ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 23 octombrie 2025

Deliberând asupra recursului în casație de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 15 din 22.01.2025 pronunțată de Tribunalul Suceava, în temeiul art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 12 (doisprezece) ani închisoare pentru săvârșirea, în stare de recidivă postexecutorie, a infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 din C. pen. raportat la art. 188, 189 alin. (1) lit. e) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. și 43 alin. (5) din C. pen.

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. (1), lit. a), b), h) și n) din C. pen., pentru o perioadă de 2 ani, constând în interzicerea exercitării drepturilor de mai jos: de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, dreptul de a comunica ca persoana vătămată B. și de a se apropia de aceștia la o distanta de 15 m.

I s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) și n) din C. pen., pe durata și în condițiile prevăzute de art. 65 C. pen., constând în interzicerea drepturilor de mai jos: de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, dreptul de a comunica ca persoana vătămată B. și de a se apropia de aceștia la o distanta de 15 m.

În temeiul prevederilor art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 (unu) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 224 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 43 alin. (5) din C. pen.

În baza art. 40 alin. (1) din C. pen. s-a constatat că faptele din prezenta cauza sunt concurente cu infracțiunea de "deținere de droguri de mare risc, fără drept, în vederea consumului propriu", prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (1) și 43 alin. (5) din C. pen. (faptă din 1.07.2023), infracțiune cu privire la care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare prin sentința penală nr. 430 din 15.11.2024 a Tribunalului Suceava, definitivă prin neapelare la 03.12.2024, cu infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană care nu deține permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (1) din C. pen. (faptă din 1.07.2023) cu aplicarea art. 41 alin. (1) și 43 alin. (5) din C. pen., infracțiune cu privire la care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 (unu) an și 6 (șase) luni închisoare prin sentința penală nr. 753 din 28.09.2023 a Judecătoriei Rădăuți, definitivă prin decizia penală nr. 1614 din 23.11.2023 a Curții de apel Suceava (dosar nr. x/2023, fiind emis MEPI nr. 806/23.11.2023) și cu infracțiunile de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană care nu deține permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) și 43 alin. (5) din C. pen. (pedeapsa de 1 (unu) an și 6 (șase) luni închisoare - faptă din 12.03.2023), de conducere a unui vehicul sub influența băuturilor alcoolice sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) și 43 alin. (5) din C. pen., (pedeapsă de 1 (unu) an și 6 (șase) luni închisoare-faptă din 12.03.2023), de uz de fals, prevăzută de art. 323 din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) și 43 alin. (5) din C. pen., (pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare - faptă din 12.03.2023) și de complicitate la falsul material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 320 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) și 43 alin. (5) din C. pen., (pedeapsă de 9 (nouă) luni închisoare - faptă din 12.03.2023), infracțiuni cu privire la care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 927 din 17.11.2023 a Judecătoriei Rădăuți, definitivă prin decizia penală nr. 378/28.03.2024 (dosar nr. x/2023 - fiind emis MEPI nr. 1001/28.03.2024) la pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani și 5 (cinci) luni închisoare.

În baza art. 40 alin. (1) din C. pen. au fost repuse pedepsele menționate, mai sus, în individualitatea lor și, în temeiul art. 40 alin. (1) raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv de 12 (doisprezece) ani închisoare la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse, respectiv de 2 (doi) ani și 5 (cinci) luni, pedeapsa finală rezultantă fiind de 14 (paisprezece) ani și 5 (cinci) luni.

În temeiul art. 45 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 67 alin. (1) și (2) din C. pen., i s-a aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa principală rezultantă pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. (1), lit. a), b), h) și n) din C. pen., pentru o perioadă de 2 ani, constând în interzicerea exercitării drepturilor de mai jos: de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, dreptul de a comunica ca persoana vătămată B. și de a se apropia de aceștia la o distanta de 15 m.

În temeiul art. 45 alin. (1) și (5) din C. pen. raportat art. 65 alin. (1) din C. pen., i s-a aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa principală rezultantă pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) și n) din C. pen., pe durata și în condițiile prevăzute de art. 65 din C. pen., constând în interzicerea drepturilor de mai jos: de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, dreptul de a comunica ca persoana vătămată B. și de a se apropia de aceștia la o distanta de 15 m.

S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii emis în baza SP 430/15.11.2024, respectiv MEP nr. 505/3.12.2024 și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei la rămânerea definitivă a hotărârii.

În temeiul art. 72 din C. pen. și art. 40 alin. (3) din C. pen. s-a dedus din pedeapsa finală aplicată durata reținerii, a arestării preventive și perioada executată de inculpat în baza MEP nr. 505/3.12.2024, respectiv de la 2.07.2023 la zi.

În temeiul art. 20 alin. (1), (2) și (4) din C. pen., s-a luat act că B. nu a exercitat acțiunea civilă în procesul penal.

În baza art. 19 din C. proc. pen. raportat la art. 397 alin. (1) din Codul de de procedură penală coroborat cu art. 1349 alin. (1) și (2), art. 1357 și urm. din C. civ., a fost admisă acțiunea civilă exercitată în procesul penal de către partea civilă Serviciul Județean de Ambulanță Suceava și a fost obligat inculpatul A. la plata către această parte civilă a sumei de 5.382 RON reprezentând cheltuieli cu transportul medical a persoanei vătămate B., sumă la care s-a adăugat dobânda legală calculată de la data de 4.07.2023 și până la achitarea integrală a sumei datorate.

În baza art. 19 din C. proc. pen. raportat la art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. coroborat cu art. 1349 alin. (1) și (2), art. 1357 și următoarele din C. civ., a fost admisă acțiunea civilă exercitată în procesul penal de către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență "Sf. Spiridon" Iași și a fost obligat inculpatul A. la plata către această parte civilă a sumei de 12.913,83 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale de care a beneficiat persoana vătămată B., sumă la care se adaugă dobânda legală calculată de la data de 4.07.2023 și până la achitarea integrală a sumei datorate.

În baza art. 19 din C. proc. pen. raportat la art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. coroborat cu art. 1349 alin. (1) și (2), art. 1357 și urm. din C. civ., a fost admisă acțiunea civilă exercitată în procesul penal de către partea civilă Spitalul municipal "Sf. Doctori Cosma și Damian" și a fost obligat inculpatul A. la plata către această parte civilă a sumei de 859,18 RON, reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea persoanei vătămate B., sumă la care se adaugă dobânda legală calculată de la data de 4.07.2023 și până la achitarea integrală a sumei datorate.

Împotriva sentinței penale nr. 15 din 22.01.2025 pronunțată de Tribunalul Suceava, în termen legal, a declarat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 393 din 03.04.2025 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de către inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 15 din data de 22.01.2025 pronunțată de Tribunalul Suceava, în dosarul nr. x/2023.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen., s-a dedus, în continuare, din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestului preventiv de la data de 31.01.2025 la zi.

*******

Împotriva deciziei din apel, la data de 05 mai 2025, a formulat recurs în casație inculpatul A., în termenul legal prevăzut de art. 435 din C. proc. pen.

Prin cererea de recurs în casație formulată, inculpatul A., prin apărător, a invocat motivul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., cu argumentarea că faptele reținute în sarcina inculpatului de către instanțele de fond și apel nu îndeplinesc condițiile de tipicitate subiectivă ale infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 din C. pen. raportat la art. 188, 189 alin. (1) lit. e) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. și 43 alin. (5) din C. pen., solicitând în acest sens schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor calificat în infracțiunea de loviri și alte violențe, prevăzută de art. 193 din C. pen.

Sub acest aspect, făcând trimitere la probele administrate la dosar, s-a arătat că inculpatul a avut intenția de a vătăma victima și nu aceea de a-i suprima viața, în cauză fiind îndeplinite condițiile de tipicitate ale infracțiunii de loviri sau alte violențe.

Așadar, s-a precizat că loviturile aplicate victimei au vizat brațul acesteia, viața persoanei vătămate nefiind pusă în pericol, numărul de îngrijiri medicale fiind redus (21 - 23 zile de îngrijiri medicale).

Prin urmare, s-a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor calificat în infracțiunea de loviri și alte violențe, iar, în situația în care persoana vătămată va înțelege să își retragă plângerea formulată, să se dispună, în temeiul art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. e) din C. proc. pen. încetarea procesului penal.

În subsidiar, în situația în care, instanța va respinge cererea de schimbare a încadrării juridice apreciind că inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, s-a solicitat reindividualizarea pedepselor aplicate în sensul micșorării acestora.

După îndeplinirea procedurii de comunicare, dosarul de recurs în casație a fost înaintat Înaltei Curți și înregistrat la data de 02.06.2025 pe rolul secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, când s-a stabilit termen pentru examinarea, în Cameră de Consiliu, a admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 alin. (1) din C. proc. pen., la data de 26.06.2025, fiind depus la dosar și raportul asupra recursului în casație de față.

Prin încheierea din data de 26 iunie 2025, Înalta Curte, judecătorul de filtru, verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casație formulată în prezenta cauză, pentru considerentele expuse în încheierea respectivă, a dispus, în baza art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., admiterea în principiu a cererii de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. împotriva deciziei penale nr. 393 din 03 aprilie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023, dispunând trimiterea cauzei Completului C6 în vederea judecării recursului în casație, pentru termenul de judecată din data de 23.10.2025, cu citarea recurentului inculpat A. și a părților civile.

Cu prilejul dezbaterilor ce au avut loc la termenul din 23.10.2025, s-au luat concluziile asupra recursului în casație de față, acestea fiind consemnate în cuprinsul părții introductive a prezentei decizii.

v

Analizând cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Prioritar, trebuie subliniat că recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege, care vizează exclusiv legalitatea hotărârii.

Motivul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. se circumscrie situațiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de încriminare, când instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune.

În calea extraordinară de atac a recursului în casație, analiza acestor ipoteze se raportează, întotdeauna și exclusiv, la starea de fapt reținută cu titlu definitiv în decizia instanței de apel, instanța supremă nefiind abilitată să reevalueze, în acest cadru procesual, temeinicia faptelor reținute ori suportul lor probator.

Verificările pe care instanța de recurs în casație le face din perspectiva noțiunii de faptă care nu este prevăzută de legea penală vizează atât incriminarea abstractă, respectiv dacă conduita este prevăzută de vreo normă de incriminare, cât și condițiile de tipicitate obiectivă, respectiv identitatea dintre conduita propriu-zisă și elementele de conținut ale incriminării sub aspectul laturii obiective, nu însă și în ceea ce privește latura subiectivă, lipsa de tipicitate subiectivă constituind o teză distinctă prevăzută în art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. și care nu a fost preluată în art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Prin urmare, pe calea recursului în casație nu se poate tinde la reevaluarea unor elemente sau împrejurări de fapt ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat, întrucât Înalta Curte de Casație și Justiție nu este abilitată să dea o nouă interpretare materialului probator și să rețină o stare de fapt diferită de cea descrisă și valorificată în hotărârea atacată.

Totodată, instanța supremă notează că aprecierea asupra laturii subiective este, de asemenea, atributul exclusiv al instanțelor de fond și nu poate fi cenzurată în calea de atac extraordinară a recursului în casație, presupunând în mod necesar reevaluarea probatoriului.

În cauza de față, în temeiul acestui caz de casare invocat de recurentul inculpat A., prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., în esență, se reține că apărarea recurentului inculpat a solicitat să se constate că faptele reținute în sarcina inculpatului de către instanțele de fond și apel nu îndeplinesc condițiile de tipicitate subiectivă ale infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 din C. pen. raportat la art. 188, 189 alin. (1) lit. e) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. și 43 alin. (5) din C. pen., solicitând în acest sens schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor calificat în infracțiunea de loviri și alte violențe, prevăzută de art. 193 din C. pen.

S-a arătat, în acest sens, că inculpatul a avut intenția de a vătăma victima și nu aceea de a-i suprima viața, în cauză fiind îndeplinite condițiile de tipicitate ale infracțiunii de loviri sau alte violențe.

Apărarea a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor calificat în infracțiunea de loviri și alte violențe, iar, în situația în care persoana vătămată va înțelege să își retragă plângerea formulată, să se dispună, în temeiul art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. e) din C. proc. pen. încetarea procesului penal.

În subsidiar, în situația în care, instanța va respinge cererea de schimbare a încadrării juridice apreciind că inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, s-a mai solicitat reindividualizarea pedepselor aplicate în sensul micșorării acestora.

În esență, ca situație de fapt, instanțele au reținut cu caracter definitiv că, în actul de sesizare s-a reținut că persoana vătămată B. în vârstă de 41 de ani este necăsătorită, nu are un loc de muncă stabil și domiciliază pe raza municipiului Rădăuți, str. 1 Mai nr. 3.

În după amiaza zilei de 30 iunie 2023 aceasta s-a deplasat la locuința numitului C. din municipiul Rădăuți pentru a socializa și a consuma băuturi alcoolice. În locuința respectivă se aflau numiții D., E., F. și numita G., prietena lui C..

La un moment dat, D. însoțit de E. și F. au părăsit pentru o perioadă scurtă de timp locuința lui C. îndreptându-se cu un autoturism spre localitatea Straja unde urmau să se întâlnească cu numitul H.. În timp ce se aflau cu toții în autoturism, pe raza localității Straja, persoana vătămată l-a apelat telefonic (apel video-call) pe numitul D. reproșându-i că a plecat de la locuință însoțit de I.. Discuția telefonică a fost una tensionată, în condițiile în care "pe fir" a intrat și H., cei doi adresându-și cuvinte jignitoare și amenințări cu acte de violență.

După aproximativ 30 de minute D. însoțit de E. și F. au revenit la locuința lui C. continuând cu toții să consume băuturi alcoolice.

În continuare, în timp ce persoana vătămată B. a plecat din locuință (potrivit declarației s-a deplasat până în localitățile Cajvana și Arbore unde a consumat băuturi alcoolice în localuri), în imobil a intrat inculpatul A. care a stat de vorbă preț de câteva minute cu numitul E. după care a plecat.

La scurt timp după plecarea inculpatului, persoana vătămată a revenit la locuința lui C. unde a stat câteva minute. Împreună cu E., persoana vătămată B. s-a deplasat la locuința sa cu intenția de a consuma împreună băuturi alcoolice.

Aflat sub influența băuturilor alcoolice și animat de dorința de a se răzbuna pe victimă în contextul unor discuții anterioare în care aceasta i-a adresat injurii (potrivit declarației martorei F., B. se înjura la telefon cu A. și H.) inculpatul A. a decis să se deplaseze la locuința acesteia cu intenția clară de a o agresa.

Astfel inculpatul s-a înarmat cu un obiect tăietor-despicător (o sabie cu o lungime de aproximativ un metru) și împreună cu numitul H. s-a deplasat cu autoturismul personal (înmatriculat în Marea Britanie) pe strada 1 Mai, la imobilul nr. 103 din mun. Rădăuți unde locuiește persoana vătămată.

De precizat este faptul că inculpatul nu i-a relatat martorului H. intențiile sale, i-a spus doar că trebuie să se întâlnească cu un prieten în zona târgului auto situat la ieșirea din oraș unde se afla și E..

Inculpatul a pătruns în imobilul în care locuiește persoana vătămată pe ușa de acces care era deschisă și nu era asigurată, a întrebat-o pe victimă "Tu ești B.? " după care a scos sabia din interiorul gecii cu care era îmbrăcat intenționând să o lovească pe victimă în zona capului. B. a avut prezență de spirit și a reușit să pareze lovitura cu mâna dreaptă. Inculpatul a încercat din nou să o lovească pe victimă, a ridicat cu ambele mâini sabia deasupra capului însă și de această dată victima s-a apărat, fiind astfel lovită cu sabia la nivelul brațului stâng. În acel moment E. a părăsit locuința, fiindu-i teamă de eventuale repercusiuni și de urmări grave.

B. a strigat după ajutor și după poliție, aspecte care l-au speriat pe inculpat care a părăsit în grabă locuința, îndreptându-se spre autoturismul cu care venise. Potrivit declarației a aruncat sabia pe drum, undeva în zona localităților Horodnic sau Gălănești.

Întrucât acuza dureri grave și sângera abundent, B. a ieșit în afara imobilului cerând ajutor vecinilor pentru a fi transportat la spital. A fost identificat și ajutat de martorul J. care a ieșit în scara blocului alertat fiind de țipetele victimei. Acesta a apelat SNUAU 112 solicitând la fața locului un echipaj de ambulanță.

Față de situația de fapt reținută în cauză și pe baza probatoriului administrat, instanța de apel a stabilit că, în drept, fapta inculpatului A., constând în aceea că, în noaptea de 30.06/01.07.2023, în jurul orelor 03:50, pe fondul unui conflict anterior și înarmat cu un obiect tăietor-despicător (sabie) a pătruns fără drept în locuința persoanei vătămate B., (din mun. Rădăuți, jud. Suceava) și a exercitat cu intenție acte de violențe asupra acesteia aplicându-i lovituri cu acel obiect (lovituri ce au vizat zona capului) în zona membrelor superioare, cauzându-i leziuni ce au necesitat internare medicală de urgență și care au necesitat pentru vindecare un număr de 21-23 zile de îngrijiri medicale, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de violare de domiciliu, prevăzută de art. 224 alin. (2) din C. pen. și tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 raportat la art. 188 - 189 alin. (1) lit. e) din C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. și art. 41 alin. (1) din C. pen.

Raportat la situația de fapt stabilită, cu titlu definitiv, în cauză, recurentul inculpat A. a susținut că nu a acționat cu intenția de a suprima viața persoanei vătămate, solicitând în consecință schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor calificat în infracțiunea de loviri și alte violențe.

Totodată, a susținut că faptele reținute în sarcina inculpatului de către instanțele de fond și apel nu îndeplinesc condițiile de tipicitate subiectivă ale infracțiunii de tentativă la omor calificat.

Examinând hotărârea atacată, Înalta Curte observă că, în ansamblul lor, motivele recurentului inculpat A., prin raportare la situația de fapt ce i s-a reținut în sarcină și probele administrate, sunt similare criticilor susținute de către acesta și în fața instanței de apel, instanță care le-a analizat în raport de probele administrate în cauză și le-a apreciat ca netemeinice, apelul declarat de inculpat fiind respins.

Pornind de la aceste aspecte, deși recurentul inculpat a invocat cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., Înalta Curte constată că motivele se circumscriu analizării împrejurărilor de fapt și probelor administrate în cauză, recurentul făcând trimitere în acest sens la raportul de expertiză medico-legală și la declarațiile martorilor E. și F., din care ar fi rezultat că inculpatul nu a avut intenția de a pune în pericol viața persoanei vătămate. Argumentele dezvoltate în cererea de recurs în casație, au la bază negarea situației de fapt care a condus la reținerea vinovăției inculpatului, tinzându-se la reevaluarea materialului probator sub aceste aspecte.

Aceste concluzii ale recurentului nu mai pot însă constitui motive de cenzură din partea instanței supreme în actuala procedură a recursului în casație.

Totodată, prin critica referitoare la comiterea faptei anterior descrise fără intenția de a suprima viața persoanei vătămate B., ceea ce ar atrage, ca urmare, implicații asupra laturii subiective a infracțiunii de omor calificat, recurentul inculpat A. aduce în discuție, absența elementului subiectiv propriu infracțiunii analizate.

Tipicitatea subiectivă a infracțiunii implică examinarea unor circumstanțe de fapt și, dat fiind scopul recursului în casație, nu poate fi cenzurată în acest cadru nici în baza cazului de casare invocat de inculpat și nici a altui caz de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

În acest context, reiterând scopul recursului în casație, Înalta Curte constată că vinovăția, ca element subiectiv al unei infracțiuni și, implicit, elementele factuale care au stat la baza reținerii sale prin decizia recurată nu pot fi cenzurate în recurs în casație în baza cazului de casare invocat în speță ori al vreunui alt caz de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

Reevaluarea situației de fapt și a interpretării date acesteia prin hotărârea definitivă nu pot fi supuse cenzurii Înaltei Curți în calea extraordinară de atac analizată, deoarece sfera controlului judiciar în această procedură este limitată la anumite chestiuni de drept pe care legiuitorul le-a apreciat esențiale pentru legalitatea hotărârii definitive și le-a reglementat ca atare, expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., printre acestea neregăsindu-se și cerințele de tipicitate subiectivă ale infracțiunii.

Prin urmare, având în vedere baza factuală reținută de instanța de apel, Înalta Curte constată că inculpatul A. a fost condamnat pentru o faptă care se circumscrie elementelor de tipicitate a infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 raportat la art. 189 alin. (1) lit. e) din C. pen.

Recursul în casație nu permite, distinct ori în urma reevaluării forței probante a mijloacelor de probă, modificarea unor elemente sau împrejurări de fapt, schimbarea încadrării juridice, ce sunt considerate intrate în autoritatea de lucru judecat sau reindividualizarea judiciară a pedepsei ori a modalității de executare, astfel încât criticile recurentului inculpat sunt nefondate.

În raport de această împrejurare se constată că, cererea de schimbare a încadrării juridice nu poate face obiectul analizei instanței de recurs în casație, motiv pentru care devine redundantă analizarea situației ipotetice invocate de către inculpat, prin care solicita dispunerea unei soluții de încetare a procesului penal, întemeiată pe dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. e) din C. proc. pen. în împrejurarea în care persoana vătămată și-ar fi retras plângerea prealabilă ca o consecință a admiterii cererii de schimbare a încadrării juridice.

Instanța de apel a constatat că, prin sentința penală nr. 15/22.01.2015 a Tribunalului Suceava, față de inculpatul A. s-a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa rezultantă de 14 ani și 5 luni închisoare, iar prin decizia penală nr. 393/03.04.2025 a dispus respingerea apelului declarat de către inculpat ca fiind nefondat.

Prin urmare, criticile recurentului inculpat sub aspectul reindividualizării pedepsei aplicate, pe motiv că pedeapsa de 12 ani închisoare (pentru săvârșirea, în stare de recidivă postexecutorie, a infracțiunii de tentativă la omor calificat) la care a fost condamnat ar fi mult prea aspră, nu sunt întemeiate.

Astfel, susținerile referitoare la individualizarea pedepsei de către instanța de apel sunt aspecte ce țin de temeinicia unei hotărâri, care nu fac obiectul cenzurii în calea extraordinară a recursului în casație.

Analiza conținutului mijloacelor de probă pe baza cărora instanța de apel a stabilit această stare de fapt este proprie unei evaluări de fapt a cauzei, care excedează, așa cum s-a menționat anterior, limitelor cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Așadar, solicitarea pe calea recursului în casație, privind cenzurarea fundamentului faptic al concluziilor instanței de apel echivalează cu a supune unei noi judecăți nu legalitatea hotărârii prin raportare la particularitățile speței, ci înseși particularitățile în discuție, ceea ce excedează scopului și obiectului recursului în casație.

În concluzie, în limitele criticilor admisibile în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., în raport cu susținerile recurentului și scopul recursului în casație, față de cele anterior reținute în cauză, Înalta Curte constată că fapta reținută în sarcina inculpatului A. prin hotărârea de condamnare realizează o corespondență deplină cu elementele de tipicitate obiectivă ale infracțiunii tentativă la omor calificat prevăzute de art. 32 din C. pen. raportat la art. 188, 189 alin. (1) lit. e) din C. pen.

Așadar, reținându-se că, în speță, condamnarea nu se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, se constată că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a legii, iar din această perspectivă criticile recurentului inculpat sunt neîntemeiate.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 393 din 03 aprilie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023.

Față de soluția dispusă, în conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 393 din 03 aprilie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 octombrie 2025.