrie 2025, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc.
pen.
s-au admis apelurile declarate de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul București și de partea civilă D. împotriva sentinței penale nr. 106/F din data de 07.02.2025 pronunțată de Tribunalul București, secția I Penală în dosarul penal nr. x/2023 S-a desființat, în parte, sentința penală apelată și, în fond, rejudecând: I. S-a descontopit pedeapsa principală rezultantă de 16 ani și 8 luni închisoare aplicată inculpatului A., în pedepsele componente de: - 11 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, - 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, - 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, - 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau altor substanțe și - 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, pe care le-a repus în individualitatea lor, cu înlăturarea sporului de 3 ani și 4 luni închisoare, - pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare stabilită prin sentința penală nr. 604 din data de 13.08.2021 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. x/2021, definitivă prin neapelare la data de 09.09.2021, pedepsele complementare și accesorii.
A majorat pedeapsa principală aplicată inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art. 32 rap. la art. 188 alin. (1) și la art. 189 alin. (1) lit. h) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și cu reținerea art. 33 alin. (2) C. pen., art. 43 alin. (2) C. pen., de la 11 ani închisoare la 14 ani închisoare. În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele principale cu închisoarea și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 14 ani închisoare, la care adaugă sporul de o treime din totalul celorlalte pedepse cu închisoarea, respectiv un spor de 3 ani și 4 luni închisoare (1/3 din 4 ani, 3 ani, 1 an și 2 ani închisoare), inculpatul A. urmând să execute pedeapsa rezultantă de 17 ani și 4 luni închisoare.
A menținut dispoziția de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani și 4 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 604 din data de 13.08.2021 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. x/2021, definitivă prin neapelare la data de 09.09.2021. În baza art. 43 alin. (2) C. pen., a adăugat (cumul aritmetic) pedeapsa rezultantă de 17 ani și 4 luni închisoare la pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare stabilită prin sentința penală nr. 604/13.08.2021 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. x/2021, definitivă prin neapelare la data de 09.09.2021, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 19 ani și 8 luni închisoare.
În baza art. 45 alin. (2) și (3) lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, respectiv de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, pe o perioadă de 5 ani, prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și h) C. pen., pedeapsa complementară urmând a se executa conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.
A constatat că a fost executată pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și n) C. pen., respectiv a drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și de a comunica cu victimele infracțiunii, B. și C. ori de a se apropia de acestea la o distanță mai mică de 10 metri, pe o perioadă de 3 ani, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 604/13.08.2021 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. x/2021, definitivă prin neapelare la data de 09.09.2021. În baza art. 45 alin. (5) rap.
la art. 45 alin. (2) și (3) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) și n) C. pen., respectiv de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, respectiv de a comunica cu victimele infracțiunii, B. și C., ori de a se apropia de acestea la o distanță mai mică de 10 metri (conform s.p. nr. 604/13.08.2021 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. x/2021, definitivă prin neapelare la data de 09.09.2021), pedeapsa accesorie urmând a se executa conform art. 65 alin. (3) C. pen.
În baza art. 422 C. proc. pen. raportat la art. 72 alin. (1) C. pen., a dedus din pedeapsa închisorii de 19 ani și 8 luni închisoare aplicată inculpatului A., perioada reținerii și a arestării preventive de la data 06.02.2023 la zi, 05.09.2025. II. A majorat cuantumul daunelor morale acordate părții civile D. la plata cărora a fost obligat inculpatul A., de la suma de 30.000 euro, la suma de 50.000 euro, în echivalent în RON la cursul de schimb al pieței valutare stabilit de B.N.R. la data plății. III. În baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva aceleiași sentinței penale.
Împotriva deciziei penale nr. 1203/A din data de 05 septembrie 2025, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, a declarat recurs în casație inculpatul A., la data de 1 octombrie 2025. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - secția Penală la data de 10 decembrie 2025, când s-a stabilit termen la data de 20 ianuarie 2026, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 alin. (1) C. proc. pen. Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casație, prin prisma dispozițiilor art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele: Cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. îndeplinește cerințele de formă prevăzute la art. 437 alin. (1) lit. a), b), c) teza I și d) C. proc.
pen. Astfel, în cuprinsul cererii sunt menționate numele și prenumele inculpatului (A.), hotărârea care se atacă (decizia penală nr. 1203/A din data de 05 septembrie 2025, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală), cazul de casare, motivarea recursului în casație și semnătura apărătorului inculpatului. Prin cererea de recurs în casație formulată, inculpatul A. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală" și pct. 12 "s-au aplicat pedeapse în alte limite decât cele prevăzute de lege." Criticile formulate în susținerea cererii de recurs în casație se circumscriu următoarelor aspecte:
Încălcarea art. 374 alin. (4) din C. proc. pen. - aplicarea procedurii simplificate. În acest sens, a arătat că a recunoscut faptele reținute în sarcina sa, iar instanța de fond avea obligația, după citirea actului de sesizare, să îi pună în vedere inculpatului dreptul de a se judeca în procedura simplificată. Neîndeplinirea acestei obligații de către instanța de fond, a condus la încălcarea dreptului la apărare și la un proces echitabil.
Încălcarea art. 386 din C. proc. pen. și a principiului securității juridice, ca urmare a schimbărilor succesive și contradictorii de încadrare juridică. Astfel, în timpul urmăririi penale, procurorul a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă la infracțiunea de omor simplu, art. 188 C. pen., în infracțiunea de tentativă la omor calificat, art. 189 C. pen., însă a fost trimis în judecată tot pentru tentativă la infracțiunea prevăzută de art. 188 C. pen. Ulterior, în cursul judecății în fața instanței de fond, la al cincilea termen de judecată, procurorul a solicitat schimbarea de încadrare juridică din art. 188 în art. 189 C. pen., solicitare respinsă. După schimbarea judecătorului cauzei, aproape de finalizarea judecății, instanța a procedat la schimbarea încadrării juridice, reținând tentativă la infracțiunea prevăzută de art. 189 C. pen., omor calificat. În acest context, recurentul inculpat a apreciat că a fost încălcat dreptul la apărare, iar schimbările succesive de încadrare juridice contravin principiului securității juridice.
Greșita încadrare juridică a faptei - tentativă la infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. (1) lit. h) din C. pen. (prin cruzimi) În opinia recurentului inculpat, reținerea acestei forme calificate presupune existența unei intenții conștiente de a provoca victimei suferințe de o gravitate deosebită, însă în cauză, inculpatul se afla sub influența cocainei. Starea în care se afla inculpatul a alterat discernământul acestuia și capacitatea de a concepe, de a urmări o modalitate specială de a ucide. A apreciat că încadrarea corectă a faptei este tentativă la infracțiunea de omor simplu, prevăzut de art. 188 C. pen.
Nulitatea primei declarații a inculpatului, pentru lipsa consimțământului. Prima declarație a inculpatului dată în cursul urmăririi penale a fost în timpul în care acesta se afla sub influența substanțelor stupefiante, fără a beneficia de un avocat ales, ci doar din oficiu.
Greșita reținere a art. 199 din C. pen. - săvârșirea faptei împotriva unui membru de familie A precizat că persoana vătămată nu se încadrează în noțiunea de "membru de familie" potrivit art. 177 C. pen.
Neefectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice. Inculpatul se afla sub influența alcoolului, la data comiterii faptei, însă nu a fost dispusă o expertiză în acest sens, pentru a se stabili dacă discernământul a fost diminuat, sau chiar absent.
Respingerea nejustificată a probei cu telefonul mobil. A arătat că a solicitat administrarea probei constând în ridicarea și verificarea telefonului inculpatului aflat la DIICOT, întrucât acesta conține mesaje trimise de partea vătămată, relevante pentru stabilirea adevărului și pentru circumstanțele cauzei. Pentru toate aceste considerente, a solicitat admiterea recursului în casație, casarea deciziei penale atacate, trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea stabilirii corecte a încadrării juridice și aplicării dispozițiilor privind procedura simplificată a recunoașterii învinuirii. Examinând cererea de recurs în casație formulată de recurentul inculpat A., prin prisma dispozițiilor art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor alin. (2) al art. 440 C. proc. pen., care poartă titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și alin. (6), art. 437 și art. 438, instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație. Procedând, în acest cadru, la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 440 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte, constată că decizia penală nr. 1203/A din data de 05 septembrie 2025, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală face parte din categoria hotărârilor ce pot fi atacate cu recurs în casație, cererea de recurs în casație a fost depusă în termen, însă nu respectă dispozițiile art. 437 lit. c) C. proc. pen. Criticile invocate de către recurentul inculpat A., se circumscriu în esență următoarelor aspecte: 1. Neîntrunirea elementelor de tipicitate obiectivă a faptei de tentativă la omor calificat, circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.: - Greșita schimbare de încadrare juridică, din tentativă la omor simplu, art. 188 C. pen., în tentativă la omor calificat, art. 189 C. pen. - Schimbarea succesivă de încadrare juridică, de natură a încălca dreptul la apărare; - Insuficienta administrare a probatoriului: nulitatea primei declarații a inculpatului, neefectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice, respingerea nejustificată a probei cu telefonul mobil. 2. Nelegalitatea pedepsei, subsumată cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. și grefată pe: - Nereținerea art. 374 alin. (4) din C. proc. pen., referitoare la procedura simplificată; - Greșita reținere a cauzei de agravare a pedepsei, prevăzută de art. 199 C. pen., atunci când fapta a fost săvârșită împotriva unui membru de familie. · În ceea ce privește greșita încadrare juridică a faptei, precum și schimbarea succesivă a acesteia de către organele de cercetare penală și de instanța de fond, se constată că în raport cu cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., controlul exercitat de instanța de recurs în casație este limitat exclusiv la verificarea legalității pedepsei aplicate, prin raportare strictă la limitele speciale stabilite de norma de incriminare, operațiune care implică o examinare obiectivă a cuantumului sancțiunii și nu o reanalizare a materialului probator sau a situației de fapt. Or, solicitarea inculpatului tinde, în realitate, la reconsiderarea probelor administrate și la reținerea unei alte stări de fapt ori a unei alte încadrări juridice, aspecte ce privesc temeinicia hotărârii, iar nu legalitatea acesteia. Instanța de recurs în casație nu are competența de a cenzura concluziile instanțelor inferioare referitoare la încadrarea juridică a faptelor, întrucât acestea au fost stabilite în urma evaluării complete a circumstanțelor factuale și a probelor administrate în cursul judecății. Calea extraordinară a recursului în casație nu permite o reinterpretare a probatoriului în vederea reconfigurării situației de fapt, care a dobândit autoritate de lucrul judecat. Prin urmare, critica formulată nu se încadrează în motivul de casare invocat, dispozițiile ce reglementează recursul în casație fiind de strictă interpretare și circumscrise exclusiv ipotezei aplicării unor pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, în raport cu încadrarea juridică definitiv stabilită și cu eventualele cauze legale de atenuare sau agravare a răspunderii penale. În consecință, susținerile privind încadrarea juridică dată faptelor nu pot fi analizate în limitele art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. De asemenea, nu pot fi primite nici susținerile recurentului inculpat referitoare la insuficienta administrare a probatoriului, respectiv nulitatea primei declarații a inculpatului, neefectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice, respingerea nejustificată a probei cu telefonul mobil. Criticile formulate sub acest aspect vizează, în realitate, o reinterpretare a probatoriului administrat de instanele de fond și de apel, precum și încuviințarea unui probatoriu suplimentar, cu consecința stabilirii unei situații de fapt care să conducă la o soluție favorabilă inculpatului, motive ce nu pot fi circumscrise cazurilor de casare expres și limitativ prevăzute de dispozițiile legale în materie. Examinarea cauzei în recurs în casație se limitează doar la verificarea respectării legii de către instanța a cărei hotărâre a fost atacată sub aspectul soluționării cauzei prin aplicarea și interpretarea corectă a legii, iar Înalta Curte poate cenzura situația de fapt într-o cale extraordinară de atac de reformare numai sub aspect legal, de drept și nu faptic, excluzând rejudecarea pentru a treia oară a unei cauze în parametrii în care a avut loc judecata în fond și apel. · În ceea ce privește critica de nelegalitate a pedepsei întemeiată pe nereținerea dispozițiilor art. 374 alin. (4) C. proc. pen., referitoare la judecata în procedura simplificată, se constată că, deși recurentul inculpat a recunoscut faptele astfel cum au fost descrise în actul de sesizare a instanței, această împrejurare nu este, prin ea însăși, suficientă pentru aplicarea procedurii abreviate. Potrivit art. 374 alin. (4) C. proc. pen., judecata în procedura simplificată este admisibilă exclusiv în ipoteza în care acțiunea penală nu privește o infracțiune sancționată cu detențiunea pe viață. Or, în cauza de față, inculpatului i-a fost reținută infracțiunea de tentativă la omor calificat, faptă pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau închisoarea de la 15 la 25 de ani, astfel încât condițiile legale pentru aplicarea art. 374 alin. (4) C. proc. pen. nu sunt îndeplinite, procedura simplificată fiind, în mod corect, inaplicabilă. În plus, prin Decizia nr. 16 din 18 noiembrie 2013, pronunțată în recurs în interesul legii și publicată în Monitorul Oficial nr. 12 din 9 ianuarie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că, în cazul unui proces penal având ca obiect un concurs de infracțiuni, dintre care cel puțin una este sancționată cu detențiunea pe viață, judecata se desfășoară, pentru toate infracțiunile, potrivit procedurii de drept comun, chiar dacă inculpatul recunoaște săvârșirea tuturor faptelor. Având în vedere că dispozițiile din vechiul C. proc. pen. analizate prin această decizie sunt corespondente celor cuprinse în art. 374 alin. (4) din C. proc. pen. actual, dezlegarea dată își menține pe deplin aplicabilitatea și în prezent. · Susținerea referitoare la pretinsa aplicare nelegală a cauzei de agravare a pedepsei prevăzute de art. 199 C. pen., incidentă în ipoteza săvârșirii faptei împotriva unui membru de familie, se constată că această critică a fost formulată în mod pur formal, fără a avea un suport real în considerentele hotărârilor pronunțate în cauză și, în consecință, fără aptitudinea de a produce vreun efect juridic. Astfel, din analiza sentinței penale a instanței de fond, precum și a deciziei instanței de apel, rezultă în mod neechivoc că instanțele nu au reținut incidența art. 199 C. pen., pedeapsa fiind individualizată fără a se avea în vedere această cauză de agravare. În aceste condiții, critica apare ca lipsită de obiect, nefiind identificată o nelegalitate sub acest aspect care să poată fi supusă controlului instanței de recurs în casație. Pentru toate considerentele expuse, în baza art. 440 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă cererea de recurs în casație formulată de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 1203/A din data de 05 septembrie 2025, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală. Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE În baza art. 440 alin. (2) C. proc. pen., respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 1203/A din data de 05 septembrie 2025, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 ianuarie 2026.