ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 06 martie 2025

Asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, constată:

Prin sentința penală nr. 369 din data de 09.10.2024 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr. x/2023, a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 12 (doisprezece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la violență în familie, prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. rap. la art. 199 alin. (1) C. pen., art. 188 C. pen., art. 189 alin. (1) lit. a) C. pen.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h), n) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme și dreptul de a comunica în orice mod cu persoana vătămată B. și de a se apropia de aceasta la mai puțin de 200 de metri, pe o perioadă de 4 ani, pedeapsă a cărei executare va începe conform art. 68 C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h), n) C. pen. de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 242 alin. (2) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o măsură preventivă mai ușoară.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut - ca fiind legală și temeinică - măsura arestării preventive luată în cauză față de inculpatul A..

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. și art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive în prezenta cauză penală de la data de 12.05.2023 la zi.

(…)

În baza disp. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76 din 2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea de la inculpatul A. de probe biologice în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

Potrivit art. 397 alin. (1) C. proc. pen., art. 25 C. proc. pen., raportat la art. 1357 C. civ., s-a admis acțiunea civilă și a fost obligat inculpatul să plătească părții civile Serviciul de Ambulanță Suceava suma de 1586 RON, reprezentând despăgubiri materiale.

Potrivit art. 397 alin. (1) C. proc. pen., art. 25 C. proc. pen., raportat la art. 1357 C. civ., s-a admis acțiunea civilă și a fost obligat inculpatul să plătească părții civile Spitalul Județean de Urgență Sfântul Ioan Cel Nou Suceava suma de 3355,01, reprezentând despăgubiri materiale.

Potrivit art. 397 alin. (1) C. proc. pen., art. 25 C. proc. pen., raportat la art. 1357 C. civ., s-a admis în parte acțiunea civilă și a fost obligat inculpatul să plătească părții civile B. suma de 204500 RON, din care 200000 cu titlu de daune morale și 4500 RON cu titlu de despăgubiri materiale.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă totală de 9800 RON.

Prin decizia penală nr. 1301 din 29 noiembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 369 din data de 09.10.2024 pronunțate de Tribunalul Suceava în dosar nr. x/2023.

S-a desființat în parte sentința penală mai sus menționată și în rejudecare:

A fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare (în loc de 12 ani închisoare) pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la violență în familie, prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. rap. la art. 199 alin. (1) C. pen., art. 188 C. pen., art. 189 alin. (1) lit. a) C. pen.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.

În temeiul art. 422 C. proc. pen. rap. l art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus în continuare, din pedeapsa principală și durata arestării preventive de la 09.10.2024 la zi.

Împotriva deciziei penale nr. 1301 din 29 noiembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023, inculpatul A. a formulat cerere de recurs în casație.

Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate în principiu a cererii de recurs în casație, Înalta Curte reține următoarele:

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Conform dispozițiilor art. 440 alin. (2) C. proc. pen., în situația în care, cu ocazia examinării admisibilității în principiu, se constată că cererea nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau că nu s-au respectat dispozițiile art. 434 C. proc. pen. (ce stabilesc hotărârile supuse acestei căi extraordinare de atac), art. 436 alin. (1) și (6) C. proc. pen. (privind persoanele îndreptățite a promova recursul în casație), art. 437 (referitor la conținutul cererii) și art. 438 C. proc. pen. (ce reglementează cazurile în care se poate face recurs în casație), instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

În acest sens, Înalta Curte constată că cererea de recurs a inculpatului A. este formulată în termenul prevăzut de dispozițiile art. 435 C. proc. pen., împotriva unei hotărâri care poate fi atacată cu recurs în casație conform art. 434 C. proc. pen.

În cauză au fost respectate dispozițiile art. 436 alin. (1) C. proc. pen., nu sunt incidente prevederile alin. (6) al aceluiași articol, iar condițiile de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) C. proc. pen. sunt îndeplinite.

Cu privire la condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. se constată că, în cuprinsul cererii nu este indicat niciunul din cazurile de recurs în casație prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

În cuprinsul cererii, recurentul inculpat a arătat că a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare, în condițiile în care nu are antecedente penale și nu este real faptul că, anterior săvârșirii faptei, a încălcat interdicțiile ce i-au fost impuse prin ordine de protecție obținute de persoana vătămată, atât timp cât aceasta a fost mereu de acord să se întâlnească cu el având împreună doi copii minori, solicitând reducerea pedepsei până la limita minimă de 6 ani și 8 luni închisoare, prin reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 75 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și art. 76 alin. (1) și (3) C. pen.

Având în vedere că în conținutul cererii nu este indicat niciunul din cazurile de recurs în casație prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte constată că nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., potrivit căreia, cererea de recurs în casație trebuie să cuprindă indicarea cazurilor de recurs în casație pe care se întemeiază și motivarea acestora.

Deși, în esență, recurentul inculpat își exprimă nemulțumirea în legătură cu pedeapsa pronunțată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de violență în familie, solicitând reindividualizarea și reducerea pedepsei prin reținerea unor circumstanțe atenuate, aceste solicitări, pe de o parte, nu pot fi analizate în cadrul recursului în casație fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond și apel, iar pe de altă parte, nu suplinesc cerința prevăzută în mod imperativ de norma legală menționată, în sensul indicării cazului de recurs în casație.

Sub acest aspect, Înalta Curte amintește că nu este suficient ca, din cuprinsul cererii, să reiasă doar voința de a recura, fiind necesar să rezulte și limitele acestei voințe prin indicarea cazurilor de casare, întrucât numai în aceste limite poate opera controlul instanței de casație, care nu are posibilitatea legală de a lua în considerare, din oficiu, unele cazuri de casare. În condițiile în care, potrivit art. 442 alin. (2) C. proc. pen., instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute la art. 438, invocate în cererea de recurs în casație, atât conținutul, cât și motivarea cererii reprezintă condiții de admisibilitate ale recursului în casație, întrucât lipsa mențiunii privitoare la cazul de casare invocat face să lipsească și motivarea incidenței vreunui asemenea caz în speță.

În consecință, nefiind îndeplinite cumulativ cerințele legale referitoare la admisibilitatea în principiu, în temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1301 din 29 noiembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

În temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen., respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1301 din 29 noiembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 martie 2025.